Sirul Pierdut Al Timpului Fragment.docx

‟-Pe vremuri când îi țineam socoateala, timpul nu părea niciodată să fie de ajuns, a zis el.Mă grăbeam ca nebunul. Acum am răgazul să fac tot ce îmi place. Chiar atunci o posibilitate a coborât din cer și i-a aterizat Păstrătorului Timpului pe piept. -Ce-i asta, a zis el, descâlcindu-și-o din barbă. ‟Viața nu-i decât un vis”, a citit el cu voce tare. - Este o posibilitate, a zis Marea Zăbovitoare cu un zâmbet tainic. - Hmm… a zis Păstrătorul Timpului, și s-a dus agale spre o bancă, gata să se gândească la asta. În curând sforăia deja. A fost pe urmă rândul lui Mărar să o salute pe Marea Zăbovitoare. -

Bine ați revenit, a zis el , cu o plecăciune adâncă.

Mărar era atât de înalt, iar Marea Zăbovitoare atât de mărunțică, încât bărbatul aproape că s-a răsturnat înclinându-se spre ea. Dar chiar și așa momentul a rămas unul solemn. -Cred că ne-am mai întâlnit, a zis Marea Zăbovitoare, după ce au fost făcute prezentările. Mărar a roșit de mândrie. -Ce drăguț din partea dumneavoastră că vă amintiți. -Mărar este un mare explorator, a intervenit Penelope. El este cel care a descoperit cu mulți ani în urmă Totul este posibil. - Vai de mine! Sunt onorată, a zis Marea Zăbovitoare, înclinându-se la rândul ei.” (Paige Britt - Șirul pierdut al timpului)