Sir Patrick.docx

Sir Patrick Spens (baladă anonimă) - Anonim Sir Patrick Spens

(baladă anonimă)

Regele şade în oraşul Dunfermline Bând vin roş -sângeriu: „O unde voi găsi un timonier, Să cârmească acest barcaz al meu?”

Drepţi vorbi un cavaler bătrân, Şezu la al regelui genunchi drept: „Sir Patrick Spens e cel mai bun matroz Ce merge-n vânt pe mare.”

Regele scrise o epistolă -nflorită, Şi o semnă cu mâna lui, Şi i-o trimise lui Sir Patrick Spens, El umbla pe nisip.

Primul rând ce Sir Patrick citi, Puternic hoho t râse; Următorul rând ce Sir Patrick citi, Lacrima îi orbi ochiul.

“O cine făcu această faptă, Această rea faptă mie, Să mă trimită -acum în an, Să merg în vânt pe mare!

“Grăbiţi, grăbiţi, toţi voioşii mei, Pilotul pleacă dimineaţă”: “O spune nu domn, s tăpânu drag, Că mă tem de-ucigătoare furtuni.

“Răsalaltăieri văzui luna nouă, Cu luna veche în braţe, Şi mă tem, mă tem, stăpânu drag, Că vom ajunge-n talazuri.”

O nobili noştri Scoţi nu voiau Să-şi cunoască vasul botezat cu dopuri; Dar când joaca a fo st jucată, Pălăriile le înotau în jur.

O mult, mult doamnele le pot şedea, Cu evantaiele în mână, Poate văd pe Sir Patrick Spens Cum vine spre pământ.

O mult, mult doamnele le pot sta Cu nestemate de aur în păr, Aşteptând măcar pe unul din lorzi, Ar vedea că nu au murit.

Jumătate sfârşit, jumătate sfârşit spre Aberdour, Este la cincizeci de noduri adâncime, Şi acolo zace timonierul Sir Patric Spens, Cu lorzii Scoţi la picioare.

Cei trei corbi (baladă anonimă) - Anonim

Cei trei corbi

(baladă anonimă)

Erau trei corbi ce stăteau pe un copac, Jos la Dow ne, fânu -n jos, fânu-n josu Erau trei corbi ce stăteau pe un copac, Cu josu Erau trei corbi ce stăteau pe un copac, Atât de negri cât puteau fi. Cu o plută-n jos, plută, plută, josu, josu.

Unul din ei îi spuse tovarăşului său, „Unde ne vom lua fruştiucul?”

„Jos-n cela câmpu verde, Zace un cavaler ucis sub scutu -i.

„Dulăii îi şed la picioare Aşa să -şi păstreze stăpânul.

„Şoimii îi zboară aşa aprig Nu-i hoară să îndrăznească să s -apropie.”

Jos vine o palidă moartă, Plină de tinereţe cât pate fi.

Ea-i ridică fruntea -nsângerată Şi sărută rănile ce erau aşa de roşii.

Şi îl ridică în spate Şi l-a purtat până la mlaştină.

L-a îngropat înainte de tinereţe,

Şi ea fu moartă înainte chiar de vremea cântu lui.

Dumnezeu să trimită oricărui gentilom Aşa şoimi, aşa dulăi şi -aşa drăguţă