Retele De Calc

I.

RETELE DE CALCULATOARE (LAN)

Definirea retelelor

�n termeni foarte simpli, reteaua reprezinta un sistem de oameni si obiecte conectate �ntre ele. Oriunde privim �n jurul nostru putem observa un anumit tip de retea (sistemul nervos, sistemul cardiovascular etc). Retelele de comunicatii sunt proiectate astfel �nc�t doua sisteme de calcul, localizate oriunde �n lume, sa fie capabile sa comunice �ntre ele, indiferent de tipul acestora (PC, Mac, mainframe etc). Acest lucru este posibil prin intermediul unui limbaj comun, numit protocol. Protocolul este definit ca un set formal de reguli si conventii cu ajutorul carora este guvernat schimbul de informatii �ntre echipamentele unei retele. Majoritatea retelelor sunt clasificate �n LAN (Local Area Network - localizate de obicei �ntr-o cladire, campus) sau WAN (Wide Area network - acopera o arie geografica mai mare). Pe masura ce calculatoarele au �nceput sa fie folosite pe scara tot mai larga �n domeniul economic, LAN-urile nu mai erau suficiente. A aparut necesitatea schimbului de informatii �ntre organizatii, iar solutia a reprezentat-o aparitia WAN. La �nceput, dezvoltarea LAN si WAN a fost haotica. Anii �80 pot fi caracterizati printr-o expansiune extraordinara a retelelor. Companiile au �nceput sa fie constiente de economiile rezultate �n urma folosirii tehnologiei retelelor. Dar la mijlocul anilor �80, aceasta crestere s-a oprit brusc. Multe din tehnologiile folosite �n retele foloseau solutii hard si soft diferite, fapt care a dus la incompatibilitatea dintre acestea. Devenea din ce �n ce mai dificila comunicarea �ntre retele care foloseau specificatii diferite.

LAN

Local area networks (LANs) reprezinta o colectie de calculatoare, cartele de retea, medii de transmisie, echipamente de control al traficului si periferice. �ntr-o �ntreprindere, ele fac posibila partajarea eficienta a fisierelor, imprimantelor precum si comunicarea. LAN sunt proiectate sa realizeze urmatoarele sarcini: - operare �ntr -o arie geografica limitata; - permite accesul utilizatorilor la medii de transmisie cu latime de banda mare; - ofera conectivitate continua pentru serviciile locale;

- conecteaza fizic echipamente adiacente.

WAN

Pe masura ce utilizarea calculatoarelor �n domeniul economic a devenit omniprezenta, s-a ajuns la concluzia ca LAN-urile nu mai corespundeau nevoilor firmelor. �ntr-o retea LAN, fiecare departament era privit ca o �insula electronica�. A aparut �nsa necesitatea schimbului de informatii �ntre aceste insule. Solutia a reprezentat-o crearea WAN-urilor: retele care interconecteaza LAN-uri, furniz�nd acces la calculatoare din alte locatii geografice. Tehnologiile folosite �n cadrul WAN: modem-uri, ISDN (Integrated Services Digital Network), DSL (Digital Subscriber Loop), Frame Relay, ATM (Asynchronous Transfer Mode) T-Carrier Series (�n SUA T1, T2, T3), SONET (Synchronous Optical Network).

Sistemul de numeratie binar

Toate informatiile (text, imagini, audio) pot fi exprimate �n sistem binar. Calculatoarele pot sa �nteleaga si sa proceseze doar datele care sunt reprezentate �n format binar (0 si 1). Cifrele 0 si 1 reprezinta cele doua posibile stari ale unei componente electronice, si sunt denumite biti. Pentru a interactiona cu sistemul de calcul, mesajul utilizatorului trebuie convertit �n forma binara, iar raspunsul calculatorului trebuie transformat din forma binara �ntr-un limbaj accesibil omului. Pentru acest lucru se foloseste sistemul ASCII (American Standard Code for Information Interchange) care este un sistem de codare caractere. �n interiorul unui sistem de calcul bitii sunt reprezentati prin prezenta sau absenta impulsurilor electrice: 0 poate fi reprezentat prin 0 volti, 1 prin 5 volti. 8 biti formeaza 1 byte (octet), ceea ce reprezinta un singur caracter de informatie in sistemul ASCII.

Conversii din binar in zecimal

Sistemul de numeratie binar foloseste doar doua simboluri (0 si 1) si puteri ale

lui 2. Pozitia sau locul fiecarui numar binar (digit) reprezinta numarul 2 (baza) ridicat la o putere (exponent), bazata pe pozitia sa (20, 21, 22, 23, 24, etc.).

Convertim numarul binar 10110 in zecimal.

10110 = (1 x 24 = 16) + (0 x 23 = 0) + (1 x 22 =4) + (1 x 21 = 2) + (0 x 20 = 0) = 22 (16+0+4+2+0)

Conform urmatorului desen daca citim numarul binar (10110) de la dreapta la stanga (in dreptul campului �Place Value� din desen) vom observa ca avem 1 in pozitia 16, 0 in pozitia 8, 1 in pozitiile 4 si 2, si 0 in pozitia 1�s; adunandu-le rezulta numarul zecimal 22 (1 x 16 + 0 x 8 + 1 x 4 + 1 x 2 + 0 x 1).

O alta metoda pe care o putem folosi este ilustrata in exemplul urmator:

Vom converti numarul binar 01110000 intr-un numar zecimal. (tinem cont ca orice numar ridicat la puterea 0 este 1 rezulta ca si 20 = 1.)

0 x 20 = 0 0 x 21 = 0 0 x 22 = 0 0 x 23 = 0 1 x 24 = 16

1 x 25 = 32 1 x 26 = 64 0 x 27 = 0 Total = 112

Conversii din zecimal in binar Folosim restul impartirii la 2 pentru a converti un numar din sistemul de numeratie zecimal in cel binar ca in exemplul urmator. Convertim numarul zecimal 192 in binar. 192/2 = 96 rest 0 96/2 = 48 rest 0 48/2

= 24 rest 0 24/2 = 12 rest 0 12/2 = 6 rest 0 6/2 = 3 rest 0 3/2

= 1 rest 1 1/2 = 0 rest 1 Scriind resturile impartirilor de jos in sus si de la sfarsit spre inceput si obtinem echivalentul binar (11000000) al numarului 192. Latimea de banda (Bandwidth)

Latimea de banda masoara cantitatea de informatie ce poate circula dintr-o locatie �n alta �ntr-o perioada de timp data. Spuneam mai �nainte ca unitatea de baza folosita �n descrierea fluxului informatiilor �ntr-un calculator este bitul. Biti pe secunda (bps) reprezinta unitatea de masura pentru latimea de banda

�n domeniul retelelor, latimea de banda este un concept deosebit de important. Dar, indiferent de lungimea mesajului transmis, de mediul fizic de transmisie folosit, latimea de banda este limitata. Aceasta datorita pe de o parte legilor fizicii, iar pe de alta parte dezvoltarilor tehnologice actuale.

Modelul OSI

�ntelegerea modelului general de comunicare sub forma nivelurilor

Conceptul de nivel este folosit pentru a �ntelege mai usor actiunile si procesele ce apar �n timpul circulatie informatiilor de la un calculator la altul. Analiz�nd aceasta interactiune �n termeni de niveluri, puteti �ntelege mult mai clar unele din problemele de comunicare si cum pot fi acestea rezolvate.

Surse, destinatii si pachete de date

�ntr-o retea, orice comunicare are la origine o sursa, apoi informatia circula p�na la o destinatie. Informatiile care traverseaza reteaua sunt referite ca date, pachete sau pachete de date. Adresa sursa a unui pachet de date specifica identitatea calculatorului care transmite respectivul pachet. Adresa destinatie precizeaza identitatea calculatorului care va receptiona respectivul pachet. Datele sunt grupate �n unitati logice de informatii. Ele includ utilizatorul original al respectivelor informatii si alte elemente pe baza carora este posibila comunicarea. Aminteam �n capitolul 1 ca datele dintr-un calculator sunt reprezentate prin biti. Daca un calculator ar transmite doar unul sau doi biti, nu ar fi o maniera prea eficienta de comunicare. Prin urmare, are loc o grupare a acestora �n kilobytes, megabytes sau gigabytes.

Definirea protocolului

Iata �nsa si o definitie mai tehnica a ceea ce �nseamna protocol: set de reguli pe baza caruia se determina forma datelor si transmisia acestora. Nivelul n al unui calculator poate comunica cu nivelul n al altuia. Prin urmare se spune ca regulile folosite �n comunicare se numesc protocoale de nivel n.

Standardele ISO

Spuneam ca dezvoltarile timpurii din zona retelelor au fost haotice, si ca �nceputul anilor �80 se caracterizeaza printr-o expansiune a acestora. Singura modalitate prin care detinatorii de retele puteau sa �vorbeasca aceeasi limba� a fost agrearea din partea v�nzatorilor si producatorilor de echipamente de retea a unui set comun de standarde. International Organization for Standardization (ISO) este organizatia care a cercetat si dezvoltat scheme de retele precum DECNET, SNA, TCP/IP. Rezultatul

cercetarilor s-a concretizat �ntr-un model de retea care i-a ajutat pe producatori sa creeze echipamente compatibile �ntre ele. Modelul de referinta OSI (Open Systems Interconnection - a nu se confunda cu ISO), realizat �n 1984, nu este altceva dec�t o schema descriptiva care a pus la dispozitia producatorilor standardele necesare asigurarii compatibilitatii si interoperabilitatii �ntre diferitele tehnologii. Modelul de referinta OSI, este modelul de baza pentru standardizarea comunicatiilor �n retele. Exista si alte modele, dar majoritatea producatorilor de echipamente respecta aceste standarde. Acest model permite utilizatorilor sa vada functiile retelei pe masura ce ele apar la fiecare nivel �n parte. Este un instrument foarte bun pentru a ilustra modul �n care informatiile traverseaza o retea: explica, vizual, circulatia datelor de la o aplicatie, catre mediul fizic de transmisie si apoi catre o alta aplicatie localizata pe un calculator din retea, chiar daca expeditorul si destinatarul fac parte din retele cu topologii diferite. Dupa cum se vede si din figura urmatoare, �n modelul de referinta OSI exista 7 niveluri, fiecare din acest ilustr�nd o functie particulara a retelei:

Impartirea retelei �n aceste 7 niveluri are urmatoarele avantaje:

- reduce complexitatea - standardizeaza interfetele - faciliteaza ingineria modulara - ofera tehnologii interoperabile - simplifica invatarea Descrierea nivelurilor

Fiecare nivel al modelului OSI are un set predeterminat de functii pe care le realizeaza pentru a duce la bun sf�rsit comunicarea.

Nivelul 7: Aplicatie (Application)

Este nivelul situat cel mai aproape de utilizator. Ofera servicii pentru aplicatiile utilizatorilor dar nu ofera servicii celorlalte niveluri (fiind ultimul nivel). Nivelul aplicatie identifica si stabileste disponibilitatea partenerului de comunicatie, sincronizeaza aplicatiile �ntre ele si stabileste procedurile pentru controlul integritatii datelor si erorilor. De asemenea identifica daca exista suficiente resurse pentru a sprijini comunicatia �ntre parteneri. Pentru a fi mai usor sa va amintiti despre acest nivel, g�nditi-va la browsere.

Nivelul 6: Prezentare (Presentation)

Este nivelul care asigura ca informatiile pe care nivelul aplicatie al unui sistem le transmite, pot fi citite de catre nivelul aplicatie al altui sistem. Atunci c�nd este necesar, nivelul aplicatie face translatie �ntre diferitele formate ale datelor folosind un format comun pentru reprezentarea acestora. Trebuie privit acest nivel ca cel la care are loc codificarea datelor �n format ASCII, de exemplu.

Nivelul 5: Sesiune (Session)

Dupa cum spune chiar numele sau, acest nivel stabileste, gestioneaza si finalizeaza sesiunile de comunicatie �ntre aplicatii. Prin sesiune se �ntelege dialogul �ntre doua sau mai multe entitati. Nivelul sesiune sincronizeaza dialogul �ntre nivelurile sesiune ale entitatilor si gestioneaza schimbul de date �ntre acestea. �n plus, acest nivel ofera garantii �n ceea ce priveste expedierea datelor, clase de servicii si raportarea erorilor. �n c�teva cuvinte, acest nivel poate fi asemanat cu dialogul uman.

Nivelul 4: Transport (Transport)

Este nivelul la care are loc segmentarea si reasamblarea datelor. El furnizeaza un serviciu pentru transportul datelor catre nivelurile superioare, si �n special cauta sa vada c�t de sigur este transportul prin retea. Nivelul transport ofera mecanisme prin care stabileste, �ntretine si ordona �nchiderea circuitelor virtuale; detecteaza �caderea� unui transport si dispune refacerea acestuia; controleaza fluxul de date pentru a preveni rescrierea acestora. G�nditi-va la calitatea serviciilor sau la �ncredere!

Nivelul 3: Retea (Network)

Este unul dintre cele mai complexe niveluri; asigura conectivitatea si selectia cailor de comunicatie �ntre doua sisteme ce pot fi localizate �n zone geografice diferite. G�nditi-va la selectarea cailor de comunicatie, switching, adresare si rutare.

Nivelul 2: Legatura date (Data Link)

Este nivelul care asigura tranzitarea datelor de la nivelul fizic pe baza adresarii fizice, topologiei retelei, notificarii erorilor, ordonarea frame-urilor si controlul fluxului informational. G�nditi-va la frame-uri si controlul accesului. Nivelul 1: Fizic (Physical)

Defineste specificatiile electrice, mecanice, procedurale si functionale necesare activarii, �ntretinerii si dezactivarii legaturii fizice �ntre sisteme. Specificatiile vizeaza nivelul voltajului, ratele de transmisie a datelor, distanta maxima de transmisie, conectorii fizici. G�nditi-va la semnale si medii de transmisii.

�ncapsularea

Reprezinta procesul prin care calculatoarele pot comunica �ntre ele date. Spuneam ca orice comunicatie necesita o sursa si o destinatie, si ca informatiile transmise prin retea se numesc date sau pachete. Daca un calculator A doreste sa transmita date catre un calculator B, datele trebuie mai �nt�i sa fie �mpachetate prin intermediul unui proces numit �ncapsulare. Apoi, pe masura ce datele traverseaza cele 7 niveluri ale modelului OSI (�n jos, de la aplicatie catre fizic), li se adauga headere, footere etc. �n timpul �ncapsularii, reteaua realizeaza o conversie �n 5 etape;

1. Construirea datelor. C�nd un utilizator trimite un mesaj, caracterele alfanumerice sunt convertite �n date. 2. �mpachetarea datelor. Datele sunt �mpachetate pentru a fi transportate prin retea. Prin folosirea segmentelor, functia pe care o �ndeplineste nivelul transport asigura comunicarea �ntre cei doi parteneri. 3. Adaugarea adresei de retea la header. Datele sunt asamblate �n pachete/datagrame care contin un header de retea cu adresele logice ale sursei si destinatarului informatiilor. Aceste adrese sunt necesare dispozitivelor din retea pentru a transmite pachetele pe o anumita ruta. 4. Adaugarea adresei locale la headerul date. La headerul de la nivelul legatura date se adauga adresa locala. Fiecare echipament trebuie sa puna pachetul �ntr-un frame (cadru) care permite conectarea la urmatorul echipament direct conectat la retea. Fiecare echipament de pe o anumita ruta necesita framing pentru a se putea conecta la urmatorul dispozitiv. 5. Convertirea bitilor pentru transmisie. Frame-ul trebuie convertit �n biti pentru a putea fi transmis prin intermediul mediilor.

Denumirea datelor la fiecare nivel OSI

Modelul OSI defineste nivelurile, interfetele �ntre nivele, protocolul unitatilor de date (Protocol Data Units) pentru fiecare nivel. Fiecare nivel de comunicare de pe calculatorul sursa comunica cu un PDU specific acestuia, si cu nivelul pereche al calculatorului destinatie. Fiecare nivel depinde de functionarea serviciilor nivelului dinaintea sa. Pentru a se putea asigura aceste servicii, nivelurile superioare folosesc �ncapsularea pentru a pune PDU de la nivelul superior �n c�mpul de date corespunzator. Apoi adauga headerele si trailerele de care are nevoie respectivul nivel pentru a-si duce la bun sf�rsit misiunea. �n continuare, datele sunt trimise celorlalte nivele OSI. Dupa ce nivelele 7, 6 si 5 si-au adaugat propriile informatii, nivelul 4 adauga mai multe. Gruparea PDU la nivelul 4 se numeste segment. De exemplu, nivelul retea este cel care ofera serviciu nivelului transport, iar acesta are sarcina de a le transmite �n retea. Aceasta sarcina este realizata prin �ncapsularea datelor �ntr-un header ce contine informatii necesare transferului: adresa logica (IP) a sursei si a destinatarului. Nivelul retea furnizeaza un serviciu nivelului transport prin �ncapsularea datelor �n header si crearea pachetelor (PDU de nivel 3). Nivelul legatura date ofera un serviciu nivelului retea prin �ncapsularea informatiilor �n frame-uri (PDU de nivel2). Nivelul fizic furnizeaza servicii nivelului legatura date codific�nd frame -urile de la acest nivel �n biti (PDU de nivel 1).

Modelul TCP/IP

Chiar daca modelul OSI este recunoscut pe plan international ca modelul universal �n domeniul retelelor, standardul pentru Internet este modelul TCP/IP si suita de protocoale TCP/IP. Departamentul de Aparare al USA (Departament Of Defense) a creat TCP/IP deoarece se dorea ca transmisiile americane sa poata �supravietui� chiar si �n conditiile unui razboi nuclear. Spre deosebire de OSI, modelul TCP/IP are doar patru niveluri: aplicatie, transport, internet si retea.

Nivelul 4: Aplicatie

Proiectantii TCP/IP au considerat ca protocoalele de nivel �nalt din acest model trebuie sa includa detalii cu privire la sesiunile de lucru si modul de prezentare. Astfel, �ntr-un singur nivel sunt combinate toate facilitatile legate de reprezentarea datelor, codificare si controlul dialogului.

Nivelul 3: Transport

Acest nivel vizeaza calitatea serviciilor oferite: �ncrederea �n transmisie, controlul fluxului de date si corectarea erorilor. Unul din protocoalele �nt�lnite la acest nivel (Transport Control Protocol), ofera o modalitate flexibila de realizare a comunicatiilor �n retea. Fiind un protocol orientat conexiune, dialogul dintre sursa si destinatie se realizeaza prin �mpachetarea informatiilor de la acest nivel �n segmente. Orientarea catre conexiune nu �nseamna ca �ntre calculatoarele care comunica exista vreun circuit ci ca segmentele nivelului 4 circula �nainte si �napoi �ntre cele doua calculatoare �ntr-o perioada de timp data.

Nivelul 2: Internet

Scopul acestui nivel este de a trimite pachetele sursa din orice retea catre o alta, si sa faca astfel �nc�t acestea sa ajunga la destinatie indiferent de ruta si reteaua din care au fost transmise. Protocolul care guverneaza acest nivel este Internet Protocol, functiile �ndeplinite de acesta fiind determinarea si comutarea pachetelor (g�nditi-va la sistemul postal).

Nivelul 1:

Retea

Numele acestui nivel este cam general si de multe ori genereaza confuzie. Este nivelul care include detalii despre tehnologiile LAN/WAN, precum si toate detaliile incluse in nivelele fizic si legatura date din modelul OSI.

Suita de protocoalele TCP/IP

Graful protocoalelor TCP/IP descrie cele mai folosite protocoale specifice suitei TCP/IP. La nivelul aplicatie de exemplu, veti �nt�lni sarcini diferite pe care nu le recunoasteti chiar daca le folositi de multe ori c�nd navigati pe Internet:

- file transport protocol (FTP) - hypertext transfer protocol (HTTP) - simple mail transport protocol (SMTP) - domain name service (DNS) - trivial file transport protocol (TFTP).

Pentru dezvoltatorii de soft, modelul TCP/IP ofera flexibilitate maxima prin nivelul aplicatie. La nivelul transport �nt�lnim doua protocoale: transmission control protocol (TCP) si user datagram protocol (UDP). Ca protocol de retea, modelul TCP/IP foloseste unul singur (IP) pentru a permite oricarui computer, sa comunice oric�nd cu unul alt calculator, indiferent unde sar afla acesta.

O paralela �ntre modelul OSI si modelul TCP/IP

Similitudini Diferente

Amandoua sunt alcatuite din nivele

TCP/IP combina nivelurile Prezentare si Sesiune in cadrul nivelului Aplicatie Amandoua au un nivel numit Aplicatie

Nivelurile Legatura de date si Fizic sunt combinate in unul singur Nivelurile Transport si Retea sunt comparabile

TCP/IP apare mai simplu deoarece are mai putine niveluri. Trebuie cunoscute ambele modele

TCP/IP reprezinta standardele in baza carora s-a dezvoltat Internetul.

Componentele de baza ale unei retele locale

Medii de transmisie

Functia de baza a oricarui mediu de transmisie este de a transporta informatiile sub forma de biti si bytes prin retea. Cu exceptia retelelor fara fir (wireless) (care folosesc atmosfera sau spatiul cosmic ca mediu de transmisie) mediile de transmisie sunt reprezentate de conductori pe baza de cupru sau fibra optica si sunt considerate componente de nivel 1 OSI.

Cele mai cunoscute medii de transmisie:

Unshielded twisted-pair (UTP)

Acest mediu de transmisie este format din patru perechi de fire, izolate �ntre ele. Prin torsadarea perechilor de fire apare efectul de anulare, efect ce limiteaza degradarea semnalelor datorita interferentelor magnetice sau radio. Avantajele si dezavantajele cablului UTP: - este usor de instalat (are un diametru de 0.17�) si mult mai ieftin dec�t alte tipuri de cabluri. - este mai vulnerabil �n fata zgomotelor electrice dec�t alte categorii de cabluri. - este considerat cel mai rapid mediu de transmisie bazat pe cupru

Shielded twisted-pair (STP)

Cablul shielded twisted-pair (STP) combina tehnicile: shielding (protejarea), cancellation (anularea) si torsadarea firelor. Cablul STP de 100 ohm folosit �n retelele Ethernet, ofera rezistenta at�t la interferentele electromagnetice c�t si la cele radio fara a fi un cablul prea gros. �n retelele Token Ring se foloseste cablul STP de 150 ohm, �n care fiecare pereche de fire torsadate este izolata cu un �n velis protector pentru a se reduce efectul crosstalk. �nvelisul protector folosit �n cablul de 150 ohm nu face parte din circuit asa cum se �nt�mpla �n cazul cablului coaxial. Avantajele si dezavantajele STP: - ofera protectie �mpotriva tuturor tipurilor de interferente - este mai scump dec�t UTP (unshielded twisted-pair) - spre deosebire de cablul coaxial, �nvelisul protector nu face parte din circuitul electric. O conectare incorecta face ca �nvelisul protector sa actioneze ca o antena, absorbind semnalele electrice din cablurile aflate �n vecinatate.

Cablul coaxial

Cablul coaxial consta dintr-un �nvelis protector care �mbraca doua conductoare: un fir de cupru �mbracat �ntr-un material izolator si metalica (sau o plasa) ce actioneaza ca al doilea fir din circuit. element este folosit pentru a reduce interferentele externe. Acest foloseste din ce in ce mai putin.

elemente o folie Acest al doilea tip de cablu se

Fibra optica

Fibra optica este mediul care asigura transmiterea luminii, modulata la o anumita frecventa. Comparativ cu alte medii de transmisie, fibra optica este cea mai costisitoare, dar nu este susceptibila la interferente electromagnetice si �n plus asigura rate de transfer mult mai ridicate dec�t celelalte categorii de medii. Cablul fibra optica consta �n doua fibre de sticla �mbracate separat �ntr-un �nvelis de plastic (materialul se numeste Kevlar). Cele doua fibre formeaza inima acestui mediu de transmisie, sticla din care sunt realizate av�nd un grad ridicat de refractie.

Mediul de transmisie Latime de banda Distanta maxima

Cablu Coaxial 50-Ohm (Ethernet 10BASE2,ThinNet) 10 � 100 Mbps 185m Cablu Coaxial 50-Ohm (Ethernet 10BASE5,ThickNet) 10 � 100 Mbps 500m Cablu UTP categoria 5 (Ethernet 10BASE-T) 10 Mbps 100m

Cablu UTP categoria 5 (Fast Ethernet 100BASE-TX) 100 Mbps 100m Fibra Optica Multimod (Optical Fiber 100BASE-FX) 100 Mbps 2000m Fibra Optica Monomod (Optical Fiber 100BASE-FX) 1000 Mbps 3000m Wireless (fara fir)

11 Mbps de la cativa metri la cateva sute de metri (fara antena)

Adaptorul de retea

Fizic, adaptorul de retea este o placa cu circuite imprimate, placa ce se monteaza �ntr-un slot de extensie de pe placa de baza. �n cazul lap-top-urilor cartela de

retea se numeste PCMCIA card. Adaptoarele de retea sunt considerate dispozitive de nivel 2, deoarece fiecare din adaptoarele de retea are un cod unic, numit Media Acces Control (MAC) adress care este unic. Prin intermediul acestor adaptoare de retea, calculatorul controleaza accesul la mediul fizic de transmisie a datelor.

Repetorul

Termenul de repetor vine tocmai de la �nceputurile comunicarii vizuale, c�nd, o persoana aflata pe un deal, repeta semnalul pe care tocmai �l primise de la o persoana aflata pe un deal situat in dreapta sa, pentru a-l transmite pe dealul din st�nga . Telegrafia, telefonia (mai ales cea mobila) folosesc repetoare de semnal pentru a asigura transmiterea informatiilor la distante foarte mari. Repetoarele pot fi single port in � single port out, stackable (modulare) sau multi port (cunoscute mai ales sub denumirea de hub-uri). Ele sunt clasificate ca fiind componente de nivel 1 OSI deoarece actioneaza doar la nivel de biti. Scopul unui hub este de a amplifica si a retransmite semnale, la nivel de bit, de pe un port catre celelalte porturi. Unele hub-uri au un port prin care pot fi legate de o consola, ceea ce �nseamna ca sunt hub-uri gestionabile/cu management. Majoritatea �nsa, sunt dumb hubs (hub-uri �proaste�) deoarece doar preiau un semnal din retea si �l repeta catre fiecare port �n parte.

Bridge (Puntea)

Bridge-ul uneste parti deconectate ale unei retele si filtreaza traficul: traficul local este mentinut local, iar traficul extern care a fost directionat spre acel segment de retea, primeste acces. De unde stie o punte care trafic este local si care nu? C�nd am descris NIC, am spus ca acestea au adresa unica: MAC. Puntile iau deciziile cu privire la traficul din retea pe baza adresei MAC a adaptorului de retea. Puntea este un dispozitiv de nivel 2 OSI: foloseste procesarile care au loc la nivelul 2 pentru a lua decizii cu privire la transmiterea sau nu a informatiilor mai departe.

Switch

Rolul acestui dispozitiv este de a concentra conectivitatea garant�nd �n acelasi timp latimea de banda. Switch-ul este un dispozitiv ce combina conectivitatea unui hub cu posibilitatea regularizarii traficului pentru fiecare port realizata cu ajutorul bridge-ului. Ca maniera de lucru, el comuta pachetele de pe porturile

transmitatoare catre cele destinatare, asigur�nd fiecarui port latimea de banda maxima a retelei. Aceasta comutare a pachetelor se face pe baza adresei MAC, ceea ce face din switch un dispozitiv de nivel 2 OSI. Switch-ul conecteaza segmente de retea folosind o tabela cu adrese MAC pe baza carora determina segmentul �n care trebuie transmise datele. Switch-ul poate fi privit ca un bridge multiport dar spre deosebire de bridge, switch-ul lucreaza la o viteza mai mare si ofera functionalitati noi de genul retelelor virtuale. Datele sunt schimbate la viteze mai mari, prin comutarea pachetului de la sursa direct catre destinatie, fara a mai fi nevoie de acel broadcast (transmiterea informatiei pe toate porturile) intalnit la hub-uri. Prin urmare latenta se reduce. �n retelele Ethernet, switch-ul contribuie la cresterea latimii de banda aflata la dispozitia statiilor de lucru. Acest lucru este posibil prin realizarea segmentelor de retea dedicate anumitor functiuni/scopuri, si asamblarea acestor segmente �ntr-o retea virtuala. Un astfel de circuit virtual exista doar �n momentul �n care doua noduri/statii din retea doresc sa comunice �ntre ele. C�nd comunicatia se �ntrerupe, switchul �ntrerupe si circuitul virtual.

Router-ul

Routerul are doua functii principale: selectia caii de transmitere a datelor si comutarea pachetelor catre cea mai buna ruta. Fizic, routerele se prezinta sub o multime de forme, �n functie de model si de producator. Componentele principale ale routerului sunt interfetele prin care reteaua proprietara se conecteaza la alte segmente de retea. Din acest motiv el este considerat un dispozitiv inter-retele. Scopul routerului este sa examineze pachetele receptionate, sa aleaga cea mai buna cale de transmitere a acestora si �n final sa le transfere catre portul corespunzator. Pentru retelele mari, el reprezinta cel mai important dispozitiv prin care se regleaza traficul retelei. Deciziile routerului �n ceea ce priveste selectarea caii de routare se fac pe baza informatiilor de la nivelul 3 OSI (adresele de retea), motiv pentru care sunt considerate echipamente de nivel 3. De asemenea, ele asigura conectivitate pentru diferitele tehnologii ale nivelului2: Ethernet, Token Ring, FDDI. Calculatoarele si serverele unei retele realizeaza �ncapsularea datelor action�nd la nivele 2-7. Repetoarele si hub-urile sunt considerate echipamente active de nivel 1, deoarece actioneaza numai la nivel de biti si trebuie alimente cu curent electric. Cablurile (mediul de transmisie) sunt considerate componente pasive de nivel 1 deoarece ele nu fac altceva dec�t sa ofere un suport pentru transmiterea datelor. Adaptoarele de retea sunt considerate dispozitive de nivel 2 deoarece aici este localizata adresa MAC a fiecarui calculator. Bridge-urile si switch-urile sunt considerate dispozitive de nivel 2 deoarece

folosesc informatiile de la nivelul 2 (adresa MAC) pentru a lua decizii cu privire la transmiterea pachetelor. Routerele sunt considerate dispozitive de nivel 3 deoarece folosesc adresa de la acest nivel (adresa de retea) pentru a alege cea mai buna cale de transmisie a datelor si pentru a comuta pachetele catre cea mai buna ruta. Pe masura ce calculatoarele au evoluat, au fost dezvoltate dispozitive corespunzatoare fiecarui nivel OSI, dispozitive ce au contribuit la interconectarea acestora, indiferent de locatia lor. Si acest fenomen a fost denumit INTERNET.

Adresarea MAC

Adresa MAC are o lungime de 48 de biti, si este exprimata �n hexazecimal (12 cifre). Primele 6 care formeaza OUI (Organizational Unique Identifer), sunt administrate de catre IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers), identific�nd producatorul. Celelalte 6, descriu numarul interfetei (serial number interface) sau o alta valoare administrata de fiecare producator. Uneori adresa MAC este referita ca adresa BIA (burned in adress), deoarece este �scrisa� �n memoria ROM, de unde este apoi copiata �n RAM la initializarea adaptorului.

Adresa fizica a fiecarui calculator este localizata la nivelul NIC. Daca o cartela este �nlocuita, se va schimba si adresa fizica a calculatorului. C�nd un dispozitiv din cadrul unei retele Ethernet cauta sa transmita date catre alt dispozitiv, va cauta sa deschida un canal de comunicatie cu acesta, folosind adresa MAC: datele transmise vor transporta si adresa MAC a destinatiei. Pe masura ce datele traverseaza mediul fizic de transmisie, NIC-ul (Network Interface Card) fiecarui calculator din retea verifica daca adresa sa MAC corespunde adresei destinatie inclusa �n pachet. Daca adresele nu sunt identice, NIC ignora datele din pachet, date ce continua sa circule catre urmatoare destinatie. Daca adresele sunt identice, NIC face o copie a pachetul cu date si plaseaza aceasta copie �n calculator, la nivelul legatura de date. Pachetul original va continua sa circule prin retea, catre alte destinatii, unde se va verifica corespondenta dintre adresele MAC. Dezavantajul major al adresei MAC consta �n faptul ca aceste adrese nu au o structura strict definita: producatorii au OUI-uri diferite. Altfel spus, adresarea MAC nu este o adresare ierarhica, dupa cum se va vedea ca este adresarea IP. Pe masura ce reteaua �creste�, acest dezavantaj devine o problema majora.

Adresa IP si clasele de adrese

O adresa IP contine informatiile necesare pentru a transporta un pachet cu date prin retea si este reprezentata printr-un numar binar cu o valoare egala cu 32 biti. O maniera usoara �n care puteti citi o adresa IP: �mpartiti adresa �n patru octeti, fiecare octet contin�nd 8 biti. Valoarea maxima a fiecarui octet (�n zecimal) este 255. Portiunea �network� din cadrul unei adrese IP identifica reteaua careia apartine un echipament. Portiunea �host� a adresei identifica �n mod unic dispozitivul conectat la retea. Deoarece o adresa IP este alcatuita din patru octeti separati prin punct, primul, al doilea sau al treilea dintre acestia pot fi folositi pentru a identifica reteaua din care face parte un dispozitiv. La fel si pentru identificarea dispozitivului �n sine.

Exista trei clase de adrese IP, clase gestionate de InterNIC: clasa A, B sau C. Clasa A este rezervata de InterNIC organizatiilor guvernamentale sau companiilor foarte mari, clasa B este rezervata organizatiilor medii-mari, iar clasa C este rezervata oricarui alt tip de organizatie.

C�nd o adresa din clasa A este scrisa �n format binar, primul bit este �ntotdeauna 0. Primii doi biti ai unei adrese din clasa B sunt 10, iar primii trei biti ai unei adrese din clasa C sunt �ntotdeauna 110. Un exemplu de adresa IP din clasa A: 124.95.44.15. Primul octet (124) identifica numarul retelei atribuit de InterNIC. Administratorul acestei retele va atribui valori pentru restul de 24 biti O maniera usoara prin care puteti sa recunoasteti daca un dispozitiv face parte dintr -o retea de clasa A, presupune sa analizati primul octet al adresei IP. Numerele din primul octet al adreselor din clasa A sunt cuprinse �ntre 0 si 127. Toate adresele IP din clasa A folosesc doar primii 8 biti pentru a identifica portiunea �network� din cadrul unei adrese. Restul de trei octeti din cadrul adresei sunt rezervati portiunii �host� din cadrul adresei. Cea mai mica adresa ce poate fi atribuita unui host va avea toti bitii din cadrul ultimilor trei octeti la valoarea 0 Cel mai mare numar ce poate fi atribuit portiunii host va avea toti bitii din ultimii trei octeti la valoarea 1. Orice retea care face parte dintr-o clasa A de adrese IP poate sa contina 224 host-uri (adica 16.777.214). Un exemplu de adresa din clasa B: 151.10.13.28. Primii doi octeti identifica numarul retelei atribuit de InterNIC. Administratorul unei astfel de retele poate sa atribuie valori urmatorilor 16 biti. C�nd vreti sa recunoasteti daca o adresa este din clasa B analizati primii doi octeti ai adresei. Aceste adrese au

�ntotdeauna valori cuprinse �ntre 128-191 pentru primul octet si �ntre 0-255 pentru cel de al doilea octet. Toate adresele din clasa B folosesc primii 16 biti pentru a identifica portiunea �network� din cadrul unei adrese. Ultimii 2 octeti sunt rezervati portiunii �host�. Orice retea care foloseste adrese din clasa B poate atribui 216 (65.534) adrese IP echipamentelor care sunt atasate acesteia. O adresa din clasa C: 201.110.213.28. Primii trei octeti identifica numarul retelei atribuit de catre InterNIC. Administratorul de retea poate atribui valori doar ultimului octet. Cum puteti recunoaste o adresa din clasa C? Analizati primii trei octeti: primul octet ia valori �ntre 192-223, al doilea si al treilea octet pot sa ia valori �ntre 1-255. Toate adresele din clasa C folosesc primi 24 biti pentru a identifica reteaua din care face parte un dispozitiv. Doar ultimul octet este rezervat portiunii �host�. Orice retea care foloseste adrese din clasa C poate aloca 28 (254) adrese echipamentelor atasate acesteia. Orice adresa IP identifica un echipament �ntr-o retea si reteaua caruia apartine. Daca spre exemplu calculatorul vostru vrea sa comunice cu altul din retea, ar trebui sa stiti adresa IP al celui din urma. De fapt ar trebui sa stiti adresele tuturor calculatoarelor cu care vreti sa comunicati. Ar fi complicat, nu? Din fericire acest neajuns este rezolvat de altii. Adresele IP care au toata portiunea de host cu valoarea 0 sunt rezervate ca adrese de retea. De exemplu o adresa din clasa A 113.0.0.0 reprezinta adresa IP pentru reteaua 113. Un router va folosi aceasta adresa pentru a transmite datele �n Internet. Sa luam ca exemplu o adresa din clasa B. Primii doi octeti nu pot fi zero pentru ca valorile lor sunt atribuite de InterNIC si reprezinta numerele retelelor respective. Doar ultimii doi octeti pot fi 0, deoarece numerele din acesti octeti reprezinta numarul host-urilor si sunt rezervate dispozitivelor atasate respectivei retele. Pentru a putea comunica cu toate dispozitivele din retea, adresa IP trebuie sa contina 0 �n ultimii doi octeti. O astfel de adresa ar fi de exemplu 176.10.0.0. C�nd se transmit date catre toate echipamentele dintr-o retea trebuie creata o adresa de broadcast. Broadcast-ul apare c�nd statia sursa transmite date catre toate celelalte dispozitive din retea. Dar pentru a fi sigura ca toate aceste dispozitive sunt �atente� la mesajul broadcast, statia sursa trebuie sa foloseasca o adresa IP pe care sa o recunoasca toate celelalte echipamente din retea. De obicei, �ntr-o astfel de adresa, bitii din portiune host au toti valoarea 1. Pentru reteaua folosita �n exemplul anterior, adresa de broadcast va fi 176.10.255.255. Portiunea �network� din cadrul unei adrese IP se numeste identificatorul retelei (network ID). �ntr-o retea, hosturile pot comunica �ntre ele doar daca au acelasi identificator de retea. Acestea pot sa partajeze acelasi segment fizic de retea, dar daca au identificatori de retea diferiti, nu pot comunica decit daca exista un alt dispozitiv care sa realizeaza conexiunea �ntre segmentele logice ale retelei (sau identificatorii acestora). (Puteti asemui acesti identificatori de retea cu codul postal). Portiunea �host� din cadrul unei adrese IP se numeste identificator host si reprezinta zona prin intermediul careia se identifica un dispozitiv dintr-o retea. Dupa cum am aratat deja, fiecare clasa de adrese IP permite un numar fix de

hosturi. Dar nu trebuie sa uitati ca prima adresa din fiecare retea este rezervata pentru a identifica reteaua, iar ultima adresa este rezervata pentru broadcast.

Adresare IP �n subretele

De cele mai multe ori, �n practica, pentru o mai mare flexibilitate, o retea poate fi impartita �n doua sau mai multe subretele. Similar cu portiunea �host� din cele trei clase de adrese, adresele pentru subretele pot fi atribuite de catre administratorul de retea. Mai mult, ca si �n cazul general, adresele subretelelor sunt unice. Adresa pentru o subretea include: numarul (identificatorul) retelei, numarul subretelei si numarul hostului. Pentru a crea o subretea, administratorul trebuie sa ��mprumute� biti din portiunea de host a unei clase si sa-i foloseasca �n cadrul c�mpului �subretea�. Numarul minim de biti ce pot fi �mprumutati din zona host este 2! Daca se doreste a se �mprumuta doar 1 bit pentru a crea o subretea, atunci vom fi �n situatia de avea un singur numar pentru retea (0) si o adresa de broadcast (1). Numarul maxim de biti ce pot fi �mprumutati din portiunea host poate fi oricare cu conditia de a pastra cel putin 2 biti pentru identificatorul de host. Termenul traditional de prefix pentru retele extinse sau subnet mask se refera la identificatorul care spune dispozitivelor dintr-o retea care parte dintr-o adresa IP reprezinta prefixul retelei, care parte reprezinta numarul subretelei si care este numarul hostului. O masca de subretea este o adresa IP si are tot 32 de biti. Bitii din portiunea network id si subnet au valoarea 1 �n timp ce bitii din portiunea host au valoarea 0. Ar fi foarte simplu daca lucrurile s-ar opri aici. Din nefericire �nsa, c�nd vorbim de subretele IP vorbim si de operatii booleane:

- AND � similara �nmultirii - OR � similara adunarii - NOT � schimba bitul 1 �n 0 sau 0 �n 1.

�ntr-o retea IP, cea mai mica adresa este adresa de retea, sau identificatorul acesteia. Aceasta afirmatie este valabila si �n cazul subretelelor: adresa cea mai mica este adresa subretelei. Routerul este dispozitivul de retea care realizeaza operatii booleane (pentru a sti pe ce ruta trebuie sa trimita informatiile), iar dintre acestea cea mai importanta este AND. Pentru a identifica o subretea, routerul ��nmulteste� logic adresa IP si subnet mask-ul, rezultatul obtinut reprezent�nd numarul retelei/subretelei.

Adrese IP private

�n fiecare clasa de adrese IP, exista anumite adrese care nu sunt atribuite de InterNIC. Acestea sunt denumite adrese private. Calculatoarele care nu se conecteaza la Internet, care nu folosesc un proxy server, sau care nu folosesc network address translation (NAT), pot folosi astfel de adrese. Exista o multime de aplicatii care nu necesita conectivitate externa pentru calculatoare. Spatiul pentru adrese private se prezinta astfel:

- 10.0.0.0-10.255.255.255; - 172.16.0.0-172.31.255.255; - 192.168.0.0-192.168.255.255

Routarea

Spuneam ca �n cadrul retelelor de calculatoare se folosesc doua scheme de adresare: o schema ce foloseste adresele MAC (care sunt adrese de nivel 2) si o schema ce foloseste adrese localizate la nivelul 3 al modelului OSI (de exemplu, adresele IP). Deoarece adresele IP sunt implementate la nivelul software-ului si se refera la reteaua �n care poate fi localizat un anumit echipament, sunt denumite si adrese de retea. Routerul conecteaza doua sau mai multe retele, fiecare dintre acestea trebuind sa aiba un identificator de retea unic pentru ca routarea sa aiba loc. Numarul retelei face parte integranta din adresa IP care este asignata fiecarui echipament atasat retelei. Componenta routerului prin care se realizeaza conexiunea acestuia cu reteaua se numeste interfata (uneori si port). �n cadrul routariilor IP, fiecare interfata trebuie sa aiba un numar de retea (subretea) unic. Dupa ce ati stabilit schema de adresare pe care o folositi �n retea trebuie sa decideti si maniera �n care veti atribui adrese IP echipamentelor din retea. De obicei, pentru aceasta sarcina, se folosesc doua metode: atribuire statica sau dinamica. Dar indiferent de metoda folosita trebuie sa tineti cont de faptul ca doua interfete nu pot sa aiba aceeasi adresa IP. Adresarea statica implica configurarea fiecarui echipament cu propria sa adresa, �n mod individual. Daca nu se tine o evidenta riguroasa a adreselor folosite pot sa apara probleme �n mometul �n care se constata duplicarea unei adrese. �n retelele care folosesc ca sistem de operare Windows-ul (9.x, NT sau 2000), �n momentul initializarii protocolului TCP/IP, sistemul de operare transmite o cerere ARP pentru a verifica daca adresa IP nu este duplicata. Daca se descopera ca doua statii au aceeasi adresa IP, sistemul de operare nu va initializa suita TCP/IP si

va genera un mesaj de eroare (de genul �statia cu adresa are aceeasi adresa IP�). Adresarea dinamica se poate face prin mai multe metode: BOOTP, RARP sau DHCP.

Componentele IP

Pentru ca doua statii sa poata comunica, statia sursa are nevoie at�t de adresa MAC c�t si de adresa IP a statie destinatie. Daca o statie doreste sa comunice cu o alta a carei adresa IP este cunoscuta, va cauta sa-i afle doar adresa MAC. �n cadrul suite TCP/IP exista un protocol numit ARP (Address Resolution Protocol) prin intermediul caruia se poate detecta �n mod automat adresa MAC a unei statii: ARP permite identificarea adresa MAC a unui calculator care are asociata o adresa IP. �n cadrul IP, unitatea de baza folosita �n transferul datelor o reprezinta datagrama IP. Procesarea acestor datagrame se face la nivelul software-ului. Altfel spus, continutul si formatul unei datagrame nu sunt dependente de hardware. O datagrama IP este formata din doua componente principale: - header � include adresa sursa si destinatie; - date. Trebuie mentionat ca alte protocoale de comunicatie au propriul format pentru datagrame. Datagrama IP este specifica IP. O alta componenta majora a IP este ICMP(Internet Control Message Protocol). Acest protocol este folosit de echipamentele dintr-o retea pentru a raporta sursei problemele care au aparut �n timpul transmiterii unui mesaj. De exemplu, daca un router primeste un pachet pe care nu �l poate transmite catre destinatie, va transmite expeditorului un mesaj de avertizare. O caracteristica a ICMP o reprezinta echo-request/echo-reply, prin care se testeaza daca un pachet poate sa ajunga la destinatie prin folosirea comenzii �ping�.

Functiile ARP

Spuneam ca un pachet trebuie sa contina at�t adresa MAC c�t si adresa IP a destinatarului. Daca una din aceste adrese lipseste, datele nu vor mai fi transferate de la nivelul 3 catre celelalte niveluri ale modelului OSI. �n aceste caz, cele doua adrese se verifica una pe cealalta. Dupa ce o statie identifica adresa IP a destinatarului, poate sa adauge pachetului si adresa MAC. Exista o multime de variante prin care un calculator poate determina adresa MAC pe care trebuie sa o adauge datelor �n timpul �ncapsularii. Cel mai multe dintre acestea presupun �nregistrarea tuturor adreselor MAC si IP ale tuturor echipamentelor care sunt conectate �n aceeasi retea. Aceste �nregistrari se numesc tabele ARP, si prin intermediul lor o adresa IP este mapata pe adresa MAC corespunzatoare.

Tabelele ARP reprezinta sectiuni din memoria RAM a statiilor de lucru, �n care se gestioneaza automat memoria cache a statiei. Fiecare calculator din retea are propria tabela ARP si c�nd doreste sa transmita ceva face apel la aceasta. C�nd statia sursa transmite catre o destinatie a carei adresa IP este cunoscuta, se va consulta tabela ARP pentru a se localiza adresa MAC a destinatiei. Daca IP localizeaza o astfel de �nregistrare �n tabela ARP (adresa IP destinatie - adresa MAC destinatie), va asocia adresa IP adresei MAC identificata si va folosi aceste adrese pentru �ncapsularea datelor. Ce se �ntimpla �nsa c�nd statia sursa nu identifica �n tabela ARP adresa MAC a statiei destinatie? �n acest caz, statia sursa initiaza un proces numit cerere ARP (ARP Request), proces care �i permite sa descopere adresa MAC a statiei destinatie. Cererea ARP implica crearea unui pachet care va fi trimis tuturor statiilor din retea. Pentru a se asigura ca toate calculatoarele vor receptionarea cererea ARP, statia ARP foloseste o adresa MAC de broadcast: conform schemei de adresare MAC, �ntr-o astfel de adresa toate valorile sunt F (adresa de broadcast va avea formatul FF-FF-FF-FF-FF-FF). Deoarece pachetele care contin cererea ARP traverseaza reteaua �n modul broadcast spuneam ca vor fi receptionate de catre toate calculatoarele. C�nd o statie receptioneaza un astfel de pachet �l transmite spre examinare nivelului retea. Daca adresa IP a statiei respective corespunde adresei IP din cererea ARP, aceasta va raspunde statiei sursa prin transmiterea propriei adrese MAC. Aceasta operatie este denumita de obicei raspuns ARP. �n momentul �n care statia care a lansat cererea ARP primeste raspuns, extrage adresa MAC din header si �si actualizeaza tabela ARP. �n acest moment, statia sursa va putea �ncapsula datele (la nivelul 3 si 4) folosind ambele adrese ale statiei destinatie . Ce se va �nt�mpla �nsa la destinatie? Nivelul legatura date al statiei destinatare extrage din header adresa MAC pe care o compara cu adresa. Daca cele doua adrese sunt identice, datele sunt transferate nivelului retea. Acesta examineaza datele si �vede� ca adresa IP destinatie continuta �n headerul IP corespunde cu adresa sa. Tot nivelul retea extrage headerul IP si transfera restul datelor �ncapsulate nivelului transport. Acest proces se repeta p�na �n momentul �n care restul pachetului, partial decapsulat, ajunge la nivelul aplicatie unde vor putea fi citite datele.

Default gateway si ARP �ntre subretele

Am vazut deja ca pentru a putea comunica, doua calculatoare aflate �n retele diferite, mai au nevoie pe l�nga adresa IP si de adresa default gateway: adresa IP a interfetei routerului prin care se conecteaza respectivul segment de retea. Adresa IP a gateway-ului trebuie sa fie �n aceeasi retea ca si statia respectiva. Daca nu se precizeaza care este gateway-ul retelei, comunicarea devine posibila doar intre calculatoarele aflate pe acelasi segment logic de retea. Calculatorul care doreste sa transmita date trebuie sa compare adresa IP a destinatarului cu

�nregistrarile din tabela ARP. Daca �n ARP nu se gasesc �nregistrari, calculatorul sursa nu are nici o adresa IP destinatie si datele nu vor putea fi transmise. Nu �ncercati sa vedeti pe bucati lucrurile prezentate p�na acum pentru ca ajungem la una din problemele cele mai importante: cum comunica doua calculatoare care se afla �n segmente de retea diferite (at�t fizic, c�t si logic). Calculatorul sursa trebuie totusi sa stie catre cine trimite datele. Si calculatorul sursa trebuie sa stie cum sa interpreteze datele primite. Am vazut deja ca ARP foloseste pachete broadcast �n anumite momente ... Routerul �n schimb, nu transmite mai departe pachetele broadcast. Un calculator care doreste sa trimita date catre o statie care se afla �n alt segment de retea, va trimite aceste date catre gateway. Prin ��nmultirea� (AND) adresei IP cu subnet mask-ul, calculatorul sursa determina adresa de retea a segmentului de retea. Daca statia destinatia nu este �n acelasi segment de retea, sursa transmite datele catre gateway. Daca statia sursa nu cunoaste adresa MAC a gateway-ului (nu exista �n tabela ARP), lanseaza o cerere ARP la care raspunde gateway-ul. Tabela ARP a router-ului contine �nregistrarile tuturor retelelor conectate direct la acesta. Mai exista o varianta ARP denumita proxy ARP, folosita �n retele de dimensiuni mici si lipsite de complexitate. �n aceasta varianta, o singura adresa IP este mapata pe mai multe adrese MAC. Un router pe care ruleaza proxy ARP, capteaza pachetele ARP si raspunde cu adresa MAC corespunzatoare.

Protocoale rutabile si protocoale pentru rutare

Deoarece IP (Internet Protocol) este un protocol al nivelului retea, poate fi rutat �ntre retele. Toate protocoalele care ofera suport nivelului retea se numesc protocoale rutabile (IPX/SPX, AplleTalk). Exista �nsa protocoale care nu functioneaza la nivelul 3. Acestea sunt denumite protocoale non-rutabile, si dintre acestea cel mai cunoscut este protocolul NetBEUI. Datorita caracteristicilor sale (dimensiuni reduse, rapid, eficient), acest protocol este limitat sa ruleaze doar pe un singur segment de retea. Ca un protocol sa devina rutabil trebuie sa ofere posibilitatea atribuirii unui numar de retea ca si un numar de host fiecarui calculator din retea. Unele protocoale precum IPX/SPX necesita atribuirea doar a numarului de retea deoarece ca identificator de host foloseste adresa MAC a calculatorului. Alte protocoale necesita precizarea unei adrese complete dar si a unei adrese de pentru masca subretelei (cazul IP). Protocoalele de rutare (nu le confundati cu cele rutabile!) determina drumul pe care un protocol rutabil �l urmeaza p�na la calculatorul destinatie. Astfel de protocoale s�nt: RIP (Routing Information Protocol), IGRP (Interior Gateway Routing Protocol), EIGRP(Enhanced Interior Gateway Protocol) sau OSPF(Open Shortest Path First). Aceste protocoale permit routerele sa realizeze o �harta� care contine celelalte routere din reteaua Internet. Aceasta facilitate permite de fapt routarea (alegerea celui mai bun drum catre destinatie si comutarea pachetelor catre acesta) prin includerea

acestora �n tabelele de rutare ale dispozitivului. Routerele folosesc astfel de protocoale pentru a schimba �ntre ele tabelele de routare si alte informatii despre rutare. Cel mai cunoscut protocol de rutare folosit pentru a transferul unor astfel de informatii �ntre routere este RIP (Routing Information Protocol). RIP este un protocol de tip interior gateway protocol care calculeaza distanta pe care trebuie sa o strabata un pachet p�na la destinatie, �n termeni de c�te hopuri (routere) trebuie sa traverseze respectivul pachet. Protocolul permite routerului sa-si actualizeze tabelele de routare la intervale regulate de timp, de obicei la fiecare 30 de secunde. Exista totusi un dezavantaj. Routerele care folosesc acest protocol sunt conectate la routerele din imediata lor vecinatate. Acest lucru duce la cresterea traficului �n retea datorita schimbului continuu si constant �n timp de informatii. RIP permite �nsa unui router sa determine ce cale sa aleaga pentru transmiterea datelor. Acest lucru este posibil prin folosirea unui concept denumit vectordistance. C�nd datele traverseaza un router catre o alta retea, se considera ca ele traverseaza un hop. �ntr-un traseu �n care numarul hopurilor este 4, �nseamna ca datele care vor urma aceasta cale trebuie sa treaca prin 4 routere pentru a ajunge la destinatie. Daca routerul identifica mai multe drumuri posibile pentru a transmite datele catre destinatie, va fi aleasa calea cu cel mai mic numar de hopuri. Deoarece numararea hop-urilor reprezinta singura unitate de masura folosita de protocolul RIP �n determinarea celui mai bun drum pentru pachete, drumul selectat nu va fi �n mod automat si cel mai rapid. Cu toate acestea RIP ram�ne unul dintre cele mai populare protocoale de routare (poate si din cauza ca este unul dintre primele protocoale dezvoltate si lumea s-a obisnuit cu el). RIP are �nsa o limitare: numarul maxim de hop-uri prin care datele pot sa treaca pentru a ajunge la destinatie este 15. Daca p�na la destinatie sunt mai mult de 15 routere, routerul va avertiza ca destinatia nu poate fi gasita. La nivelul legatura date, datagramele IP sunt �ncapsulate �n frame -uri si sunt tratate ca date compacte (headerul IP nu este �vazut� separat de restul datelor). Routerul receptioneaza frame-ul, extrage headerul IP si verifica adresa IP destinatie. Apoi cauta aceasta adresa �n tabela de routare, �ncapsuleaza datele �ntr-un frame de nivel 2 si le transmite interfetei corespunzatoare. �n cazul �n care �n tabela de routare adresa IP nu este gasita, routerul renunta sa mai transmita respectivul frame mai departe. Am dat acest exemplu pentru ca ajungem sa ne punem o �ntrebare: ce se �nt�mpla daca pachetele receptionate de router nu folosesc ca protocol rutabil IP-ul? Routerele sunt capabile sa suporte multiple protocoale de routare si sa �ntretina tabele de routare, �n mod concurent, pentru mai multe tipuri de protocoale routabile.

Despre serviciile oferite de retea

Majoritatea serviciilor oferite de o retea se bazeaza pe un sistem de distributie a datelor, sistem care nu se bazeaza pe o conexiune direc ta �ntre sursa si destinatie. Acest sistem trateaza fiecare pachet �n mod separat si �l transmite

catre destinatie pe propria sa ruta. Astfel, pachetele pot sa circule pe trasee diferite, dar la destinatie vor fi reasamblate. �ntr-un astfel de sistem calculatorul gazda nu este �contactat� �nainte ca sursa sa transmita un pachet cu date (acest sistem este comparabil cu sistemul postal). La polul opus se afla sistemele bazate pe conexiune: calculatorul sursa stabileste o legatura cu destinatarul �nainte de a transmite orice pachet (seamana cu sistemul telefonic). Prelucrarile care apar �n retelele care nu necesita conexiuni sunt cunoscute sub denumirea de comutarea pachetelor. �n astfel de retele, pe masura ce un pachet porneste de la sursa catre destinatie, poate fi comutat de la o ruta la alta, si este posibil chiar sa nu ajunga la destinatie! Dispozitivele de retea calculeaza ruta fiecarui pachet �n functie de mai multe criterii, motiv pentru care aceasta ruta poate sa difere de la un pachet la altul (spre exemplu, se ia �n calcul latimea de banda disponibila �n momentul transmiterii). Retelele bazate pe conexiuni sunt cunoscute si ca retele cu comutare de circuite. Spuneam ca acest lucru presupune stabilirea unei legaturi �ntre cele doua calculatoare. Toate pachetele care formeaza un mesaj vor fi transmise secvential catre destinatie, urm�nd acelasi traseu/circuit. Am facut aceasta scurta descriere deoarece, ati intuit deja ca, IP este un sistem care trateaza pachetele �n mod independent. Chiar daca unele pachete se mai ratacesc pe drum, IP se bazeaza pe protocoalele nivelului transport, protocoale care identifica pachetele pierdute si lanseaza cereri de retransmisie (nivelul transport este cel care se ocupa cu ordonarea pachetelor la destinatie)

Routerul, tabelele ARP si rutarea

Spuneam ca interfata sau portul prin care ruterul se conecteaza la retea este considerata parta a retelei si prin urmare are propria adresa IP. Ruterul, transmite si receptioneaza datele din retea construind tabele ARP prin care mapeaza adresele IP la adresele MAC ale participantilor. Ruterul poate fi conectat la mai multe retele sau subretele. �n general, echipamentele unei retele mapeaza adresele IP la adresele MAC, doar �n cazul dispozitivelor pe care le �vad� �n mod regulat. Aceasta �nseamna ca un anumit echipament contine astfel de informatii numai cu privire la alte doua dispozitive ale retelei din care face parte. Despre ce se �nt�mpla �n afara retelei/subretelei din care face parte, se cunosc foarte putine informatii. Tabelele ARP realizate de un ruter contin informatii despre toate retelele/subretelele conectate la acesta. Pe l�nga maparea adreselor IP la adresele MAC, ruterul mapeaza si porturi/interfete. Ce se �nt�mpla daca la un ruter ajunge un pachet a carui destinatie este o retea la care respectivul ruter nu este conectat? Pe l�nga adresele IP si MAC ale echipamentelor din retelele la care este conectat, ruterul mai detine si adresele IP si MAC ale altor rutere. Acestea sunt folosite pentru a directiona datele catre destinatia finala atunci c�nd adresa destinatie a unui pachet receptionat nu se afla �n tabela sa de rutare. Ruterul transmite acest pachet catre un alt ruter care pare sa contina informatii despre destinatar �n tabela sa de rutare.

Tabela ARP este folosita doar pentru a rezolva cererile din retelele locale. Cum se desfasoara procesul de rutare c�nd o statie cere servicii care nu pot fi satisfacute de ruterul local, dar nu nici nu stie adresa altui ruter? �n aceste situatii, statia sursa lanseaza o cerere ARP. Ruterul care este conectat la aceeasi retea ca si statia sursa preia cererea ARP si raspunde statiei respective. Acest raspuns contine adresa MAC a unui ruter care nu face parte din reteaua locala. Daca cererea ARP pe care o lanseaza statia sursa nu ar �trece� de granitele retelei locale, aceasta statie nu ar putea obtine informatii despre adresele destinatarului. Sa recapitulam putin. Avem doua statii (sursa si destinatie) aflate �n retele diferite (ceea ce �nseamna ca identificatorii de retea sunt diferiti). Statia sursa nu cunoaste adresa MAC a statiei destinatie. Prin urmare sursa face apel la serviciile unui ruter pentru a putea transmite date destinatarului. Ruterul care ofera astfel de servicii este denumit default gateway. Pentru a putea obtine serviciile mai sus amintite, statia sursa �ncapsuleaza datele cu adresa MAC a ruterului. Adresa IP folosita in headerul IP este cea a statiei destinatare si nu cea ruterului. De ce? Pentru ca statia sursa doreste sa transmita datele unei alte statii si nu ruterului. C�nd routerul receptioneaza datele, extrage si analizeaza informatiile specifice nivelului 2, restul datelor fiind transferate nivelului retea. Aici este examinata adresa IP destinatie. Ruterul compara aceasta adresa cu informatiile continute �n tabelele de rutare. Daca gaseste o corespondenta adresa IP-adresa MAC, si destinatarul face parte din una din retelele la care este atasat, ruterul �ncapsuleaza datele cu noua adresa MAC si le transmite destinatiei. Daca �n schimb �n tabele de rutare nu se regasesc informati cu privire la destinatarului pachetului, ruterul cauta adresa MAC a unui alt ruter si �i transfera acestuia datele. Acest tip de rutare este cunoscut si sub denumirea de rutare indirecta. Cum ��nvata� un ruter at�tea informatii? Prin doua metode: statica si dinamica. Spus �n c�teva cuvinte, aceste lucruri ar suna cam asa: daca informatiile din tabele de rutare trebuie scrise de �cineva� se spune ca este vorba de rutare statica; daca ruterul poate �nvata singur cum se va face rutare, se spune ca este o rutare dinamica. C�nd se foloseste un sau alta din cele doua variante? Daca administratorul de retea doreste sa controleze care vor fi caile folosite de ruter pentru a transmite pachetele la destinatie sau daca orice pachet va fi transmis pe un singur drum la destinatie, se va folosi rutarea statica.

II. COMENZI LINUX

Sintaxa comenzilor

Sintaxa se refera la structura comenzii si specifica optiunile si argumentele permise. Forma generala a unei comenzi Linux este:

$ comanda [-optiune(i)] [argument(e)]

Obs.: Ce este in paranteza inseamna elemente optionale, adica nu sunt intotdeauna necesare.

Comanda: Program executabil (specifica ce doresti sa faca sistemul) Optiune(i): Modifica executabilul (cum doresti sa ruleze sistemul comanda) Argument: Fisier sau director, incluzand calea sau un text. Daca nu este prevazuta calea atunci sistemul de operare va utiliza directorul curent.

Trebuie utilizat un spatiu ca delimitator intre fiecare parte a comenzii introduse. Comenzile in Linux sunt intotdeauna scrise cu litere mici (lower case). Optiunile sunt de obicei formate dintr-o singura litera precedata de o liniuta (semnul minus). Optiunile multiple pot fi combinate utilizand doar o singura liniuta. Optiunile pot fi scrise cu litere mari sau litere mici in functie de ceea ce se doreste sa se faca.

Lansarea in executie a unui program

Promptul "$" arata ca sistemul este pregatit sa accepte comenzi de la utilizator. Pentru a lansa in executie un program trebuie sa se tasetze numele fisierului care contine codul executabil.

Exemplu:

[user@host /]$ pine

Informatiile din paranteza au urmatoarea semnificatie: user@host inseamna utilizatorul "user" inregistrat la calculatorul cu numele "host" -

"/" inseamna directorul curent (in acest caz este radacina)

Toate aceste informatii impreuna cu semnul $ formeaza promptul. La unele sisteme, el poate avea mici modificari! Astfel, inainte de semnul "$" poate aparea numai numele calculatorului, fara numele utilizatorului, dar acestea sunt setari care se pot schimba.

Aceasta comanda este echivalenta cu :

[user@host /]$ /usr/bin/pine

/usr/bin/pine reprezinta calea completa spre fisierul (executabil) pine. In exemplul precedent este optionala deoarece sistemul cauta fisierul "pine" intr-o lista de directoare (specificate dinainte desigur), printre care si "/usr/bin". Exista si comenzi care trebuiesc lansate specificand (numai) numele complet! In caz contrar pe ecran apare mesajul de eroare "command not found", cu alte cuvinte sistemul nu stie unde este programul respectiv. Exemplu:

[user@host /]$ /sbin/repquota Usage: repquota [-v] [-g] [-u] -a repquota [-v] [-g] [-u] filesys ...

[user@host /]$ repquota bash: repquota: command not found

De regula principalele comenzi folosite in Linux sunt puse in directorul "/bin" sau "/usr/bin", iar sistemul este configurat sa caute aceste comenzi in directoarele amintite. Acest lucru este foarte convenabil, necesitand efortul minim din partea

utilizatorului. Un alt mod interesant de a ajuta utilizatorul este tasta "Tab"! Tastati cateva caractere dintr-o comanda si apoi apasati tasta "Tab". Sistemul va completa pentru dumneavoastra numele comenzii! In cazul in care incep mai multe comenzi cu caracterele precizate, veti auzi un bip, iar daca mai apasati inca o data veti vedea pe ecran toate posibilitatile. Exersand, veti observa ca aceasta tasta "Tab" este rapida, si foarte utila in cazurile in care nu va amintiti exact unele comenzi.

Exemplu:

[user@host bin]$ ps2 ps2ascii

ps2epsi

ps2pdf

[user@host bin]$ le less

lessecho

lesskey

let

lex

[user@host bin]$

Redirectarea iesirii unei comenzi

In unele cazuri este de dorit ca informatia produsa de o comanda (afisata pe ecran) sa fie directata intr-un fisier. Pentru aceasta, la sfarsitul comenzii adaugati semnul ">" urmat de numele fisierului care va fi creat si va contine aceasta informatie. Pe ecran nu va mai fi afisata aceasta informatie! Atentie: Daca redirectati output-ul unei comenzi intr-un fisier care deja exista, tot continutul lui va fi suprascris!

Exemplu:

[user@host user]$ ls -l > ls.txt [user@host user]$

Lansarea in background a unui program

Datorita posibilitatii de a lucra cu mai multi utilizatori deodata, sistemul poarta denumirea de �sistem multiuser�. Sistemul de operare Linux este si un sistem multitasking, ceea ce inseamna ca mai multe programe (procese) pot rula simultan. Acest sistem de procese numit multitasking este utilizat pentru a aloca timpul de lucru al procesorului mai multor utilizatori in acelasi timp. In realitate nu este vorba de procese care se ruleaza in acelasi timp ci unele dupa altele la intervale de timp de ordinul milisecundelor. Sistemul de operare aloca timpul in asa fel incat sa lase impresia de continuitate pentru fiecare utilizator. In timp ce unul dintre acestia lucreaza la terminalul sau el imparte cu ceilalti resursele de calcul. Exista doua moduri de a lansa in executie un background (in spate). Modul foreground este care necesita interventia utilizatorului (de informatii pe monitor. De regula, programele modul acesta.

program: foreground (in fata) si asociat cu programele interactive, la tastatura) si ii transmite lansate de utilizator sunt lansate in

Opus modului foreground, modul background este asociat de regula cu acele programe care nu necesita interventia utilizatorului in timpul desfasurarii lor. Totusi orice program poate fi lansat in executie in fiecare mod. Un program se lanseaza in backgroung adaugand semnul "&" la sfarsitul comenzii.

Exemple de programe care pot fi lansate in foreground sau background

Programul de posta electronica "pine" este un program care prezinta meniuri utilizatorului, acesta putand alege intre a citi posta primita, a trimite un nou e-mail, a tipari un mesaj, etc. El este exemplul ideal de program care ruleaza in foreground. Programul care primeste posta electronica din retea si o distribuie fiecarui utilizator este un proces care ruleaza in background. Un program poate fi lansat in background in felul urmator:

Exemplu:

[user@host /]$ tar -zcf ~/test.tgz /usr/doc/* & [1] 1119 [user@host /]$

Avantajul lansarii unui program in background este posibilitatea utilizarii

calculatorului si in timp ce procesul respectiv ruleaza. In exemplul precedent am folosit comanda tar (utila pentru arhivare/dezarhivarea fisierelor) ("-zcf ~/test.tgz /usr/doc/*" sunt parametrii comenzii "tar" iar semnul "&" semnifica lansarea in background). Sistemul raspunde "[1] 1119" si apoi afiseaza promptul asteptand alta comanda (in timp ce prima ruleaza!) ([1] inseamna ca este primul proces lansat in background iar 1119 este identificatorul de proces (PID)).

Manipularea proceselor. Comenzile "jobs", "fg", "bg", "ps", "kill"

Asupra unui proces, odata pornit, se pot efectua urmatoarele operatii:

-

Terminarea

-

Suspendarea

-

Reluarea unui proces suspendat

-

Mutarea in background

-

Aducerea in foreground

-

Listarea proceselor

Comanda jobs va arata programele lansate in background de la terminalul curent.

[user@host /]$ jobs [1]-

Running

yes >/dev/null &

(wd: ~)

[2]+

Running

tar -zcf ~/test2.tgz usr/doc/* &

[user@host /]$

Pentru a vedea procesele pornite si de la alte terminale puteti folosi comanda ps: Comanda "ps" (prescurtare de la Processes Status) este mai complexa decat "jobs". Pentru manipularea unui proces este necesara cunoasterea identificatorului procesului (PID) furnizat de aceasta comanda.

[user@host user]$ ps

PID TTY STAT TIME COMMAND 287

1

S

0:00 -bash

288

2

S

0:00 -bash

329

2

S

0:00 /usr/bin/mc -P

331

p0

S

0:00 bash -rcfile .bashrc

335

1

R

0:00 ps

[user@host user]$

Terminarea

In unele sitatii este de dorit oprirea fortata a proceselor inainte de terminarea lor fireasca. Dupa terminarea procesului memoria ocupata se elibereaza. Pentru aceasta se foloseste comanda "kill".

[user@host user]$ ps PID TTY STAT TIME COMMAND 287

1

S

0:00 -bash

288

2

S

0:00 -bash

289

3

S

0:00 -bash

329

2

S

0:01 /usr/bin/mc -P

331

p0

S

0:00 bash -rcfile .bashrc

348

1

S

0:01 top

362

3

R

0:00 ps

[user@host user]$ kill 348

[user@host user]$ ps PID TTY STAT TIME COMMAND 287

1

S

0:00 -bash

288

2

S

0:00 -bash

289

3

S

0:00 -bash

329

2

S

0:01 /usr/bin/mc -P

331

p0

S

0:00 bash -rcfile .bashrc

363

3

R

0:00 ps

[user@host user]$

Daca programul este in foreground (accepta comenzi de la tastatura), atunci el (de regula) se poate opri folosind combinatia de taste Control-C. Cele doua metode sunt echivalente pentru ca in fiecare caz sistemul trimite procesului respectiv semnalul "TERM" pentru incheierea programului.

Suspendarea

Suspendarea unui proces inseamna oprirea lui temporara, cu posibilitatea continuarii rularii sale. Spre deosebire de terminare, programul "ingheata" in starea sa la momentul suspendarii, iar memoria ocupata cu acest proces NU este eliberata. Pentru suspendarea unui program care ruleaza in foreground se poate apasa ControlZ. Daca programul ruleaza in background, pentru stoparea sa trebuie data comanda "kill" cu parametrul "-STOP"

$ kill -STOP 435

435 reprezinta identificatorul procesului care se doreste a fi stopat. Acest identificator il puteti afla folosind comanda "ps"

Reluarea unui proces suspendat

In mod analog cu comenzile anterioare, "kill -CONT" permite continuarea unui proces suspendat. Aceasta continuare se va face in background. Doua comenzi utile sunt "fg" si "bg": Comanda "fg" continua in foreground un proces intrerupt, iar comanda "bg" in background.

Aducerea unui proces in foreground

Daca procesul este stopat sau ruleaza in background, aducerea lui in foreground se face folosind comanda "fg". Daca sunt mai mult de 2 procese in aceasta stare, comanda "fg" (sau "bg") trebuie urmata de un numar in felul urmator:

[user@host user]$ jobs [1]

Stopped

yes

[2]-

Stopped

yes

[3]+

Stopped

grep k

[user@host user]$ fg 3 grep k

(Ctrl+Z) [3]+

Stopped

grep k

[user@host user]$

Dupa cum se vede din exemplul anterior, procesele sunt numerotate in ordine crescatoare, iar numarul corespunzator fiecarui proces il putem afla folosind comanda "jobs". Acest numar este diferit de PID (identificatorul procesului) aflat prin comanda "ps" (Processes Status).

Mutarea unui proces in background

Pentru a muta un proces (care ruleaza in foreground) in background, se proceda in felul urmator: apasati Control-Z pentru a opri procesul. In moment procesul este suspendat. Tastati comanda "bg" pentru a continua background procesul stopat. Pentru aducerea lui in foregroung, tastati "fg". Deplasarea prin structura de directoare

poate acest in comanda

Sistemul de fisiere este, asa cum am aratat, organizat cu ajutorul directoarelor si a subdirectoarelor. Directorul curent $ cd /usr/bin [Enter] $ pwd [Enter]

/usr/bin Calea absoluta si calea relativa Calea absoluta porneste din directorul radacina in timp ce calea relativa porneste din directorul curent. $ cd /usr/local[Enter] Aceasta este o cale absoluta deoarece incepe cu /. $ pwd

[Enter]

/usr/local $ cd bin [Enter] Aceasta este o cale relativa deoarece porneste din directorul curent si merge in jos catre bin. $ pwd [Enter] /usr/local/bin Deplasarea in directoarele anterioare Fiecare director are doua referinte speciale pentru subdirectoare: -

un punct (.) se refera la directorul curent

-

doua puncte (..) se refera la directorul anterior.

Aceste simboluri sunt nume efective de directoare. $ cd .. [Enter] $ pwd [Enter] /usr/local $ cd ../bin [Enter] $ pwd [Enter] /usr/bin Se poate face deplasare inapoi mai mult de un nivel. $ cd ../../var/tmp [Enter] $ pwd [Enter] /var/tmp $ cd /usr/bin/../local/bin/.. [Enter] $ pwd [Enter] /usr/local Referirea exacta la directorul curent

Directorul current poate fi privit ca un singur punct. In practica toate caile relative pot incepe cu prefixul ./ $ cd ./bin [Enter] $ pwd [Enter] /usr/local/bin Directorul home Fiecare utilizator are un director personal, cunoscut sub numele de home (acasa), el pastreaza toate datele ce apartin utilizatorului respective. Tastand doar cd, utilizatorul poate ajunge direct in directorul sau home. $ cd [Enter] $ pwd [Enter] /home/john Unele shell-uri inlocuiesc semnul ~ de la inceputul unei cai cu calea directorului home a utilizatorului. $ cd ~ [Enter] $ pwd [Enter] /home/john In acelasi fel, daca semnul ~ este asezat in fata unui cont de utilizator va fi inlocuit cu calea catre directorul home al utilizatorului. $ cd ~mary [Enter] $ pwd [Enter] /home/mary Inapoi la directorul home: $ cd [Enter] Continutul directoarelor Pentru a lista continutul unui director se foloseste comanda ls. $ ls /bin [Enter] Comanda ls /bin afiseaza continutul lui /bin/. O afisare mult mai completa se poate obtine folosind optiunea �l (long list). $ ls -l /bin [Enter] -rwxr-xr-x

1 root

root

2612 Mar

-rwxr-xr-x

1 root

root

60592 Feb

7 11:29 arch 3 20:12 ash

-rwxr-xr-x

1 root

root

263064 Feb

-rwxr-xr-x

1 root

root

9968 Feb

lrwxrwxrwx

1 root

root

-rwxr-xr-x

1 root

root

-rwxr-xr-x

1 root

root

3 20:12 ash.static 3 19:04 aumix-minimal

4 Apr 13 23:28 awk -> gawk 5756 Mar

7 12:15 basename

316848 Feb 27 18:44 bash

... multe linii ... -rwxr-xr-x

1 root

root

4320 Mar

-rwsr-xr-x

1 root

root

26608 Feb

-rwxr-xr-x

1 root

root

6196 Mar

lrwxrwxrwx

1 root

root

7 12:15 true 3 15:14 umount 7 12:15 uname

14 Apr 13 23:49 userconf -> /bin/linuxconf

�����

$ cd [Enter] $ ls [Enter] Pentru a afisa fisierele ascunse (care incep cu un punct) : $ ls �a [Enter] . .mc

.bash_history

.enlightenment

.. .tcshrc

.bash_logout

.gnome

.ICEauthority .xsession-errors

.bash_profile

.Xauthority

.bashrc

.Xdefaults

.cshrc

.gnome-desktop .gnome-help-browser .gnome_private

Crearea fisierelor Exista modalitati diferite de a crea un fisier. Cel mai simplu este sa creezi un fisier gol folosind comanda touch. Mai intai se face deplasarea in directorul home, ce mai bun �loc de joaca�. $ cd [Enter] $ touch myfile [Enter] $ ls -l myfile [Enter] -rw-rw-r-- 1 john john 0 Dec 23 10:49 myfile

Fisierul a fost creat.. Se poate folosi si comanda cat: $ cat > myfile2 [Enter] there are better ways to write [Enter] text.[Enter] This is a one-way writing. [Enter] [Ctrl+d] $ cat myfile2 [Enter] Copierea fisierelor $ cp myfile2 myfile3 [Enter]

Copierea unui grup este posibila doar daca ultimul fisier este un director existent: $ cp myfile myfile2 myfile3 /tmp [Enter] $ cp myfile* /tmp [Enter] Stergerea fisierelor Atentie atunci cand stergeti ceva si sunteti administrator! $ rm myfile myfile2 [Enter] Nu exista nici o modalitate pentru a recupera fisierele sterse. Puteti utiliza metacaracterele: * si ?. $ ls myfile* [Enter] myfile3 $ rm myfile* [Enter] Crearea directoarelor: $ cd [Enter] $ mkdir mydir [Enter] Sa verificam cu ls. $ ls �l [Enter] ... drwxr-xr-x ...

8

john

john

1024 Dec 23

12:11 mydir

Caracterul d de la inceputul sirului ne spune ca este un director. Copierea directoarelor: Comanda cp cu optiunea -r sau -R. $ cp -r mydir mydir2[Enter] Stergerea directoarelor: Se pot sterge directoare goale utilizand rmdir: $ rmdir mydir2[Enter] Iata insa ceva mai complex (folosim ca parametru �r de la recursiv) : $ mkdir carbon [Enter] $ mkdir carbon/hydrogen [Enter] $ mkdir carbon/oxygen [Enter] $ mkdir carbon/hydrogen/helium [Enter] $ rmdir carbon [Enter] rmdir: carbon: Directory not empty $ rm -r carbon [Enter] Mutarea si redenumirea: In mediul Unix redenumirea si mutarea unui fisier inseamna acelasi lucru. Comanda utilizata este mv: $ touch white[Enter] $ touch green[Enter] $ mkdir purple[Enter] Sa verificam: $ ls -l[Enter] ... -rw-rw-r--

1

john

john

0 Dec 25 12:46 white

-rw-rw-r--

1

john

john

0 Dec 25 12:46 green

drwxrwxr-x

2

john

john

1024 Dec 25 12:46 purple

... Sa redenumim fisierul white si sa-l facem brown.

$ mv white brown[Enter] $ ls -l[Enter] ... -rw-rw-r--

1

john

john

0 Dec 25 12:46

brown

... Pentru a muta mai multe fisiere odata destinatia trebuie sa fie un director. $ mv brown green purple [Enter] $ ls -l purple [Enter] -rw-rw-r-- 1 john john 0 Dec 25 12:46 green -rw-rw-r-- 1 john john 0 Dec 25 12:46 brown $ mv purple /tmp [Enter] Realizarea legaturilor (link): In locul copierii unui fisier s-ar putea sa dorim sa cream o referinta catre acesta. Exista doua tipuri de legaturi care pot fi create: hard link-uri si soft link-uri. Comanda pentru o legatura soft este ln cu optiunea -s. Mai intai cream mediul: $ touch one[Enter] $ touch two[Enter] $ mkdir three[Enter] Verificam.. $ ls �l [Enter] ... -rw-rw-r-drwxrwxr-x

1 john john 2 john john

-rw-rw-r--

0 Dec 25 12:46 1024 Dec 25 12:46

1 john john

two three

0 Dec 25 12:46

one

$ ln -s one one.bis [Enter] $ ls �l [Enter] ... lrwxrwxrwx

1

john

john

La fel este si pentru directoare. $ ln -s /tmp miatemp [Enter]

3 Dec 25 12:47

one.bis -> one

$ ln -s /home/john/one* /home/john/two three [Enter] $ ls -l three [Enter] lrwxrwxrwx

1

john

john

15 Dec 25 15:21

two -> /home/john/two

lrwxrwxrwx

1

john

john

15 Dec 25 15:21

one -> /home/john/one

lrwxrwxrwx

1

john

john

19 Dec 25 15:21

one.bis -> /home/john/one.bis

Metacaracterele(wildcards)

Metacaracterele sunt caractere de la tastatura cu intelesuri speciale pentru shell. Ele reprezinta o caracteristica puternica a oricarui shell. O definitie generala a metacaracterului este: orice caracter de la tastatura care nu este alfanumeric. Metacaracterele sunt utilizate cu multe comenzi Linux pentru a avea mai multa flexibilitate. Unele dintre acestea folosite in Linux au functii similare cu cele din DOS. Asterisk-ul (*) si semnul intrebarii (?), de exemplu, sunt metacaractere, cunoscute si ca wildcard-uri, si sunt utilizate pentru a lucra mai eficient cu un grup de fisiere. Este foarte important sa nu se foloseasca metacaractere atunci cand sunt numite fisierele sau directoarele. Punctul (.) si linia (_) sunt singurele caractere nonalfanumerice care nu sunt metacaractere. De aceea ele pot fi folosite in numele fisierelor. O linie de legatura(-), chiar daca este un metacaracter (utilizat pentru a delimita optiunile intr-o linie de comanda), poate fi si el utilizat la denumirea fisierelor. Completarea automata: Shell-ul poate completa o comanda folosind [Tab], aceasta caracteristica este utila atunci cand avem fisiere cu nume lungi. $ touch microprocessor[Enter] $ touch microscopic[Enter] $ touch supersonic[Enter] $ ls sup[Tab] $ ls sup[Tab]ersonic[Enter] $ ls mic[Tab]ro $ ls mic[Tab]rop[Tab]rocessor[Enter] Substituirea cu metacaractere: Aceasta este o modalitate alternativa pentru a completa o comanda; shell-ul este acela care schimba simbolurile cu informatiile corespunzatoare. Asterisk �*� Acest simbol poate fi inlocuit cu o secventa de simboluri, de la zero la infinit.

$ ls [Enter] $ ls * [Enter] Comanda a doua este dferita, shell-ul inlocuieste * cu lista fisierelor si a subdirectoarelor din directorul current. Aceasta inseamna ca daca exista vreun subdirector, continutul sau va fi afisat. $ ls micro* [Enter] microprocessor microscopic poate fi inlocuit cu un sir nul: $ touch millimicro [Enter] $ ls *micro* [Enter] microprocessor microscopic millimicro Semnul intrebarii �?� Semnul intrebarii ? poate fi inlocuit doar cu un simbol. Sa creeam niste fisiere: $ touch xy123j4 [Enter] $ touch xy456j5 [Enter] $ touch xy789j111 [Enter] $ touch xy78j67 [Enter] $ ls [Enter] xy123j4 xy456j5 xy789j111 xy78j67 $ ls ?????j? [Enter] xy123j4 xy456j5 Vom avea un rezultat diferit utilizand

*

$ ls *j* [Enter] xy123j4 xy456j5 xy789j111 xy78j67 Parantezele patrate �[ ]� Parantezele patrate sunt utilizate pentru a dispune de o categorie de simboluri

din care sa alegem simbolurile substituente. Doar un simbol din cele listate este folosit. $ ls xy????[4567]* [Enter] xy123j4 xy456j5 $ ls xy????[4-7]* [Enter] Redirectionarea intrarilor/iesirilor si pipeline : Shell-ul permite redirectionarea rezultatelor comenzilor de la monitor (dispozitivul de iesire standard). Acelasi lucru se intampla cu introducerea datelor (aici este vorba de tastatura). Pentru redirectionari se folosesc semnele > sau >> sau < . Redirectionarea: $ ls -l > mylist [Enter] $ cat mylist [Enter] Pentru intrare .. in locul utilizarii intrarii standard (tastatura). $ cat < mylist [Enter] Adaugarea la un fisier. $ ls -l /tmp >> mylist[Enter] $ cat mylist[Enter] Pipeline: Pipeline (|) este o modalitate de a redirectiona rezultatul sau intrarea unei comenzi. $ cat mylist | sort [Enter] $ cat < mylist | sort [Enter] Mai usor fara pipeline. $ sort < mylist[Enter] Semnul �;� Semnul ; permite introducerea mai multor comenzi pe o singura linie de comanda. $ touch xy123j4 ; cat mylist Comenzile care urmeaza sunt importante deoarece ele ajuta la descoperirea informatiilor despre fisiere. Aceste comenzi pot fi folosite pentru a determina tipul fisierelor si care aplicatie le-a creat. De asemenea, sunt o serie de comenzi care permit vizualizarea s/sau modificarea continutului fisierelor text sau compararea acestora. Combinatiile cu tasta CTRL

1. Control-c � Intrerupe activitatea curenta; este folosita in mod curent pentru a intrerupe sau pentru a termina un un proces sau un output pe ecran prea lung (rezultat de exemplu in urma utilizarii comenziilor man, cat sau ls). Control-c este util si pentru a recupera promptul atunci cand a fost introdusa o linie de comanda nerecunoscuta de sistem (de ex. $ls " ) si s-a returnat al doilea prompt.

2. Control-d � Indica sfarsitul fisierului sau iesire (exit). Secventa Controld este utilizata pentru a iesi din anumite programe, dintr-o fereastra terminal (telnet de exemplu). Ca regula generala, cand va impotmoliti si nu functioneaza Control-c, incercati Control-d.

3. Control-u � Sterge intreaga linie de comanda. Utilizari frecvente ale combinatiei Control-u: 1. O modalitate rapida de a sterge o linie de comanda atunci cand v-ati decis sa nu o executati 2. Daca sunteti logati intr-un sistem la distanta iar tasta backspace nu functioneaza. 3. Deoarece nu vedeti parola atunci cand o scrieti, puteti folosi Control-u pentru a o sterge si pentru a o scrie din nou de la inceput daca nu sunteti siguri ca ati scris-o corect. Determinarea tipului fisierului cu comanda file

Intr-un sistem Linux se intalnesc mai multe tipuri de fisiere. Tipul acestora poate fi determinat utilizand comanda file command. Acest tip de informatie poate fi important atunci cand un utilizator incearca sa deschida sau sa citeasca un fisier. Determinarea tipului fisierului poate fi de ajutor si pentru a determina programul sau comanda de utilizat pentru a deschide un fisier. Rezultatul obtinut de pe urma unei astfel de comenzi este de cele mai multe ori unul dintre urmatoarele: Text, Executable sau Data.

a. Fisiere Text � Exemplele includ text ASCII sau text in englezea, comenzi text, si scripturi shell executabile. Acest tip de fisier poate fi citit utilizand cmenzile cat sau more si poate fi editat utilizand un editor de text (precum vi sau pico). b. Fisiere executabile sau Binare � Exemplele includfisiere ELF sau alte executabile legate dinamic. Acest tip indica faptul ca fisierul este un program sau o comada.

c. Fisere de date � Aceste fisiere sunt create de aplicatii care ruleaza pe sistem. In unele cazuri se indica tipul fisierului; de exemplu, document

FrameMaker. Vizualizarea continutului unui fisier cu comanda cat

Comanda cat (prescurtarea pentru concatenate) afiseaza pe ecran continutul unui fisier text. Este utilizat adesea pentru fisiere text scurte precum fisierele scripturi (similare cu fisierele batch). Daca fisierul ocupa mai mult de un ecran este de preferat sa se recurga la comanda Vizualizarea continutului unui fisier cu comanda more

Comanda more este metoda preferata de afisare a fisierelor text deoarece continutul apare pe rand pe cate un ecran. Daca informatia din fisier nu incape pe un singur ecran, apare in partea de jos a ecranului urmatorul mesaj (unde n reprezinta procentul din continutul fisierului deja afisat): --More--(n%). Apasand tasta Enter se continua afisarea linie cu linie. Dac se apasa Space atunci se va umple urmatorul ecran. Vizualizarea portiunilor de fisier cu comanda head

Comanda head este utilizata pentru a afisa primele n linii dintr-unul sau mai multe fisiere text. Primele 10 linii sunt afisate automat daca se omite optiunea -n. Comanda head este utila atunci cand doriti doar sa verificati primele cateva linii dintr-un fisier indiferent de cat de lung este acesta. Vizualizarea portiunilor unui fisier cu comanda tail

Comanda tail se foloseste pentru a afisa ultimele n linii ale unui fisier. Ultimele 10 linii sunt afisate atunci cand se omite optiunea -n. Comanda tail este utila pentru verificarea celor mai recente intrari in fisierele log foarte lungi. Optiunea -n afiseaza ultimele n linii ale fisierului.

Determinarea numarului de linii, cuvinte si caractere utilizand comanda wc

Comanda wc (word count) poate fi utilizata pentru a afisa numarul de linii, cuvinte, octeti ai unui fisier text. Aceasta comanda este utila atunci cand se incearca determinarea caracteristicilor unui fisier sau cand se compara doua fisiere. Determinarea diferentelor dintre fisiere cu comanda diff

Comanda diff (difference) este utilizata pentru a compara doua fisiere text si pentru a determina diferentele dintre ele. Comanda wc poate fi utilizata pentru a compara fisiere tata timp cat ea numara linii,cuvinte si caractere. Este posibil ca doua fisiere sa aiba acelasi numar de linii, cuvinte si caractere insa sa aiba cuvinte si caractere diferite. Comanda diff poate sa descopere aceste diferente intre fisiere: rezultatul acestei comenzi va afisa diferentele dntra doua fisiere text linie cu linie. Exista doua optiuni pentru comanda diff : -i si -c. Optiunea -i ignora tipul literelor (mari sau mici); de exemplu A este tot una cu a. Optiunea -c realizeaza o comparatie detaliata si afiseaza o lista a diferentelor cu trei linii de context. Cu aceasta optiune, afisarea incepe cu identificarea fisierelor implicate in comparatie si data la care au fost acestea create.

Drepturi asupra sistemului de fisiere

Drepturile asupra fisierelor si directoarelor se pot determina utilizand comanda ls (list) cu optiunea �l (long), asa cum s-a aratat in paginile anterioare.

Nota: Atunci cand se lucreaza cu drepturile, cele mai importante elemente ale listarii sunt: tipul fisierului, drepturile, proprietarul, grupul si numele fisierului sau directorului.

Tipul fisierului: O liniuta (-) pe prima pozitie indica un fisier obisnuit. Un d indica un director. Drepturile: 3 Seturi de drepturi: pentru� Utilizator (proprietar), Grup, Alti Proprietarul: User (login) ID al utilizatorului care a creat fisierul sau directorul. Grupul: Numele grupului caruia ii apartine proprietaru, stabilit de catre administratorul sistemului. File Name: Numele fisierului sau directorului. Interpretarea drepturilor

Read (r)- Fisierul poate fi afisat sau copiat. Continutul poate fi listat cu comanda ls. (Pentru a afisa o lista lunga (ls �l) trebuie sa existe si dreptul de executie).

Write (w)- Continutul fisierului poate fi modificat. Fisierele pot fi sterse.

(Pentru a adauga sau pentru a sterge fisiere trebuie sa existe si dreptul de executie).

Execute (x)- Fisierul poate fi executat (doar scripturile shell sau cele executabile). Permite de asemenea comenzii find sa caute printr-un director.

Nu- O liniuta (-) indica faptul ca acel drept nu exista.

Cele noua drepturi sunt divizate in trei seturi care corespund, in ordine, proprietarului, grupului, altora. Fiecare set de drepturi este alcatuit intotdeauna din secventa r (read), w (write), si apoi x (execute). Daca nu este permis un drept atunci apare semnul minus (-) in locul acestuia. Schimbarea drepturilor

Drepturile asupra fisierelor si directoarelor pot fi schimbate utilizand comanda chmod (change mode). In mod normal drepturile standard pentru un fisier sau un director sunt adecvate pentru cele mai multe dintre nevoile de securitate. In mod standard, toate fisierele sunt create cu drepturi care permit categoriei publicului (altii) sa citeasca fisierul. Aceasta inseamna ca oricine intra in sistem poate vede continutul fisierului si il poate copia. Pentru fisierele unde nu se doreste acest lucru, sau in alte situati, se pot modifica drepturile . Comanda chmod (change mode) este utilizata de proprietarul unui fisier superuser pentru a modifica drepturile asupra fisierului.

sau de

Exista doua moduri de lucru cu comanda chmod: modul simbolic sau relativ) si modul octal (sau absolut). Formatul general al comenzii chmod este prezentat in continuare:

chmod modul numefisier

* Modul Simbolic � utilizeaza combinatii de litere si simboluri pentru a adauga sau pentru a indeparta anumite drepturi pentru o categorie de utilizatori. * Modul Octal � utilizeaza numere pentru a reprezenta drepturile asupra fisierelor. Schimbarea drepturilor utilizand Modul Simbolic

Atunci cand se utilizeaza acest mod se lucreaza, de obicei, cu o categorie de utilizatori, desi se pot atribui drepturi deodata si tuturor categoriilor de utilizatori.

Portiunea �modul� din formatul comenzii chmod este formata din trei parti: * Cine- Categoria de utilizatori cu care se lucreaza: u = user, g = grup, o = altii sau a = toti * Op - Operatorul sau ce se doreste sa se faca: atribuie (=), indeparteaza (-), acorda (+) * Drepturile - Dreptul(rile) ce se atribuie � r = read, w = write or x = execute Exemple:

Se sterge (-) dreptul de citire (read) (r) pentru fisierul dante din categoria de utilizatori altii (other) (o). Nu sunt spatii intre o � si r.

chmod o - r dante

Urmatorul exemplu adauga permisiunea de scriere (write) (w) fisierului dante pentru categoriile de utilizatori grup (g) si other (o).

chmod g o + w dante Determinarea drepturilor in Modul Octal

Modul Octal asigura un mijloc numeric rapid de modificare a drepturilor pentru toate categoriile de utilizatori. Exista trei drepturi posibile pentru fiecare set (r, w, si x) pentru fiecare tip de categorie de utilizatori (user, grup, altii). Fiecare set de drepturi poate fi atribuit print-o valoare numerica de la 0 la 7, in functie de cate drepturi sunt permise. Dreptul r (read) are atribuita valoarea 4, w (write) valoarea 2 si x (execute) valoarea 1. Prin adunarea numerelor se obtine un total al celor trei drepturi care sunt atribuite categoriei respective de utilizatori (User, Grup sau Altii). De exemplu, daca proprietarul (user) are pentru un fisier drepturile r w x, vom aduna 4 (read) + 2 ( write) + 1 (execute) egal cu 7. Daca grupul are drepturilev r w � vom avea 4 + 2 + 0 (fara execute) si un total de 6. Daca altii (other) au doar dreptul r vom avea 4 + 0 + 0 (fara write sau execute) si un total de 4. Modul octal pentru acest fisier sau director este 764.

7 6 4 r w x r - - r w 4+2+1 4+2+0 4+0+0

Folosind modul octal nu este nevoie a se specifice categoria de utilizatori atata timp cat fiecare pozitie reprezinta una din cele trei categorii. Modul octal este alcatuit din trei numere, fiecare repezentand suma drepturilor pentru una din cele trei categorii de utilizatori (User, Grup, si Altii). Comenzi pentru procesarea fisierelor Comanda find poate fi utilizata pentru a gasi fisiere anume oriunde in structura de directoare. Comanda grep este utilizata pentru gasi siruri de caractere specifice in fisiere si pentru a lista fisierele si liniile in care au fost gasite. Gasirea fisierelor

Comanda find poate fi utilizata pentru a descoperii fisiere pe baza anumitor criterii. Atunci cand un fisier sau grup de fisiere s-a potrivit cu criteriul se poate executa alta comanda asupra fisierelor gasite.Comanda find poate fi utilizata in multe scopuri, inclusiv pentru stergrerea, salvarea sau printarea fisierelor. Comanda find poate localiza fisiere atat pe sistemul propriu cat si pe un sistem la distanta. Cautarea incepe din punctul specificat din ierarhia de directoare catre subdirectoarele aflate sub acel punct. O cautare care incepe din root poate dura foarte mult timp. Cautarea unui sir de caractere in fisiere

Comanda grep (Global Regular Expression Print) este utilizata pentru a cauta un sir de caractere intr-un fisier sau in rezultatul unei comenzi. Comanda grep cauta in fisier sirul specificat s afiseaza toate liniile care contin modelul respectiv. Aceasta comanda este utilizata in mod frecvent ca filtru impreun acu alte comenzi. De exemplu, puteti executa comanda ps (process status) si in rezultatul executiei sa cautati toate potivirile cu un anume proces. Comanda grep este case sensitive.

grep [optune(i)] sir cale/numefisier

In examplul urmator, comanda grep este folosita pentru a cauta in toate fisierele din directorul curent (indicat prin ./) pentru a gasi acele fisiere care contin sirul de caractere xyz.

grep xyz ./* Sortarea fisierelor cu comanda sort

Comanda sort asigura un mijloc rapid si simplu pentru a putea organiza datele fie in ordine afabetica fie in ordine numerica. Comanda sort lucreaza numai cu fisiere text ASCII. Exista un numar de optiuni disponibile pentru comanda sort. Acestea permit operatorului sa defineasca tipul de sortare care trebuie executata precum si campul din care sa inceapa sortarea.

sort [options] [input_filename]

In examplul urmator, comanda sort va fi utilizata pentru a produce un tip de sortare ASCII , incepand cu primul caracter al fiecarei linii pentru file2.

Exemplu: sort file2

In exemplul urmatorare loc o sortare numerica (n) in al doilea camp al unui fisier (sort sae un separator folosind +1 in sintaxa). Exemplu: sort +1n fileX

Arhivarea (comprimarea) si dezarhivarea:

Linux-ul include in orice distributie utilitarele de arhivare/dezarhivare ca tar, gzip, gunzip. Mai intai cateva cuvinte: Ce este arhivarea si de ce este utila ? Arhivarea este procesul prin care un anume fisier este "codat" astfel incat sa ocupe mai putin spatiu pe mediul de stocare ( de regula harddisk sau floppy-disk, dar si banda magnetica si alte medii). Aplicatiile folosirii acestei tehnici sunt numeroase, dintre care cele mai des folosite sunt in primul rand economia de spatiu de stocare: 1. CDrom-ul cu distributia Linux (si nu numai) are fisierele arhivate, pentru a folosi mai eficient spatiul disponibil. 2. Daca vreti sa copiati pe discheta (1.44 Mb) un fisier mai mare decat spatiul disponibil, trebuie mai intai sa arhivati (comprimati) fisierul. 3. Toate programele si documentatiile disponibile pe internet sunt arhivate pentru

a diminua folosirea retelei si timpul de copiere! Tehnicile de compresie sunt foarte complexe si specializate pe tipuri de fisiere. Astfel exista compresie pentru imagini, pentru videoclipuri, pentru audio, dar si pentru fisiere "normale", care nu se incadreaza in aceste tipuri. Cand aveti nevoie sa folositi comprimarea/decomprimarea fisierelor:

* Cand obtineti intr-un fel sau altul fisiere comprimate, * Cand aveti nevoie de spatiu pe disk, sau un anume fisier nu incape pe discheta, * Ca sa pastrati ordine in fisierele dvs (de ce nu ?), * Cand trimiteti un fisier prin email este politicos intai sa-l comprimati ... * etc ... Cum comprimati un fisier ? Cum decomprimati un fisier ? Compresia

Comanda pentru compresia unui fisier este "gzip", iar sintaxa este foarte simpla:

$ gzip fisier

Comprima "fisier". La sfarsitul acestei operatii fisierul va avea extensia .gz si bineinteles o lungime mai mica! Se pot folosi si wildcards (metacaracterele). In exemplul urmator,

$ gzip *.txt

comprima toate fisierele cu extensia ".txt". La sfarsitul acestei operatii fisierele vor fi inlocuite cu fisiere cu extensia ".txt.gz"! Atentie: Aceasta comanda va crea pentru fiecare fisier existent cate un fisier corespunzator cu extensia "gz". Daca vreti sa reuniti intr-o singura arhiva mai multe fisiere trebuie sa folositi comanda "tar".

Decompresia

Opusul comenzii gzip este comanda "gunzip".

Exemplu:

$ gunzip doc1.txt.gz

La sfarsitul acesti operatii fisierul "doc1.txt.gz" va fi inlocuit cu versiunea decomprimata "doc1.txt"

Sau:

$ gunzip *.gz Aceasta comanda decomprima toate arhivele din directorul curent. Cum comprimati/decomprimati mai multe fisiere/directoare intr-o singura arhiva: comanda "tar" se foloseste pentru comprimarea/decomprimare mai multor fisiere dintr-o singura arhiva. Comanda tar are urmatoarea sintaxa:

$ tar optiuni arhiva fisiere

Pentru arhivare se pot folosi optiunile "-cvf", iar pentru dezarhivare optiunile "-xvf"

Exemple:

$ tar -cvf arhiva.tar *.txt Arhiveaza toate fisierele cu extensia ".txt"

$ tar -xvf arhiva.tar Dezarhiveaza toate fisierele din "arhiva.tar"

De retinut ca aceasta arhivare nu comprima fisierele. Astfel, dupa arhivare, lungimea arhivei este egala cu suma lungimii fisierelor din arhiva. Totusi, aceasta arhiva o puteti comprima ca pe un fisier obisnuit:

Exemplu:

$ gzip arhiva.tar La sfarsitul acestei comenzi in directorul curent veti avea un fisier cu numele "arhiva.tar.gz" Compresia si arhivarea automata

In unele cazuri este practic sa arhivati si comprimati anumite fisiere/directoare folosind doar o singura comanda ("tar"). Acest lucru se poate face foarte simplu adaugand optiunea z printre optiunile comenzii tar.

Exemple:

$ tar -zcvf arhiva.tgz *.doc Arhiveaza si comprima toate fisierele cu extensia ".doc"

$ tar -zxvf arhiva.tgz Decomprima si dezarhiveaza "arhiva.tgz" Extensia ".tgz" este echivalenta cu ".tar.gz" si/sau cu "tar.Z" iar extensia ".gz" este echivalenta cu ".Z". RPM

rpm -qilp package.rpm Pentru a avea o descriere rapida a pachetelor, urmata de o lista a fisierelor. rpm -i package.rpm Pentru a instala un pachet nou. rpm -U package.rpm Pentru a updata un pachet deja existent .

rpm �qa Pentru a lista toate pachetele instalate. rpm -e package Pentru a dezinstala un pachet.

UTILITARE Midnight Commander

Comenzi de baza: * * * * * * * * * *

Pornirea programului Help Navigarea Vizualizarea unui fisier. Editarea unui fisier (text) Copierea fisierelor Mutarea fisierelor Crearea unui director Stergerea fisierelor si directoarelor Terminarea programului

Comenzi avansate: * * * *

Schimbarea permisiunilor asupra fisierelor Cautarea unui fisier Fisierele arhivate Copierea fisierelor prin ftp

Posta electronica: Utilitarul Pine

* * * * * * *

Lansarea in executie Help Terminarea programului Trimiterea unui mesaj Citirea unui mesaj Stergerea unui mesaj Address Book

Utilitarul Telnet

Midnight Commander

Midnight Commander este o "clona" a programului Norton Commander. Este un program de tip "shell" care asigura o interfata bazata pe meniuri. De regula este folosit pentru manipularea fisierelor si directoarelor, dar poate fi folosit si pentru transferuri prin ftp sau cautarea unui fisier pe disk.

Lansarea in executie:

La promptul "$" tastati "mc"

$ mc Primul ajutor

Apasand tasta "F1" in orice moment veti primi un ajutor sumar din care puteti afla cum sa navigati cu ajutorul tastelor, combinatii de taste sau alte informatii utile. De asemeni tasta "F9" urmata apoi de tastele sageti va permite accesarea meniului. Totusi pentru majoritatea operatiunilor exista scurtaturi care, de altfel, sunt afisate chiar in meniu. Navigarea

Este foarte simpla: folosind tastele sageti "sus" si "jos" puteti pozitiona cursorul pe fisierul (directorul) dorit. Pentru a schimba directorul curent se procedeaza in felul urmator: se pozitioneaza cursorul pe directorul dorit si se apasa tasta "Enter". Nota: Directorul ".." reprezinta parintele directorului curent. Vizualizarea unui fisier

Midnigt Commander poate sa vizualizeze fisiere text, html si fisiere comprimate.

Pentru a vizualiza continutul unui fisier se procedeaza in felul urmator: se pozitioneaza cursorul pe fisierul dorit si se apasa tasta "F3". Daca fisierul este mai mare decat un ecran, atunci puteti folosi tastele sageti "sus" si "jos" pentru a naviga in interiorul fisierului. Pentru a parasi modul "vizualizare" apasati "Esc" sau "F10".

Editarea unui fisier (text)

Midnight Commander are editor incorporat astfel incat pozitionand cursorul pe fisierul (text) dorit si apasand tasta "F4" ii puteti modifica continutul. Crearea unui director

Apasand tasta "F7" puteti crea un director (nou) in directorul curent. Daca doriti sa-l creati in alta parte, trebuie mai intai sa schimbati directorul curent. Dupa apasarea tastei "F7" va apare un dialog in care sunteti intrebat care va fi numele noului director. Tastati numele noului director si apasati "Enter" Manipularea fisierelor

Atentie: Pentru utilizatorii obisnuiti manipularea fisierelor este guvernata de permisiunile fisierelor si directoarelor. Astfel utilizatorii nu pot copia fisiere in directoare "read-only" sau nu pot sterge fisiere din aceste directoare. De regula, directorul in care au TOATE drepturile este directorul personal al fiecarui utilizator (si subdirectoarele acestuia)

1. Copierea fisierelor si directoarelor

Pentru copierea fisierelor cu ajutorul acestui program este necesara folosirea ambelor panouri: unul reprezinta (fisierul sau directorul) sursa, iar celalalt directorul destinatie. Copierea are loc astfel: se pozitioneaza cursorul pe fisierul (directorul) care se doreste a fi copiat. Daca se doreste copierea mai multor fisiere, acestea se selecteaza mai intai folosind tasta "Insert". Ca urmare a selectarii numele fisierelor va apare colorat in galben, iar in partea de status a panoului va scrie ceva asemanator cu "1,453 bytes in 4 files". Se apasa tasta "F5". Pe ecran va apare un dialog care cere confirmarea copierii. Dupa confirmarea cu "Enter" in panoul corespunzator directorului destinatie va apare fisierul copiat.

Atentie: Inainte de copiere este necasara "pregatirea" panoului destinatie schimband in directorul dorit. Pentru schimbarea panoului se tasteaza "Tab"

2. Mutarea fisierelor si directoarelor

Este asemanatoare cu copierea cu deosebirea ca se foloseste tasta "F6". Aceasta operatiune poate fi folosita si pentru redenumirea fisierelor, pentru aceasta fiind necesar completarea in casuta de dialog noul nume.

3. Stergerea fisierelor si directoarelor

Se pozitioneaza cursorul pe fisierul (directorul) dorit. In cazul stergerii mai multor fisiere se selecteaza fisierele dorite folosind tasta "Insert". Se apasa tasta "F8", iar apoi se confirma stergerea cu ajutorul tastei "Enter".

Midnight Commander - comenzi avansate:

Permisiuni asupra fisierelor si directoarelor

De data aceasta combinatia de taste este putin mai dificila. Dupa ce se pozitioneaza cursorul pe fisierul dorit, se apasa "Ctrl" si "x" simultan. Apoi se elibereaza aceste taste si se apasa imediat tasta "c". Deci "Ctrl"+"x" apoi "c". O alternativa pentru aceasta operatie este urmatoarea: In meniul (se deschide cu tasta "F9") "File" se alege comanda "cHmod". In caz de reusita, pe ecran va apare un dialog in care sunteti invitat sa modificati permisiunile asupra fisierului selectat. Selectarea se face cu mousele sau pozitionand cursorul pe permisiunea dorita si apasand "space". La sfarsit se apasa "[<set>]" Reamintesc ca in Linux (Unix) permisiunile sunt "r" (read), "w" (write) si "x" (execute). Pentru directoare permisiunea "x" inseamna dreptul de a lista continutul. Aceste permisiuni sunt aplicate pentru 3 cazuri diferite ("rwxrwxrwx"): 1. Proprietarul fisierului. 2. Grupul din care face parte. 3. Restul lumii.

Astfel drepturile "rw-r-----" asupra unui fisier are urmatoarea semnificatie ("-" simbolizeaza absenta unei permisiuni):

1. Proprietarul fisierului are drept de scriere si de citire 2. Grupul din care face parte proprietarul are drept numai de citire 3. Restul lumii nu are nici un drept asupra fisierului

Cautarea unui fisier

Cu ajutorul tastei "F9" se deschide meniul de unde la "Command" se alege "Find file". In dialogul urmator se specifica de unde sa inceapa cautarea ("." inseamna directorul curent) si ce fisiere sa caute ("*" inseamna toate). Campul "Content" este folositor in unele cazuri pentru a cauta fisiere (text) care contin un anume cuvant.

Fisierele arhivate

Pot fi vazute din acest program intr-un mod foarte practic - ca un director. Pentru aceasta trebuie apasata tasta "Enter" cand cursorul este pozitionat pe fisierul-arhiva. Mai mult decat atat, sunt permise unele operatii ca vizualizarea unui fisier din arhiva, sau copierea (dezarhivarea) lui.

Copierea fisierelor prin ftp

FTP (File Transfer Protocol) este protocolul cel mai raspandit in lume pentru transferarea fisierelor prin retea (Internet). Midnight Commander are un mod foarte util de a-l folosi: Puteti accesa un site intr-un mod asemanator cu un director local. Aceasta operatiune se poate executa in felul urmator: se deschide meniul (cu ajutorul tastei "F9"), si din sub-meniul "Left" (sau "Right") se alege comanda "FTP link". In dialogul care apare "Enter machine name" se introduc urmatoarele informatii, dupa cum urmeaza: 1. Daca se doreste o conexiune de tip anonymous ftp -> numele calculatorului (Exemplu "ftp.host.com")

2. Daca utilizatorul are un cont pe calculatorul aflat la distanta se introduce numele utilizatorului urmata de numele calculatorului (Exemplu: "[email protected]") In acest caz, calculatorul va cere o parola inainte sa faca conexiunea ! Odata conexiunea stabilita, intr-unul din panouri se vor vedea directoarele din calculatorul accesat prin retea. Sunt posibile toate operatiile iar copierea/mutarea fisierelor se face intre calculatoare.

Sistemul de posta electronica. Programul PINE

Posta electronica ("electronic mail" sau "e-mail") este un sistem prin care un utilizator trimite mesaje la unul sau mai multe recipiente (de regula cutiile postale (electronice) ale altor utilizatori. Acest sistem este foarte raspandit si utilizat in internet. Pine (Program for Internet News and Email) este un client de posta electronica care (de regula) exista pe toate calculatoarele care au instalat Linux si nu numai. Exista versiuni atat pentru Unix, cat si pentru alte sisteme de operare cum ar fi Windows.

Lansarea in executie:

[user@hostanadu user]$ pine

Pe ecran va aparea un meniu foarte simplu si intuitiv .Navigarea in acest meniu se poate face cu ajutorul tastelor sageti. Help

Apasand tasta "?" puteti accesa help-ul acestui program. Aici puteti afla diverse informatii: de la copyright pana la configurarea programului.

Exemplu:

TABLE OF CONTENTS

1. Introduction 2. Pine Help 3. Giving Commands in Pine 4. Status Line 5. Main Menu Commands 6. Command Line Options 7. Pine Configuration 8. Reading News 9. Reporting Problems

In orice moment in ultimele doua randuri ale ecranului sunt afisate posibile comenzi, precum si combinatiile de taste respective !

Inchiderea programului

Din meniul principal se apasa tasta "Q". Inainte de terminare este posibil ca programul sa va ceara confirmarea. Pentru revenirea in meniul principal se apasa tasta "M".

Trimiterea unui mesaj

Pentru trimiterea unui mesaj electronic este necesar ca destinatarul sa aiba o "cutie postala electronica" adica un cont de e-mail pe un calculator care este conectat intr-un mod sau altul cu calculatorul dvs. (de exemplu prin intermediul Internetului). Apoi este necesar sa cunoasteti aceasta "adresa" a destinatarului. Exemple de adrese e-mail: "[email protected]", "[email protected]", etc... Din meniul principal se alege "Compose message" (sau se apasa tasta "C"). In urmatorul ecran trebuie specificata adresa electronica a destinatarului, si (optional) un cateva cuvinte cheie in scopul de a ajuta destinatarul sa identifice mesajul dvs dintre sute de alte mesaje. Atentie: Daca doriti abandonarea mesajului (inainte de a-l trimite,desigur) apasati combinatia de taste "Ctrl+C"

Exemplu:

PINE 4.04

COMPOSE MESSAGE

To

: [email protected]

Cc

:

Folder: INBOX

No Messages

Attchmnt: Subject : Windows sucks. ----- Message Text -----

Computers are like air conditioners. They stop working when you open Windows.

Dupa ce ati scris mesajul, il trimiteti apasand combinatia de taste "Ctrl+X". In meniul din josul ecranului puteti vedea optiunea "Send" asociata cu aceasta combinatie de taste. Dupa ce va cere confirmarea, programul trimite mesajul.

Citirea unui mesaj

Din meniul principal se alege comanda "Message Index" (sau se apasa tasta "I"). Daca cutia postala contine mai multe mesaje le puteti vedea numerotate, sortate (de regula in ordinea sosirii), si chiar subiectul fiecarui mesaj. Mesajele noi (necitite) vor avea litera "N" in dreptul lor. Dupa ce pozitionati cursorul asupra mesajului dorit, apasand "Enter" puteti vedea mesajul. Dupa ce lati citit, apasand tasta "I" va puteti intoarce la cutia postala, sau apasand tasta "M" la meniul principal.

Stergerea unui mesaj

Din cutia postala ("Message index") pozitionati cursorul pe mesajul dorit si apasati tasta "D". In dreptul mesajului va apare litera "D". Mesajul va fi sters in momentul terminarii programului si dupa confirmarea dvs..

Address book (carnetelul de adrese)

Este un concept util care consta in asocierea unei (sau mai multor) adrese email cu o porecla (nickname). Apoi, in momentul compunerii unui mesaj, puteti scrie numai "porecla" (in loc sa tastati toata adresa, iar programul o va inlocui cu adresa e-mail. Pentru a vedea "carnetelul cu adrese", din meniul principal alegeti "Address Book" sau apasati tasta "A". Daca doriti sa adaugati o noua adresa in carnetel apasati "@" ("Shift+2"), completati campurile cerute, apoi apasati "Ctrl+X" (Exit/Save). Daca doriti sa stergeti o adresa, selectati-o cu cursorul, apasati "D" si confirmati stergerea adresei. Utilitarul telnet

Unul dintre serviciile cele mai interesante pentru sistemele Unix este conectarea de la distanta prin retea (Internet). Acesta ofera posibilitatea lucrului de la distanta in acelasi mod ca si cum utilizatorul ar lucra local. Pentru a realiza aceasta conexiune este necesar ca: - Cele doua calculatoare sa fie conectate fizic (de regula prin intermediul Internetului) - Utilizatorul sa stie adresa electronica a calculatorului la care doreste sa se conecteze, si sa aiba un cont pe acesta. - Calculatorul aflat la distanta sa accepte conexiuni de tip "telnet"

Conectarea se realizeaza astfel:

$ telnet nume_host

(unde nume_host este numele (sau adresa numerica) calculatorului aflat la distanta). Dupa ce calculatorul de la distanta va "intreaba" numele de utilizator si parola, puteti lansa orice comanda sau program pe calculatorul respectiv, sau modifica fisierele dvs de acolo. La incheierea sesiunii de lucru, folositi comanda "logout" pentru a va deconecta.