Some Thoughts....

Este pt prima oara knd incerc sa imi astern toate gandurile si sentimentele mele pe o coala de hartie,dar cred k pentru orice exista un inceput.si de ce nu as incerca sa ma eliberez de atatea sentimente cu ajutorul cuvintelor.azi ,4 martie dupa multe luni petrecute in academie tot nu imi gasesc rostul meu aici .totul s-a schimbat de cand am inceput academia….ceva adanc in mine s-a schimbat…de multe ori incerc sa mai vad fata care eram ,dar incercarea mea este inutila ….cred k prea mult aer rece, prea mult pmb a condus la moartea ei.cu ce ma intalnesc akm ? doar k cenusa ei al carei miros vantul mi-l aduce….atat de trist dar atat de frumos dak stai sa o privesti pe cea care din cenusa a renascut .dc frumos?nici eu nu stiu…..sunt insa momente knd as vrea sa revin la ce am fost dar si momente knd distractia pe care mi-o ofera noua mea viata asterne un cearsaf peste trecut deschizand usa viitorului. Dar ce se intampla cu interiorul meu?cate schimbari a suferit?cate va mai suferi?knd va inceta sa mai fie asa instabil?knd voi reusi sa gasesc iesirea din aceasta inchisoare,cand va reveni lumina in sufletul meu? La o analiza mai profunda observ insa acelasi urme:mereu impotriva baietilor ,revoltata impotriva misoginilor,luptand mereu pentru a fi privita altfel.dar este oare asta calea cea buna.oare nu are si inima mea nevoie de putina dragoste…..oare isi va gasi aceasta acest medicament daca continua k aceasta atitudine…ce castiga k asta…respectul l unii dintre baieti si poate prietenia lor dar niciodata dragostea lor……este f trist sa iubesti pe cineva care nu te vede decat ca o fata diferita ,o luptatoare….,o incapatanata,pe care poate o respecta sau doar se foloseste de ea…. este dureros de dulce sa poti fi mereu in preajma lui sa il privesti, sa razi impreuna k el ,dar sa nu il poti saruta sa nu ii poti spune ce simti.dar este si mai dureros cand un gand prostesc nu iti da pace……knd incepi sa crezi k profita de afinitatea ta pt el………un sentiment ucigator ce nu il doresc nimanui….o situatie ce se cere rezolvata rational si nu k inima…….. Astfel limitarea conversatiilor, indepartarea de el imi sfasie inima dar puternica mea personalitate ma va ajuta sa trec mai departe………(oare?)problema nu s-a dovedit asa grea in primele zile dar lipsa conversatiilor s-a facut simtita….astfel a inceput o lunga lupta cu mine in a ma abtine de la cadere……nu vroiam sa cedez…..este mult prea dureros pt mine….dar va tb sa resist………. Azi 5 martie o zi care ma asteptam sa fie mai deosebita avand in vedere k ink o zi a trecut si plecarea mea acasa se aproprie prompt.dar si azi ceva mi-a spulberat visul,tot ceea ce pana akm mi-am imaginat….de multe ori stau si ma intreeb de ce mi se intampla mereu ceva,de ce totul se naruie dintr-o data….era oare atat de greu dak nu ar fi plecat weekend-ul asta acasa….si mie imi era asa dor de el…de discutiile pe care le purtam si pe care viata nu ne-a mai oferit ocazia de a le tine…. offf este atat de nedrept…déjà ma imaginam stand ore intregi de vorba ,discutand vrute si nevrute,razand impreuna….povestindu-ne unul altuia ce am mai facut….dar se pare k destinul a hotarat altceva….si va limita conversatia noastra la una pe mess…atat de naspa deoarece nu voi mai putea sa-I vad reactiile,sa traim impreuna

fiacare cuvant spus unul altuia….dar tot raul spre bine asa se spune ,nu?!!! Sa speram ca totusi o zi petrecuta in breaza nu se va sonda k un mare regret din partea mea si ca de undeva din intuneric se va ivi si acea raza de lumina care sa ma faca sa zambesc… Ma simt asa ciudat ,maine am examen ,dar parca cursul e scris in alta limba deoarece fiecare cuvant mi se pare un cod pe care momentan mi se pare imposibil sa-l decodez….starea asta, simt ca ma ucide incetul cu incetul…am nevoie de ceva sau cineva care sa ma trezeasca din acest somn al indiferentei, din starea aceasta de nepasare care nu se mai termina…totul atat de monoton,atat de neinsufletit…..cum se poate sa fie viata asa lipsita de afectiune….filme si iar filme,muzica si iar muzica,mananc,dorm,ma trezesc si o iau de la capat…..traiesc prin filme….vad fictiunea k o realitate dar totul este doar o iluzie….realitatea este insa alta,una k mult mai dureroasa decat cel mai terifiant film…. Vad o comedie si incep sa rad ,dar este oare un ras real sau doar unul bolnav…. ma pot face acele momente comice sa uit de tot ce este urat in jurul meu….probabil k da ,dar este k un drog kre odata luat trebuie sa continui sa il iei …..si la ce ar duce asta?la creerea propriei mele lumi o lume total detasata de cea reala….in care fericirea este pe primul loc…dar nu este oare acest lucru o dovada a lasitatii,nu semnifica oare abandonarea luptei…?nu te pierde pe drum imi tot spun ,inceteaza sa mai vezi lumea prin filme,caci viata nu e un film..imi tot spun ceilalti dar cine sunt ei ca sa imi spuna mie ce sa fac…..suntem revoltati,si nu acceptam sfaturi,refuzam sa ne trezim….si asa pierdem cele mai multe momentedin viata noastra….fiecare clipa trebuie traita la maxim a spus odata cineva….si avea dreptate ,caci viata se scurge incetul cu incetul si nu tine cont daca noi am trait sau nu,ea pur si simplu se indreapta cu nesimtire spre moarte…astfel te trezesti in fata mortii rugandu-te sa te mai lase ,realizand ca nu ai facut nimic cu viata ta,ca nu ai simtit ca ai fi trebuit.regretul te cuprinde ,lacrimile te napadesc,dar moartea nu e ceva ce poate fi induiosata .odata venita dupa tine nu o poti stinge cu niste lacrimi ,nu o poti opri cu rugaminti,nu poti sa faci nimic decat sa te impaci k gandul,sa te resemnezi….si sa speri k intr-o alta viata vei sti sa traiesti cu adevarat….fata in fata cu ea nu faci decat sa constientizezi cu durere ca toata viata ta a fost o moarte nescrisa si ca ce va urma nu va fi decat o continuare …o moarte scrisa….incetul cu incetul iti dai seama ca nu sti si k poate nici nu vei sti ce inseamna cu adevarat viata….daca este ceva frumos sau nu ,daca este mai buna sau nu ca moartea…nu vei mai putea afla niciodata….astfel vei inchide ochii si vei incerca sa iti imaginezi ce nu ai avut…dar cum ,cum iti poti imagina ceva ce nu ai idée ce inseamna ,ce cuprinde,ce ar putea fi……stapanit de idei nastrusnice ,obosit de un aprig conflict de idei renunti….mintea ti se inchide,sufletul corpul ti-l paraseste,iar tu…..ce se intampla cu tine?nu vei mai fi decat un cadavru rece ,ce incetul cu incetul se stinge revenind la origini....

Dar sa revenim la mine si sa lasam putin aceasta incursiune in filosofia vietii.ce voi face eu maine cand mi se va da foaia cu subiecte in fata si voi fi urat surprinsa de ceea ce mi se cere.va reusi oare mintea mea sa lege cateva fraze pentru a scrie ceea ce trebuie sau va reusi imaginatia mea sa dea nastere la cuvinte magice…nu pot sti…. Nu ma pot gandi….cu durere recunosc ca nu am reusit sa citesc decat vreo 3 pagini din care nu am inteles nimic,mintea zburandu-mi de fiaecare data la altceva….dar exista moment in care ma cuprinde dorinta de meditatie….notele nu ma intereseaza de multe ori zic ,dar de ce oare sunt momente in care simt ca ma doare cand vad ca sunt printre cei cu rezultate mediocre….imi spun ca oricum un loc o sa am, dar asta imi doresc oare ?sa ma aleaga arma pe mine sau eu pe ea,sa am orice loc sau unul special….nu stiu…este asa greu sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare asa k continui prin a nu ma chinui k invatatul .nu stiu dak e bine sau nu ,dar deocamdata nu ma pot concetra asupra acestei probleme….prin mintea mea trec o multime de alte prostii evitand mereu raspunsul la aceasta intrebare…. km atat pe ziua de azi k déjà ma doare capul si o lene extraordinara ma cuprinde … poate voi continua maine dupa faimosul examen sau poate ca nu ………who know’s?????o sa vad….ce se va mai intampla si maine….. Da ,s-au intaplat multe dupa ziua examenului….sufletul meu s-a inchis pentru o mai lunga perioada de timp…revenind akm …mai trist sau nu ,nu pot decide.. Un mare filosof a spus ca nu trebuie sa fim in prezent ci in mister …Nu stiu daca akm ma aflu in acel prezent lipsit de viata,uscat,ce nu trezeste in mine nimic ,sau ratacesc in misterul vietii incercand sa mai descopar o explicatie a ceea ce in jurul meu se intampla….. Vantul a batut in continuu dar numai akm s-a gandist sa faca o mica oprire pe la mina…intrucat azi usile sufletului meu sunt din nou deschise… Aflata atat de aproape de mare,de valurile viatii si ale mortii simt km pierd controlul asupra sentimentelor, ce prind viata pe z ice trece….le pierd, nu le mai pot controla, ma stapanesc si nu ma simt in stare sa imi asum riscul…ce pot crede..dak el akm vorbeste ,rade , se joaca cu mine si apoi devine indifferent….il interesez sau nu…… …..sa imi asum riscul sau nu? Grea decizie dar voi lasa timpul sa decida sau poate voi lasa 2 beri sa ma puna in situatia de a face eu primul pas…de a risca chiar dak pot suferi……… A trecut o zi care ar fi trebuit sa fie plina de emotii dar pur si simplu am reusit relative sa ma stapanesc si pentru asta ma felicit….A fost o zi deosebita din multe puncte de vedre….am castigat primul meu meci si ma bucur ca o mica bucurie poate insemna in anumite situatii o mare victorie ……o victorie care a idea sufletul, asternut in inima mea un strat de fericire……totul putea insa fi si mai frumos dak el isi deschidea sufletul…..daca nu era ea sa se bage atata in seama………….nu conta daca umplea stratul de fericire asternut sau daca il stergea ……..era important sa ma salveze din acest joc al soartei ,din aceasta incertitudine care nu ma lasa sa ma bucur de lucrurile marunte care uneori sunt singurele care aduc cu adevarat fericire.

A vorbit atat despre dragoste ,dar nu imi place sa vorbeasca cu subintelesuri….nu vreau sa ma ard…dc nu e direct? Nu conteaza ce spune atata timp cat o spune… E mai bine sa iubesti sis a pierzi decat sa iubesti ceeea ce gasesti….a spus la un moment dat….frumoasa cugetare nu am ce spune. Se simte o oarecare tristete in vorbele lui , o durere care nu il mai lasa sa-si deschida cu adevarat sufletul……. poate ca sunt pesimista sau poate totul e in imaginatia mea, dar eu cred ca lui ii place de ea…eu nu reprezint decat acea fata nebuna care il mai face sa rada din cand in cand…….dar nu sunt ceea ce el cauta…. Totusi incertitudinea ma omoara….nu vreau sa mai continui asa….simt un fior al mortii…e sufletul meu care isi pierde rabadarea …kre s-a saturat de efemeritatea vietii…..doreste ceva mai profund…nu mai vreau vise cu ochii deschisi…nu mai vreau sa imi imaginez ..vreau doar sa traiesc…e atat de simplu cand spui dar e atat de greu de ucis aceasta parte a vietii….ma simt obosita….ochii mi se inchid…. sufletul usile si le inchide iar noaptea peste mine se asterne …..magia ma invaluie ….oboseala ma doboara…. Somnul bate la usa asa k te las dragul meu jurnal….ma duc sa mai traiesc si in lumea viselor.noapte buna