Sinceritate

Confruntarea cu moartea este specifica oricarei fiinte umane. Ati reflectat vreodata asupa propriei dumneavoastre disparitii din aceasta lume? Eu, de multe ori. Onestitatea asta cu moartea, este pentru mine un lucru vechi, cu care sunt desprins. Teoretic nu-mi este frica de moarte, pentru ca m-am obisnuit cu ideea ei ca intr-un antrenament cu cucuta. Dar mai stim noi oare, in acel ultim moment, supreme, cand ne aflam in fata unui neant de timp, cum vom reactiona? Multi spun ca este foarte important sa te obisnuiesti cu ideea de a muri. Asta o fac cei care tin foarte mult la viata. In ceea ce ma priveste, desi am o biografie lipsita de orice aparenta tragica, am avut ocazia sa fac cunostiinta cu aceasta Doamna intolerabila. Probabil ca o mare sansa a facut sa evit un lucru, banuiesc neplacut pentru toata lumea, in afara, probabil, de inamicii mei. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, vreau sa vorbesc mai curand despre posibilitatea de a invata sa traim. Aici se pot invata foarte multe lucruri. Exista multi oameni nobili in societatea noastra. Oamenii care traiesc pentru un ideal inalt, pe care-l servesc cu devotiune si fara tam-tam o viata intreaga, dar exista si foarte multi indivizi care traiesc porceste si n-as zice ca mica noastra societate este scutita de asemenea indivizi. Din contra! Reputatii false vandute pe favoruri reciproce, vanzarea puterii la altii, numai pentru a obtine lauda si castiguri imediate. Toata viata mea am contestat pe foarte multi, nu din placerea devenita obisnuinta in zilele noastre de a distruge, ci pentru ca sunt foarte pretentios, pentru ca am o scoala foarte aspra. Deoarece cred ca o cariera, orice cariera reala, se face cu sange, nu cu aranjamente la cafenea, se face cu un volum de munca inspaimantator, nu din auzite si tot ce afirm eu acum face parte din arta de a invata sa traiesti. De fapt lumea ma supraapreciaza. Muncesc foarte mult, atat de mult cate se obisnuieste. Secretul este ca muncesc organizat. Pentru unii acoperirea unei foi de hartie cere un efort extraordinar. Sunt si cazuri cand exemplare din acestea au dat opere de geniu. Dar eu cred ca-n orice meserie, trebuie sa vii in fiecare zi cu un bagaj de cunostinte ca pentru un examen de nota 10. Ideile, nu vin de la Dumnezeu, ci se insamanteaza tacit in timp, printr-o observare atenta a realitatii din jur, printr-o credinta nesovaitoare in ideile timpului tau. Orice incercare de a calatorii in doua luntrii, duce direct la esecuri. Nu pot sa gandesc una acasa si alta la birou. Lucrul transpare. Gandirea este si ea o sita deasa, dar o sita. Asa ca v-as ruga sa reflectati. Mi-am ales meseria pe care o am din motive necunoscute. De abia incepusem sa o practic si stiam ca voi deveni bun finantist. O sa ma intrebati, poate, de unde atat siguranta, si am sa va raspund ca dupa aproape 20 de ani, muncesc la fel de mult si constiincios ca-n prima zi . Ma mai intrebati daca am crezut in forta si talentul meu, in destinul meu frumos, aproape perfect. Am crezut al dracului de mult. Multi ma intreaba daca cred in generatia care vine, raspund ca sunt obligat sa cred, dar mari sperante nu am in ea. Sigur ca vor exista poate mari oameni de stat sau genii, pentru ca orice generatie produce cativa. Dar prevad, asa in urma mea, o turma de veleitari, de indivizi grabiti, de ignari cu ifose, de intelectuali care citesc dictionare, nu carti si fac teorie de mi se face parul maciuca. In ceea ce ma priveste, va declar cu vorbele unui cunoscut filozof:”Sunt de o ignoranta multilaterala” Recunosc, poate e un defect, sufar si eu de sinistroza. Daca ma veti intreba cum va arat o zi din 2100, as putea sa va raspund pe lumea cealalta, dar nu stiu daca o sa ne mai gasim, pentru ca locul e prea larg. Dar daca avem norocul, si asta mai mult ca sigur ca dumneavoastra il veti avea, ma refer la cei tineri, va pot face o anticipare: suptravietuitorii acestei vieti minunate, numite moderne, vor arata ca Tarzan. Probabil ca

vor avea in loc de cutite, lasere si in loc sa citeasca vor privi la televizoarele miniaturale instalate pe inele sau ceasurile de la mana. De fapt nu vor sti nimic. Ultimii oameni care au stiut ceva cu adevarat, au fost cei care citeau carti numai o viata intreaga. Noi ne laudam cu informatiile pe care le detinem, intr-adevar miliarde de informatii, dar am regretat in materie de cunoastere a sufletului omenesc. Cititi romanele din zilele noastre si o sa aflati ca omul are o meserie, bea mult, se reproduce, si nu cugeta la nimic. Bogatia cea suprema reprezinta un apartament sau o vila, o masina, un video sau televizor performant si-un frigider plin. E cam putin! De fapt, oamenii nu sunt tot mai ticalosi, ci tot mai nebuni, ei sufera de inocenta nu de prea multe idei. Se intorc la conditiile maimutei. Femeile doresc rochia prietenei, barbatii doresc amanta amicului si asa mai departe. De fapt, in morala ar trebui sa se faca revolutie, adevarata revolutie. Putem sa inventam un milion de masini, ele ne vor duce mai repede chiar si pe planeta Saturn, dar, uite, credeti-ma, eu n-as fi mai fericit decat daca as merge pe planeta Saturn. Daca as fi vrut sa inventez ceva, as fi inventat masina de facut oamenii mai buni si iubitori, o masina care sa extirpe din individ egoismul, lasitatea, invidia, lenea, dar este imposibil.