Revista 2

Scoala Plosca Broşurǎ şcolarǎ realiazatǎ în cadrul subproiectului: „Diversitatea comunicǎrii şi a informaţiei, cheia unei educaţii eficiente şi de calitate” Martie 2008

O şcoalǎ ca oricare alta Director, prof. Gelu Neagu Sub aspect educaţional, Şcoala cu clasele I-VIII Plosca, se înscrie în rândul şcolilor cu tradiţie

Şcoala trebuie să reliefeze caracteristicile şi valorile locale, autenticitatea şi originalitatea actului cultural şi educaţional în sine, trebuind să satisfacă nevoile comunităţii care să contureze şi să amplifice tradiţia şi spiritul local găsind acele oportunităţi şi scopuri care să o integreze în cursa obţinerii acelui statut instituţional personalizat, ce îi va asigura un loc spre o cultură educaţională proprie şi de calitate, adaptata nevoilor şi concepţiei locale.

VIZIUNEA ŞCOLII

înaintatǎ. Fiinţând într-un mediu divers ca structurǎ a resurselor

economice

şi

a

resurselor

umane,

comunitatea educaţionalǎ din comuna Plosca, judeţul Teleorman,

a

reuşit

sǎ

menţinǎ

standardele

curriculare de bazǎ, iar completǎrile fǎcute prin curriculum

opţional

a fǎcut

posibilǎ

acoperirea

spectrului de nevoi şi solicitǎri ale comunitǎţii locale. Cadrul general economic al comunei, deşi nu tocmai adecvat noilor cerinţe europene, tinde sǎ evolueze prin proiecte şi programe comunitare pentru reabilitarea drumurilor, clǎdirilor, bazelor tehnicomateriale,

proiecte

destinate

îmbunǎtǎţirii

infrastructurii sociale,în general. Însǎ, reuşita unor astfel de demersuri nu poate fi realizatǎ decât prin colaborare şi cooperare între toţi actorii implicaţi, exemple concludente în acest sens fiind date de implementarea cu succes, de cǎtre şcoalǎ, a douǎ proiecte cu finaţǎri din fondurile Uniunii Europene: „Diversitatea comunicării şi a informaţiei, cheia unei educaţii eficiente şi de calitate”, proiect câştigat în cadrul Programului de Granturi Şcoală-Comunitate, din Proiectul pentru Învăţământul Rural al M.Ed.C.T şi „Informatizarea modalitate eficientǎ de creştere a calitǎţii educaţionale”, proiect câştigat în cadrul Proiectului de Granturi pentru Dezvoltare Şcolarǎ al M.Ed.C.T, ambele finalizate în anul 2007. În faţa viitorului, cǎutǎm sǎ asigurǎm cadrul general obligatoriu al curriculumului educaţional, prin diversificarea

acestuia şi adaptarea nevoilor şi

solicitǎrilor locale.

Conectarea la Internet a unitǎţilor şcolare de pe raza comunei, existenţa unei mediateci şcolare, a unui laborator de informaticǎ, a unei biblioteci şcolare, a unui cabinet de asistenţă psiho-pedagogică, dotarea cu calculatoare şi software educaţionale, transmit direcţiile de urmat în vederea educării tinerei generaţii, iar proiectele de viitor vizeazǎ amenajarea unui campus şcolar cu utilităţile şi dotările necesare (construirea unei sǎli de sport moderne, amenajarea

unui

CDI,

amenajarea

unor

cabinete metodice, dotarea şi amenajarea cabinetelor şi laboratoarelor şcolare, înfiinţarea unei clase cu profil integrat de muzicǎ, etc.), refacerea şi îmbunătăţirea utilităţilor la nivelul tuturor unităţilor şcolare de pe raza comunei Plosca (apă curentă, grupuri sanitare, intalaţii electrice, instalaţii termice). Desigur că toate acestea impun un efort susţinut din partea personalului şcolilor, a personalului

administrativ

şi

managerilor.

Implicarea fiecărui compartiment în elaborarea şi implementarea unor proiecte educaţionale, cu finanţare internă sau externă, nu fac decât să

asigure

un

viitor

frumos

elevilor,

comunitatea locală având certitudinea că pe linie educaţională există oameni specializaţi ce doresc menţinerea şi depăşirea standardelor calităţii

educaţionale,

alăturând

cultura

organizaţională a şcolii din comuna Plosca organizaţiilor europene cu tradiţie în educaţie. Dorinţa noastră, a tuturor, este să obţinem cât de curând titlul de Şcoală Europeană.

Să exmatriculăm violenţa!

Resimte dificultăţi de adaptare la disciplina şcolară

Portretul elevului violent

Nivel scăzut de încredere în sine Forţa fizică Mecanisme specifice de a face faţă provocărilor Impact social ridicat, dar neacceptat Are toleranţă scazută la frusrtrare

C,

Prezintă instabilitate motrică

Nevoia de dominaţie şi contol Valorizarea agresivităţii în rezolvarea conflictelor Empatie scazută Prezintă probleme de comunicare Prezintă instabilitate emoţională şi dificultăţi de concentrare

Prof. psiholog Silvia Nicolescu Violenţa tinerei generaţii este expresiapresia vulnerabilităţii acesteia, a confuziei, a neliniştii, a suferinţei, a lipsei de repere în viaţă. Elevii care manifestă comportamente violente provin, de obicei, din familii dezorganizate sau cu situaţie materială precară, dar sunt şi copii care fac parte din „familii bune” şi se consideră că nu le lipseşte nimic. Ce-i determină pe aceştia din urmă să fie violenţi? Părinţii lor cred că „au tot ce le trebuie” (referindu-se la calculatoare, jucării teleghidate, dulciuri) şi nu le înţeleg comportamentul agresiv. Se impune, aşadar, consilierea acestor părinţi pentru că manifestările violente ale copiilor lor provin din dorinţa de a fi „băgaţi în seamă”. În zadar le oferă tot ce-şi doresc dacă nu-şi fac timp, cel puţin o jumătate de oră pe zi, să le asculte bucuriile şi necazurile pe care le-au trăit în ziua respectivă, să le ofere un sfat, o mângâiere. De asemenea, a crescut numărul persoanelor care muncesc peste hotare lăsând copiii în grija bunicilor care îi cam „scapă din mână”.

Delincvenţa juvenilă este în creştere, atât în mediul rural, cât şi în cel urban. Situaţiile tensionate datorate unor cauze concrete, degradarea legăturilor între membri unei comunităţi (familie, şcoală etc.) sunt intens şi dureros resimţite de adolescenţi, iar ei reacţionează prin revoltă. Revolta contra indiferenţei, a rigidităţii individuale şi sociale, a nedreptăţii sau a lipsei de respect este semnul sănătăţii psihice a tânărului. Exacerbarea acestui fenomen prin lipsa de reacţie a adulţilor poate conduce însă la dezvoltarea unor comportamente violente la adolescenţi cu consecinţe grave pentru ei şi societate. Violenţa şcolară este un fenomen extrem de complex, cu o determinare multiplă: familială, societală, şcolară, personală şi culturală. Violenţa în şcoală este o expresie a violenţei din societate. Când violenţa se produce în şcoală, ea conduce şi la alte consecinţe: alături de prejudicii, victimizare, uneori moarte, violenţa din şcoală reduce şansele elevilor de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a dobândi o educaţie de calitate. Considerăm iniţierea unui curs de formare de formatori din rândul elevilor de gimnaziu este deosebit de utilă, dat fiind faptul că mulţi dintre elevii noştri consideră dăunătoare numai violenţa fizică şi cred că, dacă nu sunt majori nu intră sub incidenţa legii. „Îmi scade nota la purtare şi gata!”. Auzim frecvent în şcoală expresii ca „Prostule!”, „Handicapatule!”, „Urâto!” etc. sau observăm diverse semne obscene, grimase „nevinovate” făcute pe la colţuri, dar elevii sunt convinşi că nu fac nimic rău. Se impune aşadar informarea acestora, iar atunci când informaţia vine de la cei de vârsta lor este posibil ca aceasta să fie mai bine primită decât de la un profesor care „ştie cum era pe vremea lui” ori „nici „nu-şi mai aduce aminte când avea 14 ani”. Este necesar ca elevii să cunoască faptul că sub eticheta „violenţă” descoperim o diversitate de forme de conduită, care descriu, sub aspectul intensităţii o linie continuă: la intensitatea cea mai mică, violenţa presupune confruntarea vizuală, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator; formele de intensitate mare sunt refuzul de a acorda ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea etc.

Chimia este o ştiinţă experimentală. Experimentul de laborator face parte dintre metodele euristice de organizare şi de realizare a învăţării. El propune elevilor şi asigură descoperirea, redescoperirea sau verificarea unor adevăruri ştiinţifice, a unor legi şi proprietăţi ale fenomenelor şi obiectelor lumii materiale, contribuind la formarea priceperilor şi deprinderilor specifice activităţii de laborator. Experimentul modern pune pe elevi în situaţia de a cerceta, măsura şi emite ipotezele, folosindu-se de fişe de lucru şi tabele individuale de rezultate. Experimentul de laborator poate fi clasificat, în funcţie de dezvoltarea capacităţilor umane, astfel: - experienţe pentru formarea de deprinderi motorii; - experienţe pentru formarea de deprinderi intelectuale; experienţe pentru învăţarea de noţiuni; experienţe pentru studiul comparativ al noţiunilor; experienţe pentru studiul unor concepte concrete; experienţe pentru elaborarea unor probleme; experienţe pentru rezolvarea unor probleme; experienţe pentru deprinderea unor strategii de învăţare, etc. Sunt cunoscute mai multe tipuri de experimente folosite în practica colara: a) experimentul demonstrativ - folosit de elevi pentru a dovedi sau a verifica un adevăr ştiinţific. Exemplu: - pentru obţinerea acidului azotic în laborator; - acţiunea oxidantă a acidului azotic. b) experimentul cu caracter aplicativ - elevii realizează legătura dintre teorie şi practică aplicând cunoştinţele dobândite anterior. Exemplu: - se dau urmatoarele substanţe: MgO, Fe(OH)2 , S, MgCO3 ,H2SO4 , H2O, Cu, NaNO3 ,Cu(OH)2. Cu care din aceste substanţe va reacţiona HNO3 pentru a verifica proprietăţile generale ale acizilor? c) Experimentul de verificare si descoperire, parcurge în linii generale, următoarele etape: crearea unei motivaţii, punerea de probleme, enunţarea unei ipoteze, elaborarea unei instalaţii, executarea propriu-zisă a experimentului, organizarea observaţiei, prelucrarea datelor şi formularea concluziilor, verificarea rezultatelor obţinute. Astfel elevii sunt puşi în contact cu metodele, cu diferite tipuri de activităţi şi raţionamente pe care le practică oamenii de ştiinţa în munca lor şi, de aici, la descoperirea noilor cunoştinţe. Exemplu : - Care din reacţiile de mai jos sunt posibile şi care sunt imposibile? Răspundeţi după verificarea experimentală a acestor reacţii: Fe + NO3 = NH3 + H2SO4 = Hg + HNO3 = CuSO4 + HNO3 = Ce concluzii puteţi trage în urma acestor experimente? d) Experimentul de însuşire a unor priceperi şi deprinderi de a mânui substanţele, ustensilele şi aparatele de laborator - elevii sunt instruiţi asupra modului de lucru cu substanţele chimice, de folosire a ustensilelor şi aparaturii de laborator şi asupra modului de executare a unor operaţii curente de laborator (decantare, filtrări, cristalizări, diluări de soluţii, etc.). Experimentul trezeşte gustul pentru cunoaştere în general şi pentru chimie în special, iniţiază şi orientează elevii în activitatea de observare şi investigare a fenomenelor. • •

• • • • • •

Electronul graviteaza in jurul nucleului cu o viteza de 300000km/s. Cu o astfel de viteza s-ar putea inconjura globul pamantesc de 8 ori in timp de o secunda. La arderea doar a unui kilogram de Li se dezvolta caldura, cat se elimina la arderea a 4000 t de carbine de pamant. Organismul uman in 24 de ore are nevoie de cca 0,7 g de Ca. Cel mai mult calciu contin produsele lactate. Daca am aduna toata apa de pe Pamant, intr-o « picatura », diametrul ei ar fi de 1500Km. Concentratia de 1% de CO in aer este mortala dupa cateva minute, de la stabilirea ei. Motorul unui automobil ce functioneaza intr-un spatiu inchis produce in 10 minute o cantitate de CO, care poate provoca moartea. Din 1955 se fabrica industrial diamante sintertice prin incalzirea grafitului la temperatura de cca 3000o C si presiunea de 125 000 atm. Corpul unui om adult contine circa 100-400 mg de cupru, dintre care 64 mg. Se gasesc in tesutul muscular, 23 mg in oase si 18 mg in ficat.

Director adj., prof. Nineta Zanfira

Fantezii Grigore F. Laura Florentina V C

Era odată o pădure minunată în care, cu paşi domoli, pătrunse un anume copilaş. El era puţin zburdalnic şi fascinat de vieţuitoarele care se aflau pe pământ. Mereu le urmarea fiecare pas. Avea o imaginaţie foarte bogată. Îşi închipuia tot felul de poveşti şi îşi dorea să cunoască cât mai multe insecte. Acesta era principalul punct. Deoarece ziua era frumoasă, acesta se aşeză lângă un copac. Soarele îi zâmbea şi-i promitea o zi lungă şi frumoasă. Norii l-au asigurat ca n-o să apară până seara. Floricelele îl încurajau cu mirosul lor suav, iar mireasma care trecea prin văzduh de abia aştepta să audă fragmentele compuse. Fiind susţinut de toate fenomenele, copilaşul se apucă de scris. În timp ce depăna amintiri pentru a le îmbunătăţi şi a le scrie în poveste, pe mâna lui zări o furnică mititică ce căra în spate un grăunte aproape mai mare ca ea. Copilul lăsă povestea şi o privea necontenit. Avea nişte picioruşe mici şi totuşi putea căra hrana. Se vedea ca era foarte muncitoare. Se luă după ea şi ajunse la un muşuroi unde toate furnicile trudeau ca sa facă o „casă”. Şi ca orice grup aveau un conducător sau o conducătoare. Conducătoarea lor era foarte bună. Îi ajuta în momente dificile. Cel puţin aşa înţelegea copilul din cele văzute. Într-un final furnicile făcuseră „casa” propusă. El era foarte fericit pentru că descoperise cursul vieţii pe care îl aveau furnicile. Acum găsise un final pentru povestea lui. Era timpul să plece din pădure şi să ajungă acasă. Le-a povestit părinţilor, rudelor, prietenilor şi toţi credeau că poate, într-o bună zi, povestea lui o sa fie publicată pentru că ea era foarte frumoasa, te conducea pe un tărâm minunat numit IMAGINAŢIE. Poate că, odată cu trecerea anilor, va fi realitate…

FLUTURELE Badea Ana-Maria V B Soarele străluceşte pe bolta albastră, semn că a venit primăvara. Mugurii pe creangă se văd îmbobocind. Mic cât o frunzuliţă şi cu picioruşele fragede ocolea pe margini frunzişoara care-l adăpostea. Ieşi de sub umbră şi dădu buzna în ploaia de lumină. Rămase pe loc orbit de atâta strălucire, el, un fluturaş cu aripioare aurite. Cu ochişorii lui mărunţi privea către soare: - Bunule soare, trimite-mi o rază către mine. - Îndată voi trimite prima rază a acestei primăveri pentru a mângâia gingaşul tău trup. - Îţi mulţumesc, soare. Voi putea să umblu din floare în floare şi să mă bucur de căldura ta. O văpaie trandafirie escaladează gardul, iar urcuşul lor nebun răspândind miresme. Fluturele străbate spaţiile albastre care se răsfrâng în umbra florilor de câmpii. Pământul şi-a prins la butoniere un crâmpei de zare senină încălzind sufletele noastre. Viaţa pulsează, curcubeul se aruncă după ape, făcând pod şi cântec, stelele devin orologii uriaşe care opresc o clipă timpul în loc, totul fiind măreţie, minune.

PRIMĂVARA…DOAR UN VIS Grigore Ionela – clasa a VII-a C ,,M-am cam grăbit / Dar am adus o nouă primăvară’’ Aşa începea visul meu, pentru că totul fusese doar atât…un vis. Se făcea că mă aflam pe un ţinut magic, fermecat, acolo unde totul era frumos şi plin de viaţa. Totul mi se părea ciudat, până când, o zâna în rochie albă, până la pământ, cu părul negru ca abanosul, cu buzele roşii şi ochii albaştrii şi limpezi ca un ocean îmi explica unde mă aflam şi ce căutam acolo. În scurt timp, mă împrietenisem cu zâna care făcuse un miracol şi adusese primăvara pe acele locuri magice. A doua zi, mă trezesc şi totul era mult mai frumos; soarele începuse să prindă viaţă şi razele sale luminau cu putere cele mai întunecate locuri de pe acolo, ghioceii, cu căciuliţele lor albe începuseră să răsară din loc în loc printre zăpada moale care se topea, copacii înverziseră şi dădeau un peisaj de nedescris, câmpia începuse să fie presărată cu floricele colorate, păsărelele începuseră să se întoarcă în ţară şi să-şi facă, în copacii proaspăt treziţi la viaţă, noi cuiburi în care să-şi petreacă timpul, ciocârlia ciripea, încânta oamenii cu glasul său minunat, ţăranii se pregăteau să înceapă din nou munca, iar în pădure totul se trezise la viaţă. Veveriţele se plimbau de la una la alta, copacii începuseră să înflorească, parfumând întreaga natură, iar cântecul păsărelelor readucea veselia şi bucuria de altădată. Totul se schimbase. Totul era mult mai frumos. Natura luase o altă înfăţişare, mai frumoasă şi mai plină de viaţă. Ce s-a întâmplat, zâna cea bună? De ce lumea este acum mai vie, mai luminată şi mai frumoasă ca niciodată? Unde este lumea de dinainte, mai puţin colorată? – o întreb eu pe prietena mea. - Hei, fetiţa mea, lumea s-a schimbat pentru că acum, pe aceste meleaguri a pus stăpânire primăvara. După multe eforturi, am reuşit s-o conving să vină şi pe aici. O, zâna cea bună! Tu ştii să le rezolvi pe toate. Acest anotimp este mai frumos ca oricare altul. - Da, aşa este! Toată lumea îşi dorea ceva nou, mai special. Şi am reuşit să aduc primăvara pe aceste meleaguri . Ziua am petrecut-o jucându-mă şi cercetând noile locuri din jurul meu. Se înserase. Am plecat la culcare. Dimineaţa, când mă trezesc, totul revenise la normal. Eu eram în camera mea, iar mama încerca să mă trezească pentru a mă îmbrăca să plec la şcoală. În acea noapte, cea mai lungă dintre toate, am avut cel mai frumos vis pe care îl puteam avea vreodată. După câteva săptămâni, soseşte şi mult aşteptata primăvară care era la fel de frumoasă ca cea din vis. Eu strig fericită . - Ura !!!!! În sfârşit, primăvara a venit !

VENIREA PRIMĂVERII Ene Diana – cls. a VII-a C Este o primăvară caldă si plină de strălucirea razelor solare. Prin grădini, livezi şi pe câmpii iarba a încolţit înviindu-se firicele verzi printre puţina zăpadă care acum îşi ia adio de la acest pământ, făcând loc măiestrei primăveri. Copacii se dezbracă de straiul alb îmbrăcând o haină verde si înmugurită. Apele se dezgheaţă, peştii ies din tufele lor înotând şi zburdând prin apa cristalină. Prin aer păsările zboară vesele şi bucuroase de venirea primăverii. Pasările călătoare se întorc în ţară la cuiburile lor mult iubite pentru a petrece primăvara la ele acasă. Soarele mângâie cu razele lui natura dând viaţă tuturora. Animalele, care toată iarna au hibernat, acum se trezesc, ieşind prin păduri şi căutând mâncare. Florile din grădini înfloresc îmbiind natura cu mirosul lor plăcut şi parfumat, iar albinele şi fluturii le culeg polenul pentru a face din el miere proaspătă din care să se hrănească. Gospodarii ies pe câmp arând pământurile şi cultivându-le cu cereale. Gospodinele fac curăţenie generală prin casă şi prin curte împrospătând atmosfera. Furnicile îşi încep imediat activitatea pregătindu-se pentru iarna care va veni. Greierii care au mai rezistat peste iarnă îşi iau chitarele şi încep să cânte de bucuria întâlnirii cu primăvara. Vântul mângâie natura cu suflul său cald. Totul este minunat. Toată natura este extrem de fericită la revenirea preaiubitei primăveri. Acest anotimp aduce cea mai mare bucurie deoarece învie toate plantele, animalele şi pasările.

ÎNDEMN CALĂTORIECâtă CUbucurie ZÂNAaduce PRIMĂVERII acest anotimp care după o iarnă grea vine si bucură natura! Mihăiţă Dana - cls. a VII-a C Este o zi frumoasă de primăvară. Era dimineaţă, o lumină strălucitoare mă trezi din pat şi, uitându-mă pe fereastră, zăresc o fată foarte drăguţa: purta pe cap o coroniţă plină cu flori multicolore. Părul era atât de lung, încât mi se părea o mătase care nu îşi mai găsea sfârşitul. Avea şi o rochiţa verde cu ghiocei înzestrată. - Dar cine eşti tu? o întreb eu. - Sunt Zâna Primăverii şi am venit, pentru că tu şi ceilalţi copii îşi doreau atât de mult…Vino cu mine şi te voi încânta cu mica magie pe care am creat-o. Încă eram nedumerită. După un somn atât de profund şi vocea Zânei atât de caldă, credeam că visez, dar nu puteam rupe acest moment de poveste. - Sigur că vin, Zână a Primăverii. Vreau să cunosc întreg orizontul. Atunci, o simplă adiere de vânt ne conducea într-o plutire uşoară. Eram deasupra norilor. Soarele îmi vrăjise ochii cu lumina sa adormitoare, iar cerul albastru şi nesfârşit ca marea forma prin conturul său forme fantastice ce te duceau într-un vis de poveşti. Dar, mergând mai departe, un câmp plin cu flori multicolore mă lăsă uimită. Vântul, după o iarna grea, în sfârşit, îşi terminase vechile poveşti pe care le spunea atât de supărat… Acum,vechile lui prietene, rândunelele îl vizitau neîncetat cântându-i vesele cântece. Oamenii ieşiseră afară din case şi voioşi îşi începuseră treburile pe care le încetaseră în timpul iernii. Din pădure se auzea un concert minunat care te relaxa. Apele curgeau uşor si limpezi, în cercuri mişcătoare, mângâind tinerele vlăstare de pe mal. Era minunat! Mii de lucruri pe care nu le puteam descrie, le văzusem chiar eu… - Dana, trezeşte-te îmi şoptea o voce cunoscută. Era mama! - Mamă, tocmai am fost într-o călătorie! Unde este zâna?! Mama începu să râdă şi-mi zise că a fost doar un vis, dar eu nu am crezut-o deoarece, când m-am uitat pe fereastră, norii aveau aceleaşi forme şi soarele era la fel de puternic. Apoi, de la fereastră, Zâna îmi zâmbea, atrăgându-mă în universul ei fantastic din nori. Si visam…visam cu ochii deschişi la ceea ce ştiam ca nu fusese doar un vis.

Vine cu flori şi păsări peste ţară Verde-i acum câmpia primăvară. Vesel e soarele ce încălzeşte, Verde e primăvara, Hai, citeşte! Vara e galbenă, e aurie Minune-i grâul dulce din câmpie Dealul e galben, flori de păpădie! Fierbinte-i soarele ce încălzeşte Şi-ţi cântă firul ierbii Hai, citeşte! Toamna bogată si arămie Coboară trena-i peste vie Stoluri de păsări pleacă-n pribegie Mai trist e soarele ce încălzeşte Dar frunza-n codru parcă îţi şopteşte: - Rămâi, prietene, şi hai, citeşte! Cerne din norii de spumă albă Peste pământ se-aşterne floare dalbă Lacu-ngheţat parcă-i oglindă Seara, copii, înalţă o colindă Argintul lunii acum străluceşte Şi fulgul cântă lumii Hai, citeşte!

Joiţoiu Tatiana Florentina cls.a VIII-aB

PRIMĂVARĂ LA MUNTE Călin Tatiana - clasa a VI a Odată cu venirea primăverii, zăpada de la munte s-a topit. Acum totul este frumos şi colorat. Roata de foc trimite raze dulci peste munţi şi poieni. Totul este magic, minunat, misterios şi fermecător. Poienile sunt verzi şi pe ele au ieşit deja ciobanii cu tinerele oiţe la păscut. Brazii au aruncat haina de cristal şi au luat-o pe cea de puritate şi strălucire a primăverii. Vârfurile munţilor pot vorbi din nou cu prietenii lor norii care le aduc veşti din ţările calde. Cascadele s-au dezgheţat şi a început să curgă minunata apă cristalină şi pură care găzduieşte din nou zburdalnicii peştişori. Căprioarele zglobii zburdă pe câmpiile vesele, veveriţele dansează din copac în copac, pădurile sunt pline de flori minunate care te roagă să le aduni. Totul este învăluit cu aura magică a primăverii. Dar nimic din toate astea, nu se compară cu un apus primăvăratic la munte. Parcă munţii şi câmpiile au luat foc. Toate vietăţile magice ale pădurii se bucură de această imagine de vis pe care nu mulţi sunt norocoşi să o vadă. Când soarele vesel se joacă de-a v-aţi ascunselea cu munţii, pitindu-se după ei, totul pare atins de o baghetă magică ce îmbracă natura în haină verde brodată cu săgeţi portocalii. Brazii de foc şi munţii vulcanici sunt din nou aliaţi. Ei s-au pus de acord să-i facă pe toţi să se simtă bine. Şoapta vrăjită a pădurilor bătrâne va convinge orice turist că întregul univers montan cu minunăţiile, cu farmecul, cu misterul şi puritatea lui este o adevărată oaza de linişte .

MAREA ÎN APUS

PRIMĂVARA

Călin Tatiana – clasa a VI a

Curg zăpezile la vale Iar pe deal sunt numai pete

Este o zi minunată de primăvară, totul este aşa de frumos, pomii care

Pete albe, pete negre,

erau uscaţi si posomorâţi, acum sunt veseli si înfloriţi, pământul este

Ce dispar sub ploaia rece.

multicolor din cauza ierbii şi a florilor de primăvară, dar nimic nu se compară cu MAREA ÎN APUS. Atunci, când marea este în apus, totul este fermecător

Ghiocelul s-a trezit Blânda raza îl dezmiardă

şi minunat. Păsărelele ţin locul sirenelor care cântă şi minunează pe toate fiinţele.

Şi îi picură argint

Apa limpede ca un cristal, albastră ca cerul şi lină ca adierea plăcută a

Peste frunte să nu-l ardă.

vântului se transformă într-o mare roşie de foc. Atunci, parcă natura cade într-un somn dulce şi liniştit care începe odată cu apusul mingiei de foc. Apa,

Susur lin de pârâiaş,

nu numai că îşi schimbă culoarea, dar parcă te cheamă să priveşti minunatul

Zâmbet blând de copilaş,

tablou al apusului. Atunci, când vezi un apus, simţi că pluteşti şi că ajungi în

Ochi rotund într-o băltoacă,

rai. Păsările-sirenă ţin locul unor violonişti care cântă permanent, doar că

Raze, fluturi, mierle,

păsările au glasul misterios şi fermecat de însuşi Dumnezeu.

Soare blând peste ogoare

Siluetele vapoarelor sunt ca nişte îngeri care veghează asupra mării.

Asta-i primăvara oare?

Odată cu apusul soarelui, pescarii îşi iau bărcile şi navighează pe marea de foc. Totul este aşa de fermecător încât crezi că în apus rechinii şi peştii sunt prieteni şi dansează în larg.

PREA DULCE ÎNGER

Doar în apus, totul este posibil, deoarece peisajul este învăluit de o aură misterioasă şi fermecată. Doar în apus, te simţi minunat, ca şi când ai fi

Mi-eşti dat de Dumnezeu Te rog pe drumul vieţii Sa mă-nsoţeşti mereu

în al nouălea cer.

M-ajută-n cele bune Să fiu mai silitor, Şi-n sfânta rugăciune Smerit şi-ascultător. Dă-mi minte sănătoasă, Şi suflet bun să cresc Şi-n viaţa-mi luminoasă, Pe Domnul să-l slujesc. Fereşte-mă de rele Să cresc mai credincios Cărarea vieţii mele, Cărarea lui Hristos. În orice loc şi stare Cu mine fii mereu Prea dulce înger care Mi-eşti dat de Dumnezeu.

O ZI DE PRIMĂVARA Badea N. Ana Maria cls. a V-a C Este o zi frumoasă de primăvara. În pădure păsările străbat spaţiile albastre care se răsfrâng în culoarea florilor din câmpii. S-a desfăcut din mugur, într-o dimineaţă caldă a începutului de primăvara. Cea dintâi raza de soare a topit zăpada ca printrun joc. De sub zăpadă, firicele subţiri de apă îşi caută un loc pe pământul umed şi negru. Dar iată un ghiocel! A ieşit aşa, ca o bucurie şi nu ştiu, dacă aceasta suavă floricică este aici cu adevărat sau e doar un fulg de zăpada prins întrun ac de iarba. Şi-a desprins din gluga lui cea verde capul, un clopoţel de argint aplecat către pământul de catifea.

Joiţoiu Tatiana Florentina cls.a VIII-a B

Şi aşa eu i-aş pune mamei în palme cea mai gingaşă floare cu care sigur sufletul ei se aseamănă.

Într-un timp în care se vorbeşte tot mai mult despre dialog şi integrare, limbile străine şi studiul acestora devine tot mai important în viaţa elevilor şi a studenţilor, motivându-i pentru participare la diverse concursuri, teste şi testări la nivel judeţean, naţional şi internaţional (Cambridge, Oxford, Toefl), în colaborare cu instituţii importante precum British Conceil, Institutul Francez. Aceste teste îi încurajează şi le trezeşte curiozitatea despre cultura, istoria şi civilizaţia acestor popoare, descoperind eficienţa şi necesitatea comunicării în orice limbă, mai ales când există asemănări culturale. Un rol important în formarea de achiziţii şi obţinerea de performanţe într-o limbă străină îl are profesorul de limbi străine, care este mijlocul cel mai accesibil pentru elevi de a ajunge la informaţia ştiinţifică, de cele mai multe ori fiind considerat drept „dicţionarul clasei”, dar el este şi „ambasadorul” culturii şi civilizaţiei altor popoare în ţara noastră, iniţiind, astfel, un proces de comparaţie între culturile acestor naţiuni, dar şi de îmbogăţire culturală, de a descoperi şi la noi acele aspecte (mai puţin) valorificate. M.E.C.T. a lansat câteva proiecte cum ar fi „Şcoala Europeană” şi programe comunitare „Made for Europe”. Studiind limbile străine, elevii îşi îmbogăţesc nu doar orizontul lingvistic şi cultural, ci îşi descoperă vocaţia deosebită şi misiunea pe care o au de îndeplinit într-o Europă unită.

Prof. Carmen Caragea

Râul Undele râului coboară la vale repezite, izbindu-se de stâncile care le ies în cale. Apa curge necontenită din interiorul muntelui, curge străbătând sute de kilometri în care vede şi visează multe. Copacii verzi, sălciile care stau la mal cu pletele înmuiate în rău, luna, stelele, soarele, norii, fulgerele, zâna iernii, floricelele vesele ale primăverii, toate se oglindesc în apa râului. Frunzele uscate ale toamnei şi visele copiilor ce vin şi vorbesc cu râul, toate se pierd în abisul de oxigen şi hidrogen. În adâncurile râului peştii, cu propria lor viaţă, pe care şi-o trăiesc cum pot, propriile lor vise pe care poate niciodată nu şi le vor vedea îndeplinite, proprii lor regi şi conducători. Pe malul stâng cu plajă şi sălcii cu crengile lungi şi plângătoare, soarele bate cu grijă asupra a doi oameni: Ce zi nemaipomenită pentru pescuit! Daaaa, potrivită. Celălalt dădu să mai zică ceva, dar… Gata acum, linişte! Vrei să fugă peştii? Ai uitat că trebuie să-l prindem pe cel mai mare? Ei, poate nu o să-l prindem dacă vorbeşti atât, spuse ultimul care era un bătrân un pic arţăgos, iar cel de lângă el un tânăr nepriceput. Desigur, nu pe tot cuprinsul apei curgătoare găseşti asemenea pescari, dar aceştia erau cel mai puţin puşi într-un loc strategic, care poluau într-un fel peisajul mirific al râului argintiu pe care bătea soarele galeş al lunii aprilie.

Sfârşitul…toamnei Nu voi uita niciodată ultima zi de toamnă din acel an. Ploaia invadase străzile oraşului şi mirosea a asfalt prăfuit. Norii grei şi negri ca plumbul mergeau ţanţoşi pe cărările cerului aruncând cu fulgere rupte şi tunete mute. În ploaia tomnatică, lângă biserica din centrul oraşului era o fata cu umbrela în braţe şi îmbrăcată cu un palton gri care o ferea de ploaie. Era singură şi se tot uita în jur căutând pe cineva, cu părul negru fluturându-i la fiecare mişcare. Într-un târziu, ochii albaştri i se fixară spre un punct îndepărtat al unei străzi perpendiculare pe cea care se afla ea. Era nerăbdătoare, piciorul stâng bătea uşor pământul de sub el, iar buzele i se frământau de frig şi aşteptare. În sfârşit, în tocul ferestrei mele de la etajul trei apăru şi motivul aşteptării fetei: un tânăr înalt, fără umbrelă care avea paltonul şi basca neagră de pe cap ude. Au vorbit uşor ceva, repede, dar am putut sa citesc bine de pe buzele lor: Bună! Bună! Hai să mergem în cafenea! - Haide! Ajunşi în cafeneaua de pe strada paralelă, unde desigur că puteam să-i vad, şi-au dat jos paltoanele şi s-au aşezat la o masă apropiată de fereastră, cum făceau de obicei. Trăsăturile fiecăruia erau mult mai vizibile acum: fata era drăguţă, cu părul lung, drept şi brunet, cu ochii albaştri, nu prea înaltă, slăbuţă, cu mâinile fine şi care se încrunta deseori la băiat când acesta nu se uita la ea. Băiatul era înalt, şaten cu ochii căprui, bine făcut, dar care spre deosebire de fată, atunci când aceasta nu se uita la el, era fermecat de frumuseţea ei şi o privea cu ochii plini de poezie de iubire. După o jumătate de oră de discuţie şi câte o cafea consumată, fata se ridică şi plecă, iar băiatul se uita trist în urma ei.

Amintirea Îmi amintesc cu drag de copacul de pe dealul din spatele casei bunicilor, care stăpânea cu coroana măreaţă tot satul, de unde priveam cum fumul trenului grăbit tăia valea şi se îndrepta spre inima soarelui apus, ca o săgeată care îl lovea şi soarele sângera pierzându-se undeva, departe, după dealurile îndepărtate şi nu se mai zărea decât dâra de sânge lăsată în urmă să ne lumineze până la lăsarea nopţii. Îmi amintesc cu drag de copacul de pe dealul din spatele casei bunicilor, unde, sub misterul lunii şi în lumina stelelor, îi întâlneam ochii negri care treceau în grabă pe lângă mine şi intrau în întunericul nopţii. Nu ştiu dacă era fantasma veche a ta sau erai chiar tu în visul meu. Îmi amintesc cu drag de copacul de pe dealul din spatele casei bunicilor, unde vara râdeam cu prietenele mele din te miri ce motiv; unde ne strângeam toate şi ne jucam cu iarba în lumina soarelui care trecea galeş printre crengile copacului bătrân. Îmi amintesc cu drag de poveştile spuse de copacul bătrân, când singură, în plină vară, în uşoara adiere a vântului veneam şi îl întrebam de vremurile trecute în care el martor mut a fost.

Elena Stanciu cls. a VIII-a A

PRIMĂVARA SOSEŞTE LA PLOSCA PRIN TRADIŢII SI OBICEIURI Prof. Achim Paula

Plosca, o localitate situată pe drumul european E70, la jumătatea distanţei între Alexandria şi Roşiorii de Vede, este un loc în care tradiţia nu a fost uitată. Sărbătoarea ,,Zerezeanului” sau a ,,Zărăzeanului este prezentă şi în această localitate( ca si în altele) din Teleorman în ziua de 1 februarie, de Sf. Trifon. În credinţa populară, Sf. Trifon este apărătorul viilor, ceremonia de sărbătorire desfăşurându-se la plantaţiile de viţă de vie unde participă îndeosebi bărbaţii. Conform tradiţiei, oamenii merg cu săniile sau căruţele trase de cai, împodobite cu joarde de vită de vie si zurgălăi, împreună cu preoţii,pentru a sfinţi viile împotriva dăunătorilor şi a bolilor. După ce oamenii sărbătoresc, ospătându-se cu gustările delicioase aduse de acasă si vinul îngropat la capătul locului de cu toamnă, încing petreceri care ţin până seara târziu. În timpul petrecerii, oamenii îşi aleg pe unul dintre cei mai harnici gospodari ,,regele vinului”. Sărbătoarea semnifică începerea muncilor de la câmp în noul an. Primăvara, anotimpul veseliei şi al speranţei, debutează şi în acest sătuc de câmpie cu sărbătoarea mărţişorului. Datina spune ca părinţii să lege copiilor la gât sau la mână la 1 Martie un şnur de care să atârne o monedă argintie. În vremurile acestea, tinerii îşi leagă la încheietura mâinii şnururi de mărţişor, punându-şi de fiecare dată câte o dorinţă ce ar trebui să se îndeplinească pe parcursul anului. Scopul legării mărţişorului, din trecut în prezent, nu s-a schimbat mult, rămâne ca pe parcursul anului cei care-l poartă să aibă noroc, să fie sănătoşi şi curaţi ca argintul. În prezent, locuitorii acestui sat întâmpină sosirea primăverii, a mărţişorului fluturând ştergare ţesute în alb-roşu, la colţul casei. Aşezarea acestor ,, mărţişoare” se face într-un loc special, unde soarele poate să-l vadă întrucât, conform credinţei populare, razele blânde vor aduce familiei lumină în suflete, înţelegere, fericire si prosperitate. Bănuţul de argint pe care ar fi trebuit să-l poarte copiii a luat diferite forme , care mai de care mai ,, interesante”.În general, mărţişorul este oferit de către bărbaţi copiilor, tinerelor fete şi femeilor pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea. Între 1 si 9 martie sunt ,,zilele babei”. Obiceiul în această localitate este ca în ziua de 1 Martie, cei care doresc, trebuie să-şi aleagă o zi din cele nouă. Se spune că, dacă ziua este însorită, sufletul celui ce şi-a ales-o este curat , liniştit, optimist şi-i va merge bine în întreg anul iar, dacă ziua va fi înnourată, persoana ce şi-a ales acea zi este,, închisă”, pesimistă , are sufletul pătat si gândeşte doar la răul altuia. Tot în luna martie, pe 9 ale acestei luni, femeile mai în vârstă îşi dovedesc iscusinţa în făurirea „bradoşilor” care se împart calzi. Ce sunt aceştia? Pâine cu chip de om. Sunt făcuţi din aluat de pâine, pe deasupra sunt ornaţi cu miere si nucă şi au înfăţişarea unor omuleţi, în amintirea celor 44 de mucenici. Anul acesta, intrarea în postul Paştelui, ziua de ,,lăsata secului” a fost sărbătorită în localitate astfel: oamenii au mers la naşi cu „plocon”. În timp ce au fost întâmpinaţi de către naşi, finii au făcut plecăciune în faţa lor şi le-au sărutat mâna în semn de recunoştinţă. Petrecerile au ţinut până târziu iar finii au primit cadouri din partea naşilor. Acestea sunt câteva din obiceiurile specifice comunei Plosca, evenimente ce se desfăşoară la începutul fiecărui an şi pe care oamenii doresc a le păstra şi transmite generaţiilor viitoare. Sper că v-am stârnit curiozitatea, v-am făcut să simţiţi bucuria din sufletele acestor oameni minunaţi şi promit ca în numărul următor al revistei să vă prezint şi alte obiceiuri caracteristice acestei zone.

PRIMĂVARA Rizea Florentina Maria clasa a V-a C Primăvara este cel mai frumos anotimp. Frumuseţea ei se trage de la prospeţimea naturii. Totul înverzeşte şi devine transparent, aerian. Se reîmprospătează şi gândurile noastre: ne vin idei abrupte, năzdrăvane. Primăvara este anotimpul cel mai potrivit unui un nou început. E cald, e bine, e minunat ! Soarele îl putem asemăna cu un glob de aur , care parcă ne mângaie uşor cu razele sale. Cerul este de un albastru întins. Mugurii şi-au scos căpşorul pe crengile fragede ale copacilor, iar păsărelele şi-au început concertele pe lunci, dealuri şi stânci. Cu siguranţă cântul lor este un semn că au sosit zilele frumoase. Pădurile îşi vor putea primi cu multă bucurie oaspeţii veniţi din depărtare. Mă gândeam cât de mult se mai luptase soarele cu Baba-Dochia, cu cele nouă cojoace ale ei. Anotimpul alb se îndurase cu greu să plece, căci trimitea din când în când câte un roi de fluturi albi, prinşi într-un dans al vântului hoinar. Primăvara e ca o trezire a naturii.

GENERAŢIA NINTENDO Prof. Georgescu Gabriela Copiii de azi cresc într-o lume bazată pe informaţie, lume aflată într-o continuă comunicaţie şi interactivitate. Neîndoielnic, ei sunt purtătorii tehnologiei, ai schimbărilor din societate şi pentru a ne convinge de asta este suficient să-i privim cum introduc de la tastatură soluţii la cele mai dificile probleme care apar pe ecran. Că place sau nu ideea, noile tehnologii schimbă nivelul de aşteptare al copiilor şi felul în care aceştia văd lumea. Pentru a face o mai bună educaţie trebuie folosit interesul copiilor faţă de tehnologie, faptul că elevii sunt mult mai interesaţi şi motivaţi in a juca un joc pe computer, a asculta un CD, a privi la televizor. În şcoală, ascultă expunerea unui profesor, ei devin plictisiţi şi iau decizii mult mai rar. Morala, este că trebuie să folosim tehnologia cu care copiii se joacă în fiecare zi, ca resursă educaţională. Există convingerea că putem umple golul tehnologic dintre mediile şcolare şi cele din afara şcolii. Evident că ar fi costisitor să punem tehnologiile de vârf în fiecare clasă, dar şcolile pot folosi tehnologia care deja a pătruns în societate. Dacă decidem asta, trebuie regândite multe din ideile care stau la baza educaţiei şi efectul probabil va fi că şcolile viitorului vor diferi destul de mult faţă de cele de azi.

Micul meşter Androne Iulian Alin cls. a VII-B Numele meu este Androne Iulian. Sunt elev în clasa a VII-a B la Şcoala Plosca. Mă consider un copil normal. Muţi colegi îmi spun „inventatorul”. Porecla mi se trage de la pasiunea mea pentru fizică, pentru tehnică. Fiecare lecţie în care învăţ despre un mecanism sau aparat este pentru mine o nouă provocare. Mă apuc să meşteresc şi nu mă las până nu aduc la şcoală un proiect nou. Ghinionul meu este că nu am întotdeauna materialele potrivite, dar improvizez. Sunt fericit când colegii sunt curioşi să vadă cum merge „maşinăria mea”. Îi şi ajut când au diferite probleme tehnice, iar în clasă, să remediez lucrurile stricate este o obişnuinţă. Doamna de fizică mă încurajează şi spune că, dacă o să fiu atent şi la pregătirea mea teoretică, voi ajunge departe. Nu ştiu cum va fio viitorul, dar sper ca într-o zi să obţin un brevet sau măcar să am propriul meu atelier de reparaţii. Până atunci vă rog pe toţi colegii care aveţi aceeaşi pasiune ca şi mine să organizăm prima expoziţie cu proiecte tehnice la şcoala noastră. Este un vis mai vechi şi pentru asta vă rog să mă căutaţi pe mine sau pe doamna profesoară Georgescu. Cel mai bun proiect va fi câştigător. Pentru premiu aşteptăm sponsori.

Lumea rromilor Prof. Anamaria Dumitru

Trăim alături de ei de sute de ani. Şi tot de sute de ani sunt: marginalizaţi, discriminaţi, săraci... Şi totuşi romii „neam viguros”, au supravieţuit şi şi-au păstrat specificul etnic. Astfel, romii şiau adus contribuţii la cultura universală şi chiar dacă sunt un popor transnaţional, fără un stat propriu, prezenţa lor în lume şi în special în Europa, se face simţită. Astăzi, datorită orelor de limba romani introduse în şcolii, copii sunt foarte interesaţi şi în acelaşi timp încântaţi, pentru ei fiind ceva nou, participând zi de zi la ore. Ei au luat parte la diverse concursuri, ultimul fiind Olimpiada Judeţeană la care au obţinut rezultate foarte bune şi, în curând ei vor participa la „Festivalul de dans şi port al romilor”, organizat pe 8 aprilie, fiind „Ziua Internaţională a Romilor”. Deci ce pot să vă spun, e ca sunt foarte mândra de ei, sunt cu adevărat talentaţi şi sper că, treptat, treptat ei pot fi descoperiţi. Iată şi o poezioara compusă de ei, a cărei traducere o veţi cunoaşte citind numărul viitor al revistei noastre, care va apărea în luna iunie 2008. Siklön palal o amalipen kaθar o rikono, Siklön palal o barvalipen anθar o lilorro, Siklön palal o zoralipen kaθar o grastorro Siklön palal o cacipen kaθar jekh rom phuro, Siklön palal o sukaripen kaθar I lulugi, Siklön palal al paramisa kaθar I phuri, Siklön palal o uzipen kaθar o pani! Sikön palal kamipen kaθar I dajörri.

SAVANŢII AU CUVÂNTUL 1. Nu îndrăznim, nu pentru că problemele sunt dificile, ci fiindcă nu îndrăznim, ele sunt dificile…(Seneca) 2. O calitate a omului, care mi se pare foarte importantă, este aceea de a persevera. Adesea, în activitatea omenească, esenţială este inteligenţa. Posibilităţile nelimitate ale inteligenţei umane se pot însa dezvolta numai printr-o continuă perseverenţă, pentru că numai ea împinge înainte gândirea… Niciodată să nu uitaţi că a încerca nu este totul. Nu trebuie să lăsaţi nicicând la jumătatea drumului ceea ce aţi început, ci trebuie să mergeţi totdeauna înainte, până la capăt…(Henri Coandă) 3. Adevăratul preţ al oricărui lucru este munca şi chinul de a dobândi acel lucru…

(Adam Smith)

NUMERE DE NEAM ALES Prof. Sfetcu Filofteia Numerele întregi prin care se exprimă laturile triunghiurilor pitagoreice, adică acelea ale căror pătrate sunt o sumă de doua pătrate, au căpătat numele de numere pitagoreice. Pentru matematicienii greci, care nu admiteau că ar exista alte numere decât acelea întregi, numerele pitagoreice aveau o deosebită importanţă. În şcoala lui Pitagora se cunoştea o metodă de a forma asemenea triplete de numere a,b,c, unde a=b+c. Anume, dacă n este

un număr întreg oarecare, atunci a,b,c se formau după regula:

a=2n+2n+1;b=2n+1,c=2n+2n Într-adevăr se verifică uşor egalitatea: (2n+1)+(2n+2n)=(2n+2n+1) E interesant de observat că două dintre numerele pitagoreice stabilite astfel sunt consecutive. Aceeaşi problemă a fost pusă şi în şcoala lui Platon, iar soluţia pe care au dat-o platonicienii este: a=n+1; b=n-1; c=2n. Aceasta conduce la identitatea (n-1)+4n=(n+1). Mai târziu alt matematician grec, Diophant din Alexandria, a pus problema sub forma cea mai generală, adică a cerut sa se rezolve ecuaţia a=b+c, în numere întregi. Azi o asemenea ecuaţie cu mai multe necunoscute, având ca soluţie numere întregi, se numeşte ecuaţie diofantică. Triunghiuri, triunghiuri şi iar triunghiuri…

Sfânta Lumină de la Ierusalim Prof. Liviu Popescu Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre este aceea a arătării Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mâna omenească. Asupra acestui lucru există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva clipe un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde. Procesiunea este măreaţă. Patriarhul cu tot sinodul, arhimandriţii, stareţii mânăstirilor din Palestina, monahi şi fraţi, toata Frăţia Sfântului Mormânt, la care se adaugă şi pelerinii clerici, stau înşiruiţi pe două rânduri într-o ordine desăvârşită. Apoi merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfântul Mormânt, în sunete de clopot şi toacă, împletite cu glasurile neîntrecute ale slujitorilor. Întreg văzduhul este numai sunet ăi cântare. Procesiunea se face fără lumânări şi în toata biserica nu se află nici o candelă sau lumânare aprinsă. Să ne închipuim această măreaţă privelişte. De jur împrejurul Sfântului Mormânt, lumea de pe lume, ca la un mare spectacol, înghesuită peste tot şi la toate nivelele unde se poate sta, până sus la uriaşa cupolă de deasupra. Toţi ţin în mâini buchetele de lumânări, câte treizeci şi trei, după numărul anilor pământeşti ai Mântuitorului, şi, cu privirile aţintite spre Sfântul Mormânt, sunt într-o încordată aşteptare. Procesiunea slujitorilor înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt şi cele două capete ale şirului se ajung înfăşurându-l ca o uriaşă panglica vie. Privindu-i, gândul se duce la hora cosmică a aştrilor şi a atomilor, în rotirea lor neobosită. Ceea ce simbolizează aceia, aici se petrece aievea: Dumnezeu este centrul existenţei, toată făptura se roteşte în jurul lui Hristos. Parcă deja a început măreţul ospăţ de nuntă al Mirelui Hristos precum zice Biserica: „Mire Hristoase, Care eşti mai frumos decât toţi fii oamenilor, Care ne-ai chemat la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii tale". Chipurile luminoase ale slujitorilor, tineri şi cu trăsături îngereşti, preînchipuiesc mulţimea tinerilor în haine albe din jurul tronului Mielului, din Apocalipsa, iar cântarea lor este bărbătească şi plină de frumuseţe. Mormântul Domnului este pecetluit de cu seara: „Lumina era în întuneric, dar întunericul nu a cuprins-o". După a treia înconjurare se despecetluieşte uşa. Patriarhul intră înlăuntru, adună cu mâinile vata de pe lespedea Sfântului Mormânt (care era dinainte aşezată acolo) şi care se aprinde acum cu o lumină fosforescentă, care nu arde şi iese cu ea afară la mulţime... Un strigăt de uimire cutremură toată biserica şi ropotele de aplauze ale unei nestăvilite bucurii umplu văzduhul. Minunea s-a mai petrecut o dată. Toată lumea se înghesuie să-şi aprindă buchetul de lumânări de la Sfânta Lumină şi în câteva clipe întreaga biserică este o mare de foc. „Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul". Încetul cu încetul, entuziasmul se potoleşte, lumea e fericită că încă o dată s-a învrednicit să primească Sfânta Lumină. La altarul Bisericii Învierii din Ierusalim începe citirea celor cincisprezece paremii şi se continuă Sfânta Liturghie a Sâmbetei celei Mari. Dar, în jurul Sfântului Mormânt, până târziu se vor împleti cu dangătul clopotelor ecourile bucuriei pascale ale mulţimilor de credincioşi de toate confesiunile care s-au adunat la dumnezeiescul ospăţ.

ŞTIAŢI CĂ ... • • •

…Lumina Sfântă nu apare decât de Paştele Ortodox şi decât la ortodocşi. Ori de cate ori non-ortodocşii au încercat să obţină Lumina Sfântă, tentativele lor au eşuat lamentabil? ... de-a lungul timpului mulţi păgâni s-au convertit la Ortodoxie convinşi fiind de miracolul Sfintei Lumini? ... cu mulţi ani în urmă, timpul cât Sfânta Lumină nu ardea era mai mare decât astăzi? S-a observat ca odată cu trecerea anilor, miracolul ne-arderii durează din ce in ce mai puţin şi Sfânta Lumină se pogoară din ce în ce mai târziu.

CONTROLUL EMOŢIILOR NEGATIVE PRESCRIPŢII ŞI PASTILE PSIHOLOGICE «Oamenii nu sunt tulburaţi de către lucruri, ci de modul în care ei privesc acele lucruri» (Epitect) PREFERINŢE „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.” „Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut.” EVALUAREA CARACTERULUI NEGATIV AL SITUAŢIEI „Este extrem de neplăcut că mi s-a întâmplat aşa ceva, însă nu este cel mai rău lucru care mi s-ar fi putut întâmpla.” „Cred că pot face faţă şi la situaţii mai rele decât cea în care mă găsesc acum.” TOLERANŢA LA FRUSTRARE „Pot suporta să mi se întâmple aşa ceva, deşi nu îmi doresc şi nu îmi place.” „Pot tolera ceea ce simt, chiar dacă nu simt ceva plăcut.” „Pot trece din nou peste această neplăcere, cu toate că aş fi preferat să nu fi fost nevoie.” ACCEPTAREA SINELUI „Poate că această reacţie a mea este o dovadă de slăbiciune, însă asta nu arată valoarea mea ca persoană.” „Sunt mulţumit de mine, deşi ştiu că nu sunt perfect.” „Chiar dacă am pierdut ceva important datorită neatenţiei mele, pot merge totuşi mai departe şi pot fi fericit.” ACCEPTAREA CELORLALŢI „Pot accepta comportamentul nepotrivit/incorect al celorlalţi, chiar dacă aceştia nu fac întotdeauna ce mi-aş dori eu.” „Pot trăi emoţii pozitive în relaţie cu cei din jur, deşi aceştia nu sunt perfecţi şi uneori se comportă cum nu-mi doresc.” REGRET „Îmi pare rău că m-am comportat astfel, aşa cum nu ar fi trebuit, dar am încredere că cei din jur mă vor aprecia în continuare pentru calităţile mele.” „Ştiu că deşi uneori greşesc şi ceilalţi îmi judecă comportamentele greşite, rămân o persoană valoroasă.” PĂRERE DE RĂU „Deşi uneori încalc regulile importante pentru mine şi mă comport aşa cum nu ar trebui să o fac, pot continua să mă străduiesc să devin din ce în ce mai bun.” „Nu este necesar să fii perfect ca să îţi doreşti şi să lupţi să fii mai bun.”

 emoţiile negative depind în mare măsură de felul în care gândim când ni se întâmplă lucruri nedorite;  putem să găsim gândurile folositoare sau nefolositoare, dacă dorim, în dialogurile noastre interne sau externe;  o dată identificate, gândurile nefolositoare, care nu sunt altceva decât propoziţii sau fraze spuse în minte, pot fi schimbate;  schimbarea gândurilor modifică emoţiile pe care le produc;  schimbarea gândurilor nefolositoare, exersate pe parcursul întregii vieţi, presupune implicare, repetiţie şi efort susţinut; doar o persoană convinsă de folosul unei astfel de schimbări va fi dispusă să depună efortul necesar unei noi abordări a evenimentelor negative.

Prof. psiholog, Silvia Nicolescu