Spectrul De Lumina- Primele 9 Capitole

1. Aniversarea Am deschis ochii si mi-am amintit imediat ce zi era. Implineam in mod oficial 16 ani. Din cine stie ce impuls prostesc, m-am indreptat spre oglinda pentru a vedea daca nu s-a schimbat nimic. Nu am fost surprinsa sa vad ca aveam acelasi chip exact ca in dimineata cand am implinit 7 ani. Imi placea fata mea, desi la inceput eram ingrozita de faptul ca voi arata mai batrana decat toata familia mea(si in adancul sufletului ma refeream mai ales la Jacob al meu). Oricum, mare a fost mirarea tuturor sa ma vada cu un chip ce denota varsta parintilor mei. Totusi, CHIAR se vedea ca sunt parintii mei. Poate ca lucrul acesta reiesea din atitudinea lor, gesturile, mimica, hainele si machiajul ingenios descoperit de matusica Alice. Dupa “vizita” Volturilor am mai stat cateva luni si ne-am mutat in Anglia, patria lui Carlisle. Totul era minunat. As putea spune ca faptul ca ploua atat de des era un atuu.Desi nu pentru mine, ci pentru ceilalti. Eram atat de norocoasa. Pielea mea avea in lumina soarelui doar o sclipire vaga, care o facea sa para si mai fina.In Forks, totul era lamurit. Toata lumea stia ca familia Cullen se acomoda cu Franta, unde Rose, Em, Jazz si Alice faceau facultatea. Dupa cateva luni, Alice a avut grija sa trimita pozele cu mine nou-nascuta (pana la urma sedinta aceea foto interminabila a folosit la ceva) si toata lumea parea lamurita. Pozele au continuat sa fie trimise, la un interval regulat, iar eu eram deja vedeta orasului.Charlie nu mai prididea de atatea biberoane, suzete si jucarii care soseau constant la inceput. Jake a venit cu noi. Desi isi vizita familia la cateva luni, ma simteam vinovata ca il privez de acest lucru, desi el ma asigura in mod constant ca “nu poate fi mai fericit de atat” si ca “este cea mai buna decizie pe care a luat-o in toata viata”. Acum uitasem cum era acel sentiment de vinovatie. Acum vreo 4 ani, toata familia (desi totul a inceput de la mama) a simtit nevoia de a se intoarce ACASA. Da, pentru familia Cullen, Forks, acel orasel mic si banal, era singurul loc de care simteam ca apartinem. S-a hotarat la unison ca este timpul pentru o revenire acolo. Desigur pregatirile au durat luni. Povestea era credebila: eu ramasesem la scoala de top din Franta, iar matusica Rose si unchiul Em s-au oferit sa mai stea pana voi termina liceul.Asta, in traducere insemna ca noi 3 nu aveam sa ne aratam in oras, deci in concluzie, nu trebuia sa pastram aparentele. Procesul de imbatranire pe care l-au suportat ceilalti a fost cel mai greu (si preferatul lui Alice). In primul rand, fiecare dintre ei au primit o garderoba noua, cu haine mult mai mature. Mama se acomodase mai greu cu ideea ca nu va prea mai purta blugi, dar a acceptat resemnata. Apoi a urmat parul. Din cauza veninului care respingea substantele straine bunicii mei trebuiau sa se dea de trei pe zi, cu cate un tub de spray ce facea parul carunt. Nu este nevoie sa zic ca se observau putine fire albe si asta era bine. Totusi, erau bunici tineri, nu? Mama purta parul in bucle, iar matusica Alice nu mai avea aceiasi tepi. Cea mai grea parte: pielea. Se foloseau tone de fard(aproape) pentru a da pielii impresia de imbatranire, pentru a crea niste imperfectiuni specifice varstei. Nu pot decat sa o laud pe

matusa mea. Facea o treaba extraordinara. Si totusi, chiar si cu aceste semne vizibile(care aveau grija sa fie accentuate din ce in ce mai mult la fiecare luna) ei aratau la fel de minunat si de impecabil. Nimeni nu avea nici cea mai vaga banuiala. Nu a fost asa de crunt sa nu ma plimb prin Forks 4 ani. Bine, poate asta se datora si persoanei care statea langa mine intotdeauna si imi arata in fiecare zi un lucru nou prin imprejurimi. Da, ma refer la Jacob. El inseamna totul pentru mine. Dar astazi era o zi speciala. Parintii mei mi-au promis ca atunci cand voi implini 16 ani voi putea merge aici la liceu. Prin urmare voi avea parte de 3 ani asigurati in Forks. Nu-mi facusem probleme deloc si chiar imi suradea ideea. Totusi, nu intelegeam de ce ma simt asa.....emotionata. Mai facusem liceul o data si imi aduceam aminte perfect toate detaliile, temele chiar si programa. Mi-am dat seama insa dupa 2 secunde. Eram nerabdatoare sa vad locul unde mama si tata s-au cunoscut. Ma asteptam ca acum tata sa zica ceva, dar am observat ca eram singura. Off.....ce toanta sunt....ca de obicei...ma asteapta o petrecere (de data aceasta scurta- doar aveam scoala) si cadouri. M-am spalat in graba si am mancat niste cereale cu lapte (m-am gandit sa-i fac o bucurie mamei si sa stau o zi cu mancare umana). Am ezitat. Nu stiam cum sa ma imbrac. Stiam ca voi fi in centrul atentiei oricum (doar toata lumea murea de curiozitate sa vada noi poze cu mine in “copilarie”) , dar simteam ca o rochita din matase nu m-ar ajuta. Clar, eram cu capul in nori azi! Cum am putut sa ma gandesc la o rochita din matase cand afara erau 5 grade si ploua. N-ar fi fost o problema, dar se presupunea ca TREBUIE sa pastrez aparentele. Prin urmare mi-am tras niste blugi pe mine, o bluza lila simpla cu maneca lunga, o geaca de ploaie neagra (preferata mea) si niste cizme normale negre, comode, in care mi-am bagat repede blugii. Ma asteptau. Evident. “La multi ani”-ul lor suna mai degraba ca o sonata a ingerilor pictati de Boticelli. Toata lumea m-a imbratisat, m-a pupat, dar eu nu aveam ochi decat pentru Jacob. Chiar il iubeam. Cand il vedeam, imediat toutl avea sens pentru mine. Au urmat cadourile. De la tata si Carlisle am primit exact masina viselor mele. Nu, nu va inchipuiti ceva cu propulsie sau cu rachete….sau care atinge 500 km/ora…..semanam atat de mult cu mama……nu am vrut ca ei sa afle ca eu CHIAR imi doresc ceva material. Ma simteam asa de prost candi mi scapa un gand si a doua zi primeam lucrul acela. Eram rasfatata familiei. Singurele cadouri care nu ma deranjau atat de mult erau hainele. Desi nu eram rude de sange, eu si matusa Alice eram pe aceeasi lungime de unda. Adoram sa merg la shopping cu ea si ma aratam bucuroasa sa fiu cobaiul ei pentru tot felul de lookuri care ii treceau prin minte. Revenind la masina, am primit un Beattle nou-nout, galben, asa cum imi dorisem dintotdeauna. Intotdeauna am considerat-o GENUL meu de masina. Si acum o luna gandul acesta mi-a scapat dintr-o greseala prosteasca. Oau.....e ceva sa aduci o masina care nu se mai fabrica, care e nou-nouta, ttocmai din Europa....

-A fost o nimica toata, spuse tata. - Hei, hei!!!! Nu sunteti corecti! Cadoul meu trebuia deschis primul! s-a prefacut ca este jignit Emmet. Totusi, nu am vrut si nici nu-mi putut ascunde entuziasmul. Chiar am tipat de bucurie. Parca eram una din fetele acelea din filme, rasfatate si care primeau tot ce voiau la o singura vorba. De la bunicuta mea Esme si de la mama am primit cea mai frumoasa bijuterie din lume. Era o bratara, atat de delicata si de fina, cu numele meu pe ea. Rose si Emett au fost inspirati si mi-au imbogatit vestimentatia cu cateva tinute trasnet.Jasper si Alice mi-au daruit un sifonier (la propriu) plin cu haine pentru catel. Am privit nedumerita. Dar apoi am observat : Jake a intrat in camera cu cel mai adorabil ghemotoc de blana din lume. Era de un galben pal si era mic cat palma lui Jake. L-am iubit din primul moment. Am fugit si fara sa-mi pese ca eram de fata cu parintii mei mi-am sarutat iubitul cu pasiune. Cred ca era din vina adrenalinei. Un marait s-a auzit din spate. Da, tata, desi nu mai avea nico aversiune fata de Jake, era ca orice tata. L-am ignorat si i-am spus lui Jake bucuroasa: - Il iubesc! E adorabil! Dar nu-ti fa griji, tu inca ramai preferatul meu. Un zambet urias i-a luminat fata. Da, chiar eram cea mai norocoasa fiinta de pe suprafata pamantului. Tata era inca tensionat. Mama era atat de bucuroasa ca eram toti, impreuna. Se pare ca dupa 16 ani de convietuit cu familia Cullen nu mai avea acea aversiune fata de petreceri. Totusi ea a fost cea care mi-a reamintit: - Nessie, nu ziceai tu ca ai vrea sa incepi sa mergi la liceul din Forks de ziua ta? Daca inca ai aceleasi planuri, ar fi bine sa te grabesti. Off.....avea dreptate....dar cum sa-mi las micul ghemotoc aici? Nici nu iam dat un nume.....si in plus voiam sa ma bucur de cateva clipe cu Jacob de ziua mea, sa am timp sa ii multumesc pentru cel mai inspirat cadou din lume. Dupa aceasta masina uimitoare care este, fara indoiala cel mai inspirat cadou am completat cand am vazut ca tatei nu ii placeau directia in care se duceau gandurile mele. A functionat. A zambit imediat. M-am urcat in masina, mi-am luat larevedere de la de la familia mea numeroasa (care acum mai continea un membru) si am condus cu grija spre noua mea scoala. Era.....normal. Ca orice liceu. Ce ma asteptam? Sa scrie pe o placa mare: Aici s-a nascut cea mai imposibila poveste de dragoste? Mi-am indreptat umerii si am pasit (asigurandu-ma ca si ghiozdnaul in spate) spre locul unde imi voi petrece o mare parte din timp in urmatorii 3 ani.

2. Scoala & Marley Liceul Forks era exact asa cum imi fusese descris. M-am mirat de faptul ca nimic nu se schimbase in atatia ani (exceptand profesorii desigur). Zeci de perechi de ochi curiosi ma priveau. Am simtit o imbujorare vaga si am continuat sa merg cu sfiala catre prima mea ora: biologia. Cei care au avut curajul sa se prezinte primii au fost fratiiNewton. -Hei, spuse Beth. Tu trebuie sa fii Reneesme. Wow, ce nume interesant! -Mda. -Aaaa. Eu sunt Beth si el este fratele meu geaman Andrew. -Voi doi sunteti gemeni? am exclamat uimita. -Toata lumea reactioneaza asa. Ei, oricum, cum ti se pare scoala? -E totul OK pana acum. Nu are rost sa va spun toata discutia din politete purtata cu ei.Beth si Andrew erau foarte diferiti (stiu- ce nume). Beth avea trasaturi ale fetei bine conturate, iar parul era de un blond spalacit. Avea o privire cam vicleana. Andrew era mai inalt, cu parul saten, tuns scurt si desi parea mult mai bland decat sora lui, era plin de el. M-am mirat sa vad cat de apropiati erau de varsta mea fictiva. Apoi mi-am amintit deodata povestea: dupa un semestru de facultate, Jessica a venit acasa de Craciun si le-a dat minunata veste parintilor. Din fericire, ea si Mike nu au mai avut parte de certuri si despartiri cum se intampla in liceu. Mai mult, s-au si casatorit. Era ciudat cat de bine stiam povestile tuturor. Nu a fost nevoie decat de o zi in care s-o prind pe mama libera si am aflat esenta lucrurilor care se intamplasera in acei 2 ani. Asa a trecut toata ziua. Am facut atata conversatie cu atatia oameni. Si toate sunau cam ca prima. O singura fata a parut mult mai draguta. O chema Kate si nu era ezitanta ca toti ceilalti. A fost foarte interesant sa vorbesc cu ea. Avea si un stil de a se imbraca special. Din acest punct de vedere, nu prea semanam cu mama. Cand eram mica, eram cam la fel ca ea, dar influenta lui Jacob si-a spus cuvantul. As putea spune ca si timpul petrecut cu matusa Alice m-a ajutat. Eram mai deschisa. Asa ca o prietena asa libertina ca si Kate mi se potrivea cel mai bine. Si, desi as mai fi petrecut ceva timp in compania ei, cand clopotelul a sunat pentru a anunta sfarsitul ultimei ore am simtit o bucurie nestapanita. Abia asteptam sa ma intorc acasa si sa stau cu Jake. Si eram prea entuziasmata la gandul ca o sa stau mai mult cu micul meu ghemotoc de blana. In timp ce conduceam, ma gandeam ce nume pot sa-i dau acestui labrador adorabil. Apoi mi-am adus aminte de primul meu film la care m-am uitat cu Jacob: Marley&Me. Da, cu siguranta de acolo ii venise ideea. Totusi, ma miram ca isi amintise abia anul acesta. Hm.....amintise nu e cuvantul potrivit. Probabil s-a gandit de la inceput , dar cineva pe nume TATA nu-l lasase. Apoi m-a izbit un gand: oare catelul fugise deja? Ii era atat de frica de familia mea? Grijile inutile au disparut cand mi-am gasit toata familia in jurul lui. Era evident ca si el se simtea nemaipomenit. - Buna, Nessie! Cum a fost la scoala? ma intreba Jake relaxat. - A fost Ok pentru prima zi.

M-am dus si m-am asezat langa Jake si mi-am luat ghemotocul de blana in brate. Era adorabil. Micul meu Marley. - Deci, cum il va chema? a intrebat nerabdatoare matusa Alice. Ura pur si simplu cand trebuia sa fie tinuta in suspans. Si asta se intampla destul de des cu mine in apropiere. Chiar ma mirase faptul ca mi-a luat atatea haine de catel. Cred ca tata s-a scapat putin. El era singurul care stia gandurile lui Jacob. - Marley, am spus hotorata. - Ca si pe labdradorul din unul din filmele ei preferate, a completat tata. Da, in familia noastra nu existau secrete..... A urmat o sedinta foto cu vreo 5 tinute pregatite de matusa Alice. Pentru moment, Marley era vedeta familiei.In sfarsit imi luam si eu liber o zi. Ce e drept, nu putea sa nu-ti placa. Blana lui era pufoasa si in acelasi timp matasoana. Avea ochii blanzi, dar parea pus pe sotii. Era incredibil cat de bine se acomodase cu mediul in orele in care am fost plecata. Si, desi adoram aceasta zi de nastere si o consideram cea mai buna dintre toate pana acum, nu eram multumita de un lucru. Nu avusesem timp deloc numai pentru mine si Jake. Ca de obicei, sakvatorul meu a actionat repede, intuiindu-mi gandurile: - Pai,Nessie, haide sa-l scoatem pe Marley la prima lui plimbare. E nevoie sa mai zic ca am fost de acord imediat? Aproape ca am zburat cu Marley in brate. Peste 30 de secunde eram la cateva mile de casa. Asta insemna ca in sfarsit voi avea parte de putina intimitate. Ne-am asezat la copacul nostru. Era scrijelit in toate colturile: Jake+ Ness. Era locul unde m-am sarutat pentru prima data cu Jake de cand m-am intors in Forks. A fost magic. Si spontan. Pentru ca se presupunea ca mergem sa-l vizitam pe Billy, dar pur si simplu m-am oprit langa copac si am simtit nevoia sa stau acolo. Nu, nu eram obosita, pur si simplu ma atragea ceva la acel loc. Era locul nostru. - Deci, am nimerit cadoul anul acesta? ma intreba Jake. - Hm.......se putea si mai bine, l-am tachinat eu. - Pai, atunci banuiesc ca nu vrei sa primesti si cealalta parte...... - Banuiesti cam gresit. - Ma gandeam eu, a zambit superior. Apoi buzele noastre s-au intalnit. A fost un sarut mult mai pasional ca de obicei. Si nu pot sa spun ca m-a deranjat.... Cu siguranta Jake era cel mai bun iubit din lume. Nu c-as mai fi avut eu o gramada de iubiti, dar asa simteam. El imi colora viata. Era ca un spectru ce raspandea lumina si bucurie in viata mea. Era Jake al meu. Am stat imbratisati asa mult timp.Nu voiam sa mai plec de acolo. Bineinteles ca n-am scapat de povestitul tuturor detaliilor din timpul scolii. Jake parea foarte absorbit de povestirea mea....sau de ochii mei....nu stiu sigur. Si Marley parea sa fie fericit. Eu si Jake ne intreceam care mai de care in imbratisari pentru micul NOSTRU ghemotoc. Am simtit ca si Jake il adora la fel de mult ca si mine si am cazut de comun acord, la sugestia mea, la fie al nostru. Totul era minunat si poate din cauza asta am pierdut notiunea timpului. Cand s-a

intunecat a trebuit sa ne intoarcem. La urma urmei catelul nu se hranea cu aer, iar eu nu aveam de gand sa repet anul de liceu. Cand am intrat pe usa unchiul Em, a facut un comentiariu, ca de obicei: - I-ati aratat lui Marley tot continentul? a chicotit el. Am rosit puternic. L-am lasat pe Marley in grija lui Jake si m-am dus sus sa-mi fac temele. Cand le-am terminat am rememorat ziua prin care am trecut si am adormit cu un zambet pe fata.

3.Weekend fara Jacob Il asteptam pe Jake nerabdatoare la copacul nostru. Era in vizita la Billy. Cand lam vazut parea intr-o stare euforica. - Ghici ce, Jake! –abia asteptam sa-i spun ce planuri avem pentru weekend. - O, Ness am o veste buna! Dar incepe tu. - Tanya tocmai a sunat. Se marita weekendul acesta. L-a cunoscut acum 3 saptamani dar nu era sigura ca o sa mearga. Se pare ca Piere este iubirea vietii ei. O sa fie o nunta restransa: doar noi si familia din Denali. Nu e minunat? - Hm...........da......ma bucur pentru ea. Statea ca pe ace, deci era clar ca avea o veste mai buna. - Ok, e randul tau acum. - Ei bine...sunt un fel de unchi! Leah a nascut un baietel! - Wow! E minunat! Cat ma bucur pentru ea!!!! Chiar ma bucuram. Leah renuntase la toata chestia cu lupii acum 5 ani. Era atat de negativista. Putea sa jure ca nu va mai avea parte de iubire niciodata. In schimb l-a intalnit pe Jay, iar acum stateau impreuna in Washington. Iar Jacob, chiar daca nu prea recunostea tinea foarte mult la Leah, ca la o sora. M-as fi simtit groaznic sa-l tarasc dupa mine in Denali in timp ce toti prietenii lui se duceau sa-l vada pe micut. Si eu mi-as fi dorit sa-l vad. Dar mi-as fi dezamagit verisorii si familia. Un weekend fara el n-o sa ma omoare, nu? - Deci, cand pleci? l-am intrebat eu relaxata. - Pai....credeam ca vrei sa vin cu tine la nunta.... - Nu fii prostut, sigur ca vreau…..dar cred ca nepotelul tau te-ar tine minte ! Ce fel de unchi esti tu? Zambetul acela larg i-a luminat fata dintr-o data. - Nu cred ca exista cineva mai norocos ca mine, Nessie, a zis el si m-a sarutat. Toata familia a primit cu bucurie vestea ca Leah este mama. Tata nu s-a prea suparat ca Jacob nu va veni cu noi. Marley venea cu mine. Eram dependenta de el. Matusa Alice ne-a ales la toti costumatiile pentru nunta, iar vineri la ora 5 masinile noastre goneau pe autostrada. Am fost primiti cu caldura, ca de obicei. Tanya, desi eu am cunoscut-o numai cu zambetul pe buze, arata atat de diferit. Si nu era de la rochia aceea

sidefie minunata pe care o purta. Era fericita, fericita cu adevarat. Ea si Piere se potriveau perfect. Aveau de gand sa-si petreaca luna de miere in Franta, la Paris, caci se preconizau niste zile foarte ploioase acolo. Nunta a fost oficializata de Garrett, care-si luase licenta in graba de pe internet. In adancul sufletului, eram fericita deoarece Tanya trecuse acum sigur peste pasiunea pentru tata. Nu mi-l puteam imagina pe tata alaturi de alta femeie. El si mama erau facuti unul pentru altul. Se potriveau perfect. A fost o cununie linistita, lipsita de evenimente. Asta daca trecem cu vederea ca Marley mi-a facut varza una din manecutele bufante de la rochie. Arata asa de inocent. In loc sa-l cert am sfarsit prin a-l imbratisa. Stiam ca daca voi continua asa imi va ajunge si in cap, dar era mult prea adorabil. I-am felicitat cu caldura pe Tanya si sotul ei, care au plecat in graba, noi am ramas la povesti. Asta cu 2 exceptii: Marley, care a cazut lat pe la 9 :00 si eu, care m-am lasat pagubasa pe la 1:00. - Ne pare asa de rau ca trebuie sa plecam acum, dar Nessie are scoala maine si e chiar o zi ploioasa. Credeti-ne ca am mai fi ramas cu placere, s-a scuzat politicos Carlisle duminica dimineata. - Pai, educatia fetei este cea mai importanta, nu? a zambit Carmen. Ai grija de catelus, mi querida. Am imbratisat-o calduros. Carmen era asa de clada, de draguta si de deschisa la alternative. Intotdeauna imi facea placere sa ma intalnesc cu ea. Ajunsa in masina, m-am simtit deodata cuprinsa de nerabdare. Eram nerabdatoare sa-l vad pe Jacob, sa-mi povesteasca si el ce a acut in toate aceste zile si sa ii povestesc si eu lui. Eram recunoscatoare ca mergeam cu unchii si matusile mele in masina. Ceva m-a trezit din visare. Era Marley, care isi exersa coltisorii pe mana mea. Am chicotit. “Ah, ce mi-e dor de tine Jacob....” am gandit eu. “Si mie mi-e dor de tine, raza mea de soare” mi-a raspuns Jacob. Wow....in mod sigur aveam o problema. Cum sa-l aud pe Jacob, in capul meu, la sute de kilometri departare de el. Cred ca faptul ca am dormit doar 5 ore isi spunea cuvantul. Totusi, am mai incercat odata. “Ai ajuns acasa?” “Da, te astept.” “ Va rog spuneti-mi ca nu sunt nebuna” era tot ce puteam sa-mi repet in minte. Mi-am lasat caoul pe umarul matusii Rose si m-am cufundat in somn. - Renesme, trezeste-te, imi spuse bland mama. - Am ajuns? Am intrebat eu nedumerita. - Da, acum 10 minute. Jake tocmai a venit si el, mi-a zambit mama. Am sarit din pat si m-am dus tinta la Jacob. - Vai Jake, ce dor mi-a fost de tine! Am spus eu imbratisandu-l. - Stiu asta. Mi-ai mai spus asta odata. Mi-am pus mana la gura. Eram muta de uimire. - Tu....chiar....m-ai auzit??? - Oooo....asa am reactionat si eu prima data. Dar apoi l-am intrebat pe Sam daca este posibil. El habarn-avea....Dar a incercat....si a

mers....Emily a auzit tot ce i-a transmis Sam prin intermediul gandurilor. “ Wow, ce tare” “ Stiu” - Va aud! spuse tata in gluma. “Stim” am raspuns amandoi. M-am ridicat pe varfuri sa-mi apas buzele de ale lui. Hei, am supravietuit fara asta un weekend! Aveam tot dreptul, nu? - Banuiesc ca da. Numai de data asta! se auzi vocea tatei de la etaj.

4. Vizita In timp ce rontaiam plictisita o felie de paine prajita(singura care a ramas din duzina facuta-dap, Jake avea inca acelasi apetit), el a inceput sa-mi povesteasca tot ce a facut in weekend. Era foarte entuziasmat. Si ii cam placea sa se simta unchi. Ma intrebam daca ar fi la fel de mandru de copilul nostru... Miam sters repede gandul din minte. Era un subiect tabuu. Toate propozitiile din dimineata aceasta incepeau cu “micutul Jake” si chiar era interesant sa ascult descrierea si celor mai minutioase miscari, sau ce culoare avea parul lui atunci cand razele de soare isi faceau loc prin incapere. - Si Seth adora la fel de mult sa fie unchi? l-am intrebat pe Jake. - Glumesti? Este in culmea fericirii. Stii cum e pustiul asta. Intotdeauna vede numai lucrurile bune. Seth....optimistul familiei,.....totusi imi parea asa de rau pentru el....in toti acest timp nu gasise nici o fata potrivita....renuntase la transformarea in varcolac acum un an.....era ciudat...pentru ca acum, teoretic, era de varsta lui Jake. - Charlie era acolo cu Sue? - Normal. Toata lumea e asa de fericita. Apropo, daca totul decurge bine, vor veni in weekend in La Push cu totii. O sa-l intalnesti si tu pe micutul Jake. - La cat de nerabdatoare m-ai facut....sper sa ajunga in weekend.... - Ei, acum e randul tau. Cum te-ai distrat? Tocmai cand ma apucam sa-i povestesc am observat ceasul din bucatarie. Wow....ce repede a trecut timpul. - Scuze Jake... Trebuie sa plec la scoala. L-am sarutat repede si am trecut fugitiv prin sufragerie unde erau toti: - Pa mama, tata, matusica Alice, matusica Rose, bunicuta Esme, bunicule Carlisle, unchiule Em si unchiule Jazz. Aveti grija de Marley! La ce familie numeroasa aveam, imi lua cam 30 de secunde sa-mi iau larevedere. M-am urcat repede in masina si am inceput sa conduc. Cand am ajuns la scoala, am observat ca nu eram chiar ultima ajunsa si ca orele nu incepusera. Am parcat langa suportul vechi, unde candva toata lumea isi lasa bicicletele. Mi-a atras atentia o singura bicicleta acolo. Cine

altcineva putea veni cu bicicleta prin ploaie decat.....Kate.Era imbracata ciudat azi. Avea niste colanti portocalii, o rochie verde din bumbac si un sal vechi crem aruncat peste ea la repezeala. Dintr-o data ideea cu rochia de matase mi se parea mic copil. - Hei, am salutat-o eu. N-am observat pana acum ca vii cu bicicleta. - Off.....planeta asta e destul de poluata...Inca cateva masini si o sa dispara cu totul. O....asta explica totul.....era ecologista....imi aducea aminte de perioda Flower Power , chiar daca nu traisem atunci. - Nu ti-e frig? am intrebat eu curioasa. - O, nu.....te obisnuiesti....pur si simplu asa am simtit nevoia sa ma imbrac azi. Restul zilei a trecut repede. Am petrecut foarte mult timp cu Kate. Incepeam sa cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Ma hotarasem sa o invit in weekend acasa. Desi ideea aceasta era unpic ciudata. Nu era vorba ca familia mea nu avea autocontrol, dar cred ca s-ar fi speriat de atmosfera. Oamenii erau rezervati in prezenta noastra. Saptamana a trecut foarte repede. Aveam deja o rutina stabilita: mic dejun cu Jake, scoala, teme, familie, somn. Era usor de urmat. Si chiar imi placea la scoala. Mai ales ca aveam cu cine vorbi. Kate avea meritele ei. Incepusem deja sa port numai bumbac biodegradabil. Familia era foarte fericita, pentru ca aveam, intr-un fel mai ciudat, o viata de adolescenta normala. Mama imi cam ghicise gandurile, care stateau foarte bine, departe, ascunse de tata. - Ai vrea sa o chemi pe Kate aici, nu-i asa? E Ok, noi toti suntem de acord. - Sambata e bine? - Da, a raspuns toata lumea. Unchii mei erau plecati la vanatoare. Mama si tata au plecat la cabana. Si eu stateam cu ei de obicei. Totusi, imi era mai comod acum sa stau aici. Imi placea casa aceasta pentru ca era mult mai spatioasa. Si imi mai placea si pentru ca Jake avea o camera aici. Era vineri. Kate a acceptat bucuroasa invitatia si sambata dimineata s-a urcat in masina. Am ales sa vin eu sa o iau. N-avea sanse prea mari sa gaseasca casa, mai ales cu bicicleta. Era fascinata de padurea in care era casa noastra. Imi parea rau ca Jake nu apuca sa o cunoasca de data asta. Leah tocmai ajunsese si toata lumea era acolo. Mi-a dat vestea in ora de engleza. Chestia cu gandurile era extraordinara. Cand am intrat in casa ea a ramas pur si simplu fara glas. - Wow! a fost tot ce a putut spune. Bineinteles ca dupa aceea toata lumea a primit-o cu caldura, iar ea nu parea deloc speriata cum m-as fi asteptat sa reactioneze.Era chiar relaxata si se distra pe seama glumelor unchiului Em. Bineinteles ca Alice i-a captat apoi toata atentia, intreband-o ce materiale ar trebui sa aleaga pe viitor. A vazut si dressingul matusicii mele obsedata de moda. Din nou muta de uimire...

Cand in sfarsit puteam si noi sa mai respiram, ea mi-a spus: - Matusa ta e super de treaba! Parca ar fi de varsta noastra! Am zambit, incercand sa nu transform acel zambet in ras. Restul timpului a trecut incredibil de repede. Le simteam pe mama si pe bunicuta mea foarte fericite. Mama semana acum atat de mult cu ea. Acelasi spirit matern si inima-care in ciuda faptului ca nu mai batea- era plina de iubire. - Cred ca va ies niste petreceri bestiale aici! Alice a auzit si a fost langa noi intr-o secunda: - Ai dreptate! Iubesc sa dau petreceri, mai ales sa le organizez. In casa asta s-au intamplat multe....printre favoritele mele a fost nunta parintilor lui Nessie si petrecerea de absolvire. - Wow! Parintii tai s-au casatorit aici? Super! - Dap. Atat i-a trebuit matusicii mele nebunatice sa auda. Si a inceput sa povesteasca toate detaliile, amanuntele, florile alese, rochia pe care a purtat-o ea....si multe altele. Ceva m-a distras de la povestire. Se auzeau de la 200 de metri pasii cuiva. Si puteam sa-i recunosc cu usurinta-era Jake si….inca cineva. Nu-mi puteam da seama.....hm....Seth, oare? Inainte sa ma concentrez au intrat pe usa. Da, era Seth. Pana la urma ma pricepeam. “Nessie, nu ma prezinti prietenei tale?” - Kate el este Jake...iubitul meu. - O, nu mi-ai spus nimic de asta. Mi-aaruncat o privire mustratoare. A dat mana cu Jake. - Si acesta este Seth... “cel mai bun prieten a lui Jake” a gandit Jake. - ...cel mai bun prieten a lui Jake. Kate a dat mana politicos cu el si a trebuit sa-si ridice privirea ca sa i-o intalneasca pe a lui si....

5. Suflete pereche ......a fost dragoste la prima vedere. Cat de clisec suna, dar chiar asa era. Ochii lui Seth au inceput sa straluceasca mai tare decat de obicei si in momentul acela parea cu totul distras. Nu-i venea sa creada ce minune i se intampla. El fusese optimist dintotdeauna, dar in ce privea viata amoroasa, renuntase sa spere cu cativa ani in urma. Totusi, nu stii niciodata ce iti rezerva viata. Iar Kate era....la fel de euforica. Parea pierduta in ganduri. Incercam sa-mi amintesc cum a fost prima data cand l-am vazut pe Jake, dar degeaba. Eram mult prea mica. Cat ma bucuram pentru ei. Analizand mai bine situatia, m-am simtit chiar vinovata ca nu m-am gandit la asta din prima. Cam aceeasi varsta, aceiasi speranta care nu murea niciodata, amandoi stiau sa se faca placuti, aveau incredibil de mult curaj. Seth a invitat-o la o plimbare in gradina, desi parea ca are de gand sa zboare pe luna cu ea. M-am asezat pe canapea langa Jake si m-am cuibarit la pieptul lui. “Se potrivesc, nu?” am gandit eu. ”In totalitate. Dar, hei, nimeni nu se compara cu noi. Noi suntem, in mod sigur cel mai atragator si potrivit lucru din lume.” Mi-am dat ochii peste cap si l-am sarutat, profitand de faptul ca toata familia era la etaj, iar musafirii in gradina. Nu ne deranja absolut deloc faptul ca plimbarea parea sa dureze ceva. ”Mai mult timp pentru noi” am gandit eu lacoma. Se discuta o chestie interesanta la etaj. Acum ca prietena mea Kate aflase ca am un iubit si ca Seth e cam de varsta ei se va mira de ce nu merg si ei la scoala. In mod clar, urma sa mai avem 2 colegi noi....ceea ce nu-mi displacea deloc. Se vor da drept veri. Nimeni din Forks nu-l mai tinea minte pe Jake.....iar Seth....nici nu sunt sigura ca mersese vreodata pe acolo de cand s-a transformat in varcolac. Deci totul era Ok. “Liceul....au trecut ceva ani de cand nu l-am mai facut….oricum….mi-a placut tare mult in Anglia....mai ales ca eram colegi de banca” a gandit Jake. “Are si el avantajele lui....gandeste-te….acum o sa ne facem si temele impreuna...” “Ai face orice ca sa mai petreci ceva timp cu mine. Ma simt ca o vedeta” zambi el larg. “Vrei cumva si un autograf?” Conversatia ne-a fost intrerupta de cei doi indragostiti. Se tineau deja de mana. ”Sunt hotarati se pare” am gandit eu. ” Ihm…” ”Hei…..asta nu era pentru tine! ” l-am inghiontit eu. -Deci......banuiesc ca stii toata povestea acum.....am spus eu timida. Ma simteam vinovata ca nu putea stii si cealalta parte fantastatica- faptul ca familia mea era una de vampiri. -Da! Wow! E super! Adica, voi doi chiar ati fost varcolaci! O minciuna nevinovata....doar asa avea logica.....Jake ma intalneste pe mine, o MURITOARE si renunta la a se transforma. Da, nimic mai simplu. -Pai, chiar ma bucur ca ai luat totul asa de usor. Ma gandeam ca ai sa te sperii sau ceva de genul.....

-Glumesti, nu? Chestia asta e minunata. Ma intrebam daca prietena mea cea mai buna este in toate mintile. “Nu ti-as putea raspunde cu exactitate”. “Hei! Nici asta nu era pentru tine. Cred ca e ceva in neregula cu acest mod de comunicare azi”. “Serverul este supraincarcat?” a sugerat Jake. Abia m-am putut abtine sa nu rad. As fi aratat cam ciudat. -Oricum, era doar o chestiune de timp pana v-ati fi intalnit, a spus Jake relaxat. Eu si Seth incepem scoala de luni. -Serios? au rostit amandoi in acelasi timp. Seth a reusit sa o dreaga cumva: -Ce veste buna! Credeam ca vom incepe scoala abia saptamana viitoare! Asta e grozav! Atunci am realizat ca plimbarea lor durase ceva. Acum era noapte si, chiar daca uram sa-I dau o veste asa de proasta lui Kate, trebuia sa o fac. Asta daca voia sa mai revina vreodata aici si sa scape fara vreo pedeapsa. -Mmmm....Kate.....nici nu stiu cum a zburat timpul dar e deja 9.....deci....daca nu ne grabim..... -O doamne, ce repede trece timpul.....ofta ea resemnata. Pai.....hai sa mergem..... Si-a luat la revedere de la toata lumea, in special de la Seth si a urcat in masina. Parea atat de distrata. Nu ma intelegeti gresit, asa arata de obicei, dar acum nu mai si vorbea in acelasi timp. Mi-am facut curaj si am vorbit: -Deci, Kate, iti place de el, nu-i asa? -Cred ca “place” e putin spus. Cand mi-a explicat chestia cu sufletele pereche am simtit ca descria momentul in care eu l-am vazut pe el. Cred ca lucrul acesta magic se intampla si partenerului. Probabil ca asa era. La mine si la Jake fusese diferit. Jacob fusese langa mine de cand m-am nascut. Asa ca nu prea am realizat cand sentimentele de prietenie s-au transformat intr-o dragoste profunda... Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns. Kate a coborat din masina spunandu-mi: - Nu voi uita niciodata ziua asta! A fost, in totalitate cea mai buna din viata mea. Sigur e mana destinului! Am ras amandoua si am inceput sa conduc spre casa. Imi era dor de Jake. Ce copilaresc suna! Il vazusem acum 20 de minute. Am inteles dintr-o data la ce se referea mama: tata era ca aerul pentru ea-nu putea trai fara el. Asa ma simteam si eu. “Jake, ai adormit?” “Nici vorba. Ma gandeam la tine, raza mea de soare.” “Si mie mi-e dor de tine.” “Hei, mai usor, nu sunt in Canada.” “Ups...” “Stii ce am descoperit?” “Sa te vad, Einstein.” ”O sa ai o factura la telefon de 10 ori mai mica luna aceasta”

Radeam de-a binelea. Cum de nu-i daduse cineva premiul de “Glumet al anului” pana acum? “Nu-ti fa griji. M-au sunat de la Holywood. Premiul e pe drum Desi nu prea sunt multumit. L-as fi meritat pe cel cu « glumetul erei ».” Cand am parcat masina in garaj aveam deja o criza de ras. Cand am intrat in camera am fost surprinsa sa-l vad pe Jake acolo. “ Lasa-ma sa ghicesc…..ai profitat de faptul ca mama si tata plecau la cabana ca sa te furisezi aici, stiind ca nimeni nu ne va auzi, nu?” “ Recunoaste, sunt un geniu” ranji el. “Bine, numai de data asta” am gandit eu, l-am imbratisat si fara sa vreau am pasit pe taramul viselor.

* Era luni. Prima zi de scoala cu Jacob. Era foarte relaxat, sau poate prea absorbit de micul dejun. Inca un lucru pentru care toata lumea ii era atat de recunoscatoare: incetul cu incetul, am inceput sa mananc mancare normala, influentata fiind de Jacob. Nimeni nu sperase sa renunt atat de usor la dieta mea de cand eram mica. Nu stiu cum s-a intamplat. Ma ademenise ca pe un copil mic: “-Haide Nessie, mananca azi normal pentru mine, te rog”. Cum puteam sa-i rezist? Marley era acum un fan inrait al painii prajite. Mai ales ca draguta de Kate ii daduse un exemplu puternic. Avea atata putere de convingere ! - Hei, nu-i drept ! Voiam felia aceea, Marley ! se prefacu suparat Jake. - Urasc sa te iau de la masa, dar n-as vrea ca profesorii sa-si faca o impresie proasta despre tine din prima zi! - Bine, bine.....comenta el imbufnat. - Succes! imi urara in cor mama, matusica Rose si bunicuta Esme. “Pot sa conduc eu azi? Te rog, Ness. “Nici vorba. Tu nu stii ce inseamna condusul REGULAMENTAR.” “Doar azi, Nessie. O sa intarziem daca ai de gand sa conduci ca o bunicuta.” “Bine, doar azi....Si pe cine faci tu bunicuta?” Nici o alta replica. Totusi, avea dreptate...am fi intarziat cam mult daca conduceam eu. Am pasit in sala de engleza. Kate si Seth stateau impreuna in banca, mai fericiti ca niciodata. Ne-am asezat in spatele lor. “Te-ai gandit ca asta e o metoda buna de-a copia?” Mi-am dat ochii peste cap: “Numai la prostii iti sta mintea.” Nimeni nu a mediatizat venirea baietilor in scoala. Fusese asa de in pripa....a fost nevoie doar de un telefon dat de Carlisle la director si totul s-a rezolvat. Intr-un timp foarte scurt. Ziua a trecut asa de repede. La cantina avusesem un noroc chior. Era o masa de 5 persoane in capatul salii. Cum nimeni nu era doritor sa stea langa noi, ne-am resemnat. Pranzul era cel mai haios. Jacob si Seth erau pusi pe glume. Ca sa nu mai vorbesc ca fiecare a mancat jumatate din portia partenerei. Aveam insa ghinion cu orarul: ultima ora era sportul. Pentru mine si Jake era cel mai greu. Trebuia sa te prefaci ba obosit, ba sa ai grija sa nu alergi prea repede, pur

si simplu OBOSITOR. Seth si Kate au plecat impreuna. O alta coincidenta fericita: casa lui Kate era exact in drumul spre La Push. Erau haiosi. Unul pe bicicleta si unul pe motocicleta. Banuiam ca de acum incolo Seth o va lua cu motocicleta. Desprinsa din observatii am vazut ca Jake se furisase pe locul soferului. - Si ce se presupune ca faci tu aici? - Te-am intrebat daca pot conduce eu azi. In plus, gandeste-te cate teme avem. Vrei sa ajungem pana la 7 acasa, nu? L-am ciufulit nervoasa si m-am dus sa stau pe locul pasagerului. Aveam un presentiment ca asa voi sta cam tot semestrul....

6. Gasca vesela Nu cred ca puteam descrie cat de bine ma simteam. Trecuse o luna de cand incepusem liceul si ma trezeam in fiecare dimineata din ce in ce mai fericita. Aveam cel mai minunat iubit din lume, la scoala ma descurcam foarte bine, aveam o groaza de prieteni ,o familie numeroasa si cel mai adorabil catelus din lume care sa ma sustina. Nu credeam ca viata poate fi mai minunata de atat. Ca de obicei, Jake ma distrase: - Nessie, ai de gand sa mananci omleta aia? - Intrebare retorica..... “ Fix pe asta ma bazam” gandi el ingamfat si-mi lua farfuria din fata. Miam concentrat toata atentia asupra lui Marley: Cand crescuse atat cainele asta? Bine, cu cat crestea, cu atat mai multe sotii facea. Esme si Alice depuneau acum mult mai multa munca pentru a intretine casa decat de obicei. Canapeaua din sufragerie fusese inlocuita deja. Eram sigura ca de aceea nu il certasera niciodata: Esme inca adora sa redecoreze case, iar Alice....ei bine....nu se supara daca Marley intra “accidental” intr-una din garderobe. “Ness, ma gandeam....daca l-am ascunde in ghiozdan pe Marley, am merge cu el la scoala si ar scapa fix in ora de matematica?” Se pare ca nu eram singura care imi uram profesorul de matematica. Totusi, nu voiam sa ma las dusa de val. Eu eram cea responsabila, nu? “ Pai.....nu prea ar merge....pentru ca... 1. Tata tocmai aude ce vorbim. 2. Chiar daca el nu ar putea citi gandurile, toata familia si-ar da seama imediat ca Marley lipseste. 3. Marley nu incape in ghiozdan. 4. Te-ai alege cu detentie vreo luna. Si nu cred ca as suporta sa-mi fac temele atat timp fara tine.” “Mda.......o sa continui sa visez....” Peste un minut eram in masina: pe locul pasagerului, desigur...Mi-as fi dorit sa ma fi inselat in legatura cu presentimentul meu.... Ca de obicei, Kate si Seth ajunsesera inaintea noastra. Pusesem pariu cu ei ca intr-o zi, inainte de Craciun, vom ajunge si noi inaintea lor. Ma indoiam ca o sa-l castigam....mai ales ca Jake imi zicea de fiecare data: “Avem tot timpul pana la Craciun”. Asta suna cu siguranta.....promitator... Prodesorul de matematica intra in clasa. Test fulger....Nu reprezenta o problema, numai ca nu aveam deloc chef de matematica...si mai ales de scris. “Poate ideea sa-l aducem pe Marley n-a fost asa de rea” “Poate? Pur si simplu recunoaste: am intotdeauna dreptate!” ranji el. “Continua tu asa si nu ne mai verificam raspunsurile!” jucam dur. “Gata! Am tacut!” Am trecut cu bine si de testul asta. Orele erau mai placute de cand Jake comenta in fundal predarea profesorilor. Pot sa spun ca acest lucru ma antrenase exceptional. Nu tradam nici cea mai mica emotie care ar fi sugerat profesorilor ca vorbesc cu colegul de banca. Am mers spre masa noastra impreuna cu Kate, Seth si Jake. Pranzul era unul obisnuit. Portii uriase si glume

pe masura. Un comentariu rautacios al gemenilor Newton imi ajunsese la ureche: - Ce ciudati....”Gasca vesela”...taaadaaa! - Mmmm....interesant....nu ma gandisem la numele asta, medita Jake. Da, “Gasca vesela” ni se potriveste! - Sunt doar gelosi ca nu au parte de distractie si ca nu are niciunul dintre ei vreun iubit, comenta Seth. Desi, macar o data in viata au fost si ei inspirati... Kate a fost si ea pusa la curent (era obisnuita cu auzul atat de dezvoltat a lui Seth), iar eu mi-am jucat rolul bine. Era ciudat sa ma arat surprinsa sau chestii de genul, dar presupun ca pur si simplu ma obisnuisem cu timpul. Seth isi drese putin glasul si incepu: - Pai.....eu si Kate ne-am gandit ca, din moment ce intotdeauna stam impreuna la scoala, ar trebui sa iesim si in weekenduri. - Ne bagam, a spus relaxat Jake. “Are idei bune pustiul!” “-Pustiul- este acum, teoretic cu jumatate de an mai mare ca tine.” “Pe bune? Ce repede trece timpul!” - Deci, iesim sambata ? - E perfect. Cand am ajuns acasa am fost intampinati ca de obicei: - Buna, Nessie! Cum a fost la scoala? Intreba matusa Rose. - Ca de obicei, mi-am amintit eu. Cu exceptia testului fulger de la matematica. Dar a fost usor. - Cred ca mai e o exceptie, spuse tata strangand din buze. “Hmm....tata....cand o sa intelegi ca am crescut?” - Pai da......iesim samabata cu Kate si Seth....o intalnire la dublu....interesant, nu? spuse relaxat Jake. Cum reusea baiatul asta? - Sunt sigura ca o sa va distrati, aproba mama. - Ihm....profita de faptul ca esti departe de parinti....nu prea ai parte de saruturi cu noi prin preajma.... spuse Emmett. Am rosit puternic. Ce noroc ca aveam un unchi ca Emmett. In schimb Jake a contraaatcat: - O sa tinem cont de sfatul tau! Nu-ti fa griji!

* Am intrat in micul restaurant din oraselul nostru. Jacob trebuia sa mearga putin aplecat. - Ati intarziat, ca de obicei......se lamenta Seth. - Nu te mai plange atata. Pun pariu ca ati profitat din plin de timp. Kate rosea. Seth se relaxa : - Pe asta ai nimerit-o. Oare era o trasatura specifica a varcolacilor sa spuna ce gandesc? “Probabil” “Nu din nou!” “Cred ca stiu de ce te aud asa!” “Uimeste-ma...”

“Pai...te intrebi ceva ce are legatura cu mine....si banuiesc ca....trebuie sati raspund...” ridica el din umeri. Alta explicatie mai logica nu exista, asa ca m-am multumit cu asta. Iesirea a fost foarte relaxanta. Nu a fost ciudata sau ceva de genul. Era exact ca in majoritatea timpului petrecut cu ei. Diferenta era ca acum fiecare era mai apropiat de partenerul lui. Radeam mai mult decat de obicei. In acele momente, viata mi se parea total lipsita de griji, “ Jake trebuie sa-mi spui unde ai ascuns cartea de bancuri. Sunt sigura ca nu esti tu asa de creativ.” “Ma jignesti. Totul este creatie proprie.” “Bine ....bine.” - Hei, ar trebui sa facem mai des chestia asta! Adica, de ce sa nu ne distram si in weekend? intreba Kate. Cu totii am fost de acord. Am revenit imediat la atmosfera de dinainte, pentru ca Jake avea niste planuri malefice pentru 1 aprilie....si toate erau atintite asupra domnului Adams, profesorul de matematica. - Daca i-as face cadou o soparla? Nu poate sa ia asta ca pe o intentie rea. Pur si simplu am vrut sa ii ofer un animal adorabil de companie. - Jake, Jake....inimos ca intotdeauna....i-am ciufulit eu parul. - Hmmm....toata vorbaria asta mi-a facut foame. Un burger n-ar mai strica....Te bagi, Jake? - Mai intrebi? Si eu si Kate am oftat resemnate. Trei burgeri si vreo 40 de bancuri mai tarziu am observat ca pranzul nostru se transforma incet-incet in cina. Chelnerita nu parea prea amabila- si ea ne privea cu suspiciune. I-am aratat fara sa vreau asta lui Jake, mainile noastre fiind impreunate. “ Probabil ca se gandeste ca o sa o zbughim fara sa platim, stam dubios de mult...” Inainte sa-i raspund mi-am simtind telefonul sunand slab. Am raspuns. Era mama. Cand am auzit l-am scapat pe pardoseala. Mai rau era ca ii aratasem din nou in greseala lui Jake....si acesta nu era un lucru bun....”

7.Durere Jake a tasnit imediat spre usa, iar eu i-am spus in graba lui Seth sa astepte nota si sa vina la spital apoi. Am aruncat cateva bacnote pe masa si mam grabit sa il ajung pe Jake. Billy fusese gasit inconstient in casa. Sam trecuse pe la el si l-a gasit asa. “ Trebuie sa fie doar o cazatura” incercam eu sa gandesc pozitiv. Mama, tata si Jake si toata familia lui extinsa stateau asteptand pe hol. Nu, cu siguranta nu era un semn bun. Nu aveam curaj sa vorbesc asa ca am gandit: “Ce s-a intamplat, tata?”.Chiar atunci iesi Carlisle : - A fost vorba de o cazatura. Billy este acum in stare de inconstiienta. Sa speram ca isi va reveni in curand. Nu a fost ceva grav. Totul depinde de faptul cand s-a petrecut accidentul Chipul lui Jake nu se schimbase deloc. Era incordat si plin de durere. Se simtea vinovat. Se simtea vinovat pentru faptul ca iesise toata ziua in loc sa stea cu el. Dar nu era el cel vinovat. Eu eram. Si o stiam.Jake nu statea cu Billy de dragul meu. Si mai erau si anii in care am fost atat de departe. Ma simteam ca un monstru. Cum ajunsesem atat de posesiva? Am stat toata noaptea la spital, in speranta ca Billy isi va reveni. Era atat de linsite. O liniste apasatoare, care imi dadea impresia ca sunt prinsa intr-un nor de ceata groasa si densa. Neoanele mi se pareau acum atat de obositoare. Nici nu aveam curajul sa-i adresez macar un gand lui Jake. De vorbit nu putea fi vorba, caci el statea in salon, alaturi de Billy. Am meditat indelung asupra relatiei mele cu Jake. Cand Billy va fi externat il voi forta, daca va fi nevoie, sa se mute inapoi cu Billy. Relatia noastra nu avea sa mai fie la fel, dar orice lucru cere sacrificii. Era mult mai bine asa decat sa se indeparteze din cauza mea de adevarata lui familie. Cum de nu m-am gandit mai devreme la asta? A trebuit sa se intample o nenorocire ca sa imi dau seama ? Eram asa de egoista. Nu mi-o voi ierta niciodata. Mama simti gandurile mele apasatoare si ma imbratisa. Acest lucru ma linistea nesperat de mult. Cum de primisem eu cea mai buna mama din lume? Eram atat de norocoasa sa o am. Se luptase pana si in ultima clipa din viata ei ca si om pentru mine. Si asemenea familie. Nu ii meritam. Pe nici unul dintre ei.

* Era duminica.Billy inca nu se trezise. Jake iesea rareori din salon. Am numarat in gand orele care trecusera de can nu mai mancase si m-am gandit ca macar atat pot sa fac si eu. Am pasit sfios inauntru. Eram prea lasa sa vorbesc. In plus nici nu stiam cat de groaznic imi suna vocea dupa atatea zile in care abia schimbasem 2 cuvinte. “Ti-am adus niste mancare.” “Nu mi-e foame…” Era suparat pe mine…Intelegeam asta. “O s-o las aici in caz de orice…” “Ok…” Si asta a fost tot. Simteam cum ma sparg in mii de bucatele.

Tot ce puteam spera era ca Billy se va face bine in curand. Dar stiam ca asta nu va imbunatati in mod clar lucrurile intre noi. “Renesmee, trebuie sa iti spun ceva...” E de rau. E de foarte rau.... “Orice...” “Dupa ce tata o sa-si revina....nu vreau sa te ranesc....o sa stau langa el....” Deci si el se gandise la varianta asta.. Se gandea ca EL sa nu ma raneasca pe MINE. Deci nu ma ura chiar asa de tare.... “Nu ma ranesti deloc. Asa este corect Jake...” Pauza.... timpul trecea.....m-am hotarat ca o sa trebuiasca sa ii spun....trebuia sa ii cer iertare imediat......vina imi apasa umerii..... Cum de se schimbase totul atat de repede? “Jake, m-as simti mult mai impacata daca as sti ca intr-o zi, m-ai ierta....” “Nu fii ridicola....pentru ce sa te iert ? “ “Pentru tot. E numai vina mea.” “De unde ti-a venit ideea asta prosteasca?Sub nici o forma nu dau vina pe tine” “Zici asta doar pentru ca nu vrei sa ma ranesti...” “Uita-te in ochii mei....hm.....de fapt nu te poti uita.....crede-ma pe cuvant: singurul vinovat sunt eu. Si imi cer iertare daca te-am facut sa suferi.” Am observat ca era 5 dimineata acum. Aveam scoala. As fi vrut sa mai stau,dar tanjeam cu disperare dupa o jumatate de ora de somn, dupa un dus si dupa ceva mancare. Cui ii pasa ca nu-mi facusem temele? Trebuia doar sa numi uit ghiozdanul. Offf.....trebuia sa mai iau si masina din parcarea restaurantului. - Ne-am ocupat noi de asta, zise calm tata. Asa era. Uitasem ca trecusera de 2 ori pe acasa. “Trebuie sa ma pregatesc pentru scoala.” “Bine....” Cu ultimele puteri pe care le mai aveam, am fugit spre casa. Baia m-a ajutat desigur. Mi-am pus ordine in ganduri si am devenit unpic sigura ca Jake inca ma mai iubea. Am dormit cam o ora....am mancat paine prajita cu Marley si am urcat repede in masina. Ca de obicei...in intarziere.....Din nu stiu ce motiv prostesc am apasat pedala de acceleratie....era interesant sa mergi cu 70 km/ora......Ziua aceasta era o exceptie. Am intrat plictisita in clasa. Scoala mi se parea ca o fortareata fara Jake. Nici Seth nu mai facea glume. Eram asa de absorbita, incat aproape ca am adormit la ora de biologie. Pranzul a fost si mai lamentabil. Nu-mi aduc aminte daca mancasem ceva.....Timpul trecea asa de greu...Dupa ce clopotelul s-a sinchisit in sfarsit sa sune am plecat in graba spre spital. Aveam o speranta....o vaga speranta....totusi....m-ar fi sunat daca s-ar fi intamplat ceva bine sau rau, nu? Atmosfera nu mai era asa de tensionata. Billy spusese ceva. Acesta era cu siguranta un lucru bun. Iarasi aceeasi plictiseala....as fi fost in stare si sa conduc cu 200 km/ora pe autostrada numai ca sa scap de aceasta atmosfera. Cum nu aveam ceva mai bun de facut, m-am apucat sa-mi fac temele. Banuiesc ca aratam ciudat. Cu caietele in poala, intr-un spital. Macar eram absorbita de ceva. Desi nu erau grele si multe deloc. Jake motaia usor de cand venisem. Se trezi brusc.

“Nessie a venit? Numai ea are un parfum atat de unic si de echilibrat. Sigur este suparata pe mine.” Deci, totusi, explicatia lui Jake de la restaurant era corecta. Iarasi isi facea griji ca sunt SUPARATA pe el. Era strigator la cer. Apoi mi-a venit o idee fulgeratoare: el chiar tinea la mine. Chiar ma iubea. Era atat de protector.Ii pasa mai mult sa nu-mi raneasca mie sentimentele decat sa si le analizeze pe ale lui. Nu-mi venea sa cred. Ca un raspuns se mai intampla o minune. Tata spuse inainte ca bunicul sa soseasca: - Billy s-a trezit! Deodata acea apasare ma parasi. Am rasuflat usurata.

8. Schimbari Din fericire, Billy a fost externat dupa aproape o saptamana. Particica aceea egoista voia ca Jake sa mai stea cu mine, dar momentul nu putea fi amanat la nesfarsit. Stiam ca era cea mai buna decizie. Billy era batran acum si avea nevoie mai mult ca niciodata de Jake. Imi tot repetam faptul ca aceasta mutare era ceva cu totul obisnuit: “ Cate cupluri normale ai vazut tu sa stea impreuna la varsta asta?” Nu, nu era asta. Noi nu eram un cuplu normal. Hm....hai sa o luam altfel....” Kate si Seth nuau murit din faptul ca nu stau in aceeasi casa, nu?” . Da, intrebarea aceasta (gandita de vreo 40 de ori) ma va ajuta cu siguranta. Pana la urma, eram norocoasa ca Jake nu renuntase la liceu. Daca ar fi facut asta....ei bine,,,,cred ca nu-am fi vazut o ora-doua pe zi. Cand Jake si-a luat lucrurile si a plecat am tinut capul sus. Nu era sfarsitul lumii. Aveam o familie atat de mare si de iubitoare. Nu meritau sa ii supar cu proasta mea dispozitie. - Ma duc sa ma plimb putin....am spus eu si am luat-o la goana. M-am oprit la copacul NOSTRU. Am gasit o particica unde ar fi incaput o inimioara asa ca m-am apucat de graba. Ma gandeam la viitor. Ce se va intampla cand voi termina liceul? Nu voiam sa plec din Forks. Ma simteam atat de legata de el. Era clar casa mea. In plus, aveam o intrebare la care nu voiam sa ma gandesc niciodata. Si nu era din cauza ca tata imi auzea gandurile. Totusi, de aici nu ma putea auzi. Relatia mea cu Jake nu se putea destrama si o stiam. Dar....ce ma intrebam era cum ar fi el ca sot....Sau, mai rau...cati ani vor trece pana isi va face curajul sa ma ceara in casatorie? Oare astepta sa implinesc vreo 20 de ani? Nu era de ajuns de matur sa faca acest pas? Sau pur si simplu ii convenea stadiul relatiei noastre si nu voia sa ridice stacheta? “Gata cu aceste ganduri” mi-am impus eu mie. Am luat o gura de aer proaspat si am plecat spre casa, cu gandul sa-mi omor timpul liber cu manichiura mea (Alice va fi foarte bucuroasa si mandra). Mai ales ca era duminica... Cand am intrat in “perimetrul de citit ganduri” nu am tradat nimic. Imi imaginam unghiile mele, cand roz, cand mov, cand lacuite. Pun pariu ca tata se intreba cum de pusesem aceste lucruri pe primul loc. Desigur ca adoram moda si toate lucrurile legate de ea, dar Jake era de milioane de ori mai important. Am pasit in casa, iar Alice ma astepta deja, pusa la curent cu noutatile: - Am auzit ceva de niste unghii roz??? Hm....interesanta alegere....dar nu uita ca maine ai scoala. Imi pare rau ca trebuie sa te las doar sa ti le lacuiesti....Apropo te-ai gandit cu ce te imbraci maine? Nu vreau sa insinuiez nimic, dar am trecut ieri prin Seattle si am gasit o camasa bestiala. Ce norocoasa esti! Aveau si marimea ta! Era usor sa ma avant in conversatie. Ii eram recunoscatoare matusii mele ca imi distragea atentia si gandurile. Cum ea avea tot timpul si acum la fel si eu, nu neam lasat pana nu am stabilit vreo 20 de tinute pentru scoala. Matusa Rosalie s-a alaturat si ea. Alice planuia o reinnoire de garderoba pentru Esme. Niste haine mai mature...Si mai avea nevoie de machiaj... Era asa de amuzant sa o vezi in magazinul de cosmetice….Cumpara asa cum cumpara cineva paine. Odata,

pentru ca nu mai ramasese destul pentru mama, a dat o fuga in Seattle. A veni foarte imbufnata. Cumparase tot magazinul si abia daca ii ajungea pentru 3 zile. Asa a trecut ziua mea. Nu mai puteam amana. Am facut un dus si m-am bagat in pat. Era ciudat sa ma obisnuiesc cu faptul ca nu ma mai tinea Jake in brate. Intotdeauna statea cu mine pana adormeam, desi, de obicei el adormea inaintea mea. Patul era prea mare. “Ei bine, asta nu inseamana ca nu exista solutii. Paturile de o persoana sunt excelente” m-am imbarbatat eu. Intotdeauna exista un compromis... Am ajuns la scoala prima. Poate era si din cauza ca am condus cu 90 la ora. Viteza mi se parea amuzanta acum. Si nimeni din familie nu avea vreo obiectie. Tata m-a intrebat chiar daca nu as vrea si eu o masina care atinge cam 500 de km la ora. Nimeni nu-mi inlocuia broscuta. - Ati intarziat! I-am tachinat eu pe Seth si pe Kate. - Pai, da....dar....trebuia sa fie si Jake inaintea noastra... A.....corect.....Uitasem asta....ei bine....pariul era ca si pierdut. Din fericire Jake nu a fost distant cum ma asteptasem. Era ca intotdeauna, numai ca o lasase mai moale cu glumele. Deci, nu aveam de ce sa imi fac griji. Mutarea aceasta brusca nu ne indepartase, nu-i asa? Imi facusem planuri pentru dupa-amiaza aceasta- care sa ma tina ocupata, dar care, totodata, sa imi permita si sa imi fac temele. Urma sa-mi vizitez bunicul. El si Sue erau inca impreuna. Totusi, in acesti multi ani, inca nu se hotarasera unde sa locuiasca. Ba stateau in La Push, ba in casa lui Charlie. O auzisem de multe ori pe mama vorbind despre el ca “Charlie” asa ca ma obisnuisem si eu. Azi ii gaseam in Forks. Parca vorbeam de doau orase indepartate, unde aveau casa de vacanta, m-am amuzat eu. Si mama urma sa vina cu mine. I-am zis si lui Jake planurile mele. A aprobat, pentru ca nu mai trecusem de ceva vreme pe la el si ma simteam vinovata. Zis si facut. Dupa scoala, am plecat acasa sa o iau si pe mama. Trebuia sa pastram aparentele, nu? Am observat ca Jake mergea pe motocicleta lui antica. Cum de mai mergea chestia aia? Aveam de gand sa ii cumpar un tort, avand in vedere ca implinea 50 de ani. Bineinteles ca Jake se va sacrifica si il va manca pe tot....la ce tortura era supus.... - Mama, mergem? Nu m-am deranjat sa ridic tonul. Stiam prea bine ca auzea perfect. Cum si eu ii auzeam pe ei: Matusile mele, Rose si Alice vorbeau ceva despre mine. Mi-am mutat urechile in alta parte. Esme parea ca aranjeaza niste draperii, judecand dupa fosnetul slab al materialului. Emmet si Jasper se sfatuiau in legatura cu o excursie de vanatoare. Voiau ceva nou. Bunicul Carlisle ajungea de la spital pe la 6.Iar tata si mama isi luau larevedere printr-un sarut. In secunda urmatoare mama a fost langa mine. - Cum a fost la scoala azi, draga mea? - Ca de obicei.... unpic plictisitor.... - E o idee buna sa-l vizitam pe Charlie. Bunicul tau tine foarte mult la tine, sa stii. - Stiu, mama....si eu tin la fel de mult la el...

-

Renesmee….stiu ca nu vrei sa vorbesti despre asta….dar nu vreau sa te simti deprimata de faptul ca Jake s-a mutat Billy… - Stiu ca a facut ceea ce trebuie, mama. Si eu ma gandisem la asta imediat ce am ajuns atunci in spital…. - Nu ma indoiam de asta, draga mea. Tu nu ai lua niciodata decizii gresite. Doar ca….nu este ceva atat de rau. Si eu am trait cu asta cand eram in liceu. - Daca nu pui la socoteala toate noptile in care tata se furisa la tine in camera. - Mda.....zambi ea. Ideea este ca nu trebuie sa iei totul ca o despartire. Jake te iubeste cel mai mult pe lumea asta. Nu i se vede numai in ochi si in gesturi ci si in ganduri. Gandurile sunt garantate de tatal tau, imi facu ea cu ochiul. Am zambit. Aveam o mama atata de minunata. Si intotdeauna aceste discutii mama-fiica dadeau roade. Ma relaxau mai mult decat talentul lui Japer. - Am ajuns! Ne-am dat jos din masina, iar mama a batut politicoasa la usa. A deschis Charlie. Chipul i s-a luminat. - Bella, Nessie! Cat ma bucur ca ati venit in vizita! Ce surpriza! - Buna, tata! il imbratisa mama. Cum te simti? - Foarte bine, Bells. Am cateva vesti pentru voi...Nessie, ia uita-te la tine! Ai mai crescut! ma imbratisa el. Abia mi-am retinut un zambet. Trecuse ceva vreme de cand nu mai crescusem.... Am intrat in mica sufragerie. Era neschimbata. Desi amintirile mele de cand erau mica erau foarte vagi, imi aminteam casa destul de bine. - Pai...incepu bunicul. In primul rand, m-am hotarat sa ma pensionez. - Era si cazul dupa atatia ani, tata. - Si....am mai discutat cu Sue.....si am hotarat sa ne mutam in casa din La Push- definitiv. Sper ca asta nu va deranjeaza sau ceva de genul...... Sue aproba. - Nu, tata! Nu-ti fa nici o grija pentru noi. In plus, aceasta este cea mai buna solutie. La urma urmei Seth este inca in liceu si acolo ai toti prietenii. Pana la urma...se pare ca il voi vedea pe Jake mai des, totusi. Pentru ca eram sigura ca Billy va veni in vizita la Charlie toata ziua, iar acolo unde era Billy era si Jake. Lucruril se rearanjasera intr-un mod oarecum favorabil. “Viata isi urmeaza cursul....numai ca uneori alege cai mai intortocheate” am gandit eu multumita.

9.Disputa Petreceam excesiv de mult timp in La Push de cand Charlie si Sue se mutasera definitiv. Bineinteles, nimeni nu ma credea ca pur si simplu imi place sa-mi vizitez bunicul. Si cred ca si Charlie banuia motivul vizitelor mele. Billy se mai intremase si venea mai toata ziua pe la Charlie, cu Jake cu tot. Da, bine.....banuiesc ca era evident de ce ma duceam aproape in fiecare zi....plus ca si Kate venea uneori la Seth. Mai ieseam la cate o plimbare cu Jake (bine bine...recunosc...aproape in fiecare zi). Cel mai tare imi placeau plajele. Mi se parea ciudat si fascinant faptul ca erau plaje fara soare. Deci....lucrurile se aranjasera...banuiesc....numai ca era asa de plictisitor sa-mi fac temele sau sa mananc fara Jake. Nu mai simteam nici o atractie pentru mancarea normala. Desi mama incercase retetele pe care si le mai aducea vag aminte dupa atatia ani, ajutata de matusa Rose nu imi starneau deloc interesul. Chiar daca petreceam mult timp cu el acum, tot ma simteam neimplinita. Stiam ca Billy se simtea excelent acum si ca avea cine sa il ajute, dar nu as fi putut niciodata lui Jake sa se mute inapoi. El ar fi acceptat, dar numai din instinctul acela prostesc care il indemna sa-mi dea tot ce vreau. Particica aceea egoista din mine nu va mai iesi la suprafata. Fara sa-mi dau seama de trecerea timpului, mi-am dat seama ca mai erau doar doua saptamani pana la Craciun. Astfel ca, intr-o zi, inainte sa o zbughesc spre La Push, Alice veni spre mine si imi spuse: - Hei Nessie...cum tu esti singura care suporta o sedinta de shopping prelungita m-am gandit sa apelez la ajutorul tau....am o groaza de cadouri de luat...deci....ce zici? Ma ajuti? - Sigur! am raspuns eu entuziasmata. In plus, ma simteam datoare intrun fel....Nu prea mai aveam timp de petrecut cu familia....scoala-La Push- Teme- Cina- Somn. Prin urmare ne-am avantat spre Vancouver. Nici nu stiu cand a trecut ziua asa de repede. Am exagerat si am luat cadouri pentru vreo zece Craciunuri. Cred ca am cumparat mai toate magazinele. Nu ne puteam hotara. Eram convinse ca lui Rose o sa-i placa colier din aurul alb, cu un pandativ diamant de 30 de karate. Dar apoi am vazut cea mai draguta pereche de botine si am convenit cu Alice ca mai multe cadouri nu strica nimanui. Nu cred ca as fi putut sa o opresc pe Alice vreodata daca nu i-as fi aratat ceasul si nu i-as fi amintit faptul ca am scoala. Maine trebuia sa mergem cu Esme in Seattle sa luam noi decoratiuni de Craciun. Alice nu se abtinuse si luase niste draperii visinii superbe. A zis ca : “Esme nu o sa se supere daca le tinem pe perioada Craciunului! Plus ca merg perfect cu camera!”. La asta ii dadeam dreptate. De fapt, aveam chiar o banuiala ca Esme le va mai pastra si dupa Craciun. Cadourile au fost depozitate la mine in camera. Nu mai aveam pe unde merge, asa ca am inghesuit cateva in dressingul meu, la fel de mare ca si camera mea. Dimineata, am realizat ca in toata febra aceea a cumparaturilor uitasem sa ii sun pe Jake sau pe Charlie.

- Nu-ti fa griji. Mama ta s-a ocupat de tot, spuse tata. - Multumesc, mama! Mama zambi timid si spuse: - Renesmee, Jake nu parea prea fericit ca nu l-ai anuntat. Off.....stiam eu.... Am plecat la scoala putin preocupata de ce o sa-i zic. Iarasi am ajuns prima dintre noi patru, iar Jake iarasi a ajuns ultimul. Era cam bosumflat... Ii intelegeam toate motivele pentru care e suparat. Deci, eu trebuia sa incep discutia asta. “ Jake, eu.....mie......imi pare foarte rau...” “Pai....ai fi putut sa eviti asta” “Stiu, dar....pur si simplu am uitat....” “Sigur....niste perechi de pantofi sunt mult mai importante!!!” “ Sa stii ca nu am de gand sa ma cert cu tine dintr-un motiv asa prostesc!” “Motiv prostesc? Mi-am facut griji!” “Pai.......cu siguranta nu aveam sa patesc nimic! Stau intr-o casa plina de vampiri! In plus mama v-a anuntat si...” “Nu Bella trebuia sa ma anunte, Renesmee...” “Off....am uitat sa te sun....” ”Sugerezi cumva ca noi vorbim la telefon acum ? ” “Scuze...nu o sa se mai repete..nu-mi vine sa cred ca te enrvezi asa usor!” “Esti atat de imatura!” “Eu sunt imatura? Uite cine vorbea!” “Ce vrei sa spui cu asta?” “Ai de gand sa ne casatorim cand voi implini 200 de ani? Sau cuvantul “burlac” iti ofera mai multa siguranta?” Mi-am dat seama ce gafa facusem. Gandul acesta il ascunsesem si de tata...si acum...nu mai puteam remedia....clopotelul sunase, iar Jake se evaporase. Am fugit si eu imediat. Ploaia ii stersese urma. Am mers acasa si am mai refuzat sa mai vorbesc cu cineva. Bineinteles, toata lumea era la curent cu se intamplase. Conversatia aceea imi rasuna in minte. Viata nu mai avea niciun sens. Nu m-am dus la scoala in toate zilele. Mama imi fusese alaturi. Si ea trecuse prin asta si ma intelegea perfect. Eram prea lasa sa vorbesc cu el. Tot ce stiam era ca traia sub forma de lup. Teoretic, el s-ar fi intors la mine, deoarece chestia asta cu sufletele pereche il tinea legat de mine. Dar daca aceasta cearta pusese capac? Oare se simtea eliberat de mine? De ce povestea mea de dragoste nu putea avea un final fericit? De un lucru eram sigura: nu voi mai iubi pe nimeni la fel ca pe el. Si nici nu voi depune vreun efort sa reusesc. Ma uitam la mama si la tata. Se priveau atat de dragastos. Asa faceau de cand ma stiam. La bunicii mei, la unchii si matusile mele. Si din cauza unei excursii de shopping se intamplasera toate astea? Nu se presupunea ca dragostea trebuia sa fie mai puternica in cazul nostru? Marley m-a trezit. Stiam ca nu il invatam bine, dar dormea cu mine. Ravasise toate cadourile de Craciun care ma asteptau langa usa. Nici nu m-am

sinchisit sa ma uit. Stiam ce erau oricum. Si imi pasa putin spre deloc daca Marley le stricase. Era Craciunul...minunat...si mai deprimant....cand imi aduc aminte ca tot ma intrebam cu ce idee nebunatica va mai veni Jake anul acesta.. Anul trecut imi adusese o gentuta din piele, cu desene specifice tribului, iar in colt, pictase cu exactitate embleme Louis Vuiton. El sustinea ca “ firma s-a simtit foarte onorata sa creeze pentru un trib asa de distins”. “ Nessie, Craciun fericit....” EL VORBEA CU MINE. “Multumesc...” am spus eu putin entuziasta. “Sa stii ca ti-am luat un cadou de Craciun...” “Vai...Jake...nu trebuia” “Ba da...trebuia....am fost un fraier....” “A fost si vina mea...” “Vorbim mai tarziu despre asta. Vino la copacul nostru. Doar vrei sa-ti primesti cadoul, nu-i asa?” Am zburat pe fereastra. Ce conta ca buclele mele erau mai incalcite niciodata? Ce conta ca eram in pijama? Cand am ajuns, Jake se aseza in genunchi si imi sopti: - Renesmee Carlie Cullen, vrei sa fii sotia mea?