Raze De Soare...

Raze de soare

Capitolul 1

Plecarea

- Asta e ultima incarcatura? intreaba Rosalie curioasa. - Da, este ultima, spuse Esme pe un ton mohorat. O sa imi fie dor de ea. Sau intamplat atat de multe aici... Apoi ofta. Carlisle o batu usor pe umar. - Da dar o sa iti placa la fel de mult si cealalta, am vazut asta! interveni Alice. Inca incercam sa ma obisnuiesc cu talentul ciudat al lui Alice de a vede viitorul. Dar nu eram pe deplin convinsa ca ceea ce vedea va fi adevarat. Viitorul era mereu nesigur. Cand esti vampir capacitatea de gandire era triplata, deci puteam sa ma gandesc la mai multe lucruri in acelasi timp. Un gand care ma tulbura si ma ingrijora pe masura era ca nu stiam care va fi viitorul ficei mele. Renesmee. Alice nu o putea vedea din mult prea multe motive. Si cel mai important motiv fiind natura ei. Nu era singurul copil jumatate om jumatate vampir, dar era unica prin darul ei de a arata tot ceea ce vrea, printr-o singura atingere. Un alt motiv de ceata densa din capul lui Alice era faptul ca Nessie petrecea mult timp cu Jacob, prietenul familiei varcolac, dar si acestia erau cu totul imposibil de vazut, si cu atat mai putin cine intra in contact direct cu ei. Eram multumita de relatia dintre mine si Jacob, avand in vedere faptul ca fiecare dintre noi ne gasiseram sufletul pereche, intr-un fel mai mult sau mai putin explicabil (Jack era legat de Nessie pe viata, un lucru iseparabil, un lucru pe care l-am inteles intr-nu sfarsit). Nu eram deloc curioasa de reactia lui Nessie cand va intelege ciudatenia cu sufletul pereche si toate celelalte. Deocamdata Jacob era fratele pe care nu il va avea niciodata. Defapt el ii era mai mult decat un frate, nu ii refuza nimic, era sclavul ei. O adora. Si noi ceilalti aveam pentru ea o adoratie aproape similara. Pentru mine era cel mai frumos copil din lume, si era al meu, jumatate din Edward. Cand eram om incercam sa mi-l imaginez in postura de tata, dar creativitatea mea nu era destul de dezvoltata incat sa inteleg in ce fel isi va atribui Edward rolul de tata. In timp ce deliberam in pragul usii, cu Nessie de mana, si priveam camera de la parter goala, am auzit vocile celorlalti in garaj, si ca de obicei, Alice se certa cu Edward in privinta rutei pe care vom pleca din Forks in New Hampshire. Desi avea mana in mana mea, Nessie nu imi transmitea nici o

imagine. Era perfect linistita, schimbandu-si greutatea de pe un picior pe altul. - Trebuie neaparat sa mergem pe 102, insista Alice, e nou construit si masinile vor zbura... - Nu. Io taie Edward. Am zis de la inceput ca vom merge pe drumul 104. Deci nu incape discutie. Avea un ton hotarat, dur, tinand cu dintii de hotararea lui. Apoi l-am auzit venind prin bucatarie in salon. In secunda urmatoate Edward era in salon, venind spre noi zambindu-ne ca si cum mica cearta cu Alice nu ar fi existat.Cand isi vazu tatal inimioara lui Nessie incepu sa bata mai rapid ca aripile unei pasari, si buzele ei rosi se curbara intr-un zambet scotandu-i in evidenta gropitele din obraji.Isi intinse mana spre el si Edward o lua in brate, dar inca tinandu-si mana ei mica in mana mea rece si alba, iar in momentul cand tatal ei o atinse incepuse sa imi transmita o multime de imagini, unele amintiri altele rod al imaginatiei ei. Si eu ii zambeam dandu-i de inteles ca imaginile pe care mi le transmitea erau intelese pe deplin. - O sa plecam imediat.Ii sopti Edward lui Nessie sarutand fruntea unde se afla o bucla aramie .Apoi o lasa jos, pe picioarele ei si afisa zambetul lui strengar uitandu-se adanc in ochii mei. - Nu mai vad nimic! zbiera Alice pasind nervoasa in salon, cu ceilalti venind in urma ei. Nu inteleg...cu siguranta cainele ala e implicat iar! - Ca tot vorbeam de caine...sau de lup.E aici.ne informase Edward cu o voce putin ironica. Nessie cridica capul spre mine sa imi vad reactia, una nu prea buna.Incepusem sa reconstitui in gand ziua de ieri adica momentul cand ii spusesem lui Jacob despre planurile noastre. * Statea intins pe canapea cu Nessie in brate jucanduse cu buclele ei arami, zambind cu gura pana la urechi.Edward statea sprijinit intr-un cot, de marginea pianului ascultand probabil gandurile lui Jacob - care in ultimul timp erau o sursa de fascinatie pentru el .Am indepartat elasticul care imi proteja mintea pentru ai permite lui Edward da partunda in mintea mea. Cred ca e cel mai potrivit moment sa ii spun, pare binedispus, am gandit eu.Edward isi muta privirea spre mine si dadu din cap in semn de aprobare, probabil gandindu-se la acelasi lucru ca si mine cand ii citea lui Jacob gandurile.Mi-am dres galsu pentru al distrage putin pe Jack de la mica lui distractie. Inca zambind isi ridica capul spre mine, asteptand. - Jacob noi plecam.Este necesar si tu sti asta !Si decizia este deja luata.Nu mai putem amana plecarea...oameni isi vor da seama ce suntem noi

defapt.A trecut prea mult timp si noi nu imbatrinim, iar Nessie...ei bine, cresterea ei accelerata este evidenta.Iar regula noastra numarul unu este sa ne protejam secretul, si in acelasi timp si pe Renesmee.Am subliniat numele ficei mele pentru ca el sa inteleaga ca siguranta si bunastarea lui Nessie depindea de acest lucru.Incercam sa ma fac cat mai bine inteleasa folosind tonul voci mele calme, dar daca inca as mai fi fost om cu siguranta ar tremura. -Poftim?!mrai el punand-o pe Nessie jos.Si Charlie ce o sa zica...? - Se descurca perfect cu Sue.l-am asigurat eu. - Dar...asta nu o sa ramana asa...Jur !Si iesi afara izbind usa in urma lui.

* Cu toti am iesit afara pe usa principala, in asteptarea lui Jacob, mirosul lui simtindu-l inca de departe.Deja il zarisem printre copaci venind grabit si purtand cu el ceva ce parea sa fie o sacosa ponosita plina.Se oprise la cativa metri de noi pentru a cerceta terenu si spuse: - Dupa cum am promis...lucrurile nu o sa ramana asa.Astepta un moment sa ne vada reactia dar vazand ca toata lumea il asculta ,continua mai departe.Inteleg ca nimic nu va mai poate retine aici si deasemenea inteleg pericolul la care sunteti expusi, asa ca am gasit o solutie, mai bine zis o alternativa cu care o sa fiti deacord.Stiti foarte bine ca din nici un punct de vedere nu pot sta departe de Nessie si deacea este absolut necesar...sa vin cu voi oriunde va veti duce. Sapte perechi de ochi stateau atintiti asupra lui asteptand sa isi spuna ideea.Dar desigur ca Edward stia scopul venirii lui, imediat ce se gandise la ea. - Jacob...am inceput eu. - Nu va cer nimic.Doar sa imi permiteti sa merg cu Nessie oriunde. - Si tatal tau Jacob? lui ce i-ai zis?intreaba Alice suspicioasa. - Adevarul.zise el sec. - Dar haita...o abandonezi asa pur si simplu?Nu iti pasa de ceea ce lasi in urma? - Ba da imi pasa. Dar sunt destul de maturi sa se descurce si singuri ne mai avand nevoie de mine.Acum ceea ce conteaza este doar Nessie. - Nu stiu ce sa zic...pare a fi in regula nu sunt multi vampiri acolo.aproba Carlisle uitandu-se la Edward.Totusi e decizia ta fiule. - Tati? rasuna o voce melodioasa.Nu asa ca o sa vina cu noi?Te rog?Mami? se uita la noi cu niste ochi ciocolatii irezistibili implorand din priviri dorinta ca noi sa aprobam cererea lui Jacob si in acelasi timp si a ei. Ochii

lui Edward se uiatu intens intr-ai mei si fara sa fie nevoie sa-i citesc gandurile stiam care va fi decizia lui finala.