Ref Politica De Dezvoltare Regionala

Politica de dezvoltare regionala Politica regionala a Uniunii Europene cuprinde ansamblul instrumentelor si procedeelor aplicate оn scopul cresterii gradului de coeziune economico-sociala a ansamblului comunitar. Coeziunea desemneaza acel nivel de convergenta reala оntre economiile si regiunile unui sistem aflat оn proces de integrare care asigura functionarea optima, echilibrarea si promovarea unei dezvoltari armonioase оn conditii de cost economic si social minim. Deşi Uniunea Europeană este una dintre cele mai bogate zone de pe glob, există diferenţe considerabile intre regiunile sale sub aspectul veniturilor şi al oportunităţilor. Prin politica sa regională, UE transferă resurse din zonele prospere in cele mai sărace. Scopul constă in modernizarea regiunilor mai puţin dezvoltate pentru a le da posibilitatea să ajungă la nivelul celorlalte regiuni din UE. Politica regională este un instrument de solidaritate financiară şi, in acelaşi timp, un puternic motor al coeziunii şi al integrării economice. Prin solidaritate se incearcă a se aduce un ajutor concret cetăţenilor mai defavorizaţi şi regiunilor mai puţin dezvoltate. Coeziunea se sprijină pe principiul că avem de caştigat, cu toţii, din reducerea decalajelor dintre regiuni in ceea ce priveşte venitul şi gradul de bogăţie. Există mari diferenţe in ceea ce priveşte nivelul de prosperitate existent intre statele membre ale UE şi in interiorul acestora. Din punctul de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor (unitatea de măsură standard a gradului de bunăstare) cele mai prospere regiuni se situează in mediul urban – Londra, Bruxelles şi Hamburg. Luxemburgul, cea mai prosperă ţară din UE, este de peste şapte ori mai bogată decat Romania şi Bulgaria, cele mai sărace state membre şi ultimele care au aderat la Uniune. Efectele dinamice ale apartenenţei la UE, la care se adaugă o politică regională solidă şi bine orientată, pot genera rezultate pozitive. In acest sens, cazul Irlandei este incurajator. In timp ce in 1973, anul aderării la UE, PIB-ul Irlandei reprezenta 64% din media inregistrată la nivelul UE, in prezent este unul dintre cele mai ridicate din ţările Uniunii. Una dintre priorităţile politicii regionale este de a face ca standardele de viaţă din ţările care au aderat la UE incepand cu anul 2004 să ajungă la nivelul mediu inregistrat in UE, cat mai rapid posibil. Decalajele dintre regiuni pot avea diverse cauze. Poate fi vorba despre dezavantaje persistente cum ar fi amplasarea geografică, despre mai recentele schimbări socio-economice sau despre o combinaţie intre aceşti factori. Adesea, impactul acestor dezavantaje se face simţit prin excludere socială, invăţămant de proastă calitate, niveluri ridicate de şomaj şi infrastructuri necorespunzătoare. In cazul anumitor state membre, o parte din decalaje se datorează fostele lor sisteme economice centralizate. O regiune poate fi definita ca o zona a unui teritoriu avand un ansamblu de caracteristici (proprii) distincte si consistente (acestea putand fi fizice sau umane) care ii confera o anumita unitate semnificativa si care o distinge de alte zone invecinate. Conceptul de regionalizare considera regiune drept una dintre cele mai bune forme de organizare spatiala a informatiei, iar regiunle functionale sunt socotite de o importanta majora pentru procesul si obiectivele planificarii si dezvoltarii, istorice, naturale, de planificare, subdezvoltate. O regiune de dezvoltare este un teritoriu care formeaza, din punct de vedere geografic, o unitate neta sau un ansamblu similar de teritorii in care exista continuitate, in care populatia poseda anumite elemente comune, dorind sa-si pastreze specificitatea astfel rezultata, dar, si sa se dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural, social si economic. Ariile prioritare permit structurarea unor programe specifice de dezvolate in domenii precum industria, agricultura, somajul, mediul inconjurator, etc., avand ca actori nu numai guvernul, ci si autoritatile de la nivel teritorial sau local. Ariile prioritare definite ca subregiuni sau grupuri de localitati sunt utile pentru reducerea disparitatilor intra-regionale. Politica de dezvoltare regionala a Uniunii Europene are ca obiectiv principal asigurarea unui nivel de convergenta reala intre economiile si regiunile UE care sa permita, in contextul integrarii, o dezvoltare echilibrat a ansamblului comunitar in conditii de cost economic si social minim.

Aceasta politica sa fundamentat prin urmatoarele acte juridice Tratatul UE art.2 - "sa promoveze o dezvoltare armonioasa si echilibrata a activitatilor economice in intreaga Comunitate, (...) un nivel inalt al ocuparii fortei de munca si al protectiei sociale, cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii, coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre statele membre." - Tratatul UE art. 130a - "pentru a promova dezvoltarea armonioasa a ansamblului Comunitatii, aceasta dezvolta si urmareste actiuni care conduc la intarirea coeziunii ei economice si sociale. Comunitatea urmareste, in special, reducerea diferentelor intre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni si ridicarea nivelului regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor rurale."

Instrumentele politicii de dezvoltare regionala(perspective istorica): -“Stimulente negative” fata de localizarea in zone algomerate, respective controlul asupra localizarii; -Relocalizarea activitatilor economice in teritoriul national; -Crearea infrastructurilor adecvate(consultanta, sisteme informatice..) masuri limitate de impulsionare a dezvoltarii; -Stimulente financiare acordate intreprinderilor (reduceri sau scutiri de impozite, facilitate pentru amortizarea capitalului fix, angajarea fortei de miunca); Instrumentul principale care stau la baza politicii de dezvoltare a Uniunii Europene este sistemul fondurilor structurale: 1.Fondurile structurale si de coeziune. Acestea se constitie din contributiile financiare ale tarilor membre, proportional cu nivelul de dezvolare al acestora. -Fondul Social European(FSE) in sprijinul pregatirii profesionale, a recalificarii fortei de munca si reintegrarii tinerilor pe piata muncii. -Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) in scopul reducerii dezechilibrelor regioale. 2.Fondul de Coeziune este destinat finantarii proiectelor din domeniul protectiei mediului si al retelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport; 3.Programele Mediteraneene Integrate cu scopul de a sprijini cooperarea descentralizata cu tarile din bazinul mediteranean aflat in afara UE. 4.Banca Europeana de Investitii care face apel la pietele de capital si la resursele proprii, la dezvoltarea echilibrata si continua a pietei comune in interesul Comunitatii.

Principii Programarea aceasta se asigura prin fixarea unor programe de actiune plurianuale, pentru o mai buna gestionare a proiectelor , o mai buna coordonare si facilitarea continuitatii in finantare. Parteneriatul urmareste coordonarea eforturilor de coeziune intre diversele niveluri de decizie si actiune: comunitar, national, regional, local. In acest sens, statele membre supun aprobarii Comisiei planuri de dezvoltare elaborate in parteneriat cu colectivitatile regionale, in care se includ axele de dezvoltare, actiunile si fondurile de interventie. Aditionalittii are drept scop evitarea substituirii de cAtre ajutorul comunitar a subventiei nationale. Fondurile structurale nu acopera decat o parte din finantarea actiunilor, asigurandu-se astfel o mai buna responsabilizare a diversilor actori implicati. Concentrarea efortului financiar asupra celor mai grave probleme. Planificarea (3-6 ani); Cofinantarea; Sprijinul comunitar-supliment pentru cheltuielile stucturale ale statelor membre.

Tipuri de politici regionale. Politici initiate la nivel central; Politici ce sustin dezvoltarea intreprinderilor private;

Politici initiate la nivel local sau regional;

Caracteristicile politicii de dezvoltare regionala: Dezvoltarea regiunilor aflate in intarziere sub aspect economic, fata de media europeana de dezvoltare economica; reconversia zonelor industriale aflate in dificultate; diversificarea activitatilor zonelor agricole aflate in declin; ragenerarea cartierelor oraselor depopulate.

Actorii dezvoltarii regionale 1. Comitetul Regiunilor reflecta atat dorinta statelor membre de a respecta identitatea si prerogativele regionale si locale, cat si participarea regiunilor la dezvoltarea si punerea in practica a politicilor UE. Acesta are urmatoarele functii: -apara principiul subsidiariatii; -este organ consultative; -joaca un rol important in procesul de integrare europeana. -emite avize din proprie initiativa. 2.Institutiile die coordonare la nivel national sun organizate dupa modele diferite: - modelul britanic(un singur minister) sistemul dual (cu doua ministere) -modelul frncez-un fel de autoritate delegate din cadrul UE si are un statut special; modelul in care dezvoltarea regionala este in atributia drecta a regiunilor(Austria, Germania, Belgia); 3.Agentiile pentru dezvoltarea regionala sunt create cu scopul echilibrarii diferentelor de dezvoltare din cadrul unei regiuni si sustin imbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor care traiesc in aceasta regiune, prin aplicarea politicilor de dezvoltare.

Agentie de dezvoltare regionala poate fi: Orice fel de instittie care indeplineste o misiune care este in interesul comun sau general al unui anumit teritoriu; orice institutie finantata de la buget, din afara domeniului administratiei centrale si locale si care poseda atributii pe linia scopului specific al promovarii dezvoltarii industriale in cadrul regiunilor; orice institutie cu baza regionala, cu finantare bugetara in afara administratiei centrale si locale destinata promovarii economiei; orice organizatie independenta neguvernamentala, ale carei scopuri includ in principal: dezvoltarea regiunilor, sustinerea administratiei de stat in implementarea sarcinilor legate de dezv. regionala.

Tipuri de agentii de dezvoltare regionala: -agentii infiintate de guvernele centrale; -agentii existente la nivelul autoritatilor locale si regionale; -agentii independente, infiintate prin parteneriat public-privat; Cele mai frecvent intalnite activitati la nivelul agentiilor de dezvoltare regionala sunt: -consultanta si asistenta pentru intreprinderi (creare/dezvoltare); -studiu privind dezvoltarea economica a regiunilor sau sectorului, (consultanta acordata intreprinderilor(in marketing, strategii de ramura, restructurari); -consultanta acordata comunitatilor regionale; -banci de date; Politica regională este un instrument de solidaritate financiară şi, în acelaşi timp, un puternic motor al coeziunii şi al integrării economice. Există mari diferenţe în ceea ce priveşte nivelul de prosperitate existent între statele membre ale UE şi în interiorul acestora. Din punctul de vedere al PIBului pe cap de locuitor (unitatea de măsură standard a gradului de bunăstare) cele mai prospere regiuni se situează în mediul urban – Londra, Bruxelles şi Hamburg. Luxemburgul, cea mai prosperă ţară din UE, este de peste şapte ori mai bogată decât România şi Bulgaria, cele mai sărace state membre şi ultimele care au aderat la Uniune. Odată cu aderarea acestor ţări, UE a reorganizat şi restructurat cheltuielile pentru dezvoltarea regională. În perioada 2007-2013, acestea vor reprezenta 36% din bugetul UE, adică aproximativ 350 de miliarde de euro. Vor fi avute în vedere trei obiective: convergenţa, competitivitatea şi cooperarea, grupate sub denumirea de „politică de coeziune”.Atenţia se concentrează în special pe statele membre din Europa Centrală şi de Est, la care se adaugă regiunile cu nevoi speciale din alte state ale UE. Cele 12 ţări care

au aderat începând cu anul 2004 vor primi 51% din bugetul total alocat politicii de dezvoltare regională pentru perioada 2007-2013, deşi acestea reprezintă mai puţin de un sfert din populaţia totală a UE.

Repartizarea cheltuielilor Cea mai mare parte din cheltuieli este consacrată regiunilor în care PIB-ul se situează sub 75% din media comunitară, pentru a le ajuta să îşi îmbunătăţească infrastructurile şi să îşi dezvolte potenţialul economic şi uman. Din această categorie fac parte 17 din cele 27 de state membre ale UE. Pe de altă parte, toate cele 27 de ţări din Uniune pot beneficia de finanţare pentru sprijinirea inovaţiei şi cercetării, a dezvoltării durabile şi a formării profesionale în regiunile mai puţin dezvoltate. O mică parte din fonduri sunt destinate proiectelor de cooperare transfrontalieră şi interregională. Politica regională trebuie să se înscrie pe drumul trasat de Agenda de la Lisabona şi să contribuie la promovarea creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă prin • trezirea interesului investitorilor faţă de statele membre şi regiunile acestora, prin îmbunătăţirea accesibilităţii, furnizarea de servicii de calitate şi protejarea mediului; • încurajarea inovaţiei, a spiritului antreprenorial şi a economiei bazate pe cunoaştere, prin dezvoltarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării; crearea de noi locuri de muncă, mai numeroase şi oferind condiţii mai bune, prin atragerea unui număr mai mare de persoane pe piaţa muncii, îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a lucrătorilor şi creşterea investiţiilor în capitalul uman.

Instrumentele de actiune ale agentiilor sunt impartite in trei categorii: -acordarea de consultanta si asistenta informationala. -finantare;

-crearea infrastructurii necesare.

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” FACULTATEA DE STIINTE SI LITERE

Politica de dezvoltare regionala a Uniunii Europene

BESCHIERU VIORICA RISE III, GR. I