Refrigerarea Prod. Lactate.docx

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE AGRONOMIE M.A.C.P.A.ANUL-II

REFERAT Tehnica Frigului în Industria Alimentara REFRIGERAREA PRODUSELOR LACTATE

PROFESOR. CONFERENȚIAR.DR.BORUZ SORIN

MASTERAND.

CRAIOVA 2017

1

CUPRINS

1.Refrigerarea produselor lactate …………………………….pag.3 2.Metode de refrigerare…………………………………………pag.7 3.Calitatea produselor lactate………………………………….pag.12 4.Prelucrarea inițiala a produselor lactate……………………pag.14 5.Bibliografie……………………………………………………..pag.16

2

1.Refrigerarea produselor lactate

Frigul artificial este utilizat în industria de procesare a laptelui datorita actiunii sale de conservare a alimentelor cu grad de perisabilitate, oprind sau incetinind activitatea agentilor care pot modifica proprietatile de baza, atata timp cat produsele alimentare, în spetă, produsele lactate, sunt menținute la temperaturi scăzute. Principalele utilizari ale frigului artificial în industria lactatelor sunt urmatoarele:  Asigurarea temperaturilor favorabile mentinerii în bune conditii a laptelui-materie prima.  Asigurarea temperaturilor favorabile derularii proceselor de fabricatie.  Prelungirea duratei de conservare a materiei prime.  Prelungirea duratei de conservare a produselor finite.  Transportul spre unitatile de procesare.  Transportul spre desfacere.  Expunerea produselor lactate in magazine. De subliniat faptul ca asigurarea temperaturilor scazute prin frig artificial nu implica modificarea compozitiei laptelui sau a produselor, pastrandule mai mult decȃt oricare alt procedeu mentinerea proprietatilor naturale. In lantul de procesare din industria lactatelor, aplicatiile tehnologiilor frigorifice sunt: o o o o o

Refrigerarea laptelui la o temperatura maxima de 5°C. Racirea laptelui dupa pasteurizare. Depozitarea si ambalarea laptelui de consum. Refrigerarea smantanilor, iaurturilor si a branzeturilor. Ambalarea si depozitarea smantanilor, iaurturilor si branzeturilor.

O clasa aparte o reprezinta camerele de maturare ale caror temperaturi, desi sensibil mai ridicate, trebuie sa fie extrem de bine mentinute sub un control continuu.

3

Temperaturi de frig in fluxul tehnologic Pe langa obligativitatea introducerii unui lapte-materie prima de cea mai buna calitate, o conditie primordiala pentru obtinereau unor produse lactate finite de inalta calitate o reprezinta si respectarea regimului de temperatura la care se efectueaza fiecare etapa. Colateral acestor doua conditii (in afara celor specifice, pentru fiecare produs in parte), o reprezinta si conditiile igienice de pe fluxul care incepe de la locul de colectare si pana la unitatea de desfacere. In parte, igiena se realizeaza si prin utilizarea frigului artificial; o hala a carei temperatura este peste ori sub temperaturile indicate, va facilita dezvoltarea de germeni si bacterii. Pe flux, temperaturile de procesare pentru cantitatea de lapte colectat de 5.000 de litri si pentru subprodusele si produsele obtinute sunt urmatoarele: Racirea laptelui integral, dupa receptie, de la 16°, la 4°C. Pasteurizarea smantanii, dupa pasteurizarea ei, de la 35°, la 4°C. Ambalarea smantanii, dupa normalizare, la 4°C. Depozitarea smantanii la 4°C. Ambalarea branzeturilor la 20°C. Racirea laptelui, dupa separare, de la 20°, la 4°C. Ambalarea laptelui de consum, dupa normalizare, la 4°C Ambalarea produselor proaspete (sana, iaurturi etc.), obtinute dupa separarea si pasteurizarea laptelui la 20°C. Depozitarea laptelui, branzeturilor si produselor proaspete la 4°C. Calculul necesarului de frig Pentru o fabrica de procesare a laptelui proiectata să functioneze la o capacitate de 10.000 de litri de lapte pe zi, se are în vedere că aceasta va lucra în doua șarje, una care corespunde mulsului de dimineata, iar cealalta, care corespunde mulsului de seară. De aici, rezulta că fabrica trebuie sa lucreze, efectiv, la o capacitate de 5.000 de litri de lapte. Pentru buna procesare a laptelui, precum si pentru obtinerea unor produse care să respecte standardele de calitate, este necesară determinarea cantitatii de lapte normalizat si de smȃntană separată, determinarea, prin consecinta, a necesarului de frig pentru răcirea 4

laptelui la receptie, determinarea necesarului de frig pentru racirea laptelui dupa pasteurizare si puterea frigorifica care trebuie asigurată de instalatia frigorifica. La rȃndul ei, instalatia frigorifica utilizata este de tipul constructivfunctional al acumularii de frig prin formarea gheții pe țevile vaporizatorului. Principalul argument in favoarea acestui tip de instalatie frigorifica este acela ca, potrivit diagramelor de variatie in timp a puterii frigorifice stabilite de specialisti, aceasta prezinta mai multe varfuri de sarcina, cu durate relativ scurte, facand fata mai usor variatiilor de sarcina. Puterea nominala a instalatiei de frig se determina in functie de maximumul varfului de sarcina care este Qs + Qp. O solutie posibila o poate reprezenta proiectarea unei instalatii cu puterea corespunzatoare valorii maxime Qs + Qp, dar aceasta nu este viabila din punct de vedere economic, din cauza faptului ca instalatia frigorifica ar functiona in cea mai mare parte a timpului sub capacitatea sa nominala. La proiectarea si alegerea partilor componente ale instalatiei de frig artificial destinate industriei lactatelor se vor avea în vedere efectuarea urmatoarelor calcule: o o o o o

Calculul termic, fluidodinamic, constructiv si de rezistenta. Calculul de proiectare a condensatorului. Calculul de proiectare a vaporizatorului. Calculul de alegere a compresorului. Calculul de alegere a schimbatorului regenerativ de caldura.

De subliniat faptul că, pe lȃnga principalele componente principale cunoscute (compresor, condensator, ventil de laminare etc.), trebuie avute în vedere si separatorul de ulei sau rezervorul de lichid. Pe lȃnga acestea, la alegerea unei instalatii frigorifice optime pentru proiectarea unei fabrici de prelucrare a laptelui trebuie analizate foarte atent optiunile privitoare la elementele de automatizare si control, elementele periferice de alimentare, completare sau golire a instalatiei cu agent frigorific, precum si presostatele de inalta si joasa presiune, indicatorul de curgere si ventilele.

5

 în circuit deschis (prin utilizarea ghetii, a amestecurilor refrigerente, a agentilor frigorifici sau criogenici, prin evaporarea apei sau a altor lichide).  în circuit inchis, cȃnd agentul parcurge componentele sistemului închis și sufera o serie de transformari termodinamice care formează un ciclu frigorific. Procedeele în circuit închis sunt realizate cu ajutorul unor instalatii frigorifice care sunt formate din masini, aparate de schimb de căldură, recipiente, aparate de masura si control, automatizari etc. Asemenea instalatii se bazeaza pe vaporizarea unor lichide la saturatie denumite agenti frigorifici si pot utiliza comprimarea mecanica de vapori, comprimarea vaporilor cu ajutorul ejectoarelor sau comprimarea de vapori cu ajutorul compresoarelor termochimice. Instalatia frigorifica functioneaza dacă exista cel putin doua surse de caldura: o sursa rece (corp sau mediu racit) si o sursa calda reprezentata, în mod obisnuit, prin mediul înconjurator în care se evacuează căldura. 2.Metode de refrigerare

În funcţie de natura şi caracteristicile finale ale produsului precum şi de scopul urmărit, refrigerarea se poate realiza prin una dintre următoarele metode principale:    

refrigerarea cu aer răcit; refrigerarea în aparate cu perete despărţitor; refrigerarea cu apă răcită; refrigerarea cu gheaţă de apă.

Indiferent de metoda aplicată, un proces de refrigerare poate fi caracterizat din punct de vedere al intensităţii de răcire prin viteza de răcire. Aceasta se defineşte, pentru produsele alimentare solide sau lichide dar care nu curg în timpul răcirii, prin raportul dintre scăderea temperaturii centrului termic al produsului şi intervalul de timp necesar acestei scăderi. Cum însă procesul de refrigerare, ca de altfel orice proces de răcire; esteun proces tipic nestaţionar de transfer de căldură, însăşi definiţia vitezei de răcire estedeficitară. într-adevăr, viteza de răcire, conform definiţiei de mai sus, este în toate cazurile variabilă pe 6

parcursul unui proces de refrigerare. Din aceste motive, se acceptă drept criteriu de comparaţie a intensităţii proceselor de refrigerare viteza de răcire globală definită ca raportul dintre scăderea totală a temperaturii medii a produsului(diferenţa dintre temperatura medie iniţială şi medie finală) şi durata totală a procesului de refrigerare.Un proces de refrigerare se poate considera terminat atunci când temperatura medie a produsului supus răcirii a atins valoarea temperaturii la care urmează a fi depozitat sau valoarea temperaturii necesare prelucrării ulterioare refrigerării propriu-zise. Refrigerarea cu aer răcit Refrigerarea cu aer răcit este metoda cea mai răspândită datorită în primul rând faptului că este pretabilă marii majorităţi a produselor alimentare.Indiferent de natura şi caracteristicile produselor supuse răcirii şi de sistemul constructiv utilizat, un spaţiu de refrigerare cu aer cuprinde în esenţă următoarele elemente: a) o incintă izolată termic; b) produse alimentare supuse răcirii; c) schimbătorul de căldură în care este răcit aerul (vaporizatorul instalaţieifrigorifice aferente, răcitorul de aer cu agent intermediar ş.a.). d) circulaţia aerului între răcitor-produse-răcitor.Aerul, la trecerea peste răcitorul de aer, îşi scade temperatura şi îşi reduceumiditatea absolută, iar la trecerea peste produse se încălzeşte şi se umidifică.Procesul de refrigerare se poate realiza: în mod discontinuu (în şarje), caz în care spaţiul de răcire este încărcat cu produsele calde care rămân în poziţie fixă până la terminarea procesului de refrigerare; în mod continuu caz în care în spaţiul de răcire sunt introduse continuu produsele calde care parcurg spaţiul răcit (perioada de timp în care sunt refrigerate) şitot în mod continuu sunt evacuate produsele deja refrigerate;în mod semicontinuu caz în care la anumite intervale de timp sunt introduse în spaţiul răcit produse calde şi concomitent evacuate 7

produsele deja refrigerate.Principalii parametri ai aerului utilizat într-un proces de refrigerare sunt temperatura, umiditatea relativă şi viteza la nivelul produselor. Temperatura aerului de răcire în cazul sistemelor de refrigerare discontinue sau semicontinue este variabilă tot timpul procesului de răcire, având valori mai ridicate la începutul procesului şi ajungând în final la valori de 4°C...10°C mai scăzute decât temperatura produselor refrigerate. În cazul sistemelor de răcire continue, deoarece sarcina termică este aproximativ constantă pe toată durata procesului, temperatura aerului îşi menţine practic aceeaşi valoare în tot timpul răcirii. Nivelele temperaturilor aerului în aceste cazuri sunt net mai coborâte decât în cazul sistemelor discontinue, ajungând la -0°C...-18°C în tehnologiile de refrigerare rapidă a cărnii în carcase. Refrigerarea poate fi realizată cu unul sau mai multe nivele ale temperaturii aerului. Deoarece viteza de răcire este apreciabilă, refrigerarea având o durată de câteva ore, produsele prezintă diferenţe notabile între temperaturile centrului lor termic şi temperaturile suprafeţelor. De aceea, sistemele de refrigerare continuă cuprind, în general două faze. În prima fază se realizează refrigerarea propriu-zisă, extrăgându-se de la produs cea mai mare parte a căldurii necesară refrigerării, iar în faza a doua se desăvârşeşte refrigerarea şi se realizează egalizarea temperaturilor produsului. De cele mai multe ori, faza a doua este discontinuă. Durata acesteia este mai mare decât durata refrigerării propriu-zise. Viteza aerului în spaţiile de refrigerare are o importanţă determinată asupra duratei procesului de răcire. Alegerea unei anumite viteze a aerului la nivelul produselor răcite este determinată în funcţie de durata impusă a procesului de răcire. Refrigerarea în aparate schimbătoare de căldură cu perete despărţitor. Metoda este utilizată la răcirea lichidelor (lapte, bere, vin, smântână, mixul de îngheţată ş.a.). Răcirea se realizează în aparate schimbătoare de căldură în care de o parte a peretelui despărţitor circulă un agent de răcire, iar de cealaltă parte circulă lichidul care urmează a fi răcit. Agentul de răcire poate fi un agent frigorific, un agent intermediar sau apă. Sunt de preferat agenţii de răcire care, în cazul unor eventuale scăpări prin neetanşeităţi, nu afectează calitatea produsului. Astfel de agenţi sunt apa, soluţia de alcool-apă ş.a. În cazul utilizării apei se pot utiliza scheme care cuprind în circuitul apei şi un acumulator de frig sub formă de gheaţă. Aparatele schimbătoare de căldură utilizate pot fi cu 8

funcţionare discontinuă, în şarje (vane cu pereţi dubli, vane cu serpentină imersată) sau cu funcţionare continuă (aparate cu plăci, aparate multitubulare în manta, aparate cu fascicol de ţevi în ţeava, aparate ţeavă în ţeavă sau aparate cu stropire exterioară). Vanele cu pereţi dubli sunt recipienţi în care agentul de răcire circulă în spaţiul dintre peretele exterior şi cel interior, iar lichidul care trebuie răcit se află în recipient. Pentru mărirea vitezei de răcire, la interiorul recipientului se găsesc agitatoare cu elice care, prin mişcarea imprimată lichidului, măresc coeficientul de convecţie termică. În cazul vanelor cu serpentină imersată, agentul de răcire circulă la interiorul ţevilor serpentinei. Există variante de aparate prevăzute atât cu manta dublă, cât şi cu serpentină interioară. În acest caz, viteza de răcire este mai mare şi, deci, duratele procesului sunt mai mici. Aparatele cu plăci sunt larg utilizate datorită avantajelor importante pe care le prezintă: coeficienţi global de transfer termic ridicaţi, consumuri specifice de metal mici, gabarite reduse, posibilitatea de a regla capacitatea de răcire prin scoaterea sau adăugarea unor plăci, posibilitatea uşoară de curăţire şi dezinfectare. În plus, cu acelaţi tip de plăci, deci practic cu acelaşi aparat, se poate realiza într-un compartiment răcirea, iar în alt compartiment, înseriat cu primul (de partea lichidului alimentar), o încălzire pentru pasteurizare. Aparatele multitubulare în manta sunt de obicei de tipul orizontal. Agentul de răcire circulă în spaţiul dintre ţevi şi manta, iar lichidul alimentar circulă în interiorul ţevilor pentru a fi astfel posibilă curăţirea şi dezinfecţia. Datorită construcţiei, aceste aparate pot funcţiona cu presiuni mai mari faţă de cazul aparatelor cu plăci, ceea ce permite utilizarea agenţilor frigorifici ca agenţi de răcire. Aparatele cu fascicol de ţevi în ţeavă şi aparatele ţeavă în ţeavă au de regulă gabarite şi greutăţi mai mari în raport cu cele multitubulare în manta (la o aceeaşi putere termică). Aparatele cu stropire exterioară sunt constituite în ţevi în formă de serpentine sau de tip grătar, la interiorul cărora curge agentul de răcire. Lichidul care trebuie răcit este distribuit la partea superioară a suprafeţelor de răcire, curgând sub formă de peliculă pe ţevi. Aceste aparate se pretează în cazurile în care, tehnologic, este necesară 6 o bună aerare a lichidului. Are avantajul unei uşoare curăţiri şi dezinfectări dar este din ce în ce mai puţin utilizat la răcirea lichidelor alimentare datorită celor două mari dezavantaje: uşoară contaminare

9

microbiologică prin contact direct şi intens cu aerul şi pierderi mari în greutate prin evaporare. Refrigerarea produselor lichide în aparate schimbătoare de căldură se aplică produselor alimentare cum sunt: lapte, smântână, bere, vin, sucuri de fructe, etc. Schimbătoarele de căldură cele mai utilizate sunt de tip:       

Cu plăci; Cu manta şi agitator interior; Ţeavă în ţeavă; Multitubulare. Cei mai utilizaţi agenţi de răcire sunt: Apa glacială; Soluţii saline; Soluţii alcoolice.

În figură este reprezentat un schimbător de căldură cu plăci pentru pasteurizarea laptelui. Schimbător de căldură cu plăci utilizat la pasteurizarea laptelui; 1-intrare apă; 2,4,5,8-intrare lapte; 3,6,9-ieşire lapte;7-ieşire saramură; 10intrare apă caldă; 11-intrare apă rece; 12-intrare saramură.

Pentru refrigerarea brânzei se poate utiliza un aparat cu doi cilindri, ca cel din imagine.

10

Răcitor de brânză cu doi cilindri; 1-capac; 2-palete elicoidale; 3-cuţite; 4-tambur; 5-carcasă exterioară;6-manta pentru circularea saramurii; 7-con alimentar;8-tablou de comandă; 9-buncăr de încărcare; 10-cuplaj; 11-reductor;12-transmisie prin curele; 13-răcitor; 14electromotor; 15-suport.

O altă soluţie pentru refrigerarea brânzei este prezentată în imaginea alăturată.

Răcitor de brânză tubular de tip Westfalia 1-capac; 2-dispozitiv de închidere; 3-spaţiu intertubular;4-placă tubulară; 5cilindru interior; 6-fascicul de ţevi; 7-izolaţie termică; 8-cilindru exterior9,13racorduri pentru agentul frigorific;10-şurub de fixare a capacului; 11-flanşă; 12-stativ tubular. 11

3.Calitatea produselor lactate

Proprietatea laptelui proaspăt muls de a împiedica dezvoltarea microorganismelor, care au ajuns în el în procesul de obţinere, se numeşte proprietate bacteriostatică, iar cea de a distruge unele bacterii proprietate bactericidă. Aceste proprietăţi ale laptelui proaspăt muls se datoresc prezenţei în el a unor substanţe specifice, numite lactenine şi a unor substanţe biologic active cum sunt anticorpii, lizozimul, etc. Laptele colostral are proprietăţi bactericide mai pronunţate datorită conţinutului mai mare de anticorpi. Perioada de timp în decursul căreia numărul de bacterii în lapte nu se măreşte se numeşte faza bactericidă Substanţele ce condiţionează proprietăţile bacteriostatice şi bactericide ale laptelui sunt foarte nestabile şi se distrug în laptele nerăcit în decursul a 2.. .3 ore, după ce numărul de bacterii creşte brusc. Se distrug aceste substanţe şi în procesul tratamentului termic al laptelui, deci, laptele pasteurizat sau fiert nu manifestă proprietăţi bactericide. Durata fazei bacteriostatice şi bactericide este condiţionată de mai mulţi factori, principalii fiind: Intervalul de timp de la mulgerea laptelui până la răcire. Cu cât această perioadă este mai redusă, cu atât durata fazei bacteriostatice şi bactericide este mai mare. Se recomandă ca laptele să fie răcit nu mai târziu de o oră după obţinere. Temperatura de răcire - cu cât ea este mai aproape de 0°C, cu atât durata fazei bactericide şi bacteriostatice va fi mai mare. Gradul iniţial de impurificare a laptelui cu bacterii. Cu cât acesta va fi mai redus, cu atât faza bacteriostatică şi bactericidă va fi mai lungă. Crearea condiţiilor necesare pentru menţinerea laptelui în faza bacteriostatică şi bactericidă permite păstrarea proprietăţilor lui de lapte proaspăt până la prelucrarea industrială. Datorită compoziţiei sale complexe, laptele oferă toate substanţele nutritive necesare dezvoltării bacteriilor (zaharuri uşor atacabile prin enzime bacteriene, lipide uşor de utilizat de lipaze, proteine cu moleculă relativ simplă şi uşor de atacat de

12

proteinaze, cantitate mare de apă ce favorizează multiplicarea bacteriană). Microorganismele din lapte pot fi grupate in 3 categorii principale: I - microflora de fermentare lactică - bacterii incluse in Familia Lactobacteriaceae, microorganisme dotate cu enzime de fermentaţie lactică. II- microflora de poluare - flora saprofită care se suprapune peste flora obişnuită a laptelui, are capacitate proteolitică şi determină alterarea putrifică a laptelui sau produselor lactate. III - levuri şi mucegaiuri - unele specii sunt utile in industria de profil şi chiar sunt procese fermentative dirijate cu ajutorul ucestor levuri, alte specii sunt cu acţiune alterativă şi produc deprecieri laptelui sau produselor lactate. 4.Prelucrarea inițiala a produselor lactate Condiţiile de acceptare a laptelui crud în unitătile de tratare şi de procesare sunt prevăzute în Anexa nr. 1 la Norma Sanitara Veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic şi a produselor pe bază de lapte (Ord. MAAP nr. 389/ 29 august 2002). Laptele crud trebuie să provină: a.) De la vaci sau bivoliţe: Provenite din cirezi indemne de tuberculoză şi de bruceloza;  Care nu prezintă nici un simptom al vreunei boli infecţioase transmisibile la om prin intermediul laptelui; Apte să dea lapte cu caracteristici organoleptice normale, a căror stare generală nu este afectata de vreo afecţiune vizibilă şi care nu suferă de vreo infecţie a aparatului genital, enterite cu diaree şi febra sau de o inflamaţie vizibilă a ugerului;  Care nu prezintă răni ale ugerului ce ar putea afecta laptele;  Care produc cel puţin 2 litri de lapte pe zi;  Care nu au fost tratate cu substanţe periculoase sau care pot fi periculoase pentru sănătatea publica, transmisibile prin lapte, cu 13

excepţia cazului in care laptele este colectat după o perioadă oficiala de aşteptare, stabilită conform prevederilor legislaţiei sanitare veterinare in vigoare. b.) De la oi şi capre: Provenite din exploataţii indemne de bruceloza (Brucella melilensis); Provenite din exploataţii mixte în care toate animalele îndeplinesc condiţiile de sănătate cerute pentru fiecare specie. Laptele crud trebuie să fie exclus de la tratare termică, procesare, comercializare şi consum, dacă: Este obţinut de la animale cărora le-au fost administrate ilegal substanţele menţionate în Norma Sanitara Veterinară privind interzicerea comercializării şi administrării unor substanţe cu 37 acţiune tireostatică şi a celor betaagoniste la animalele de ferma şi in Norma Sanitara Veterinară privind masurile de supraveghere şi control a unor substanţe şi a reziduurilor acestora la animale si la produsele lor, În cadrul condiţiilor pe care trebuie sa le îndeplinească laptele crud pentru a fi acceptat la unităţile de tratare şi procesare, se regăsesc precizări stricte legate atat de igiena exploataţiei animalelor de la care provine laptele, igiena personalului, igiena mulsului dar si igiena producţiei. Dacă laptele nu este colectat în maximum două ore de la mulgere, acesta trebuie răcit la o temperatura de 8°C sau mai mică, in cazul colectării zilnice, şi la o temperatură de 6°C sau mai mică, in cazul în care colectarea nu se face zilnic. În timpul transportului la unitatea de tratare şi/sau procesare temperatura laptelui răcit nu trebuie să depăşească 10°C cu excepţia cazurilor in care acesta a fost colectat in maximum 2 ore de la mulgere. Norma amintită stabileşte reguli inclusiv legate de igiena spaţiilor, a echipamentelor şi a utilajelor care vin in contact cu laptele, ce se structurează de asemenea la condiţii obligatorii pentru acceptarea laptelui în unităţile de tratare / procesare:  Echipamentele şi instrumentele sau suprafeţele care vin in contact cu laptele, uneltele, containerele etc, destinate mulgerii, colectării sau transportului, trebuie să fie confecţionate din material neted, uşor de curăţat şi dezinfectat, rezistent la coroziune şi care nu transferă laptelui substanţe care pun în pericol sănătatea publică, nu modifică constituenţii naturali ai laptelui şi nu afectează caracteristicile organoleptice ale acestuia. 14

 Dupa folosire, ustensilele utilizate la muls, echipamentele mecanice de muls si containerele care vin in contact cu laptele trebuie sa fie curatate şi dezinfectate. După fiecare transport, containerele sau rezervoarele folosite la transportul laptelui crud către centrul de colectare sau standardizare ori către unitatea de tratare sau procesare trebuie sa fie curăţate si dezinfectate înainte de refolosire.

15

5.Bibliografie 1. Guzun, V., şi col., Industrializarea laptelui, Ed. Tehnica-Info, Chişinău, 2001 ISBN 9975-63-064-2 2. Oprean, L., Tita, M., A., Microbiologia laptelui, Editura Universitatii "Lucian Blaga'' din Sibiu, 2001 3. Popa, G., Stănescu, V., Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animală, E.D.P., Bucureşti, 1981 4. Savu, C., Petcu, C., Igiena si controlul produselor de origine animala, Ed. Semne, Bucureşti, 2008 5. Sahleanu, V., C., Sahleanu, E., Tehnologia si controlul in industria laptelui. Vol.1, Editura Universitatii "Stefan cel Mare" din Suceava, 2002

16