Speranta Neasteptata Iv

IV. Prima lectie Inca ma uitam dupa masina lui Lily care a disparut in zare cand a inceput Caleb sa-mi vorbeasca: - Imi cer scuze pentru purtarea surorii mele. Cateodata exagereaza….in acel moment a rupt copacul din radacini. Trebuia sa-l duc neaparat sa vaneze. Numai putea suporta mult. - Nu-i nimic. Asa as face si eu in locul ei daca vreun frate sau sora de- a mea ar fi patit ceva. Hai mai bine sa mergem sa vanam ceva inainte sa darami toti copacii. Vroiam sa destram aceasta tensiune dintre noi care s-a creat din cauza surorii lui prea protectoare si incetul cu incetul sa devenim prieteni. Asa puteam sa-l ajut mai bine avand incredere in mine si castigandu-i increderea puteam afla ce secret sau mai bine zis secrete ascund de mine. Am reusit ce mi-am propus. A inceput sa rada. Un ras plin durerea pe care ti-o putea provoca setea. - Foarte amuzant. N-am crezut ca ai si simtul umorului. - Atunci cand ai un frate ca Emmet inveti repede. Oricum eu sunt un nimeni pe langa ce poate sa faca Emmet cand vrea sa faca glume. - Atunci de abia astept sa-l cunosc. Mi-ar prinde bine o portie de ras acum. - Te cred. A ras din nou dar in acelas timp am ras si eu. Era placut sa rad. Au trecut prea multi ani de cand n-am mai ras si am si uitat ce sentiment de bucurie iti poate da acest lucru. Cand ne-am oprit din ras ne-am uitat unul la altul si stiam ca vom fi foarte buni prieteni,aproape ca un frate imi va fi,cu timpul,iar acum nu il ajutam doar pentru ca mi-a cerut-o Bella,ci deoarece vroiam cu adevarat acest lucru. - Hai sa vedem ce putem gasi de mancare,am inceput eu sa vorbesc. Te poti ridica? - Mi-ar prinde bine putin ajutor. M-am dus langa el ca sa-l pot ajuta . Cand l-am ridicat a luat o pozitie de drepti de parca astepta ordine de la mine. Am ras in sinea mea la acest gand dar inca ma fascina acest baiat. Pentru un nou nascut isi stapanea foarte bine setea. Eram impresionat,dar acum trebuia sa se hraneasca si dupa aceea voi incerca sa aflu cateva raspunsuri la intrebarile mele. Cum ar fi intrebarea care ma sacaie cel mai mult:de ce nu-i pot auzi mintea? Nici pe a lui, nici a lui Lily. Era foarte frustrant. Inca incercam sa aud ce gandeste, dar auzeam doar o pustietate nesfarsita. - Va trebui sa ne indreptam mai mult in padure. Acolo sunt mai multe animale. Crezi ca reusesti sa alergi?am intrebat eu cu un zambet mascat pe fata. - Iti bati joc de mine? Edward cand aud de mancare pot sa fac si imposibilul. Serios sunt foarte insetat. Ai face bine sa ma hranesti repede pana ce nu incep sa rumeg scoarta de pe copaci. Atunci chiar ca o sa fiu vegetarian. Cum reusea acest copil sa ma faca sa rad din nou? In toti acesti doua zeci si unu de ani au incercat familia mea sa ma faca fericit, mai ales Emmet, si nu au reusit nici unul sa scoata de la mine niciun zambet,ce sa mai vorbesc despre un ras din toata inima,iar acum cand a aparut acest baiat cu sora lui toata viata mea s-a schimbat. Numai e aceea monotonie chinuitoare pe care am petrecut-o de gand mi s-a furat lumina ochilor mei de langa mine. Acum era totul diferit incepand de la apelul Bellei. Am inceput sa vad totul mai clar, sa vad dincolo pe prapastia in care m-am avantat, iar acum incepeam sa simt ceva

diferit,ceva care putea sa-mi schimbe viata pe termen nedefinit. Simteam putina speranta pentru viata mea. Poate avea dreptate Carlise. Poate acest baiat chiar imi va schimba viata, dar asta nu inseamna ca imi va vindeca sufletul care a fost spart in mii si mii de bucatele. Intr-adevar, ma va ajuta sa traiesc cu aceasta durere, ma va ajuta sa-mi petrec viata pe cat de bine posibil, dar sufletul meu nu mai avea sanse sa se refaca. - OK,m-am oprit eu din ras si din gandire. Urmeaza-ma, si am luat-o la fuga. Era fix in spatele meu. Stiam asta deoarece il simteam prea aproape de mine. Poate ii era frica sa nu ma piarda din privire. Imi era mila de el. Se vedea ca nu stie nimic despre vamipirii noi nascuti,cum ar fi ca sunt mai puternici decat vampirii cu vechime. Aproape ajunsesem unde mi-am propus sa oprim. Deja simteam mirosul de ursi. Avea nevoie de sange mult daca vroia sa o vada mai tarziu pe sora lui foarte ispititoare,iar sangele de urs era numai bun ca sa-i potoleasca cat de cat setea. Am observat ca era chiar langa mine acum. Cred ca a depistat si el ursii si dupa figura lui de pe fata era chiar nerabdator ca un copil care trebuia sa-si primeasca cadoul de ziua lui. - Vad ca esti foarte nerabdator,i-am spus eu zambit. - Am simtit mirosul de urs. Ma gandesc ca asta vrei sa-mi dai la micul dejun nu? - M-am gandit ca ti-ar prinde bine ceva mai consistent,dar te previn Caleb, sunt foarte greu de doborat,l-am avertizat eu ca un parinte grijuliu. - Edward cred ca ma voi descurca. Sunt foarte insetat in acest moment si cred ca voi fi capabil ca sa dobor mai multi ursi foarte usor. - Cred ca ai dreptate. La ce ma gandeam si eu. Doar era un nou nascut. Sunt sigur ca se va descurca foarte bine daca ii voi explica si cum sa o faca. - Pot s-o iau inainte batrane? Mergi prea incet pentru mine si dupa cum ai spus si tu:sunt foarte nerabdator ca sa-mi potolesc setea, mi-a spus-o el ca pe o provocare. - Crezi ca nu pot sa fug mai repede dacat atat? Caleb nu stii cu cine vorbesti,i-am intrat eu in joc. Sunt Edward Cullen, cel mai rapid vampir din familia mea. - Dar nu din toata lumea. Pun pariu ca te pot intrece, mi-a spus el foarte mandru. - Serios? si in acel moment am luat-o la fuga cat am putut eu de repede. - Nu e corect,l-am auzit eu din indepartare. N-ai dat startul. Din nou am izbugnit in ras. Ce bine era sa rad nu pentru ca trebuia sa o fac pentru ai mei ca sa se mai linisteasca,ci pentru ca vroiam cu adevarat. - Doar atata poti batrane? M-ai dezamagit profund, mi-a spus el inainte sa ajunga in fata mea. - Iti arat eu batran imediat,i-am spus-o eu ca pe o amenintare dar in gluma. A inceput sa rada. Avea un ras frumos, dar inca retinut de setea pe care punea stapanire pe el. - Opreste-te,i-am spus-o in soapta ca nu cumva sa speri ursii. Eram doar la un metru de 4 ursi. Erau tolaniti pe pamant aproape adormiti. Nici macar nu isi dadeau seama ca este cineva in preajma si mai ales ca acei cineva ii va omori. - Deci esti pregatit?l-am intrebat eu. - Desigur,mi-a raspuns el cu un ranjet pe fata. Vreau totusi sa te rog ceva. Nu te baga. Lasa-ma sa ma descurc singur, dar daca ti-e foame…

-

Nu mi-e foame,l-am asigurat eu. Sunt bine. Du-te. Te voi urmari si iti voi da nota, am zambit eu la gluma. - Da, domnule profesor, si am inceput sa radem amandoi in sinea noastra. S-a apropiat foarte incet de ei. Isi pandea prada cu niste ochi foarte insetati si cu un zambet care te speria. Pe cand era la cativa centimetri de ei a inceput sa se miste ca un fulger de repede. Daca n-as fi fost vampir si atent la el nu as fi inteles ce s-a intamplat. A mers la fiecare urs si le-a rupt capetele, in asa fel ursii au avut o moarte rapida si nici nu cred ca au simtit durerea. Nici nu au reusit sa se ridice de pe pamant sau sa scoata ceva sunete. Nici nu cred ca si-au dat seama ca au murit si a facut toate aceste lucruri cu atata gratie. De parca n-am vazut un monstru care a ucit patru animale nevinovate, ci am vazut un inger care a venit dupa sufletele bietelor animale sa le indrume catre cer. Am incremenit de uimire. Dupa ce le-a rupt capetele, se citea in ochii lui mila. Ii parea foarte rau ca le-a omorat. In acel moment vroiam asa mult sa aud ce gandeste, dar desigur ca n-am auzit nimic. A inceput sa se aseze langa unul dintre corpurile neinsufletite si a inceput sa manance. Din nou credeam ca mai degraba il saruta usor, nu ca se hraneste. Era uimitor ceea ce vedeam. Nu-mi venea sa cred ca vad asa ceva. Nici dupa ce s-a hranit si din ultimul urs ramas nu mi-am revenit din fascinatie, iar dupa ce s-a terminat totul mi-am dat seama ca nici macar nu avea o picatura de sange pe el. Nici nu si-a sifonat hainele putin. Era incredibil. - Deci cum m-am descurcat domule profesor?m-a intrebat el,scotandu-ma din acea stare de soc. Ce nota primesc? - Dumnezele…am putut doar sa-i raspund in acel moment. - Chiar asa rau am fost?m-a intrebat el cu spaima in voce. Cu ce am gresit? Spunemi iar data viitoare iti promit ca n-o sa se mai intample…a inceput el sa vorbeasca repede. - Caleb…ai fost magnific. N-am mai vazut atata rapiditate si gratie la un vampir nou nascut. Nici la un vampir cu vechime. Nici macar nu te-ai murdarit. Deloc. Sigur esti numai vampir? am intrebat eu in gluma. Cand am pus ultima intrebare, am vazut in ochii lui frica. Ii era frica ca s-ar putea sa aflu ceva in legatura cu el. Dar ce? Oare ce-mi ascundea el si sora lui? N-a durat nici macar o secunda acea spaima din ochii lui si a inceput sa rada facundu-ma sa ma intreb daca nu cumva mi-am imaginat acea privire. - Esti foarte amuzant Edward si sincer nu credeam ca o sa ma descurc asa bine chiar de prima data. M-ai ales ca n-am putut rezista tot drumul pana in New Hampshire…incepea el sa se invinovateasca. - Caleb nu are rost sa te crezi slab. Esti foarte puternic pentru un nou nascut,iar si pentru mine a fost greu sa stau aproape de sora ta chiar daca am atatia ani de experienta. Si tu nu ai crezut ca te vei descurca asa bine? Ce sa mai vorbesc despre mine? N-am mai vazut asa ceva Caleb in toata existenta mea. Era mandru. Se vedea pe el acest lucru. Am crezut ca o sa am mult de lucru pana ce o sa-l invat tot ce trebuie sa stie despre lumea vamipirilor, dar se pare ca m-am inselat. S-ar putea ca eu sa am multe de invatat de la el. Ironic ,m-am gandit eu cu un zambet ascuns. - Sunt plin, a inceput el sa vorbeasca masandu-si abdomenul cel plat. Acum ca mam hranit putem sa mergem acasa la tine? Sunt sigur ca sora mea numai poate de griji si trebuie sa vorbesc neaparat cu ea ca sa o linistesc.

- Vom merge imediat, dar as vrea sa-ti spun cateva intrebari daca se poate. S-a crispat in acel moment. Nu-i placea ideea de a fi luat la intrebari de catre mine. Se vedea clar acest lucru. - Desigur Edward, a raspuns el putin ezitant. Ce ai vrea sa afli? S-a asezat langa mine jos, iar eu la randul meu am facut la fel.Poate faceam o greseala ca deja il luam la intrebari, poate trebuia sa ma imprietenesc mai bine cu el si sa inceapa sa aiba incredere in mine inainte sa aflu toate raspunsurile la intrebarile mele dar acum era prea tarziu. Curiozitatea invinse politetea si vroiam macar sa raspunda doar la cateva dintre ele. Cele mai simple. - Cum ai ajuns vampir? - Credeam ca ti-a spus Bella. - Mi-a spus dar am impresia ca m-a mintit dintr-un motiv pe care nu mi-l pot da seama si as vrea sa stiu care e adevarul. - Nu te-a mintit Edward. Eram la o petrecere. M-am dus dupa niste lemne in padure si acolo m-a gasit vampirul care m-a transformat, a spus ultima propozitie cu ura si rautate, dar in acelas timp cu durere si tristete. N-ar avea niciun motiv sa te minta Edward, a continuat el sa-mi vorbeasca. De ce ar avea? si s-a uitat el la mine. Nu puteam sa citesc nimic in acei ochi, doar durere si tristete. Cand m-am uitat la el miam dat seama ca in sfasit ii vedeam fata lui adevarata, nu masca pe care a avut-o in tot acest timp. Pe fata lui i se citea tristetea si durerea, de parca si-a amintit de ceva sau de cineva drag lui in acel momnet. Pur si simplu m-am uitat la el si mi-am dat seama ca de fapt ma vedeam pe mine insumi acum cateva ore,inainte sa-i aud glasul Bellei. Era acel om care a murit pe dinauntru din cauza pierderii iubirei lui. Acea fiinta pierduta in abisul nesfarsit de pustietate statea chiar in fata mea. Mi-am dat seama ca semanam foarte mult amandoi, dar inca nu stiam in ce fel ne asemanam. - Caleb este ceva ce nu-mi spui? l-am intrebat eu foarte bland. - Sunt mai multe lucruri pe care nu ti le pot spune. Lucruri de care ai fi ingrozit. - De ce nu poti sa-mi spui? Cine te-a rugat? Bella? - Este mai bine asa Edward. - Pentru cine? - Pentru toata lumea…In special pentru tine. La aceste cuvinte m-am speriat. Ce imi ascundeau ei de fapt? Si de ce era mai bine pentru mine? Bella ce lucru intuncat ai ascuns de mine in tot acest timp? - Nu te speria. Atata timp cat nu stii nimic e OK,mi-a raspuns el cu un zambet ca sa ma linisteasca. M-am linistit intr-un fel,dar acum vroiam si mai mult sa aflu adevarul despre acest doi copii. - Mergem?m-a intrebat el din nou cu entuziasm. - Inca ceva. Nu cred ca durerea ce am vazut-o pe chipul tau are legatura cu secretul pe care nu vrei sa mi-l spui. - Ai dreptate, a inceput el sa rada cu tristete. N-are legatura cu acel lucru. - Atunci cu ce are? - Sa zicem ca stiu prin ce-ai trecut cu Bella si stiu ce simti in legatura cu durerea pe care o porti in fiecare zi. Promit ca intr-o zi am sa-ti spun toata povestea ,dar acum trebuie sa plecam inainte sa ne dea disparuti Lily.

Mi-am dat seama ca si-a pierdut si el dragostea vietii lui si cred ca din cauza ca sa transformat intr-un vampir. De aceea mi se parea ca seaman foarte mult cu acest baiat. Amandoi ne-am pierdut sufletul, iubirea,lumina si insasi viata. - OK,i-am raspuns eu trist. Hai sa mergem. O sa-ti fac cunostinta cu familia mea. Sunt si ei foarte entuziasmati ca o sa avem un oaspete. - Atunci sa nu-i facem sa ne astepte. Ne luam la intrecere? M-a intrebat cu un zambet dracesc pe fata. - Acum n-ai sa ma mai intreci pustiule,i-am raspuns si eu la randul meu tot cu un zambet, si am inceput sa alergam prin padure,lasand eu la o parte intrebarile,tristetea si durerea din suflet si am inceput sa ma bucur de prietenia pe care am cladit-o cu acest baiat misterios.