Sinceritate Curata Si Deschidere Spre Comunicare

Sinceritate curata si deschidere spre comunicare

M-am gandit mult daca sa scriu aceste randuri sau nu, deoarece imi era teama sa nu deranjez pe cineva daca spun exact ceea ce gandesc, si automat sa se indeparteze de mine (in cazul unuia dintre prieteni). Si totusi vreau sa fac acest lucru, fiindca asta simt; simt ca vreau sa spun tot ce gandesc despre fiecare persoana in parte, fiecare lucru, etc.; chiar daca o sa-mi ia 10 pagini sa scriu. De ce nu pot face asta fara ca cineva sa se supere sau sa interpreteze? De exempu, vreau ca de fata cu prietenul meu (care, apropo, e un om deosebit si este o persoana foarte speciala pentru mine, il iubesc enorm), sa-i spun unui alt amic de-al meu, foarte sincer, ca imi plac ochii lui albastrii (ochii albastrii, febletea mea in general). In acest caz, prietenul meu ar crede ca nu-l mai iubesc atat de mult, si sa se supere pe mine, iar amicul meu ar intelege ca imi place mai mult de el decat de prietenul meu. Orice ar fi gandit ei nu ar fi fost real, fiindca eu am spus o afirmatie sincera, si m-am referit numai la ochii amicului, fara sa fac referire la el ca barbat. Prin acest exemplu am vrut sa exprim ceea ce m-am abtinut sa spun de fata cu prietenul meu, tocmai pentru ca sa nu se supere. Aici nu am dat nume, dar ei se pot recunoaste. Faptul ca ceea ce spun nu este luat ca atare, ma streseaza si ma scoate din sarite. Vreau sa-mi exprim sincer gandurile si sentimentele, pozitive si/sau negative, fata de un anumit lucru sau fata de o persoana, fara sa starnesc suparari, antipatii, inerpretari, care, dupa parerea mea, toate astea sunt inutile. Cred ca, decat sa ne suparam/interpretam atunci cand cineva spune, cu o sinceritate curata si fara rautate, tot ce are de spus, mai bine am starni comunicarea, care e mult mai utila. Cel mai bine, zic eu, ar fi sa spunem si noi, la randul nostru, TOT ce gandim cu aceeasi sinceritate, si bineinteles fara rautate (chiar daca este vorba de un gand sau opinie negativ/a, se poate spune foarte simplu, sincer si fara rautate). Acum un an sau doi, un fost coleg de la facultate mi-a dat sa completez un chestionar si mia spus ca din acest chestionar vor rezulta anumite aspecte ale personalitatii mele. L-am completat si la sfarsit mi-a dat rezultatul, spunandu-mi, printre altele, ca am inclinatie spre lesbianism. Nam ramas surprinsa, deoarece stiam ca, cu mult timp in urma, afimasem ca mi-ar placea sa fac sex cu o fata. Si asta deoarece, incepand din scoala generala si pana la terminarea liceului, mi-a placut o fata atat de mult, incat ajunsesem sa cred ca nu-mi era doar simpatica, ci mai mult decat atat. Si imi doream sa fiu ca ea, sa ma imbrac la fel ca ea, insa aceleasi haine nu aratau atat de bine cand eram eu imbracata cu ele (am probat o data niste haine de la ea pentru un bal al bobocilor, in liceu), sa arat ca ea, sa fiu respectata de totii baietii, asa cum era ea, atat in generala, cat si in liceu, si de aceea o admiram si o priveam ca pe o printesa, un vis, un ideal. Cand am terminat scoala generala si am intrat la liceu, fata era cu mine in clasa si nu-mi venea sa cred !!! Mi se parea absolut incredibil !!! Cum, tocmai ea cu mine in clasa ?! Cea mai respectata fata din toata generala ?! De necrezut ! Incepuse sa ma doara stomacul de emotie. Asa am concluzionat eu ca ceea ce simteam pentru ea, putea fi mult mai mult decat mi-as fi imaginat pana atunci, dar totusi, nu vroiam sa cred acest lucru, fiindca imi era jena de acele sentimente, pe care le aveam pentru o fata. Sigur ca nici nu-mi dadeam seama si, din punct de vedere al mentalitatii mele de atunci, nici nu concepeam ca eu sa fiu atrasa sexual de o fata; fiindca eram inca la inceputul liceului, mai eram si foarte timida si retrasa din fire, si o admiram de la distanta, ca pe o colega super draguta, cu care vroiam foarte mult sa ma imprietenesc, si in nici un caz nu gandeam ca era posibil sa fie vorba de sex. Mai tarziu, pe la sfarsitul liceului, dupa ce a mai trecut timp, au trecut anii, am mai citit prin reviste (Cool Girl, Bravo) despre sex si homosexualitate, mi-am dat seama ca de fapt era o atractie sexuala, adica imi placea foarte mult fundul ei si aveam divese imagini erotice in minte impreuna cu ea. In timpul liceului am devenit prietene destul de bune, mergeam cu ea oriunde imi spunea si chiar reusea sa ma convinga repede de un lucru. Mergeam impreuna si la intalnirile ei cu baietii, iar eu eram geloasa si cand un tip nu se purta frumos cu ea sau cand eram abordate pe strada de diversi tipi, aveam tendinta de-a o

proteja in exces. Insa niciodata nu i-am spus ceea ce simteam si ce gandeam despre ea, si nici nu am avut vreo intentie sau vreun gest in spre actul sexual, de teama sa nu se supere pe mine sau sa nu gandeasca ceva nashpa despre mine. Cu toate ca, ea era destul de nebunatica si vesela din fire, si poate ca nu s-ar fi suparat, insa numai gandul ca ar fi fost posibil sa se supere era dramatic pentru mine. Tipa asta, din punctul meu de vedere, in liceu era super draguta la chip, la corp atunci arata foarte bine, si era o blondina super dulcica, ca o mimoza. Bine ca n-am mai vazut-o de foarte mult timp, dar poate ca la intalnirea de 10 ani o sa ne revedem. Bineinteles ca odata cu trecerea timpului lucrurile s-au schimbat. M-am mai maturizat un pic, vad viata altfel, adica foarte diferit fata de cum era atunci, si astazi toate sunt asa cum trebuie sa fie, toate lucrurile merg intr-o singura directie, si anume, in spre intemeierea unei familii pe viitor. In finalul acestei fantezii adolescentine, vreau sa spun ca am povestit-o si respectivului coleg, insa, din cate stiu, s-ar putea supara daca i-as scrie numele in aceasta poveste, el fiind un om cu principii foarte bine stabilite. Intotdeauna mi-am dorit sa pot spune ceea ce simt, dar mereu mi-a lipsit curajul, si totodata imi era teama de reactia celor din jur. La un seminar al prof.Matei Georgescu, s-a discutat despre lucurile de care ne temem si curajul fiecaruia de a-si exprima temerile. Si eu ma tem de multe lucruri, dar cel mai mult ma tem de faptul ca povestind aceasta fantezie a mea din adolescenta, toti cei care vor citi, vor spune ca nu trebuia sa scriu asa ceva. Motivele pentru care am scris aceasta poveste sunt doua la numar, si anume: primul este acela ca vreau foarte mult sa-i indemn pe oameni sa comunice intr-un mod foarte sincer si direct; sa spuna tot timpul ce simt si ce gandesc, despre orice si oricine, fara minciuni, rautati sau suparari si fara reactii aiurea, din care nu-ti dai seama daca este totul ok sau nu. Si chiar daca cuiva nu-i convine ceva, eu cred ca trebuie sa spuna in fata, nu sa taca, si nici sa barfeasca. URASC BARFA !!! Iar al doilea motiv este ca am vrut sa imi dovedesc in primul rand mie, si apoi celorlalti, ca nu mi-e teama sa exprim ceea ce simt, asa cum mi-a fost teama in liceu sa-i spun fetei respective ce mult imi placea de ea. Si apropo, m-as bucura foarte mult daca as intalni-o azi si i-as spune; mi-as dori foarte mult sa fac asta, pentru ca vreau ca ea sa stie toate astea, chiar daca nu mai simt nimic pentru ea, as fi impacata in sufletul meu. Iar dupa ce ii spun, promit ca o sa povestesc, mai ales ca vorbesc de sinceritate, fiindca mi-e teama de reactia ei, insa nu mi-e teama si nici rusine sa spun cum a reactionat. In fine, mai am multe de scris, insa ma voi opri aici deocamdata, si vreau sa aflu de la voi cat puteti fi de sinceri. Vreau sa ma bombardati cu comentarii si pareri, sincere si dure, fiindca astea se spun cel mai greu. Majoritatea oamenilor imi spun: „Ce bine arati! Parca ai mai slabit!” si eu sunt inca la fel de grasa ca acum 2 saptamani sau ca luna trecuta. Hai sa fim seriosi! De ce nu pot fi oamenii sinceri? Nu-mi dau seama de ce. Poate ca vor sa nu ma supar, dar eu nu sunt un om suparacios. Mai nashpa e pentru mine atunci cand imi dau seama ca un om nu-i sincer cu mine, si m-as simti mult mai bine daca mi-ar spune „Cred ca ar fi bine sa mai slabesti.”, fiindca stiu sigur ca omul ala sincer, chiar imi vrea binele sau cel putin asta imi inspira. Cine va citi acest articol, e aproape imposibil sa nu se gandeasca la ceva, bun sau rau. Exact asta vreau eu, acel gand, n-are impotanta cum este, sa-l scrieti la comentarii, sa fiti duri de sinceri cu mine, si atunci o sa ma bucur ca cineva a citit cu un minim de interes ceea ce am scris.

by diana chesa