Resurse_ziar.docx

Alba Iulia, 1 Decembrie 1918 in presa din Vechiul Regat Dupa patru ani de lupte si privatiuni, prin semnarea la 29 octombrie/11 noiembrie 1918 a armistitiului de la Compiegne, primul razboi mondial se incheie, cel putin ostilitatile. Impactul acestei conflagratii este imens, totusi pentru locuitorii tarilor europene implicate in conflict pacea nu semnifica si sfarsitul problemelor lor. In plan politic, dispar in Europa imperii multinationale, apar noi state, conceptul de autodeterminare a popoarelor devine cel putin in teorie baza noii lumi, iar razboiul civil face ravagii in fostul imperiu tarist. Pentru romani anul 1918 semnifica in primul rand Unirea, crearea Romaniei Mari. Unirea provinciilor romanesti a fost o consecita a razboiului, insa forta armelor nu a fost factorul dominant, existand o reala dorinta de unire cu statul roman a majoritatii populatiei din Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Partium. In aceasta prezentare vom analiza relevanta si importanta actului de la Alba Iulia din 18 noiembrie/1decembrie 1918 asa cum este reflectat in presa vremii de la Iasi si Bucuresti. Ne vom opri asupra unor ziare care se declara independente (Universul, Renasterea, Izbanda), cat si foi de partid (Viitorul, Steagul, Indreptarea, Tribuna, Neamul Romanesc). Este interesant de observat gradul de constientizare – in aceste medii de informare – a unirii Transilvaniei cu Romania ca etapa finala in realizarea Romaniei intregite. Romania Mare este considerata ca ceva firesc si necesar. In viziunea gazetarilor, acest moment trebuia sa marcheze pentru toti romanii: inceputul unui vieti mai bune pentru statul roman si pentru ei ca cetateni. Pe fondul noii situatii internationale – victoria Puterilor Aliate-, in toamna anului 1918, Romania isi recapata forta si speranta refacerii sale si a indepartarii clauzelor pacii de la Buftea-Bucuresti din 24 aprilie/7 mai 1918. Retragerea armatelor Puterilor Centrale din Muntenia are drept consecinta si suprimarea unor jurnale acuzate de a fi colaborat cu administratia germana, iar la sfarsitul anului 1918 redactiile isi schimba sediul de la Iasi la Bucuresti, altele reapar dupa o intrerupere de doi ani (Universul). Presa, indiferent de culoarea politica, considera ca regasirea demnitatii si refacerea de dupa razboi sunt in stransa legatura cu telul care i-a purtat pe romani in marea conflagratie mondiala: unirea cu fratii romani. Intr-un context international nesigur, la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Tarii din Chisinau a hotarat unirea Basarabiei cu Romania, actiune care a avut un impact deosebit asupra populatiei din Vechiul Regat. La sfarsitul anului 1918, pe fondul prabusirii Puterilor Centrale si a cresterii tensiunilor din Austro-Ungaria, opinia publica romaneasca spera in constituirea Romaniei intregite. Cazul Basarabiei este vazut ca un exemplu, ca o prima etapa pentru realizarea Romaniei Mari. In functie de optiuni politice, in ziarele cercetate se considera ca unirea Transilvaniei si Bucovinei nu a devenit posibila decat odata cu dezintegrarea Imperiului Tarist.

Astfel Renasterea, preluand unele opinii ale lui P.P. Carp, considera ca in 1916 „s-a renuntat la Basarabia pentru Ardeal“ (Renasterea, I, nr. 138, 12 noiembrie 1918, p. 1). Doua zile mai tarziu in acelasi ziar, pe pagina intai se specifica ca: „Basarabia, Bucovina, Transilvania“ constituie „treptele infaptuirii visului de unire a tuturor romanilor. In general se considera ca romanii din Basarabia era cei care au deschis drumul in realizarea Romaniei Mari, insa fara Transilvania unirea nu este deplina. Aceasta idee a prins contur ulterior, actul de la 1 decembrie 1918 semnificand Unirea pentru tot spatiul locuit de romani. Ziarul conservator Steagul mentiona ca: „dupa Basarabia a venit randul Bucovinei, iar pilda Bucovinei va fi in curand urmata de Ardeal – Ardealul pentru care a patimit Marele Mihai, Ardealul catre care se indreptau de cinci veacuri nazuintele Romanismului de dincoace de Carpati, Ardealul de care tot atata timp isi tine intinse rugatoare bratele catre noi“ (Steagul, nr. 201, 12 nov., p. 1). Acest spatiu ramane pentru opinia publica din Regat piatra de temelie a noului stat, nazuinta suprema. Fara Transilvania, unirea Basarabiei si Bucovinei ar fi incompleta. In presa de la Bucuresti si Iasi odata cu certitudinea infrangerii Germaniei din toamna anului 1918 desavarsirea unitatii nationale capata contur: „intre hotarele formate de Tisa, Nistru, Dunare si Marea Neagra, nu va mai fi un tot etnic romanesc -, va fi un stat unitar roman“ (Steagul, IV, nr. 201, 12 nov. 1918, p. 1). Se ajunge chiar ca in Neamul Romanesc din 6/18 noiembrie 1918, sa fie publicat un articol ce punea problema situatiei aromanilor de la sud de Dunare (NeamulRomanesc, XIII, nr. 307, 6 nov. 1918, p. 3). Un alt aspect legat de constientizarea opiniei publice a semnificatiei si a necesitatii Unirii depline esteamintirea lui Mihai Viteazul. Numele sau apare foarte des in toate ziarele indiferent de culoarea politica. In noiembrie 1918 sunt organizate manifestari in memoria domnitorului. Pe 8 noiembrie au loc la Bucuresti si la Iasi mari procesiuni dedicate primului unificator al tarii. Cu aceste ocazii multimea striga: „Traiasca Romania Mare“ (Universul, XXXVI, nr. 11, 10 nov. 1918). Se tin cuvantari in care se reaminteste ca exemplul lui Mihai Viteazul trebuie luat in considerare si pentru acel moment. Mihai Viteazul nu este numai eroul de la Alba-Iulia ci cel care a unificat toate cele trei tari romane. Prin actul lui Mihai Viteazul, Alba Iulia devine „cetatea sfanta“ simbol al unitatii dar si al precedentului. Unirea apare ca un act constient, o dorinta de sute de ani care se indeplineste in 1918. Pe parcursul lunilor noiembrie si decembrie asistam in presa romaneasca la pregatirea opiniei publice a unirii Transilvaniei cu Romania. In numeroase articole sunt prezentate istoria Transilvaniei, situatia demografica, cultura aspecte legate de probleme politice si sociale ale momentului.

Opinia publica romaneasca nu este informata numai de evenimentele de peste Carpati, de asemenea apar mai ales dupa 1 decembrie 1918 articole prezentand o serie de personalitati din Transilvania: Iuliu Maniu, Stefan C. Pop. Alexandru Vaida Voevod, Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Goldis, episcopul Hossu, episcopul Miron Cristea. In preajma zilei de 1 decembrie se observa o crestere a numarului de articole ce au ca subiect Ardealul si locuitorii sai. In concordanta cu epoca si dreptul la autodeterminare in presa romana se face o istorie a drepturilor noastre istorice a tinuturilor dintre Nistru si Tisa: „Romania nu cere decat bun dreptul ei, nu vrea nimic ce nu-i al ei“ (Universul, XXXVI, nr. 15, 14 nov. 1918, p. 1). Prezentarea situatiei politice a momentului din Transilvania constituie un alt subiect ce apare in presa din Regat. Aceste articole sunt relativ numeroase, dar insa nu sunt de mari dimensiuni. Se mentioneaza constituirea Consiliului National Roman, discutiile esuate ale liderilor romani cu maghiarii etc. In unele cazuri situatia din Transilvania este tratata in acelasi articol in care se mentioneaza cum decurg evenimentele in Bucovina (Renasterea, I, nr. 133, 7/20 nov. 1918, Romanii de peste munti,p. 1).

Foto: Consiliul Dirigent. Primul Guvern roman al Transilvaniei si Banatului dupa decretarea Unirii. Randul de jos, de la stanga la dreapta : Al. Vaida Voevod, St. Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldis,

Aurel Vlad. Randul de sus : Iosif Jumanca, Romul Boila, Valeriu Braniste, V. Bontescu, Ioan Suciu, A. Lazar, E. Hatieganu, Ion Flueras (lipsesc Octavian Goga si Vasile Lucaciu, aflati in misiune in strainatate) .

Sunt publicate manifestele Consiliului National Roman, informatii despre lideri sau mentiuni despre viitoarea Adunare de la Alba-Iulia. Ziarul Universul din 19 nov./2 dec. 1918 prezinta propria sa viziune despre ceea ce a avut loc la Alba-Iulia, fara a avea insa suficiente informatii legate de acest eveniment „atmosfera simbolica in numele mitropoliei intemeiata de Mihai“ (Universul, XXXVI, nr. 20, 19 nov. 1918, p. 1) . Interviul cu un delegat, Popovici, al liderilor romani din Transilvania, dat ziaruluiIndreptarea este preluat imediat de mai multe ziare. Pentru romanii acelei epoci, ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918 are o dubla semnificatie: pe de-o parte evenimentul de la Alba-Iulia pe de alta parte reintoarcerea suveranilor in Bucuresti. Analizand reflectarea acestor doua momente in presa vremii se observa ca stirile despre suverani sunt publicate mai repede in presa, sunt mai clare si explicite. De asemenea, difera marimea spatiului acordat. In majoritatea publicatiilor cercetate acestor momente le sunt rezervate prima pagina, zilele in care apar sunt diferite. Stiri sigure despre ce s-a hotarat la Alba-Iulia apar din 22 nov./5 dec. si mai detaliate in ziua de 23 nov./6 dec. Initial, apar pe prima pagina scurte stiri ce descriu in punctele sale esentiale cum s-a desfasurat si ce s-a hotarat la Marea Adunare de la Alba Iulia. A doua zi (pentru unele periodice 23 pentru altele 24 nov.) ziarele din Bucuresti si din Iasi rezerva prima pagina importantei momentului de la Alba-Iulia, punand insa accentul pe prezentarea documentelor oficiale (rezolutii, apeluri catre Rege sau romani, discursuri ale liderilor ardeleni). Viitorul din 23 nov./6 dec. 1918 acorda aproape doua pagini si jumatate (pp. 1-3) din patru unirii Ardealului. Titlul este sugestiv: „Cum s-a intregit Neamul Romanesc“. Titlul din Universul se numeste: „Actul istoric de la Alba-Iulia“, iar in Izbanda: „Transilvania s-a unit cu Romania“. Informatii apar pe prima pagina si in ziarul Steagul, Lumea. Domina insa documentele oficiale sau discursurile tinute la Alba-Iulia de fruntasii ardeleni. Descrierea desfasurarii evenimentului nu ocupa decat o mica parte a articolelor. Daca Universul anunta initial participarea a 150.000 de persoane a doua zi revine considerand numarul participantilor la 100.000 de sateni si 10.000 de intelectuali, „cu conducatorii lor sfatosi si cu prelatii“ (Universul, XXXVI, nr. 25, 24 nov. 1918, p. 1). O alta cifra vehiculata in ziarul Steagul este cea de 200 000 de oameni (Steagul, IV, nr. 212, 24 nov. 1918, p. 1). Adunarea capata un caracter reprezentativ, potrivit ziarului Izbanda prin prezenta romanilor din toate paturile sociale si din toate partidele (Izbanda, I, nr. 26, 24 nov., 1918, p. 1).

Sunt mentionati si cine participa din partea presei (ziarele ardelene in primul rand). Presa romana va prezenta si situatia politica a Transilvaniei: Consiliul Dirigent alcatuit din 15 ministri, cu atributii executive provizorii pana la unificarea definitiva. Trebuie sa avem in vedere simbolistica si importanta data manifestarii de la Alba Iulia in presa din vechiul Regat. Astfel ziua de 1 decembrie apare ca „zi sfanta“ (Universul, XXXVI, nr. 20, 19 nov. 1918, p. 1) ce poarta pecetea unei „solemnitati istorice“ (Lumea, I, nr. 30, 28 nov. 1918, Porumbelul de la Alba Iulia p. 1) si „va ramane peste veac in calendarul neamului si ea va aduce aminte generatiilor de maine savarsirea unirii tuturor romanilor din toate tinuturile Basarabiei, Bucovinei, Ardealului alaturi de mama lor de care au fost despartite pe urma vitregiei soartei ce s-a abatut asupra acestui neam de acelasi sange si cu aceeasi limba“ (Universul,XXXVI, nr. 25, 24 nov. 1918, p. 1). Unirea Transilvaniei cu Romania este considerata a fi „visul de secole infaptuit“ (Viitorul, XI, nr. 3183, 24 nov. 1918, p. 1). 1 decembrie devine cea mai mare sarbatoare „pe care au avut-o romanii vreodata“ (Indreptarea, I, nr. 181, 24 nov. 1918, p. 1). Legatura cu istoria apare si prin rememorarea lui Mihai Viteazul, legatura amplificata si datorita locului ales: Alba-Iulia. Remarcam faptul ca se incearca construirea imaginii de intregitor a lui Ferdinand I din perspectiva de continuator al operei lui Mihai Viteazul: „Visul trait o clipa de eroul de la Turda ia astazi fiinta sub sceptrul Regelui Ferdinand, sub care se mandresc astazi pe langa vechile tari romanesti si Basarabia si Bucovina“( Viitorul, XI, nr. 3178, 19 nov. 1918, p. 1). Aceasta zi apare ca simbol nu numai pentru romanii ardeleni ci pentru toti romanii. Crearea Romaniei Mari apare in presa ca ceva magic, un ideal indeplinit, o unire pentru vesnicie. Nu se acorda un spatiu foarte mare acestui eveniment, caracterul descriptiv nu este o trasatura a articolelor dedicate actului de la Alba Iulia sau celor care trateaza unirea celor trei provincii ca ansamblu. Suntem inca intr-o lume dominata de razboi, de foamete si boli, iar modalitatile de exprimare a ziaristilor reflecta intr-o anumita masura realitatea. Actele oficiale de la Alba-Iulia si discursurile liderilor ardeleni devin purtatoare de cuvant a unitatii si a dorintei romanilor din Transilvania. Semnatarul articolului despre adunarea de la Alba Iulia din Indreptarea incheie prin urmatoarele cuvinte: „Eu unul robul tau multumescu-ti Tie Doamne ca am vazut si aceasta, de acum pot inchide pleoapele linistit“(Indreptarea, I, nr. 181, 24 nov. 1918, p.1).

Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia

La Alba-Iulia participa si delegati din celelalte provincii locuite de romani: acest fapt este mentionat si in presa: din Basarabia, Bucovina, reprezentanti ai armatei romane. Totusi, nu armata romana este cea care a eliberat Transilvania, insa steagul „care a invins la Marasesti isi intinde binecuvantarea-i glorioasa asupra stramosescului Ardeal, asupra tinuturilor romanesti ale Banatului, Crisanei si Maramuresului …“ (Viitorul, XI, nr. 3183, 24 nov. 1918, p. 1). Romania Mare prefigurata mai ramane sa-si consolideze situatia si sa-si delimiteze precis hotarele in raport cu noile state vecine. Sub acest aspect armata romana va juca un rol important. Statul Major al Armatei condus de generalul Prezan lanseaza o proclamatie catre Ardeal prin care se arata ca: „pasind cu dragoste frateasca pe pamantul Transilvaniei, ostirea romana vine in numele unor drepturi nationale si omenesti pentru a garanta libertatea deplina a tuturor“(Steagul, IV, nr. 206, 17 nov. 1918, p.1). Unirea pare in sfarsit a fi deplina: „Unirea Romanilor de peste munti cu Romania Libera venita la un interval de timp asa scurt dupa unirea Basarabiei si a Bucovinei

desavarseste idealul integral al romanismului intr-un chip neasteptat si miraculos de favorabil romanilor“ (Steagul, IV, nr. 231, 25 dec. 1918). Noile granite, inca necucerite in intregime si nici recunoscute de Marile Puteri sunt percepute ca drepte si firesti hotare (Viitorul, XI, nr. 3183, 24 nov. 1918, p.1). Dupa 1 decembrie, Ardealul nu dispare din peisajul publicistic din Regat, din contra. Delegatiile acesteia sunt primite cu mult fast de catre populatie, guvern si Rege. Razboiul incheiat, fortele politice romane – vechi si noi partide – depun efortul pentru a atrage electorat pentru viitoarele alegeri. Votul universal si legea agrara modifica intru-catva scena politica a tarii. Transilvania este la randul ei inclusa in acest angrenaj. Astfel in Neamul Romanesc, Nicolae Iorga adreseaza o invitatie gruparilor democratice din vechil Regat, Basarabia, Bucovina si „intamplator din Ardeal“ pentru o consfatuire in ziua de 1/14 dec. 1918. Cu aceasta ocazie se va constitui Partidul Nationalist Democrat. Liderii politici din Vechiul Regat sunt preocupati de strangerea legaturilor cu fruntasii din Transilvania.

(sursa: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/12/23/marea-unire-de-la-1-decembrie1918-reflectata-in-presa-din-vechiul-regat/)