Revista 3

Broşurǎ şcolarǎ realiazatǎ în cadrul subproiectului: „Diversitatea comunicǎrii şi a informaţiei, cheia unei educaţii eficiente şi de calitate” Iunie 2008

Managementul calităţii -reflecţii-

-

Director, prof. Gelu Neagu -

Şcoala trebuie să reliefeze caracteristicile şi valorile locale, autenticitatea şi originalitatea actului cultural şi educaţional în sine, trebuind să satisfacă nevoile comunităţii care să contureze şi să amplifice tradiţia şi spiritul local găsind acele oportunităţi şi scopuri care să o integreze în cursa obţinerii acelui statut instituţional personalizat, ce îi va asigura un loc spre o cultură educaţională proprie şi de calitate, adaptata nevoilor şi concepţiei locale.

VIZIUNEA ŞCOLII

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

Profesorii consideră că un elev bun trebuie să fie “ambiţios, inteligent şi disciplinat”, respectuos, conştiincios şi respectuos. Profesorii îi văd pe elevii buni ca cei care se pregătesc conştiincios pentru ore, sunt serioşi, cuminţi, interesaţi şi atenţi şi activi la ore. Din punctul de vedere al directorului elevii buni trebuie să fie “conştienţi de necesitatea învăţării şi să fie motivaţi să aibă rezultate bune”. Părinţii consideră că elevii buni sunt cei disciplinaţi, conştiincioşi, iau note bune, îşi fac temele fără ajutor şi au rezultate bune la examene. Elevii consideră, în general, că un elev este bun nu numai dacă ia note bune, participă la olimpiade, dar “mai ştie să facă şi altceva decât ce se învaţă la şcoală”. O idee generală este că profesorul bun, este cel care este bine pregătit. Relaţia cu elevii este considerată de asemenea importantă, profesorul bun fiind acela care este apropiat de elevi, le respectă personalitatea, este preocupat de progresul realizat de aceştia. Mai sunt apreciate vocaţia pentru meserie, blândeţea, sinceritatea, obiectivitatea, originalitatea, optimismul şi simţul umorului. La acest aspect elevii au avut foarte multe intervenţii. Elevii doresc ca profesorii “să nu uite că suntem copii şi că am vrea să ne şi jucăm” şi apreciază în mod deosebit orele la care se aplică metode interactive. Profesorii consideră că un coleg bun este cel cu care poţi colabora, încearcă să ajute pe toată lumea/înţelegător cu problemele altora, este cinstit, onest, cooperant. Este considerat coleg bun cel care are preocupări în domeniul didactic, cel cu care îmi identific interese comune în şcoală, pot să mă consult în orice problemă. Din punctul de vedere al directorului între colegi trebuie să existe o colaborare permanentă, o concurenţă specifică şcolii care să ducă la ridicarea calităţii.

-

-

-

-

-

-

-

-

În opinia elevilor, director bun este cel care se interesează de toate părerile actorilor implicaţi în viaţa şcolară, inclusiv ale lor şi ale părinţilor, să fie imparţial şi înţelegător. Părinţii cred că un director bun are grijă de buna desfăşurarea a tuturor activităţilor din şcoală, se interesează ca încadrarea pe posturi să se facă cu persoane pregătite, cu experienţă, pricepere şi dragoste faţă de copii. Directorul consideră că un director bun este cel care ştie să-şi mobilizeze colectivul în vederea realizării obiectivelor programului managerial şi al Planul de dezvoltare al şcolii. Directorul trebuie să fie în fruntea colectivului de cadre didactice în realizarea activităţilor de formare continuă, atât la nivelul şcolii cât şi la nivele superioare, are relaţii de colaborare cu comunitatea locală, reuşeşte să atragă resurse extrabugetare în vederea dotării, stabileşte relaţii de parteneriat cu alte şcoli, instituţii, ONG-uri din ţară şi străinătate. El trebuie să încurajeze şi să stimuleze activitatea de orientare şcolară a elevilor, cu orientare spre viitor. Profesorii consideră că o şcoală bună are cadre didactice capabile, dotare bună, ordine şi disciplină. Rezultatele elevilor, spiritul competiţional, climatul bun de muncă, exigenţa, strategia bine definită în educaţie sporesc încrederea în mediul educaţional al scolii. În opinia părinţilor o şcoală bună este curată, bine dotată, cu ordine şi disciplină şi profesorii “reuşesc să scoată ce-i mai bun din copii”. Pentru elevi o şcoală bună este cea la care mergi cu plăcere, unde profesorii ştiu să se apropie de elevi, unde elevii sunt consideraţi egali şi nu se fac diferenţieri între ei, unde notele se dau pe merit. Directorul consideră şcoală bună, şcoala în care îşi îndeplineşte misiunea şi îşi atinge toate obiectivele

MANAGEMENTUL EMOŢIILOR – RELAŢIA DINTRE EVENIMENTE, GÂNDURI ŞI EMOŢII GENERATE Prof. psiholog Silvia Nicolescu

De unde vin emoţiile noastre? Evenimentele din afara noastră – când în viaţa de zi cu zi intervin evenimente negative, cum ar fi situaţiile de ameninţare, pierdere sau frustrare, avem tendinţa să considerăm că emoţiile sunt produse de acestea. Gândurile/aşteptările noastre – emoţiile pe care le trăim depind în mare măsură de felul în care evenimentele externe interacţionează cu aşteptările noastre faţă de noi înşine, faţă de ceilalţi şi faţă de viaţă în general.





















Aşteptări/credinţe rigide şi emoţiile nesănătoase care le însoţesc Etichetarea negativă a propriei persoane/autodevalorizare – credinţa că trebuie să eviţi întotdeauna eşecurile sau greşelile, altfel nu eşti bun de nimic (ex. „Nu ar fi trebuit să sufăr o astfel de pierdere; sunt un incapabil că nu am putut evita asta.”). Emoţii: deprimare, vinovăţie, ruşine Catastrofare – credinţa că dacă se poate întâmpla ceva rău, aceasta va fi o catastrofă/cel mai rău lucru posibil (ex. „Ar fi îngrozitor şi cumplit să mi se întâmple aşa ceva.”). Emoţii: frică, anxietate Intoleranţa la frustrare – credinţa că dacă viaţa nu este uşoară aşa cum ar trebui, acest lucru este insuportabil (ex. „Nu aş putea suporta să îmi meargă rău sau să am greutăţi în viaţă; trebuie neapărat să îmi fie uşor.”). Emoţii: furie Intoleranţa faţă de ceilalţi – credinţa că dacă ceilalţi nu se comportă aşa cum ar trebui, acest lucru este insuportabil (ex. „Ar fi trebuit să se comporte altfel; nu pot tolera astfel de necuviinţe.”). Emoţii: furie Pretenţia de perfecţiune – credinţa că orice greşeală este o catastrofă şi deci greşelile trebuie evitate cu orice preţ (ex. „Ar fi trebuit să fac mai mult. Este numai vina mea.”). Emoţii: frică, vinovăţie, ruşine Aşteptări/credinţe flexibile şi emoţiile sănătoase care le însoţesc Acceptarea necondiţionată a propriei persoane – credinţa că dacă ai greşit sau ai avut un eşec acesta este condamnabil, însă persoana ta rămâne la fel de valoroasă (ex. „E neplăcut că am suferit o astfel de pierdere, dar pot merge mai departe.”). Emoţii: tristeţe, regret, părere de rău Evaluarea moderată a caracterului negativ al unui eveniment – credinţa că dacă s-ar putea întâmpla ceva rău, există cu siguranţă şi alte lucruri mai rele în viaţă care se pot întâmpla, iar acestea pot fi depăşite (ex. „Aş prefera să nu se întâmple aşa ceva, dar nu e cel mai rău lucru posibil.”). Emoţii: îngrijorare, preocupare Toleranţa la frustrare – credinţa că momentele dificile din viaţă pot fi suportate şi depăşite (ex. „Mă nemulţumesc greutăţile din prezent, dar pot să accept că în viaţă nu ţi se întâmplă doar lucruri plăcute.”). Emoţii: nemulţumire Toleranţa faţă de ceilalţi – credinţa că dacă ceilalţi nu se comportă corect, respectuos sau cum ar trebui, aceştia rămân valoroşi ca fiinţe, în ciuda comportamentelor lor condamnabile (ex. „Mă deranjează că el s-a comportat atât de incorect faţă de mine, dar ştiu că asta nu schimbă calităţile lui.”). Emoţii: nemulţumire Preferinţa de succes şi performanţă – credinţa că oamenii pot face greşeli fără ca acestea să constituie catastrofe, deşi nu e plăcut şi merită făcut tot efortul pentru a le evita (ex. „Îmi pare rău că n-am putut face mai mult. Data viitoare mă voi strădui mai mult.”). Emoţii: îngrijorare, regret, părere de rău

Şcoala… Eremia Alina clasa a VIII-a B Şcoala... A doua casă a elevului, colegii – fraţii de care ai stat alături din copilărie. Şcoala... Te întorci la ea cu teamă sau cu bucurie sau, pur si simplu, din curiozitate. Ţi s-a întipărit în minte acest cuvânt. O frecventezi pentru că aşa eşti obişnuit, iar când ţi se întâmplă ceva care te împiedică să te mai duci la şcoală, simţi că viaţa ţi s-a oprit. Şcoala înseamnă totul. Înseamnă învăţarea alfabetului, scrisul, cărţile, responsabilităţile, temele, disciplina, orarul, premiile, ambiţia de a ştii mai mult, fuga şi apropierea de tine însuţi, descoperirea vocaţiei. Loc al deschiderii spre imensul teritoriu al ştiinţelor şi al culturii, însemnă absolut totul! Din momentul în care ai scăpat de calvarul şcolii, începi parcă să regreţi acest calvar. Din momentul în care nimeni nu te mai obligă să-ţi faci temele, începi să simţi că viaţa ta nu poate continua fără să-ţi găsească propriile ei teme. De aceea trebuie să preţuim, atâta timp cât suntem copii, acest cuvânt magic... „ŞCOALA”... Şi trebuie să-i fim recunoscători pentru totdeauna, indiferent de cât de bun elev ai fost. Ea îţi dă o structură, ea, în primul rând, te face om.

Trandafirul Stanciu Oana Mirela, clasa a VI-a B Trandafirul este cea mai frumoasă floare de pe pământ. Trandafirul, acea umbreluţă de petale înmiresmate ce fereşte spinii la amiază de ploaia de soare, ce deschide inimile oamenilor şi le bucură. Acel simbol veşnic al iubirii, cel mai puternic sentiment pe care cu toţii îl simţim în inimile noastre. Când privesc un trandafir mă gândesc câta admiraţie şi iubire trebuie să îi porţi celui ce i-l dăruieşti. Cine nu s-a visat într-o grădină plină de trandafiri? Galbeni, albi şi roşii, ce te îmbată cu parfumul lor irezistibil pe care nu-l poţi uita. Cu acele culori care trezesc în tine atâtea sentimente şi simţi că parcă te hrănesc cu iubire. Căci iubirea ne ţine în viaţă, fără iubire nu am fi nimic. Suntem oameni şi avem nevoie de iubire. Trandafirul este cea mai fascinantă floare, cel mai bun cadou făcut cuiva pe care îl iubeşti.

Mici istorioare despre oameni mari Culese şi prelucrate de Grigore Ionela-Cătălina şi Ene Diana din clasa a VII-a C, sub îndrumarea d-nei prof. Filofteia Sfetcu Intr-o zi, Polanyi, Dirac si Wigner luau masa împreună şi discutau felurite probleme ştiinţifice, de societate etc. Tot timpul Dirac n-a scos un cuvânt. Când să se despartă, Wigner l-a întrebat pe Dirac: - Paul, tu de ce nu vorbeşti? Toţi sunt interesaţi să cunoască şi opinia ta! Atunci Dirac zise: - Întotdeauna există mai multă lume care doreşte să vorbească, decât lume dornică să asculte. 2. Într-o zi, eminentului om de stat şi filozof roman, Cato cel Bătrân, un prieten i-a spus: - Este scandalos că nu ţi-au înălţat până acum o statuie la Roma! Voi institui un comitet în acest scop! - Lasă, a răspuns Cato, prefer ca lumea să se întrebe de ce nu are Cato statuie la Roma, decât de ce are! 3. Igor Tamm (Premiul Nobel – 1958) se afla în Odesa în vremea în care bandele lui Mahno au ocupat oraşul (1920). Tamm a fost arestat şi dus în faţa hatmanului cazacilor, care era îmbrăcat într-o haină scumpă de blană, era înfăşurat cu benzi de mitraliera, iar la şold îi atârnau grenade. Tatucu, nervos, s-a răstit la Tamm: - Câine, agitator roşu, pedeapsa ta e moartea! - Eu sunt profesor la Universitatea din Odesa, a răspuns „calm” Tamm. - Minţi! Ce fel de profesor eşti? - De matematici! - Matematici? – a sărit hatmanul. Atunci, spune-mi care este eroarea care se face la întreruperea unei serii Mac-Laurin, la termenul de ordinal n? Dacă ştii, eşti liber! Dacă nu, vei fi împuşcat! Tamm nu şi-a crezut urechilor. Problema ţinea de o ramură specială a matematicilor superioare. Tremurând ca varga, cu ţeava pistolului la ceafă, a calculat soluţia şi i-a înmânat-o hatmanului. - Corect! A zis acesta. Eşti într-adevăr profesor! Şterge-o acasă! 4. Odată, Edison a fost întrebat: - Ce credeţi, este cazul să punem paratrăznet pe biserica cea noua? - Neapărat, a răspuns Edison. Providenţa este uneori foarte distrată! 1.

Roadele cunoaşterii Prof. Larisa Albu Cunoaşterea înseamnă înţelepciune, curiozitate, progres. Înseamnă să deschizi poarta vieţii şi să te îmbogăţeşti sufleteşte, prin tot ceea ce înveţi, ce descoperi, ce oferi. Ne străduim să ne cunoaştem firea, talentul, destinul. Ne străduim să ne cunoaştem noi înşine. Încercăm să ne modelăm, iar ca educatori, ne dorim să-i modelăm şi pe ceilalţi într-un mod benefic. Cunoaşterea înseamnă perseverenţă, sacrificii, reuşite, chiar şi greşeli. Înseamnă să conştientizăm că fiecare om este doar o părticică din Univers, sau că fiecare om are propriul său univers. Prin cunoaştere ajungem „să aflăm măsura propriei ştiinţe, dar şi a propriei neştiinţe”. Ne folosim de tot ceea ce a rodit în mintea şi sufletul omenirii, pe parcursul existenţei ei; învăţând să fim responsabili, să preţuim comorile istoriei, descoperim că atunci „când căutăm comori, nu căutam doar în nori, ci şi pe pământ”. Citim cărţi despre oamenii mari – „acei paradoxali oameni mari până şi în lucrurile mici” – dar vedem că omul de alături rămâne adesea o carte necitita sau tratata cu prea multă indiferenţă. Ştim că important în viaţă e să facem unitate cu noi înşine, să căutam armonia, însă bogăţia spirituala implică riscuri, contradicţii, conflicte de idei şi stări. Ne cunoaştem bine astăzi, dar întotdeauna va exista şi un mâine. Un mâine nou, imprevizibil, pentru care vom căuta, firesc, un nou răspuns. Fiecare om trebuie să meargă pe propriul său drum, potrivit cu firea şi talentul sau. Fiecare om trebuie să-şi descopere personalitatea, să o dezvolte, să preţuiască valoarea. Cunoaşterea

înseamnă

raţiune, dar mai ales, tărâmul stărilor afective.

Fie că suntem educatori sau doar ne vom lăsa educaţi, „vom trăi mereu acelaşi miracol: de a rodi doar prin ceea ce ne-a pătruns în suflet”. Să primim ziua de azi, cu credinţa că mâine vom descoperi un pic mai mult, din acest miracol!

CADOUCâtă bucurie aduce acest anotimp Joiţoiu Tatiana, clasa a VIII-a B Adesea, viaţa mea e un deşert. O secetă de gânduri şi cuvinte. Fântânile s-au astupat Şi m-am trezit uitat. M-a copleşit o sărăcie necuminte.

Ocazia de aur

Te-am întâlnit la capătul de pod Cu mâna ta uscată şi întinsă Dar n-am nimic, nici aur, nici argint. Doar nevoia mea de tine, necuprinsă.

De ziua mea Tata mi-a promis un cadou… Trebuia doar să aleg, Şi el în urmă plătea.

Argint şi aur n-am să-ţi dau

Am colindat prin prăvălii ceasuri de-a rândul

Şi nu-ţi voi da nimic cu strălucire.

Am cântărit şi măsurat

Aş vrea să ai tot dorul meu

Dar fiindcă totul îmi plăcea

Şi să-ţi împart fărâma mea de nemurire.

Mi-a fost atât de greu să alg De ziua mea doar un cadou.

Ridică-ţi visul, prăpăditule olog Nu-i o poruncă, e un dar de sărăcie. Averi şi nestemate n-am Dar vreau ă facem pe din două Drumul spre împărăţie.

Aşa că i-am cerut tatălui meu Să-mi cumpere Pământul. Dar am aflat în câtva timp Că n-am ştiut să aleg Pământul nu era decât o mare prăvălie… Şi MORMÂNTUL!

Labor omnia vincit (Munca le învinge pe toate)

Dragul meu elev, A venit vremea (pentru că nu mai pot amâna) să-ţi răspund la o întrebare pe care mi-ai pus-o „din priviri” în fiecare zi şi la care nu ţi-am răspuns. Tu m-ai întrebat: „Cine eşti tu?”. Nu ţi-am răspuns până acum pentru că am fost ocupată cu listele interminabile de greşeli, clasificări, definiţii, texte, calcule, probleme etc. M-am gândit mult la întrebarea ta şi ţi-aş spune că sunt profesorul care vine la şcoala, întrucât speră să ajungă Însoţitor. Visez la o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Visez la o şcoală în care să mărturisiţi liber gândurile, să vă arătaţi însufleţiţi de înalte idealuri. Te aşteaptă un drum lung ... Vei câştiga sau vei pierde? Vei fi mai bun sau mai rău? Vei fi mai frumos sau mai urât? Vei deveni mai generos sau mai tandru? Vei avea prieteni când îţi va fi greu sau vei fi singur? Totul trebuie învăţat din afară, deoarece îţi este îngăduit să pui întrebări. Îţi doresc să trăieşti liniştit şi cuviincios, ca într-o margine de cetate, unde oamenii tineri vin să se elibereze de tirania celor care nu ştiu altceva decât să dea sfaturi. Cum spunea Noica: „Stări de spirit, asta trebuie dat altora, nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături!“.

Cu dragoste, diriginta clasei a VIII-a B prof. Larisa Albu

DE VORBA CU MAMA Mamă,tu nu eşti zână şi nici zeu Nu eşti nici om nici Dumnezeu Eşti şi prieten şi stăpân Copil de şcoală şi bătrân. Eşti alergând, răstimpul greu Dar de rămas rămâi mereu, Ceva din om, Ceva din Dumnezeu. Să ştii, eşti ceasul bun ce-mi dă ocol, Când visele îşi spală ochii de nămol; Tu-mi scuturi pleoapa în lumină, Ca limpezimea zorilor, senină. Iar când tristeţile îmi cer obol Tu-mi dezlipeşti al vremii rotocol Şi iarăşi, Totu-mi este mai uşor. Ce dacă nu eşti idol, nici măcar erou? Tu eşti al dragostei curat ecou. Tu niciodată nu vei fi regină Iubeşti prea mult ca să devii stăpână. Şi lacrimile tale blând izvor Petrec târziu în nopţile cu nor O caldă strângere de mână Eşti mama, buna mea stăpână, Cu chip de Dumnezeu şi chip de om!

EXPRESII CELEBRE „Veni, vidi, vici!” Această expresie care în traducere din limba latină înseamnă „Am venit, am văzut, am învins!” îi aparţine celebrului împărat roman, Cezar. Acesta, imediat după victoria de la Zala (în anul 47 î.H.) i-a trimis o scrisoare unuia dintre cei mai devotaţi prieteni ai săi, pe nume Matius, în care a scris doar cele trei cuvinte. Cezar a vrut să sublinieze prin textul său laconic scurtimea şi iuţeala luptei. Între timp acest mesaj a devenit o expresie universală care caracterizează un succes rapid.

„To be or not to be, that is the question!” Oare cine nu a auzit celebrul vers al lui Shakespeare „A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea!”? Este vorba despre primul vers cu care începe monologul lui Hamlet din piesa cu acelaşi nume (actul III, scena 1). Câteodată expresia este înjumătăţită şi

MAMA Când amintiri de neuitat Mă cheamă pe-al lor drum frumos, Aud un glas prea mult visat, E-al mamei glas duios. În nopţi tîrzii ea priveghea, Şi multe lacrimi a vărsat Cînd suferinţa-mi grea era Ea lîngă mine-a stat. M-a mângâiat cu mâna ei Şi mi-a oprit al meu suspin Mi-a şters de lacrimi ochii mei Şi sufletul de chin. Ea ceru-n suflet mi-a sădit Mi-a arătat pe Dumnezeu, Un dor de ce-i făgăduit Apus în piptul meu. Cuvîntu-i bland, abia şoptit Sa-l uit nicicând eu n-aş putea, Cât nu pot spune „m-a iubit”, Pe mine mama mea!

Joiţoiu Tatiana, clasa a VIII-a B

părţile ei componente sunt întrebuinţate în mod separat: prima parte „A fi sau a nu fi”, exprimă neputinţa de a ieşi dintr-o situaţie dificilă, iar a doua parte „Iată întrebarea” sau „Asta-i întrebarea” exprimă o îndoială, o ezitare.

„S.O.S” Mulţi dintre noi nu ştiu că acest semnal de alarmă internaţional constituie iniţialele versurilor unui imn compus în amintirea victimilor din naufragiul vaporului „Titanic”(14 aprilie 1912), „Save our souls” (Salvaţi sufletele noastre). Cu timpul a devenit o expresie echivalentă cu orice apel la ajutor (exemplu: a lansa un S.O.S.).

DESPRE PRIETENIE . . . „Prietenia nu o găseşti gata făcută.” „Prietenii sunt aceia care vă ajută să vă descoperiţi pe voi înşivă.” „Nimic nu e mai amar ca otrava unei prietenii false.”

prof. Larisa Albu

CÂNTECUL ŞI DANSUL ROMÂNESC LOCAL Învăţătoare, Şerban Iulia

De-a lungul carierei, am desfăşurat nenumărate activităţi artistice cu elevii mei. Să păstrăm tradiţia, îmbinată cu pasiunea de dascăl al meleagurilor natale, meleaguri care constituie o sursă nesecată de inspiraţie, este un lucru absolut minunat. Iubesc nespus de mult vioara, aceată „regină a instrumentelor” şi am făcut tot posibilul ca ea să nu constituie o enigmă pentru elevii mei. Cu toate promoţiile am reuşit să fac câte o formaţie de viori, dar începeam de la clasa a III-a. Anul acesta pot spune că am început iniţierea încă de la clasa a II-a şi, deşi la vârsta de 8-9 ani instrumentul este destul de greu de perceput, elevii mei au reuşit să înfiripe câteva melodii populare cum ar fi „Ciuleandra”, „Hora”, „Ariciul”, „Mărine, dragă Mărine” etc., prezentându-ne, sub egida de început, atât în faţa şcolii, cât şi a comunităţii locale, cu melodii şi dansuri populare locale, precum şi cu nelipsita formaţie de viori, la cercul pedagogic, la serbarea de 8 Martie şi la cea de sfârşit de an şcolar. Mi-am propus ca, după ce vor învăţa notaţia muzicală, să-i învăţ să descifreze diverse melodii din manualul de muzică. Pe lângă această pasiune, sunt preocupată şi de dansul tematic, care necesită costumaţie şi obiecte specifice gimnasticii ritmice (cercuri, eşarfe, panglicuţe, mingi), muzică adecvată, dar şi muncă multă, talent şi dăruire. „Dansul umbreluţelor”, aşa s-a numit dansul nostru de anul acesta. Pasiunea mea de a lucra cu elevii în această direcţie nu se va opri aici. Consider că elevii mei au fost şi vor fi întotdeauna prietenii muzicii şi dansului, care ne dau un plus de bucurie şi ne fac viaţa mai frumoasă. Este cunoscut faptul că muzica şi dansul fac parte din artă, iar arta constituie frumosul din viaţa omului, de la copilărie până la bătrâneţe.

Orchestra de viori, clasa a II-a A

Dansul umbreluţelor

Şi noi suntem premianţi!

ÎN PĂDURE Curcan Alin-Mădălin, cls. a III-a B Într-o zi frumoasă de primăvară, am hotărât cu prietenii mei să mergem la pădure. Când am ajuns acolo, am admirat peisajul frumos ce ne apărea în faţa ochilor. Pomii erau înfloriţi, iar albinele zumzăiau deasupra florilor ce se mişcau sub adierea vântului care pusese stăpânire peste tot. Lângă pădure susură râul Vedea şi o mulţime de copii alergau de bucurie şi se jucau pe digul ce trece peste apă. Nu am stat prea mult. Am plecat acasă pentru că ne era frică să nu înceapă ploaia, dar duminica viitoare vom reveni pentru a juca fotbal. Ce frumos este la pădure!

LA ŞCOALĂ Răduţ Robert-Cătălin, cls. a III-a B Noi suntem douăzeci şi cinci de elevi în clasă. Învăţătoarea noastră este bună cu toţi copiii din clasă, de aceea nu facem nebunii. La ore, ne dă exerciţii, potrivite pentru noi, să le rezolvăm. Nu facem zarvă. Când luăm note mari, toţi copiii suntem bucuroşi şi veseli. Avem câte trei caiete pentru Limba şi literatura română. Suntem o clasă unită. Dacă este mizerie prea mare, adunăm noi hârtiile. Când ieşim în recreaţie, ne jucăm cu toţii. Nu ne certăm şi ne ajutăm la greu. Este foarte bine să te înţelegi cu colegii, dar şi cu ceilalţi.

O ZI DE VARĂ LA CÂMP Stanciu Andreea, cls. a III-a B Într-o zi de vară bunicii mei merg la câmp. Aceştia iau cu ei o coasă, o secere şi o furcă. Ajunşi acolo, bunicul luă coasa şi începu să cosească. În timpul acesta, bunica taie o mână de iarbă. Ea culege mereu din locul acela, pentru că acolo este belşug de verdeaţă. Pe la amiază, razele fierbinţi încălzesc ţarina. Bunica pune iarba culeasă în căruţă, apoi ia furca şi o pune şi pe cea cosită de bunicul. Pe drum, la întoarcere, bunica priveşte cum suveica rândunică face pânzele de vară.

O ZI FRUMOASĂ DE PRIMĂVARĂ Diţoiu Alisa-Gabriela, cls. a III-a B Într-o zi frumoasă de primăvară, soarele arzător a apărut pe cer. Razele lui încălzeau câmpia înverzită. În grădină au înflorit flori minunate care au un parfum suav şi plăcut. Pe petalele florilor roiesc albinele care culeg nectar pentru mierea gustoasă. Pe iarba grasă, copiii veseli se joacă şi se bucură de peisajul frumos al câmpiei. Ei îşi desfată privirea cu culorile vii ale fluturilor. Ce frumos este primăvara!

Pictură realizată de ANDREI ALIN-IONUŢ Clasa a III-a B

Curiozităţi şi noutăţi din lumea fizicii Explozie foarte intensa în Univers Pe 19 martie a fost înregistrată cea mai luminoasă explozie cosmică detectată vreodată de oameni, situată la jumătatea distanţei în timp şi spaţiu între noi şi Big Bang. Pe 19 martie a fost înregistrată cea mai luminoasă explozie cosmică detectată vreodată de oameni, chiar în ziua în care deceda faimosul scriitor de SF, Arthur C. Clarke. Situată la jumătatea distanţei în spaţiu şi timp între noi şi momentul Big Bang-ului, explozia a fost înregistrată de satelitul SWIFT al NASA, dar se putea vedea şi cu ochiul liber, spune Yahoo News. În stele, există forţa gravitaţională care trage toată materia spre centrul stelei şi există forţa de presiune spre exterior generată de energia eliberată în reacţiile fuziune nucleară. Când stele uriaşe îşi epuizează acest combustibil nuclear, gravitaţia presează masa stelei într-un volum foarte mic, creând stele de neutroni sau găuri negre. Înainte de aceasta însă, stelele emit particule cu viteze foarte mari, apropiate de cea a luminii, iar acestea emit lumină de mare energie, adică raze gama („gamma ray bursts, sau GRB”). Se pare că unul din aceste fenomene misterioase a fost observat pe 19 martie. Dar raze gama pot fi emise şi în alte fenomene, poate în coliziuni de două stele de neutroni, sau poate în un nou fenomen exotic încă nedescoperit. Pentru a înţelege exploziile de raze gama, a fost construit satelitul SWIFT de către o echipa internaţională de cercetători condusă de NASA. Din 20 noiembrie 2004, satelitul SWIFT se află pe o orbită joasă în jurul Pământului şi observă în medie o explozie gama pe zi. În acea zi când a murit Arthur C. Clarke, însă, au fost înregistrate patru asemenea explozii, dintre care cea mai puternică înregistrată până acum de omenire, numită GRB080319B (denumită astfel după GRB, anul 08, luna 03, ziua 19, al doilea (B) GRB pe acea zi).

Materie organică pe o planetă din alt sistem solar! Pentru prima dată, pe o planetă în afara sistemului nostru solar a fost descoperită materie organică. Materia organică este necesară, dar nu suficientă, pentru apariţia vieţii. În ultimii 10 ani s-au descoperit peste 200 de planete în afara sistemului nostru solar, adică planete care orbitează alte stele. Din acestea, cele mai multe sunt planete masive, gazoase (asemenea planetei Jupiter), orbitând foarte aproape de steaua lor. Tocmai de aceea au putut fi descoperite. Cu telescoape tot mai precise, au fost descoperite şi planete mai mici, solide, de tipul Pământului. Studiind foarte atent o astfel de planetă asemenea lui Jupiter în alt sistem solar, oamenii de ştiinţă au descoperit anul trecut în atmosfera sa vapori de apă, Iar recent molecule de gaz metan, spune PhysOrg. Cu alte cuvinte, pentru prima data este confirmată prezenţa de molecule organice pe o planetă din afara sistemului solar. Dacă există viaţă pe astfel de planete din alte sisteme solare, un prim pas în detectarea ei este detectarea de molecule organice. Deşi oamenii de ştiinţă nu înţeleg apariţia vieţii pe Terra, ipotezele actuale sugerează apariţia în anumite condiţii prielnice a materiei vii din molecule organice deja existente pe Terra. Aceste molecule organice sunt formate conţin mai ales atomi de carbon. De aceea se spune că viaţa aşa cum o ştim noi pe Terra este construită pe carbon. Oamenii de ştiinţă speră să descopere şi alte molecule organice pe aceste planete şi într-o bună zi chiar viaţă. Trebuie remarcat însă că substanţe organice sunt prezente din plin pe planetele sistemului nostru solar, fără ca acestea să prezinte totuşi viaţă. Moleculele organice sunt necesar, dar nu suficiente apariţiei vieţii. Planeta pe care s-au efectuat aceste descoperiri se numeşte HD 189733b, se află la 63 de ani lumină depărtare de Terra, în constelaţia Velpecula (Vulpea mică). Este o planetă gazoasă masivă, precum Jupiter, dar se află foarte aproape de steaua sa, având o perioadă de revoluţie de doar două zile. Se ştie în prezent că în atmosfera planetei se găseşte atât apă, cât şi molecule organice precum gazul metan. Apa a fost descoperită în 2007 de telescopul spaţial Spitzer, iar metanul de telescopul spaţial Hubble. Acestea sunt telescoape performante poziţionate pe sateliţi. Ei pot lua imagini şi mai clare decât telescoapele de pe Pământ, căci imaginile obţinute de acestea din urmă sunt bruiate de atmosfera Pământului. Culese şi prelucrate de Manea Andrei şi Mărineaţă Dan din clasa a VIII-a B, sub îndrumarea d-nei prof. Gabriela Georgescu

BIBLIOTECAR, MARCELA NEAGU

Biblioteca şcolară reprezintă o instituţie integrată în structura de organizare a unităţii de învăţământ care oferă un anumit volum de surse pedagogice, informaţionale (carte, presă, CD) necesare elevilor şi cadrelor didactice în funcţie de programele de instruire şi de perfecţionare metodică. În ultimii ani Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a alocat importante sume pentru dotarea unităţilor şcolare implicit pentru biblioteci. Această creştere a fondurilor a dus la îmbunătăţirea fondului de carte şi, în acelaşi timp, la creşterea interesului pentru lectură, însă este nevoie de mai mult pentru a putea achiziţiona volumele necesare procesului instructiv-educativ din şcoală. Bibliotecile şcolare suferă din pricina spaţiilor foarte mici în care îşi desfăşoară activitatea. Anul trecut în şcoala noastră, pentru achiziţia de carte, a fost alocată, de la bugetul de stat, suma de 50 milioane lei. Totalul utilizatorilor de carte şcolară este de 285 elevi si personal didactic, frecvenţa cititorilor fiind de 50 persoane/ zi. Numărul de volume în acces liber este 970. Lipsa spaţiului adecvat, a personalului calificat, deteriorarea cărţii şcolare, aflate în circulaţie, în unele cazuri, de peste 20 de ani, nu constituie tocmai premisele bune pentru atragerea elevilor în lumea fabuloasă a cărţii. Rolul bibliotecarului şcolar în recuperarea cititorului şi în găsirea căilor eficiente de motivare a lecturii elevului este fundamental. Sursele infodocumentare oferite de carte rămân pentru multă vreme de neînlocuit chiar dacă informatizarea şi internetul au revoluţionat accesul la informaţie ştiinţifică şi culturală, dar nu trebuie neglijat nici acest aspect, informatizarea bibliotecii şcolare asigurând o serie de avantaje, ce vin în sprijinul elevilor şi cadrelor didactice. Activităţi desfăşurate anual de biblioteca şcolii noastre Înnoirea fondului de carte al bibliotecii Acţiuni - identificarea titlurilor necesare procesului educativ - estimarea costurilor - identificarea resurselor - achiziţionarea cărţilor - înregistrarea titlurilor în fondul de carte al bibliotecii - asigurarea accesibilităţii elevilor şi cadrelor didactice la noile titluri

Rezultate aşteptate - creşterea cantitativă şi diversificarea fondului de carte - actualizarea şi înnoirea fondului - asigurarea unui nr. adecvat de titluri la nr. de elevi - creşterea calităţii actului educativ - motivarea elevilor pentru studiul individual - stimularea elevilor pentru lectură

Lumea rromilor Prof. Anamaria Dumitru

8 APRILIE 2008 – ZIUA INTERNAŢIONALĂ A RROMILOR Am participat cu elevii din grupa la care predau limba rromani la Festivalul de dans şi port al rromilor, dedicat Zilei intertnaţionale a Rromilor şi organizat la Şcoala cu clasele I-VIII numărul 7, din Alexandria, prezentând un spectacol minunat de dans şi costume tradiţionale. În numărul trecut al revistei noastre vă prezentam o poezioară compusă de elevii mei şi vă promiteam că traducerea o veţi cunoaşte citind numărul acesta. Iată că ne ţinem cuvântul şi vă prezentăm poezia tradusă în limba română, dar aceasta nu „sună” aşa de frumos ca în limba rromani: Învaţă după învăţăturile căţeluşului, Învaţă după puterea căluţului, Învaţă după frumuseţea florii, Învaţă după limpezimea apei,

Învaţă după bogăţia cărţii, Învaţă după înţelepciunea unui rrom bătrân, Învaţă şi după povestea unei bătrânele, Învaţă după adevărul unei românce.

Ziua de 9 mai are o semnificaţie aparte atât în istoria României, cât şi în cea a Europei. În această zi aniversăm 129 de ani de la Proclamarea Independenţei de Stat a României în 1877 şi 61 de ani de la victoria Coaliţiei Antihitleriste în cel de-Al Doilea Război Mondial. Pentru cucerirea Independenţei, Armata Română, sub comanda domnitorului Carol I, a luat parte la războiul ruso-otoman din 1877-1878, participând la marile bătălii de la Plevna, Rahova şi Vidin. Pierderile totale ale armatei române s-au ridicat la 4.302 morţi sau dispăruţi şi 3.316 răniţi. La Plevna şi Griviţa se află mausolee care adăpostesc osemintele celor căzuţi pentru libertatea patriei, iar o serie de monumente ridicate pe întinsul României, la Bucureşti, Calafat, Corabia, Craiova, Focşani, Giurgiu, Iaşi, Ploieşti, Tulcea, Turnu Măgurele, Zimnicea, precum şi în alte localităţi, comemorează faptele de arme ale ostaşilor români. Peste 68 de ani, în aceeaşi zi, avea să se încheie cel de-Al Doilea Război Mondial, ţara noastră pierzând pe front 169.822 militari, din care 21.035 morţi, 90.344 răniţi şi 53.433 dispăruţi. În amintirea acestor luptelor purtate de ostaşii români au fost înălţate monumente în multe localităţi ale tării. Totodată, 9 mai a fost aleasă ca Zi a Uniunii Europene, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franţei, a propus Germaniei, să contribuie la realizarea "unei solidarităţi de facto" şi să pună "bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii".

CEA MAI MICĂ ŞOPÂRLĂ DIN LUME Cu cei 16 mm ai ei în lungime, Sphaerodactylus ariasae este, într-adevăr, nu numai cea mai mică şopârlă din lume, ci şi cea mai mică dintre toate cele aproximativ 23.000 de specii cunoscute de reptile, păsări şi mamifere. Minuscula vieţuitoare, care poate sta în voie pe moneda de o centimă de euro, a fost descoperită pe o insulă din Caraibe. După părerea specialiştilor, având în vedere dimensiunile ei, aceasta se află la limita viului pentru un organism.

CUM EVALUEAZĂ ALBINELE DISTANŢELE Se ştia că albinele indică suratelor lor sursa de hrană printr-un dans specific. Ceea ce nu se ştia însă era modul în care acestea reuşesc să aprecieze distanţele străbătute până la respectivele surse. În urma unui experiment, o echipă de neurobiologi americani a ajuns la concluzia că albinele observă foarte atent peisajul, numărul de flori, de arbori sau de alte elemente vizuale constituind tot atâtea repere pentru un „calcul” în urma căruia ele apreciază metri parcurşi. Făcute să treacă printr-un tunel acoperit cu motive de tipul „iluzie optică”, albinele s-au înşelat, apreciind că distanţa parcursă de ele era mult mai mare decât cea reală.

PEŞTELE-ZEBRĂ (DANIO RERIO) FLUORESCENT Este încă o vieţuitoare, după iepurele şi maimuţa fluorescente, care îşi schimbă culoarea în funcţie de nivelul de poluare al apei, biologii de la Universitatea din Singapore introducându-i în acest sens gene de meduză. De obicei de culoare brună, dungaţi cu argintiu şi bleu, peştii-zebră vor dobândi, în funcţie de nivelul de încărcare al apei cu estrogeni sau metale grele, culorile roşu sau verde fluorescent. „Inventatorii” acestor peşti modificaţi genetic speră să-i vândă tuturor celor interesaţi de calitatea apei, astfel aceştia economisind mult din timpul nrcesar nenumăratelor măsurători chimice. Obiecţia ridicată de ecologi este totuşi serioasă: nu se poate şti care va fi impactul acestor organisme modificate genetic asupra populaţiilor autohtone, după introducerea lor în mediul natural.

UN MAESTRU AL CAMUFLĂRII Păianjenul-crab din Europa (Thomisus onustus) este nu doar un vânător de temut, ci şi un maestru în arta camuflării. Pentru capturarea albinelor şi a altor himenoptere, el este capabil să se confunde cu florile pe care se plasează la pândă în aşteptarea prăzilor. Se pare că sistemul de percepţie al albinelor nu reuşeşte să facă diferenţa dintre floare şi păianjen, ceea ce duce la capturarea lor. Mai curios, spun specialiştii, este faptul că şi păsările care se hrănesc cu acest păianjen, deşi dispun de o mult mai mare sensibilitate vizuală în privinţa contrastului culorilor, se lasă la rândul lor păcălite. Deocamdată, ca în multe alte cazuri de mimentism, şi acesta rămâne învăluit în mister.

SECRETUL PĂSĂRII COLIBRI Capacitatea minusculei zburătoare de a absorbi până la de cinci ori mai mult nectar decât masa ei corporală, fără a suferi vreo intoxicaţie, îi intrigă pe cercetători. Până nu de mult, se considera că acest nivel ridicat de absorbţie şi reînnoire a apei (cu mult mai crescut decât cel al amfibienilor acvatici şi aproape egal cu cel al peştilor) se datora faptului că numai o foarte mică parte din lichid trecea prin aparatul gastric şi renal, restul fiind evacuat direct prin cloacă. Studiind traseul lichidului, după ce în acesta a fost injectat un produs radioactiv, cercetătorii de la Universitatea din Arizona (SUA) au ajuns la concluzia că pasărea colibri din America de Nord dispune de nişte rinichi extrem de puternici, care filtrează rapid şi eficace mai bine de 80% din lichidul absorbit. Acest fapt face din această pasăre un caz unic în lumea animală.

Culese şi prelucrate de Curcan Mirela şi Grigore Ionela din clasele a VII-a B şi C, sub îndrumarea domnului prof. Dan Ghibirdic

Gânduri despre copilărie Culese şi prelucrate de Nedelea Tina şi Deliu Andra din clasa a VI-a B, sub îndrumarea d-nei prof. Larisa Albu •

•

•

•

•

Copilăria este etapa cea mai frumoasă din viaţa omului. Cei mari ar da orice pentru a redeveni copii. Scriitori ca: Ion Creangă, Ionel Teodoreanu şi Mihai Eminescu au evocat copilăria ca pe un tărâm al gingăşiei, dragostei şi fericirii. Ionel Teodoreanu şi-a petrecut copilăria la ţară, alături de cei dragi. El asculta vrăjit susurul izvoarelor, muzica picăturilor de ploaie, cântecul greierilor, al cucului, concertul broaştelor. Admira florile muticolore, soarele care învăluia natura, într-o lumina de vis. Copilăria este o vârstă a fericirii, văzută de Ionel Teodoreanu ca o vârstă a primelor transformări emoţionale şi morale care prefigurează caracterul viitorilor adulţi. Personajele din „La Medeleni” cuceresc cititorul prin firescul comportării şi al exprimării, deoarece în spaţiul libertăţii de la Medeleni, li se oferă posibilitatea de a fi copii, de a fi ei înşişi, cu calităţile şi cu defectele lor. Ecoul unei regretate şi trecute copilării răsună şi în sufletul poetului Mihai Eminescu, cu amintirea mulţimii de basme si tradiţii populare, care i-au fermecat primii ani de viaţă şi au lăsat urme puternice în opera sa: pădurea, codrul, lacul, teiul îl cheamă pe poet în lumea de basm a copilăriei pentru că, asemeni unor fiinţe omeneşti apropiate îl înţeleg şi-l îndrăgesc: „O, rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ Numai eu ştiu să le-ascult…” („O, rămâi...”). Pădurea îi oferă înţelegere, căci ea se identifică cu universul pur, mirific al copilăriei şi îi oferă posibilitatea cunoaşterii, a pătrunderii în tainele naturii, în rosturile lumi. Vârsta copilăriei este o vârstă a basmelor, a tainelor, dar şi vârsta cunoaşterii, deoarece copilul începe să înţeleagă glasul naturii şi chiar să vibreze în ritmul ei. Odată cu trecerea timpului tainele nu mai pot fi descifrate, căci universul mirific al copilăriei a dispărut, întoarcerea în timp nemaifiind posibilă. Poetul Mihai Eminescu este copleşit de regretul copilăriei şi al fericirii pierdute şi aruncă în cele din urmă, timpului neiertător un strigăt dramatic, ale cărui ecouri se amplifică spre infinit: „Unde eşti, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?”. Monologul imaginar al pădurii personificate exprimă stările şi sentimentele pentru poetul-copil şi evocă nostalgic vârsta minunată a copilăriei. „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit...la cuptiorul pe care mă ascundeam când ne jucam noi băieţii, de-a mijoaca şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!” (Amintiri din copilărie, partea a II-a). Ion Creangă, unul dintre marii clasici ai literaturii române, a aşternut pe hârtie, „Amintiri din copilărie”, având ca temă principală „copilăria copilului universal”. Amintirile lui Creangă cuprind o poveste încântătoare, spectacolul vârstei fericite a omului de pretutindeni: COPILĂRIA. Autorul matur ne vorbeşte despre isprăvile unui copil de 13-14 ani. Copilăria apare sub pana humuleşteanului, ca un tărâm al bucuriei şi al inocenţei, lipsite de griji, jocul fiind cea mai mare desfătare. Prin Nică a lui Ştefan a Petrii, Creangă îşi „joacă rolul de copil şi ne invită să gustăm farmecul vârstei de aur.” (G. Călinescu). „La cireşe”, „Pupăza din tei”, „La scăldat” povestesc întâmplări celebre şi de referinţă pentru copilăria lui Nică şi a noastră, într-un spaţiu: „sat mare şi vesel,...sat răzăşesc...cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul”. Năzbâtiile lui Nică sunt modalităţi de cunoaştere a realităţii. Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că am ieşit din copilărie. Copilăria este o lume fermecată, dulce, în care orice se poate întâmpla. Este vârsta la care suntem cel mai aproape de toate tainele existenţei. Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Ar trebui să rămânem pentru totdeauna copii, indiferent de vârstă şi poate că lumea ar fi mai bună, oamenii ar fi prieteni şi nu ar mai exista diferenţe între noi. Să nu uităm să fim copii! Să ne păstrăm în suflet copilăria!

OBICEIURI POPULARE DE ÎNĂLŢARE ŞI DE RUSALII Prof. Popescu Liviu Ispasul şi... Paştele Cailor Ziua Înălţării (prăznuită la 40 de zile după Înviere) poartă în popor şi numele de Ispas. În anumite zone se ţin Moşii de Ispas, casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapa verde şi rachiu. Sunt marcate vitele şi se taie mieii. Este ultima zi în care se mai pot roşi ouă şi în care se mai foloseşte salutul pascal („Hristos a înviat!... Adevărat a înviat!”), dar mai ales în forma adaptata: „Hristos S-a înălţat!... Adevărat S-a înălţat!”. Conform unei legende populare, la naşterea Lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blânzi şi liniştiţi, dar caii şi-au cam dat în petec. Atunci Maica Domnului i-ar fi blestemat să nu fie sătui decât în ziua de Ispas sau Înălţare (joia din săptămâna a şasea de după Paşti), căreia i s-a spus şi „Paştele Cailor”. Cu timpul, expresia „la Paştele cailor” a ajuns să însemne nu „mai târziu” sau „altă dată”, ci „nicicând” (echivalentă cu „la Sfantul Aşteaptă”).

Moşii de vară sau de Rusalii Peste an, românii au nu mai puţin de 18 sărbători ale Moşilor (strămoşii neamului, morţii în general), dar cea mai importantă e cea din ajunul Rusaliilor, când e obiceiul să se ţină şi târguri mari (cum erau, până nu demult, la Bucureşti, cele din Obor), unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar şi prilej de veselie şi desfătare. În felul acesta vag încreştinat, supravieţuieşte desigur un cult precreştin al strămoşilor, marcat de atitudinea specifică a geto-dacilor de a răspunde morţii cu râs şi bucurie. Cuvântul moş e, de altfel, de origine traco-dacică. Se credea că sufletele morţilor/moşilor, după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblau printre cei vii, înapoindu-se la locul lor fie în ajunul Rusaliilor, fie la Rusitori (sărbătoare a despărţirii de morţi, ţinută la 7 sau 9 zile după Rusalii). Pomenile au rolul de a-i face pe morţi să plece îmbunaţi la ale lor.

Rusaliile şi... căluşarii Numele acestei sărbători sta în legătura, desigur, cu vechea sărbătoare romana Rosalia, când se puneau trandafiri pe morminte, dar peste aceasta s-au adăugat fel de fel de alte tradiţii (ca Rusalcele slave, un fel de zâne ale apelor, asemanatoare sirenelor), inclusiv o umbră de creştinism popular (rusaliile ar fi, bunăoară, fiicele lui Rusalim împărat, personificare a Ierusalimului biblic). Rusaliile, considerate îndeobşte totuna cu ielele, sunt zâne rele, care-i pocesc pe oameni sau le iau minţile. Pentru a se feri de ele, oamenii trebuie să poarte asupra lor frunze de pelin, iar daca le întâlnesc, să nu le vorbească. Fiind zâne ale apelor, de ziua lor e bine să nu te scalzi, căci te paşte înecul. Legat de Rusalii este şi faimosul joc al căluşarilor (executat de cete de flăcăi), dans ritual de origine străveche şi neclară, cu funcţie magică, pe de o parte patronat de iele, pe de alta capabil să vindece relele acestora. În Descrierea Moldovei, Dimitrie Cantemir nota: „Mulţimea superstiţioasă crede că ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: după ce bolnavul s-a aşternut la pâmânt, aceia încep săriturile lor şi, la un anumit moment al cântecului, calcă, unul după altul, de la cap până la picioare, pe cel culcat; în sfârşit, îi suflă la ureche câteva cuvinte anume ticluite şi poruncesc bolii să iasă”. Dacă bolnavul nu se lecuieşte nici dupa aceasta, se zice că el nu mai are scăpare.

„Magister sumat erga discipulos animum parentis atque existimet se succedĕre in locum eorum, qui suos pueros ei tradiderunt. Ipse ne habeat vitia, nec toleret.” „Profesorul să manifeste faţă de elevi o atitudine părintească şi să se socotească în locul acestora, să-i educe ca pe copiii lui. El însuşi să nu aibă vicii, nici să îngăduie.”

„REŢETĂ” CARE VĂ AJUTĂ SĂ REZOLVAŢI PROBLEMELE ÎNTRE COPII CONFORM TEORIEI EDUCAŢIEI RAŢIONAL-EMOTIVE ŞI COMPORTAMENTALE PAS 1: Definiţi problema Ce s-a întâmplat? Care e problema? Acest lucru mă va ajuta să înţeleg problema mai bine.

PAS 2: Descoperiţi sentimentele Ce simţi? Cum te simţi când eşti...?

PAS 3: Descoperiţi consecinţele Ce s-a întâmplat când ai făcut acest lucru?

PAS 4: Descoperiţi sentimentele despre consecinţe Cum te-ai simţit când...? (De exemplu: El ţi-a luat jucăria)

PAS 5: Încurajaţi copiii să se gândească la soluţii alternative Te poţi gândi la un mod DIFERIT de a rezolva această problemă astfel încât...? (De exemplu: Nici unul dintre voi nu va fi supărat/ea nu te va lovi).

PAS 6: Încurajaţi evaluarea soluţiei Este aceasta o idee bună sau NU? Dacă e o idee bună: Încearcă să faci acest lucru. Dacă nu e o idee bună: Atunci va trebui să te gândeşti la ceva DIFERIT.

PAS 7: Lăudaţi copilul pentru actul gândirii Dacă soluţia funcţionează: Bravo, te-ai gândit la acest lucru singur. Eşti un bun rezolvator de probleme! Dacă soluţia nu funcţionează: Atunci va trebui să te gândeşti la ceva DIFERIT. Ştiu că eşti un bun gânditor! Anii copilăriei sunt esenţiali pentru dezvoltarea personalităţii şi comportamentului. Aceşti ani sunt, de asemenea, cruciali pentru fundamentarea concepţiilor despre comportamentul masculin sau feminin adecvat. Practic, un copil nu posedă nici un fel de cunoaştere despre cum să evalueze ceea ce aude şi vede, tendinţa lui fiind aceea de a accepta valorile ce îi sunt insuflate. Părinţii, de cele mai multe ori inconştient, îi determină să adopte valori diferite, în funcţie de sexul fiecăruia, cumpărându-le, de exemplu, jucării specifice. Puţini cunosc însă faptul că acestea influenţează evoluţia copilului, atitudinile şi comportamentul lui, dezvoltarea cognitivă şi socială. De exemplu, copiii care se joacă în mod frecvent cu păpuşi, învaţă mai uşor decât ceilalţi să vorbească, iar copiii care se joacă cu jucării tipice băieţilor sunt mult mai activi decât ceilalţi. Alături de familie, un rol important în socializarea diferenţiată a celor două sexe revine şi altor instanţe cum ar fi: grupele de vârstă (băieţii se angajează deseori în activităţi de echipă, iar fetele în activităţi spontane şi mai puţin organizate), şcoala (manualele şi materialele didactice încă mai contribuie la perpetuarea stereotipurilor de gen), mass-media (bărbaţii apar în număr mai mare, îşi asumă mai mult roluri dominante, sunt mai activi şi mai agresivi decât femeile care sunt prezentate ca fiind mai timide şi mai puţin dornice de a prelua controlul).

Prof. psiholog, Silvia Nicolescu