Scurt Istoric Al Bisericii Ortodoxe

SCURT

ISTORIC

AL BISERICII ORTODOXE

Dupa cum se stie, cele 3 mari Biserici ale lumii sânt : Biserica Catolica, Biserica Evanghelica si Biserica Ortodoxa. Desi toate 3 sânt biserici crestine, diferenta consta in primul rând in doctrina lor bisericeasca. Pâna la Marea Schizma din 1054, Biserica a fost una singura, exista o singura credinta, un singur cult. Dupa cum se stie, Biserica a fost infiintata de Domnul nostru Isus Hristos, Care a venit pe pamânt pentru a ne aduce noua Mântuirea. Biserica Ortodoxa este manifestarea vie a Mântuitorului nostru si arata prezenta Sa in istoria omenirii. Caracteristicile principale ale Ortodoxiei constau in viata liturgica bogata si in faptul ca Biserica Ortodoxa urmeaza Sf. Traditie straveche, comparativ cu alte biserici crestine, care sau despartit de Biserica Traditionala in primele 10 secole. Astazi sânt apoximativ 300 de milioane de crestini ortodocsi, care urmeaza credinta si practicile stabilite la cele 7 Sinoade Ecumenice. Cuvintul “orthodox” inseamna “adevarata credinta”, “adevarata slava”, a fost folosit in lumea crestina greaca si desemna comunitati sau indivizi, care pastrau si urmau, ca fiind adevarata( dreapta ) credinta cea stabilita de cele 7 Concilii Ecumenice si erau in opozitie cu cei care nu o faceau, si care erau numiti “eretici. Biserica Ortodoxa face parte dintr-o familie de biserici autocefale ( care se guverneaza singure ), având in fruntea sa pe Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol, acesta fiind considerat a fi “ primus inter pares” ( primul intre egali ). Biserica Ortodoxa nu este o organizatie centralizata condusa de un pontif. Unitatea Bisericii este mai degraba manifestata in credinta comuna si in comuniunea sacramentelor si nimeni in

afara de Domnul Isus Hristos nu este considerat a fi adevaratul Cap al Bisercii. Numarul bisericilor autocefale au variat de-a lungul deceniilor. In ziua de astazi exista, de asemenea, un mare numar de biserici ortodoxe autocefale ca cele din: Constantinopol ( Instanbul ), Alexandria ( Egipt ), Antiohia ( cu cartierul in Damasc, Siria ), Ierusalim, Rusia , Serbia, Romania, Georgia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Polonia si America. Exista, de asemenea, si biserici ortodoxe autonome ( care au cit de cit putina dependenta canonica asupra bisericii mame ), ca de exemplu cele din: Cehia, Slovacia, Sinai, Creta, Finlanda, Japonia, China si Ucraina. De asemenea, exista o diaspora ortodoxa raspândita in toate colturile lumii si impartita administrativ la diferite jurisdictii ( toate dependente de bisericile autocefale mentionate mai inainte ). Primele 9 biserici autocefale sint conduse de patriarhi iar celelalte de episcopi sau mitropoliti. Aceste titulaturi sânt strict onorifice, deoarece toti episcopii sint in totalitate egali in ceea ce priveste puterea data lor de catre Duhul Sfint. Intr-un sens teologic mai pe larg enuntat,” Ortodoxia nu este doar o organizatie strict pamânteasca, care este condusa de patriarhi, mitropoliti, episcopi si preoti care-si au parohiile in biserica numita oficial “Ortodoxa”, ci Ortodoxia este “ trupul mistic a lui Hristos, trup al carui cap este insusi Hristos ( vezi Efes.1:22-23 si Colos.1:18, 24 ). Acest trup nu este alcatuit doar din preoti, ci este format din toti cei care cred in Hristos, care au pasit in Biserica intr-un mod legal, prin Sf. Botez, cei care traiesc sau au murit in credinta si smerenie. Marea Schizma din 1054 dintre Biserica Vestica si Biserica Rasariteana a dus la procesul treptat de destramare ( instrainare ) intre Rasarit si Apus, proces ce a inceput in primele veacuri ale Erei Crestine si a continuat de-a lungul Evului Mediu. Atit diferentele lingvistice si culturale, cit si evenimentele politice au dus la aceasta destramare.

Incepind cu sec. IV pina in sec. XI, Constantinopolul a fost centrul Imperiului Roman de Rasarit sau Bizantin, in timp ce Roma, dupa invazii barbare, a cazut sub influenta Imperiului Roman de Apus, un rival politic. In Vest teologia a ramas sub influenta Sf. Augustine de Hippo ( 354 d.Hr.-430 d.Hr. ) si treptat a pierdut legatura cu traditia bogata teologica a crestinilor din Rasarit. In acelasi timp marea romana a fost ocupata de franci. Diferentele teologice probabil ca s-ar fi putut rezolva, daca n-ar fi existat doua conceptii diferite cu privire la autoritatea Bisericii. Cresterea primatului roman bazat pe conceptul originii apostolice a bisericii romane, care s-a declarat a fi nu numai titulara, dar si ca având o jurisdictie autoritara asupra altor biserici, a fost incompatibil cu eclesiologia traditionala ortodoxa. Crestinismul din Rasarit considera toate bisericile ca fiind surori, iar prin primatul episcopului roman intelegeau doar un “ primus inter pares”, printre ceilalti frati episcopi. Pentru rasariteni, cea mai mare autoritate, care sa puna capat disputelor doctrinal nu putea constitui doar autoritatea unei singure biserici sau a unui singur episcop, ci un conciliu ecumenic al tuturor bisericilor surori. In decursul istoriei, Biserica Romei a adoptat diferite invataturi crestine, care nu se bazau pe Sf. Traditie si in final au proclamat invatatura papala ca fiind infailibila ( când era vorba de predare “ ex cathedra “ ). Aceasta a dus si mai mult la largirea relatiei intre crestinii de Rasarit si Apus. Comunitatile protestante care s-au desprins din Biserica Romei s-au indepartat de-a lungul veacurilor tot mai mult de invataturile Sf. Parinti si a conciliilor ecumenice. Datorita acestor diferente dogmatice serioase, Biserica Ortodoxa nu este in comuniune cu Biserica Catolica Romana si cu cea Protestanta. Tot mai multi teologi traditionali nu recunosc caracterul ecclesial si salvator al acestor biserici din Vest, deoarece cele

mai multe biserici libere accepta si sustin faptul ca Duhul Sfint actioneaza si exista intr-o mare masura in cadrul acestor comunitati, desi nu posed in intregime slava si darurile spirituale, ca Biserica Ortodoxa. Multi teologi ortodocsi sint de parere ca intre confesiunile ortodoxe si eterodoxe, mai ales in ceea ce priveste sfera experientei spirituale, intelegerea lui Dumnezeu si a Mântuirii, exista o diferenta, care nu poate fi atribuita doar instrainarii culturale si intelectuale a Rasaritului fata de Apus, ci este o consecventa directa a abandonarii treptate a Traditiei Sfinte de catre eterodocsi. In perioada Schizmei din 1054 dintre Roma si Constantinopol, Biserica Ortodoxa era raspândita in tot Rasaritul Mijlociu, in Balcani si Rusia, având centrul in Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, care era de asemnea denumita si “ Noua Roma “. Vicisitudinile istorice au modificat mult structura interna a Bisericii Ortodoxe, dar chiar si astazi, majoritatea membrilor sai traiesc in acelasi spatiu geografic. Expansiunea misionara catreAsia si emigrarea in Vest au ajutat la mentinerea importantei Ortodoxiei in intreaga lume. Astazi Biserica Ortodoxa este prezenta aproape peste tot in lume si marturiseste adevarul apostolic, traditia patristica, tuturor oamenilor. Biserica Ortodoxa este cunoscuta pentu dezvoltarea monasticismului. Traditia monastica neintrerupta a Bisericii Ortodoxe poate fi plasata undeva in manastirile din desertul egiptean ( in sec. III d.Hr.-IV d.Hr. ). Curind monasticismul s-a raspândit peste tot bazinul mediteranian si Europa, in Palestina, Siria, Capadocia, Irlanda, Italia, Grecia si tarile slavone. Monasticismul a fost intotdeauna parte a Ortodoxiei, a facut si continua sa aibe un impact puternic si de durata asupra spiritualitatii ortodoxe. Biserica Ortodoxa detine un tezaur nemasurat de bogat in traditiile liturgice, tezaur preluat din secolele de inceput ale

crestinatatii. Sensul Sacrului, frumusetea si grandoarea Liturghiei Ortodoxe , ne fac posibila prezenta cerului pe pamint, vie si intensa. Arta si muzica ortodoxa au un rol functional in viata liturgica si ajuta chiar ca simturile trupesti sa simta maretia spirituala a Tainelor lui Dumnezeu. Icoanele ortodoxe nu sânt doar simple lucrari de arta ce au anumite functiuni estetice si didactice. Ele sânt in primul rând modul prin care experimentam realitatea Imparatiei ceresti pe pamânt. Icoanele sfinte contin adâncimea incomensurabila a tainei Intruparii lui Hristos in apararea careia mii de martiri si-au sacrificat viata. Sf. Biserica Ortodoxa se identifica cu insasi traditia apostolica, care a fost unul din criteriile de baza ale Ortodoxiei, traditie ce a fost mentinuta neschimbata de-a lungul secolelor si a contribuit la mentinerea unitatii si integritatii Bisericii Ortodoxe in lume.