Speranta Nu Moare2

Speranta nu moare De JustClau Capitolul doi : Pierduti in amintiri Ma uitam in ochii e ice exprimau doar ura si dezgust.Imi spuneau ca ceea ce o sa urmeze nu o sa ma incante si totusi vroiam sa ascult.Vroiam sa stiu cum a ajuns vampir, vroiam sa stiu ce a facut tot acest timp. -Da-mi drumul!Striga ea infuriata. -Nu! Mai intai ,imi spui ce s-a intamplat! Acum si aici! -Acum si aici?Esti nebun?Ce zici de casa mea? -Desigur!Vino cu mine, am masina in partea cealalta a cimitirului. Ceva era schimbat la Bella.Totusi, au trecut cinci zeci de ani, multe se pot schimba in acest timp, chiar si Bella.Trebuie sa tin cont ca acum este un vampire, nu fragile Bella, caruia ii batea inima care era cel mai frumos cantec pentru mine.Alergam impreuna, acest lucru ma calma si iubeam senzatia lui. Am ajuns si la masina.Eu m-am urcat primul, ca sa mai incerca inca o data sa ii ascult gandurile.In zadar tot ce obtineam era un bazait.Am pornit motorul si am accelerat.Am ajuns pe la vreo 150 km/h, observ ca Bellei nu ii mai displace viteza, cum ziceam vampirizarea ei a schimbat-o foarte mult.S-a intamplat lucrul care nu trebuia sa se intample vreo data. Imi lipsesc toate lucruli ei omenesti, inima ei, ochii ei si caldura corpului ei si mirosul sangelui ei care era un drog pentru mine.Poate ca si gandurile ei tacute au fost foarte linistitoare. Am ajuns ajuns la casa ei, ce cu ceva timp in urma ma speriase rau. Daca ea ar fi putut sa imi spuna ca in loc de o Bella batrana o voi gasi vampir,m-as fi ingrozit si mai tare. De data aceasta eu am urmat-o pe ea, nu ca inainte, cand era invers. In treacat am observat ca praful se asternuse intr-un strat gros,acest lucru mi-a confirmat ca ea nu statuse deloc aici. Am urcat in camera ei, ce parea umpic mai curata decat alte locuri din casa. -Stai aici, nut e misca nu atinge nimic! Ma intorc imediat. Mi-a poruncit ea. Ma uitam in jurul meu sperand sa gasesc ceva care sa imi dea un indiciu despre trecutul ei. Cautarile mele nu au fost in zadar. Pe biroul ei era un ziar vechi de cinzeci de ani, mi-am indreptat privirea catre el.

ADOLESCENTA MOARTA IN ACCIDENT DE MASINA. Suntem in anul 2008 unde cei mai multi adolescenti mor in accidente de masina. Nici Isabella Marie Swan nu a putut scapa dintr-un tragic accident, in care masina a luat foc. Ea se indrepta catre Seatle si din cauza neatentie s-a coicnit de un copac, masina luand foc. “Era o fata cuminte si foarte atenta cu viata ei, nu stiu cum s-a putut intampla asa ceva!” a declarat tatal ei. Seful politiei din Forks. Ea a fost inmormantata in Pheonix, orasul in care a copilarit! Am ramas masca, Bella avusese un accident si totusi tind sa cred ca a fost o inscenare.I-am auzit pasii care urcau scarile si am luat aceeasi pozitia ca atunci cand a plecat. Imi doream sa aud povestea ei.Isi drese glasul si imi zise:

-Totul a inceput atunci cand ai plecat.Timp de patru luni am suferit neincetat, am refuzat sa mananc.Tatal meu vroia sa ma trimita in Pheonix , dar nici asta nu am acceptat. Apoi am incercat sa imi revin , mi-am petrecut timpul cu Jacob Black, fiul prietenului lui Charlie, pe care probabil il stii.M-au salvat de Laurent, care vroia sa ma omoare.Apoi cand am aflat ca Jacob este varcolac am rupt orice relatie cu el, vroiam sa am si eu parte de ceva normal. A facut o pauza, una care spune multe, urmeaza ce este mai rau. -Victoria m-a vizitat si mi-pa propus ca in loc sa ma omoare sa ma transforme in vampire.Pana la urma nu e asa de rea precum credeam. Am fugit de acasa si impreuna am inscenat un accident de masina. M-a transformat si dupa aceea multi ani am mers singura prin lume, dar am avut norocul sa o intalnesc pe Georgiana.Care s-a oferit sa imi fie tutore, ea fiind unii dintre putinii vampir “vegetarieni”. Am mers impreuna cu ea in Mexic si acolo s-a iscat un razboi, intre Victoria si un vampir pe nume Hector. Amandoi si-au facut o armata de nounascuti. Georgiana si cu prietenii ei au hotarat sa faca ceva ca sa nu intervina Volturri. Deci in razboi au fost trei parti, dar ne-am aliat cu Hector si am castigat. Eu am omorat-o pe Victoria si asa am ajuns cunoscuta ca vampirul Isabella. Asta sa intamplat cam acum douzeci de ani. Sfarsit! - Nu pot sa cred! Bella, iubito, iarta-ma ca n-am fost alaturi de tine! Am spus socat de ce i s-a intamplat. Acum nu ma puteam ierta, ca am lasat sa i se intample asta. Eram scarbit de mine insami, dar prea mandru ca sa accept ca am gresit cu ceva atunci cand am plecat. -Iubita? Sa te iert? Tu te auzi?Nici in ruptul capului! Nu vreau sa te mai vad in viata mea Edward Cullen, viata pe care nu o mai am! A rosti totul tare si clar, ca pentru un copil mic care nu intelege. Atunci am fost cuprins de remuscari. Poate nu trebuia sa plec asa, asta a afectat-o serios si acum nu vrea sa mai auda de mine.In tot acest timp, cat eu am ramas impietrit ea a avut timpul necesar pentru a fugi. Nu am alerga dupa ea, poate asta e inca o greseala, dar daca inca tine la mine se va intoarce singura.Un singura fraza imi venea in minte:”Va fi ca si cum nu am existat!”Cum sa fie asa?Daca ar fi fost, acum as vedea o femeie cu parul alb ce state ape veranda unei case, spunandu-le povesti nepotilor ei. Am plecat cu inima indurerata, daca pot spune asa, incercand s alas in urma trecutul dureros.M-am urcat in masina si am pornit spre casa mea, adevarata mea casa. Uneori aveam impresia ca traiesc un cosmar, iar alteori vedeam imagini cu mine si cu Bella fericiti. Poate daca as fi transformat-o chiar eu in vampire, atunci am fi fost fericiti, dar a trebuit sa o las singura prada pericolelor. *** Casa mare si alba a familie Cullen nu se schimbase deloc, poate era umpic mai multa, mult mai multa vegetatie, dar asta se poate remedia foarte usor. Am intrat in casa. Familia mea era acolo si pareau cei de odinioara.Am incercat sa blochez gandurile tuturor, chiar nu aveam chef sa le aud. Fara sa zic nimic am trecut prin living si am urcat la etaj.Ma indreptam spre vechea mea camera, dar cineva mai mic si mai enervant de cat toata lumea, a venit dupa mine.

“Edward, stiu ca ma auzi!Am vazut totul! Pacat ca iar ai dat-o in bara.Nu vreau sa te ranesc dar are dreptate. Tu ai fost cel care a plecat ,astfel ranind-o.In plus mai ranit si pe mine, era prietena mea. Atunci la momentul respective, cred ca la toti ne venea sa te omoram. Din cate am vazut la scurt timp dupa ce am plecat ea a devenit vampir. Edward, are tot dreptul sa fie suparata pe tine, i-ai ditrus viata si sentimentele,dar cu timpul vei vedea ca ea va veni singura sa te caute.Sunt sigura ca ea te mai iubeste inca, dar trebuie sa gusti o doza de suferinta adevarata, cand cineva te respinge sin u uita ca Bella, chiar daca e vampire e tot Bella.Daca ai fi fost atent la detalii ai fi vazut ca nu e schimbata mai deloc. Nut e intrista, eu voi fi atenta cu viitorul ei si te voi tine la curent. Si inca ceva , asa sunt femeile, mai rele.” -Alice!Sa stii ca ca nu ma ajuti foarte mult spunandu-mi ceva ce stiam.Dar in ultima parte te inseli,Bella nu este tot Bella si trebuie sa imi accept soarta.Nu ma mai amagi ca o sa se intorca, o stiu o o stii ca asta nu se va intampla! I-am pus incercand sa par cam si resemnat, cu toate ca sunt tocmai invers. S-a uitat la mine urat, apoi a coborat ca sa le spuna celorlati ce a vazut si ce iam spus eu.Pentru o persoana asa de mica poate fi foarte enervanta.Cred ca i-am spus asta de o mie de ori . Am ajuns in camera mea si am constat ca era exact la fel cum o lasasem , doar cu un strat urias de praf in plus. Mi-am facut, pentru prima oara , curat singur in camera. Nu aveam chef sa dau ochii cu ceilalti. Imi trebuie putin timp ca sa ma linistesc si sa imi clarific sentimentele. Pe langa dezamagire mai simt si un sentiment care ma impinge sa o caut pe Bella, in toata lumea.O fi asta dragostea de mult pierduta? Acesta este singurul raspuns logic.Am ascultat muzica si am lasat amintirile sa imi inunde mintea.Tot ce era frumos si tot ce era rau.Ma simteam pierdut in amintiri,incercand sa fac ordine.

Capitolul doi:Pierduti in amintiri (partea a doua) Bella POV: Fugeam , aveam nevoie de un lucru care sa ma relaxeze. Astazi mi-am adus aminte de prea multe lucruri dureroase.Cel mai mare chin fiind de al vedea pe Edward. Am simtit atunci cum propriul meu univers se rastoarna. Tot ce am incercat pana acum sa fac , ca sa il uit, s-a rasturnat.De ce a trebuit sa vina tocmai acum? Cand am inceput sa uit, tot ce mi-a facut, poate daca ne-am fi intalnit peste cateva luni, as fi fost dispusa sa il iert . Am ajuns la asa zisa mea casa, o cabana la periferia orasului Forks, unde stau impreuna cu Georgiana, noua mea mama.Locuinta noastra stabile fiind in Las Vegas. Stiu acolo este soare, dar multa lume cunoaste decat viata de noapte in Las Vegas. Acolo mai multi vampire au inchiriat un bar si se dadeau petreceri.Georgianei ii placea viata de noapte, dar eu nu eram incantata de astfel de locuri. Preferam sa ma plimb prin oras sis a fac cumparaturi,in special haine, cred ca m-am molipsit de la Alice, multe magazine fiind deschise non-stop. Am intrat in sufrageria, iar Georgiana ma astepta. Avea parul blond si buclat, ochii de un maro spre negru foarte frumos, ciar daca era vampir si pielea alba ca

spuma laptelui.As putea jura ca este chiar Cathy , din “La Rascruce de Vanturi”. Sa uitat la mine serioasa si mi-a zis: -A aflat ceva despre puterea ta? A intrebat ea cu o voce asemenea clincetelor de clopotei. -Nu , a fost atat de socat de povestea mea, incat a uitat sa ma intrebe. Acestea au fost singurele cuvinte pe care mi le-a adresat.Nu am mai stat sa o vad cum vorbeste intr-una la telefon.Am mers in camera mea, unde am un pian.Dupa ce am fost transformata in vampir am simtit nevoie sa cant la pian. In acest mod simtindu-l aproape pe Edward. Am compus mai multe melodii si am inceput sa le cant. Ma gandeam cu ar fi fost daca el nu ar fi existat , asa cum mi-a promis candva.As fi fost o bunicuta care isi rasfata nepotei cei draguti.Mi-as fi trait viata din plin. Cum a putut sa zica o asemenea minciuna? O data ce l-am intalnit nimic nu ar mai fi fost la fel. In timp ce degetele mele atingeau clapele, scotand un sunet frumos ce incanta urechile oamenilor cat si ale vampirilor, imi aduceam aminte de viata umana. Amintirile puneau stapanire pe mine si imi aratau tot ce s-a intamplat in ultimii cincizeci de ani.Orice lucru bun sau rau, trist sau fericit, absolut tot. Ma simteam pierduta in amintiri, ce odata m-ar fi facut sa plang ore in sir. Totusi si acum ma aflu intr-o stare de melancolie.