Speranta Nu Moare

Speranta nu moare De JustClau Capitolul unu: Ea Alergam, dar nu stiu pentru ce. Probabil vroiam sa scap de trecut. De amintirile frumoase cu Bella, de rasul ei, de ochii ei mari si ciocolatii si de bataile inimii ei! Trecutul ma macina, nu aveam nevoie de nimeni sau de nimic, inafara de ea. Eram pierdut in propiile amintiri. Cat de mult a putut sa imi schimbe viata, am fost si sunt dependent de ea. Stiu ca am ranit-o sin u mai acest gand ma distruge complet sunt un monstru. Am fost aproape sigur ca o s-o distrug si nu o sa ma pot controla. Ca o sa vina ziua cand nu o sa pot sa rezista tentatatie de a bea din sangele ei . Trebuie sa mi-o scot din minte au trecut cincizeci de ani. Nu o sa mai fie aceeasi fata .Defapt nu o sa mai arate la fel si sunt sigur ca deja are nepoti. Visez in continuare la ceva ce am abandonat cu mult timp in urma . Totusi daca ne-am intoarce in Forks macar pentru cateva ore , sa ii mai vad o data ochii sis a ii mai aud o data inima batand. M-am intors acasa, daca as putea numi acest loc acasa. Pentru mine Forks va fi acasa , acolo unde mi-am lasat iubirea. Toti erau in sufragerie. La o prima vedere pareau umani, dar imediat dupa aceea vedeai perfectiunea noastra, te razgandeai .Cand am inchis usa toti s-au uitat spre mine.Probabil Alice vazuse ce aveam de gand si erau pregatiti sa protesteze. -Edward, Alice ne-a spus ca ai vrea sa ne intoarcem in Forks! Iti doresti sa o vezi pe Bella, dar ea probabil are nepoti! Asta o sa iti provoace si mai multa suferinta. A spus Carlisle. - Stiu ca nu e teaba mea, dar in locul Bellei vei gasi o babuta cu parul carunt! A spus Emmett , care nu parea sa aiba chef de glume! -Aveti dreptate amndoi, dar vreau sa ii mai aud o data inima cum bate, sa o mai privesc pentru ultima oara! Pot sa fac toate astea din umbra! -Nu ar fi o idée rea! In plus putem sa ne intoarcem in Forks sis a locuim acolo, fara sa stie nimeni ,pana ne asiguram ca nu mai traieste nimeni din cei care ne-au vazut acum cincizeci de ani! A zis Esme, care intotdeauna ma sustine. Ideea de a locui di nou in Forks nu imi displacea. O sa fie putin mai greau la inceput, stiind ca va lipsi ceva dar o sa ma obijnuiesc. Carlisle inca state ape ganduri. Gandea rational si cantarea situatia, in cele din urma s-a gandit ca nu s-ar intampla nimic rau ,daca ne intoarcem. Eram fericit si in acelasi timp nerabdator. O voi vedea , chiar daca sub alta infatisare ,Bella va fi tot timpul Bella.Toti a trebuit sa ne facem bagajele. Am hotarat sa mergem cu masinile. Plecam in seara asta. Eram foarte nerabdator sa o vad pe Bella, chiar daca este o femeie invarsta. Orele mi se pareau ca trec foarte greu si in tot acest timp incercam sa mi-o imaginez pe Bella la saizeci si opt de ani.Sigur tot frumoasa o sa fie. Cand m-am uitat pe fereastra am vazut ca am ajuns in Forks.Eram exact in fata casei Bellei. Era parasita, arata bantuiata, ,automat am vrut sa stiu ce gandeste familia mea despre asta.

“Poate s-a mutat, cand s-a casatorit!” Gandeau parintii mei, Rose, Em si Jazz. “Nu se poate sa fi murit , ii simt prezenta aici, in oras” Gandurile lui Alice erau ciudate rau. De ce nu ii citea viitorul? Pentru ca eu nu o lasam, mai bine nu o pun vreau sa am o surpriza. Una placuta sper! Brusc mi-a trecut prin minte sa ma duc in cimitirul de la iesire din oras. Nu stiu de ce o forta misterioasa ma atragea catre acel loc. Am apasat aceleratia si m-am indreptat catre acel loc . Am auzit in mintea familiei mele interbari de genul :”E nebun?, Ce face?”, da nu m-am oprit ca sa le dau explicatii.Mi-am continuat drumul.Am ajuns acolo.Cimitirul parea foarte linistit.Ce prostie sa ma gandesc ca ar putea fi altfel! Inaintam printre pietrele funerara cautand un nume:”Isabella Marie”. Nu gaseam si asta imi convenea insemna ca era in viata. Iubirea eternitatii mele era vie. Deodata am auzit me cineva care vorbea. Ce sinistru, asa mi s-ar parea daca eu insusi nu as fi sinistru. Vocea aceea melodioasa, ce nu putea fi a unui om, ma indemna sa ma duc spre ea .In timp ce alergam spre partea cealalta a cimitirului, auzeam ce spunea. -Tata, imi pare rau ca nu am fost aici cand ai murit! Nu ai fi inteles, chiar eu singura ti-as fi provocat moartea! Daca as putea plange, as varsa o mie de lacrimi pentru tine! Ai fost unic! Spunea vocea, ce parea a fi de femeie. Curios era faptul ca nu puteam sa ii citesc gandurile. Am marit viteza, eram curios sa vad cine este acolo. Am incercat sa nu fac zgomot prea mult, altfel m-ar fi auzit, pentru ca mai mult ca sigur este un vampir. M-am ascuns intr-un tufis si am analizat fiinta ce era in fata mea. Avea ochii de un auriu ciocolatiu, deosebit de frumos, parul negru cu tente roscate, un corp subtirel si o statura medie. M-am uitat la fata ei foarte atent. Semana cu Bella! Nu are cum sa fie ea , este un vampir , care probabil in viata sa umana semana cu Bella. Atunci mam uitat la numele scris pe piatra funerara” Charlie Swan”. Oh Doamne…Era Bella. Nu m-am putut abtine asa ca am tasnit din tufis si am prins-o de mana. -Bella, chiar tu esti? Am intrebat disperat . -Tuuu!