Revista Format Electronic`nr1

~ Editorial ~ Se resimte o tot mai mare nevoie de a pune la lucru pe cei din generaţiile următoare, tineri şi adolescenţi. Pentru că marea lor majoritate nu au unde să îşi pună în practică începutul slujirii lor, pentru că sunt la început de drum şi nu ştiu care e darul sau darurile cu care i-a înzestrat Domnul, pentru că le lipseşte îndrăzneala şi practica participării active în adunări, Domnul ne-a pus pe inimă un proiect care să întâmpine aceste nevoi. Pornit iniţial cu nişte întâlniri mai deosebite între tinerii din Suceava şi Botoşani,cu timpul planul Duhului Sfant pus în liderii noştri, a prins tot mai frumos contur. Aşa se face că anul urmator Domnul a cuprins în acest proiect şi tinerii din Iaşi iar după un an şi pe cei din Comăneşti. Anul acesta în locul unei noi localităţi Domnul ne-a pus înainte o altă provocare şi o nouă cale de a ne împlini alte nevoi. După o perioadă de frământări şi discuţii, Domnul ne-a ajutat să le concretizăm în această revistă: “Tineri pentru Tine”, o reluare a muncii tinerilor din Comănești, într-o serie nouă. Dragii noştrii tineri, cunoaşteţi fiecare pilda talanţilor, ştiţi ce zice Domnul şi despre cei ce lucrează dar şi despre cel ce a îngropat talantul.

Acel om a îngropat talantul pentru că i s-a părut greu negoţul şi prea aspru stăpânul. Dragilor,ştim că şi pentru voi e foarte greu. Poate unii dintre voi nu ştiţi încă care este darul vostru sau câţi talanţi v-a incredinţat personal Stăpânul Ceresc. Această revistă are scopul de a vă da o mână de ajutor. Menirea ei este să vă ajute să vă descoperiţi darurile, dar să vă şi încurajeze pentru a le folosi. Dragilor,ştim că şi pentru voi e foarte greu. Poate unii dintre voi nu ştiţi încă care este darul vostru sau câţi talanţi v-a incredinţat personal Stăpânul Ceresc. Această revistă are scopul de a vă da o mână de ajutor. Menirea ei este să vă ajute să vă descoperiţi darurile, dar să vă şi încurajeze pentru a le folosi. Sunt două mari lucruri pe care trebuie să le depaşiţi pentru a putea lăsa această revistă să vă slujească: trebuie să căpătaţi îndrăzneala de a scrie şi îndrăzneala de a trimite. Poate consideraţi slăbuţe rezultatele străduinţelor voastre. Noi vă încurajăm să le trimiteţi pe adresa revistei [email protected]. Nu uitaţi: toţi marii oameni ai lui Dumnezeu au fost slabuţi la începuturile lor, dar puterea şi harul Lui Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 01

Dumnezeu i-a intărit, i-a îmbărbătat şi i-a crescut. Aveţi, aşadar, îndrăzneala de a lucra pentru Domnul. Voi mai puţin şi Domnul mai mult. O altă menire ce dorim acestei reviste e să ajungă acolo unde noile utilităţi tehnice (cum ar fi Internetul) nu ajung sau fraţii nu şi le permit, la acei tineri de prin sate, din adunările mici şi izolate, care sunt cumva rupţi de marea masă a tinerilor. Vrem să-i căutam si pe acesti tineri, vrem să-i redescoperim acolo în adunările lor de doi sau trei. Domnul are nevoie de ei, pentru că planul Lui îi cuprinde pe fiecare. Dacă suntem obişnuiţi să nu scăpăm adunarile mari, pe ţară, să nu uităm cât apăs a pus Parintele Iosif pe adunările de doi sau trei. Să le cercetam şi unde le găsim să ştiţi că acolo nu noi îi întărim pe ei ci ei pe noi. Domnul să binecuvânte gândurile ce le-a pus în inimile noastre şi facă El ca sămânţa ce se va arunca prin această revistă să cadă numai în pământul bun al inimilor voastre ca să aducă Domnului roade binecuvântate: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o suta (Marcu 4:8). Amin! Slăvit să fie Domnul! Ionuţ Ivas

Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 2

Dumnezeu este cu noi !!! RE-CREERE A fost de mult, când mâna Ta divină M-a plăsmuit un prunc fără de vină. Creindu-mă din lut fără valoare, Ai pus un dor de-a străluci-n candoare. Am stat lipit cu inima de Tine Şi-am învăţat ce este rău sau bine. Dar nu ştiu ce s-a întâmplat deodată Că am uitat să zbor spre Tine, Tată. Mirajul fals al lumii mă atrase Cu străluciri perfide şi mieroase... Doream aprins doar timpi de recreere Uitând de Cer… uitând de Înviere… ............. Dar Tu, Isus, nu ai uitat de mine... Am tresărit când Te-am văzut, Divine! Era-n priviri tot Cerul de iubire Şi-n palma Ta o urmă de Jertfire. Fiinţa mea s-a prăbuşit în tină Gemând adânc, împovărată-n vină... Şi-n plânsul meu ce se vărsa-n ţărână Ai picurat iubirea-Ţi ce n-amână. Tu n-ai mai stat pe gânduri, ci îndată M-ai re-creat cu palma-nsângerată, Şi-ai pus un dor de-o veşnică-nviere Când Tu şi eu vom sta în Recreere.

Mariana Leonte

Slăvit să fie Domnul! Îmi pare bine că Domnul ne-a dat oportunitatea de a ne pune la lucru, în special pe cei din Botoşani, Iaşi, Comăneşti şi Suceava, dar speram că şi pentru alţi tineri din alte zone şi că, astfel, a apărut această revistă care va fi folosită pentru a ne întări duhovniceşte pe noi, pe cei ce scriu şi pe cititori. Aş vrea să medităm asupra unei sintagme, unei afirmaţii pe care am intâlnit-o de multe ori în lecturile noastre prin Biblie, şi anume: "Dumnezeu era cu el". Ce frumos e că şi noi, ca şi copii ai Domnului putem spune: "Dumnezeu este cu noi." Dumnezeu este cu noi aşa cum a fost cu Avraam, cu Isaac, cu Iacov...Iosif şi toţi ceilalţi oameni mari în care şi prin care Domnul a făcut o lucrare extraordinară. Trebuie să înţelegem că Domnul nu e cu noi numai când ne este bine. Ni se pare că Domnul ne lasă singuri când vin suferinţele şi încercările peste noi. Dimpotrivă, atunci El este lângă tine, dar te pregăteşte, te încearcă pentru că vrea să ştii că iţi este alături şi că are un plan cu tine. Suferinţa e starea care ridică la un nivel superior părtăşia cu Domnul, dacă ne încredem în EL.

Înţelegând ce înseamnă simpla prezenţă a lui Dumnezeu în viaţa noastră, ştim că El e cu noi. Asta inseamnă că suntem la dispoziţia Lui şi că El se poate folosi de vieţile noastre. Domnul işi face lucrarea Sa cu noi, indiferent de felul in care ne evaluăm noi. Ne socotim nevrednici, nemerituoşi, ni se pare prea mult... Domnul are alt barem de evaluare în ceea ce ne priveşte. El aşteaptă să spunem: "Doamne, Tu eşti cu mine!". Atunci El vine şi acoperă toate golurile, ne creşte şi ne ajută să fim parte din lucrarea Lui, o parte vie şi lucrătoare. O parte care este trimisă să valorifice talantul, să-l înmulţească, nu să-l ţină îngropat de frică. Noi suntem vase mici, dar Apa cea Vie, Duhul lui Dumnezeu pus în noi lucrează, pentru că totul e meritul Său! Facă Dumnezeu ca aceste puţine îndemnuri să fie spre întărirea şi mai ales spre eliminarea îndoielilor care ne încetinesc, în legatură cu rolul nostru în planul lui Dumnezeu. Să trecem la lucru, să fim plini de îndrăzneală, căci ... Dumnezeu este cu noi ! Amin! Lucian Melenciuc

Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 3

Oastea Domnului

Stau cu creionul în mâna... … Stau cu creionul în mână, sprijinită de foaia albă… Degetele sunt prea moi şi tremurânde… Încerc să-mi ascult inima, să intru în ritmul ei… Încerc să îi desluşesc plăcutele murmure… Nu înţeleg mai nimic şi îmi vine să plâng… Parcă sunt şoapte din altă lume, şoapte de îngeri, şi nu îmi e îngăduit, încă, să le înţeleg… Of! Ce mult aş vrea să fiu undeva doar eu şi Cerul, să îmi pot plânge liniştită neputinţa… Neputinţa de a scrie ceva de dincolo de mine… Parcă trăiesc simultan pe două tărâmuri…unul în care fiinţa mea e total absorbită de un farmec nepământesc, şi unul în care trupul şi mâna îşi trădează neputinţa, îşi trădează alcătuirea din lut… Între aceste două stări e dorul, e lacrima, e suspinul… Aş vrea să le impac, dar nu prin coborâre, ci prin înălţare… dinspre pământesc înspre celest, dinspre tină înspre Lumină. Privesc cu teamă printre genele încărcate de doruri… Din locul în care am îngenucheat până la seninul cerului e o prăpastie adâncă…prea adâncă…

Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 4

Şi în timp ce inima începe să tremure neputând să rostesc absolut nimic, se întinde peste hăul din faţa mea o cruce de lumină !!! Cu braţele întinse păşeşte spre mine Isus… Nu ştiu când m-am ridicat, dar iată-mă acum îndreptându-mă spre Lumină… Las în urma mea toate umbrele…Am un singur dor: să mă ating de Lumină...să iau lumină...să fiu lumină… Nu mai vad nimic...dar simt… aud… Da!!! Acum aud!!! Isus m-a strâns la piept şi aud de nu ştiu de unde, poate din vocea Lui s-au direct din Inima Lui, aud: ,,Înţelege că te iubesc! Învaţă iubirea Mea sfântă şi pe asta împarte-o semenilor tăi!!!” Îmi dă drumul şi plec...sau zbor...nu mai ştiu…dar ştiu ce am de făcut acum! Să iubesc! Să luminez! şi uneori să scriu… Numai după ce voi şterge lacrima semenului meu, numai după ce îi voi lega rănile… Numai după ce oftatul lui va fi şi oftatul meu… Mariana Leonte

OASTEA DOMNULUI este aflarea şi vestirea lui Isus Hrisotos cel Răstignit. Aceasta înseamnă că ea este o lucrare misionară, de trăire, de propovăduire a Evangheliei vii şi mai întâi în viaţa personală a fiecărui membru al ei, apoi în familia acestuia, în Biserică şi în societatea acestuia. A fi ostaş al Domnului înseamnă a fi un trăitor şi vestitor al vieţii noi şi duhovniceşti pe care ne-a adus-o venirea lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru şi Pogorârea Sfântului Duh în lume. Creştinismul înseamnă trăire în Hristos, după pilda Sa şi după Cuvântul Său. Domnul Isus a spus: “Învăţaţi Învăţaţi de la Mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre voastre” şi de asemenea a zis: “Eu Eu vv--am dat o pildă, cum am făcut Eu aşa să faceţi şi voi.” Noi aşa am înţeles şi înţelegem viaţa creştină, ca o viaţă de ascultare şi propovăduire a Evangheliei. O viaţă de sinceră şi adevărată predare în slujba Mântuitorului, după cum ne cere El şi după cum ne poruncesc toţi Părinţii noştri bisericeşti. „Toată Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm dăm” - aşa cântăm la Sf. Liturghie... şi „toată toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta Ta”. Noi, ostaşii Domnului, aceasta vrem să o facem. Nu este oare normal acest lucru? Şi nu este aceasta după porunca Bisericii? Atunci de ce suntem învinuiţi dacă vrem să facem întocmai cum spunem? Toţi sfinţii Părinţi bisericeşti adeveresc poruncile Sfintei Scripturi că noi, fiecare crestin, trebuie să fim

mărturisitori şi propovăduitori ai Cuvântului lui Hristos. Creştinismul din primele veacuri aşa a făcut. Aşa s-a răspândit credinţa peste tot pământul ... A d e v ă ru l a c e s ta n u s - a schimbat. N-a venit o altă poruncă de Sus, ca să oprească această propovăduire. Lumea are şi va avea nevoie tot mai mare de propovăduirea Cuvântului, după cum este scris: Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui, la timp şi nelatimp !!! Traian Dorz Îndreptarul Învăţăturii Sănătoase

Când simţi... Când sim simţţi ccăă nu po poţţi ssăă nu mergi, Când pa paşşii ii--ţi ard şi timpu timpu--i sfânt, Când ai muri de nu alergi Atunci ssăă mergi pentru Cuvânt. Când sim simţţi ccăă arzi de nu rrăăspunzi, Oriunde eeşşti, oriunde sunt, Când ai muri de de--l mai ascunzi, Atunci ssăă strigi pentru Cuvânt. Când sim simţţi ccăă nu po poţţi ssăă nu stai, Când n n--ai mai aspru leg legăământ, Când nici un ţel mai sfânt nu ai, Atunci rrăămâi pentru Cuvânt. Când sim simţţi ccăă nu po poţţi ssăă nu mori, Când nu te temi nici de de--un mormânt, Când po poţţi muri de mii de ori Atunci tr trăăie ieşşti pentru Cuvânt!

Traian Dorz

Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 5

PUTERE. DRAGOSTE. CHIBZUINŢĂ. “Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” 2 TIMOTEI 1:7

Mă cutremur întotdeauna de adevărurile pe care le descopăr în Cuvântul lui Dumnezeu. Mă cutremură mesajul Sfântului Apostol Pavel ce i-l transmite în acest verset lui Timotei, un tânăr ca şi mine. Şi mă cutremur numai când mă gândesc cât de mult am nevoie în fiecare zi de putere, de dragoste şi de chibzuinţă! Ştiu că toate acestea le găsesc deplin la Dumnezeu. “Voi aveţi totul deplin în El, care este capul oricărei domnii şi stăpâniri.”(Coloseni 2:13) Doamne, cât de mult avem nevoie de PUTERE! În lupta cu uriaşii zilei avem nevoie de foarte mare putere. În fiecare zi avem de dus o luptă cu ispitele, cu diavolul şi cu firea pământească ale căror împotriviri apar ca nişte uriaşi în faţa noastră. Se aud uriaşii cum tropăie în jurul nostru, gata să ucidă sufletul nostru cu tot felul de săgeţi înfiorătoare, precum: descurajarea, îngrijorarea, mânia, ura, neiertarea, nemulţumirea, minciuna, alcoolul, ţigara, pornografia, delăsarea, gelozia, clevetirea, eşecul şi altele. Toate acestea ne despart tot mai mult, în fiecare zi, de Dumnezeu şi, ca nişte paraziţi, distrug relatia noastră cu El.

Ne urmăresc zi de zi şi este timpul să nu mai fugim de ele sau să le tratăm cu indiferenţă ca şi cum nu ar exista. Suntem chemaţi la luptă împotriva păcatului, pentru că negreşit păcatul aduce moartea. Şi cine altcineva ne poate da putere în luptă decât El? Nu contează câte lupte ai pierdut până acum împotriva uriaşilor ci cel mai important este să nu renunţi. Şi mai important de atât este să-L chemi pe Dumnezeu în viaţa ta şi El iţi va da putere în luptă. Doamne, cât de mare nevoie avem de DRAGOSTE! Cea mai mare poruncă pe care ne-a lăsat-o Domnul Isus a fost “…să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”(Matei 22:37). Şi alta asemenea ei”.. să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”( Matei 22:37). Să iubeşti pe Dumnezeul tau şi să iubeşti pe aproapele tău: două mari porunci care aduc multe întrebări în inima noastră. Câţi îl mai iubim pe Domnul încât să fim gata de jertfă pentru El? Câţi îl mai “deranjăm” şi în miez de noapte cu rugăciunile noastre pline de lacrimi? Câţi Îl mai căutam în Sfântul Său

Cuvânt? Câţi mai împlinim poruncile Lui? Câţi ne oprim din alergarea noastră să ne îngrijim de aproapele nostru, să ne pese, să ne doară pentru el? Poate că dragostea samariteanului este doar un mit, o legendă, o poveste de mult uitată. Ea ar trebui sa fie o pildă de iubire pentru noi. Într-o lume atât de rece, alteraţi de atâta ură faţă de orice, Domnul Isus ne cheamă să iubim. Să-L iubim pe EL şi să-i iubim şi pe cei pe care i-a trimis în jurul nostru! Doamne, cât de mult avem nevoie de CHIBZUINŢĂ! Mulţi aleargă în toate părţile, la toate cultele, la toate religiile creştine şi necreştine pentru a găsi întelepciunea cea mai de preţ. Alţii o caută în diferite carţi sau manuale de specialitate. În alergarea pe acest pământ avem nevoie de chibzuinţă în toate. Înţelepciunea care vine de la Dumnezeu este cea mai valoroasă şi El este gata tot timpul să ne-o dea dacă o cerem cu credinţă. Înţelepciunea ne ajută să trecem prin momentele dificile, ne ajută să facem alegerile potrivite în viaţă şi ne călăuzeşte în relaţiile noastre unii cu ceilalţi. Astăzi îi poţi cere lui Dumnezeu să iţi dea aceste trei virtuţi: puterea, dragostea şi înţelepciunea. El ne poate da şi puterea să trecem prin încercări, şi dragostea să Îl iubim pe El şi pe aproapele nostru şi chibzuinţă în alegerile din viaţă.

CÂND EŞTI TRIMIS... Când eşti trimis să cauţi pe alţii şi să-i aduci la Dumnezeu, Atunci şi-n fruntea lor se cere, şi-n urma lor să fii mereu. Să fii şi-n frunte, îndrumându-i, şi-n urmă, să-i ajuţi pe toţi; Stăpân poţi fi oricum la oameni, părinte doar aşa le poţi. Când eşti trimisul Mântuirii, atunci tu trebuie să ştii Să treci prin tot ce-ai tăi pot trece, de la bătrâni păn-la copii. Şi-orice stări pot ei s-ajungă, tu să le simţi, să le trăieşti, Ca de la starea lui pe-oricare spre Dumnezeu să străluceşti. Să fii mai ’nalt ca cel mai vrednic şi mai prejos ca cel mai mic, Să fii desăvârşit c-un meşter şi-ncepător c-un ucenic; Să poţi să-nveţi pe-un sfânt lumina, să poţi să gemi c-un păcătos, De la nivelul lui pe-oricare să-l înalţi mai sus pân-la Hristos. Să ştii trăi şi-n stări înalte, cum numa-n ceruri se trăiesc; Şi-n stări ce pot trăi doar porcii în cel mai josnic fel lumesc; Să cânţi cum numa-n Rai se cântă, să plângi cum plâng doar cei din Iad, Spre-a da avânt la cei ce zboară, spre-a da curaj la cei ce cad. Nu poţi fi prieten, şi părinte, şi frate, şi îndrumător, Când nu poţi să te faci asemeni cu suferinţa tuturor, Ca de la starea lor pe-oricare pân-la Hristos să-i duci pe toţi – Orice poţi fi oricând la oameni, părinte, doar atunci le poţi !!! Traian Dorz

Anăstăsoaie Răzvan Daniel Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 6

Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 7

CALITĂŢILE UNUI BUN LUCRĂTOR AL DOMNULUI C

hiar dacă aceste adunări “în patru”, în mod obişnuit nu au o temă, tocmai pentru a înlesni participarea activă la program, a cât mai multor tineri , la cuvânt, la poezie, la cântare , pentru adunarea de la Suceava, am fost invitaţi printr-un sms, să prindem în cuvântul nostru o întrebare: “De ce nu mai vin oamenii la Hristos?”. Astfel, pe nesimţite, această întrebare s-a transformat într-o temă bine venită… În Fapte cap. 17:15-23, ne este prezentată o lume pestriţă, o lume foarte asemănătoare cu cea în care trăim. Apostolul Pavel se afla în Atena, în trecere spre Corint. Aici el hotărăşte să-i aştepte pe Sila şi Timotei. Apostolul Domnului, tocmai scăpase de furia celor din Tesalonic, furie care l-a urmărit şi izgonit apoi şi din Bereea. Acum se îndrepta spre Corint, şi acolo…trebuia să o ia de la capăt. Aşa e viaţa unui adevărat apostol. Această oprire in Atena pentru a-i aştepta pe cei doi, mai ales după încercarea grea prin care trecuse, lăsa impresia că Apostolul Pavel e într-o mică vacanţă. Pare acea pauză pentru o gură de aer şi o clipă de linişte… Iată-l aşadar pe Pavel, la o plimbare de relaxare prin Atena. Dar, mergând prin acest oraş luxos, liniştea i se tulbura tot mai mult. Înaintea ochilor lui răsar temple somptuoase, statui şi altare…întreg oraşul acesta venera nişte închipuiri, nişte urâciuni. Duhul marelui apostol se întărâta, se zvârcoleşte în el. Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 8

Şi atunci trece la treabă! Asta e atitudinea unui adevărat apostol al lui Hristos. Şi asta e primul lucru pe care să-l învăţăm astăzi la apostulu l Pavel. Slujitorii lui Hristos nu au vacanţe! Oriunde şi oricând vede urâciuni, el ia atitudine. Un copil al lui Hristos, când vede păcatul, nu poate să ramână pasiv. Nu poate să-şi continue netulburat drumul în viaţă… De ce nu vin oamenii la Hristos? Pe de o parte sunt lucruri care ţin de ei. Pentru că aşa de mulţi oameni îl percep astăzi pe Dumnezeu ca pe o informaţie, ca pe un “ceva” foarte departe şi foarte străin de ei. Apropierea de El nu depăşeşte acea închinare ritualică, preluată ca o inerţie de la parinţi. Ici şi colo, în viaţa vreunuia din ei apare acel altar al “unui dumnezeu necunoscut”. O cercetare a Domnului puternică şi limpede care vrea să te trezească dar nu poţi să o întelegi, ci te închini şi acestui altar la fel cum o faci cu toate zeităţile din viaţa ta. Atitudinea asta face, ca acel unic altar să rămână pe mai departe necunoscut pentru mulţi. Şi acest altar păstrează în el taina lucrului făcut nou de Dumnezeu. Pe de altă parte, sunt lucruri care ţin de noi. Aceastea sunt cele pe care trebuie să le privim cu mare importanţă.. O primă piedică în nelucrarea şi nerodirea noastră

spirituală, e că nu suntem oameni noi. Nu suntem cu adevărat născuţi din nou. Dacă eşti un om “nou” , după DEX ar însemna că în lupta dintre TU CEL VECHI şi TU CEL NOU, să învingă întotdeauna CEL NOU. În lupta dintre firea pământească şi firea duhovnicească, să triumfe mereu omul duhovnicesc. ”Dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă”(2 Cor. 5:17), zice Cuvântul. Dacă în viaţa ta e nelucrare, e nerodire, sunt mereu înfrângeri cu firea veche… atunci dragă suflete, tu nu eşti cu adevărat născut din nou, din apă şi din Duh. A doua cauză ar fi că nu suntem total dedicaţi. L-am văzut pe apostolul Pavel, şi în această aparentă clipă de relaxare, cum ia atitudine acolo unde vede păcat. Tocmai trecuse printr-o primejdie de moarte. Iată-l gata să o ia de la capăt. În el se vede clar dedicarea totală. Ne dorim cu toţii roade şi performanţe spirituale, dar nu ne place să ne asumăm riscuri. Un cavaler rătăcitor, excelent mânuitor al spadei, în dueluri făcea pe adversar să scape sabia din mână, indiferent cât de puternic era. Cineva a vrut să înveţe şi el această manevră, foarte dificila de altfel. ”Trei lucruri trebuie să faci ca să-ţi reuşeasca” i-a zis cavalerul. - să observi adversarul, adversarul că să-i prevezi următoarea mişcare. ”Asta pot” a raspuns celălalt. - trebuie să aştepţi momentul critic. ”Şi asta pot”, a raspuns celălalt. - nu trebuie să-ţi pese de viaţa ta. De data aceasta celălalt nu a mai zis nimic. Acesta este secretul lucrării pline de har şi putere pe care o făcea apostolul Pavel. Nu i-a păsat de viaţa lui, nici de învăţătura lui multă,

ci le-a socotit ca un gunoi. O a treia cauză ar fi nealegerea corectă a priorităţilor. Un prim fel de priorităţi ni-l arată apostolul în v. 17-18. Nu începe propovăduirea de oriunde şi oricum. Întâi vorbeşte celor ce-L caută pe Dumnezeu, iudeilor şi oamenilor temători de Dumnezeu, apoi vorbeşte celor neştiutori, oameni simpli, întâlniţi prin piaţă şi abia apoi vorbeşte celor indiferenţi de Dumnezeu, filosofilor şi stoicilor, ce erau doriţi doar de noţiunea de nou şi nu de Dumnezeu. Un alt fel de prioritate îl vedem în aşteptarea lui Timotei şi Sila. Pavel îi aştepta în Atena, dar ei întârzie multe zile în Bereea. Cu siguranţă au facut şi acolo lucruri importante. Dar lucrul de maximă importanţă şi eficientă l-au făcut în Corint, când au preluat din grija apostolului Pavel, toate îndatoririle care îl împiedicau la o totală dedicare duhovnicească. Iată că a lucra eficient pentru Domnul înseamnă în primul rând să ştii care ar fi primul lucru pe care trebuie să-l faci. Doamne Isuse, fă-ne Tu nişte oameni cu adevărat noi, născuţi din apa Cuvântului Tău şi din Duhul Tău cel Sfânt, nişte ostaşi dedicaţi până dincolo de preţul suprem, şi nişte lucrători plini de inţelepciunea Ta, ca să putem aduce, Doamne, roada cea mai aleasă şi mai curată spre Slava Numelui Tău. Amin! Slăvit să fie Domnul ! Ionuţ Ivas

Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 9

LOCUL NECLAR

RUGACIUNE ASCULTATA Poate

că a fost una dintre cele mai dureroase experienţe pe care le-am trăit în viaţa mea în privinţa dragostei pentru semenii mei, dar şi cel mai frumos miracol. O seară obişnuită în care mergeam de la şcoală spre casă, însă totul s-a schimbat cu un eveniment: deschiderea unui mall care a debutat printr-un concert al unei trupe bine cunoscute. M-a impresionat mulţimea oamenilor care erau la acel concert… mergând spre casă, ştiam că cineva drag mie era acolo! sora mea !!! Auzeam muzica şi multimea care vuia de ţipăte de bucurie. Nu am putut să fac nimic, mă străpungea în inimă o durere imensă pentru toţi oamenii de acolo şi pentru ea.. Semenii mei slujeau diavolului, se supuneau unei plăceri amăgitoare plină de otravă letală pentru sufletele lor. Mă gândeam cum ar fi să avem adunări atât de numeroase, să vină atât de mulţi oameni înaintea Lui Dumnezeu şi să i se închine, să cânte din toată fiinţa cântări de laudă şi mulţumire, să slujească Domnului prin prezenţa lor în locuri binecuvântate ca acestea şi să simtă o bucurie adevarată: bucuria de a fi în slujba Lui Dumnezeu. Lacrimile curgeau reci pe obrazu-mi fierbinte de ruşine pentru că nu aveam curajul să fac ceva pentru ei, eram prea slabă. Am ajuns Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 10

Domnului şi L-am rugat să facă ceva cu întreaga omenire, cu toţi cei care nu îL cunosc şi să o cerceteze pe sora mea. De atunci mi-am dat seama cu adevărat că lumea întreagă are nevoie de Dumnezeu şi de oameni care să calce pe urmele Domnului nostru Isus Hristos, de pilde vii. Diavolul transformă lumina din sufletele noastre în întuneric prin multe metode, dar Dumnezeu este mereu biruitor! După ce mi-am sfârşit rugăciunea, Dumnezeu mi-a răspuns pe moment: sora mea, ca prin minune a venit acasă, iar eu am rămas cu adevărat surprinsă pentru că ruga mea a fost ascultată pe moment, iar acest miracol nu-l voi uita niciodată!! Sunt om şi sunt păcătoasă, nu reuşesc să fiu o pildă pentru cei din jur şi mai am de învaţat multe, dar ştiu că rugăciunea face minuni şi mai ştiu că sunt ostaş al Lui Hristos Lupt, alături de Domnul cu păcatele şi vreau să lupt alături de Domnul pentru a-mi salva semenii de la moarte. Aceasta a fost mărturia mea,însă toată slava, cinstea şi inchinarea i se cuvine Tatălui nostru drag, DUMNEZEU! CRIŢAN ANDREEA SUCEAVA

„Căci o proorocie a cărei vreme este hotarâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o căci va veni şi se va împlini negreşit.” HABACUC 2:3

Aşteptarea nu este uşoară, însă este necesară. Dumnezeu lucrează la „ambele capete”. Te pregăteşte pentru ceea ce-ţi va încredinţa şi pregăteşte lucrul respectiv pentru tine. Priveşte la Iosua: fusese în ţara promisă, iar acum trebuia să se întoarcă şi să trăiască alături de oameni care nu aveau idee cum era acolo şi în majoritatea timpului, neinteresaţi de ţara promisă. Şi tu te găseşti în aceeaşi situaţie? Pentru a ajunge din locul în care te găseşti astăzi, la destinaţie, trebuie sa fii dispus să ajungi şi în zone ceţoase. Este dificil să renunţi la lucrurile familiare şi să aştepţi cu mâinile goale, aşteptând ca Dumnezeu să ţi le umple, mai ales domeniile: a) sentimentelor; când în cele din urmă îţi înfrunţi resentimentele şi decizi să renunţi la ele, s-ar putea să te simţi, o perioadă, gol pe dinăuntru. Acest lucru este normal. Te afli între durerea şi pacea care vine din iertare şi acceptare. Rezistă, îţi va trece.

b) relaţiilor; renunţarea la o relaţie îţi poate fi î n s p ă i mâ n t ă t o a r e , d e o a r e c e experimentezi sentimentul pierderii. Nu te repezi în alta, fiindcă nu eşti pregătit. Vorbeşte cu Dumnezeu, ai nevoie de timp pentru a învăţa să faci alegeri sănătoase. c) serviciului, căminului şi ţelurilor. Trebuie să renunţi la cele vechi, însă nu eşti sigur cum să te raportezi la cele noi şi poate nici nu ştii când vor veni. Când Isus a spus: „Să trecem pe partea cealaltă” (Marcu 4:35) lecţia care au învăţat-o pe drum i-a schimbat pe totdeauna şi la fel se va întâmpla şi în cazul tău!

Autor Anonim

Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 11

PROVOCARE Presupun

că toţi cei care citiţi această revistă sunteţi ostaşi şi aveţi unele cunoştinţe despre Dumnezeu, Isus Hristos, mântuire şi, deja, v-aţi format o concepţie proprie despre lume şi viaţă. Tuturor celor care sunteţi, deci, ostaşi vreau să vă lansez acum o provocare. Provocarea de a răspunde întrebărilor unui copil de clasa a VIa, întrebări des puse şi de către unii tineri din adunare. Unii dintre noi, poate, le-am spus cu voce tare, iar alţii nu am avut acest curaj, din teama de a nu fi suspectaţi de „incultură creştinească”. Iată nelămuririle lui, exact aşa cum le-a formulat el: „ Eu am fost învăţat de mic să cred că există Rai şi Iad, să cred în Dumnezeu. Tot ce ştiu e că credinţa creştină, biserica, mănăstirile şi preoţii la care am fost mi-au spus că există Dumnezeu, dar nu au avut o explicaţie pentru acest lucru. Cred că nu îmi pot explica pentru că nici ei nu pot înţelege acest lucru si , astfel, nici eu. Chiar dacă cred în

Mai 2009 • Tineri pentru TINE - 12

Dumnezeu apar, însă, câteva semne de întrebare la care nimeni nu mi-a putut da răspunsuri. Dar eu sunt creştin şi sigur că cred în Dumnezeu, doar că întotdeauna voi căuta o explicaţie în termeni exacţi a acestor întrebări. Există Rai? Există Iad? Există Dumnezeu? Dacă Dumnezeu există de ce ne dă greutăţi? Dacă este atotputernic de ce a introdus păcatul? Şi dacă nu l-a introdus El de ce nu îl elimină?” Aştept răspunsurile voastre la toate aceste întrebări pe care le vom publica în numerele viitoare ale acestei reviste. Sperăm că o dată dat răspunsul la aceste întrebări, el va fi benefic şi pentru unii dintre noi. Domnul Isus să ne dea înţelepciune! Mihaela Vatavu