Strasnic Medicament

STRASNIC MEDICAMENT de Ion Pribeagu Sandu, un amic simpatic Cum sunt mulţi în Capitală, Era predispus săracul Totdeauna la răceală. Şi s-a întâmplat deodată Sandu să se-mbolnăvească, Nu de tuse-obişnuită, Ci de tuse măgărească. Cu convulsii ne’ntrerupte, Că la faţă se-nroşea, Şi întruna, zi şi noapte, Tot tuşea şi iar tuşea. A luat medicamente: Prafuri, droguri şi chinină, S-a frecat cu unguente, Cu eter, hemoglobină, Şi-a pus prişniţ la picioare, Şi ventuze, şi muştar, Iod la piept şi pe spinare, Însă totul fu-n zadar. Şi-a fost sfătuit să meargă Şi la Baba Safta Musea, Poate că-i prepară dânsa Vreun leac să-i treacă tusea. Mulţi tămăduiţi de dânsa O slăveau în chip şi fel, De-aia, cu nădejdi, la babă Într-o zi s-a dus şi el. Baba Safta, c-o privire, I-a spus verde, fără teamă: - Tusea o să-ţi treacă numai Dacă bei lapte de mamă! Caută-o femeie care Are-un copilaş şi vrea

Să-i plăteşti ca să te lase Să sugi lapte de la ea. Şi-n cel mult o lună-două, Să nu-ţi pară curios, Îţi dispare toată tusea Şi te faci iar sănătos! Şi-a găsit în Copşa Mică Pe Frusina lui Tărâţă, Pepenoasă şi voinică Şi c-un copilaş de ţâţă. S-a-nţeles cu ea să vie Zilnic între cinci şi şapte, Fără nici o silnicie Să-şi bea porţia de lapte. Şi venea sărmanul Sandu, După sfatul bătrânicăi, Să se vindece cu leacul De la pieptul Frusinicăi. Spre-a desăvârşi efectul Şi gâtleju-a-şi limpezi, El venea să-şi beie tainul Şi de două ori pe zi. Drăgăstoasă şi avidă După-avânturi tinereşti, Într-o zi, i-a spus timidă: - Altceva nu mai doreşti? - A, ba da! – răspunse Sandu Cu un aer mulţumit – Dacă-aş şti că nu te superi, Aş dori şi-un biscuit!