Rasp.eam-.docx

1)Destinatia si componenta Fortelor Armate ale RM Forţele Armate ale Republicii Moldova sunt destinate apărării statului în caz de agresiune armată, asigurării inviolabilităţii frontierelor şi a spaţiului aerian al acestuia. Noţiunea ,,Forţele Armate ale Republicii Moldova” include următoarele instituţii militare de Stat: 1. Armata Naţională. 2. Trupele de carabinieri, subordonat Ministerului Afacerilor Interne. În condiţii de război aceste instituţii militare de Stat se comasează formând Forţele Armate ale Republicii Moldova. Comandantul Armatei Naţionale devine comandantul Forţelor Armate.

2)Destinatia si structura AN a RM : Structura Armatei Naţionale: Şef Marele Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei Naţionale----- Locţiitor Şef Marele Stat Major al Armatei Naţionale – Director Marele Stat Major al Armatei Naţionale----- Marele Stat Major al Armatei Naţionale(- J1 Direcția personal- J3 Direcția operații- J4 Direcția logistică- J5 Direcția planificare strategică- J6 Direcția comunicaţii şi sisteme informaţionale- J7 Direcția instruire întrunită şi doctrine- Secție secretariat și management intern- Secţia juridică- Secţia medicală) Comandament Forţe Terestre(Unităţi de luptă- Brigada 1 infanterie moto- Brigada 2 infanterie moto- Brigada 3

infanterie moto- Batalionul 22 menţinere a păcii Unităţi de asigurare de luptă- Divizionul de artilerie- Batalionul de gardă- Batalionul de geniu- Centrul topografic militar Comandament Forţe Aeriene (- Baza de aviație- Regimentul de rachete antiaeriene) 3)Organiz.si dotarea bat.de infanterie al AN Organizarea şi dotarea batalionului de infanterie Batalionul de infanterie este o structură tip subunitate tactică interarme, care în funcţie de tehnica din dotare (transportoare amfibii blindate, maşini de luptă) poate îndeplini acţiuni militare de amploare diferită, de regulă, în cadrul brigăzii de infanterie moto sau independent. Îndeplinirea obiectivelor şi misiunilor specifice batalionului de infanterie este condiţionată de funcţionalitatea structurilor organizatorice: comandamentul; forţele luptătoare; forţele de sprijin de luptă; forţele de logistică. 4)Organizarea si dotarea companiei de inf al AN Organizarea şi dotarea companiei de infanterie Compania de infanterie este structura organizatorică de luptă de bază a batalionului de infanterie destinată să asigure desfăşurarea acţiunilor militare în sistem integrat. Compania este constituită din conducere (comandant de companie, locţiitor comandant de companie, tehnician superior, plutonier de companie, instructor sanitar), grupa de conducere (comandant grupă, servant (operator) T.A.B./M.L.I., mecanic conductor T.A.B./M.L.I.) şi trei plutoane de infanterie identic organizate, înzestrate cu transportoare amfibii blindate sau maşini de luptă. Militarii din conducerea companiei sunt înarmaţi:- comandantul de companie – pistol-mitralieră AKM, pistol PM (TT), busolă, binoclu;- locţiitorul comandantului de companie – pistol-mitralieră AKM, pistol PM (TT), busolă, binoclu;- tehnicianul superior – pistol-mitralieră AKM, pistol PM (TT), busolă, binoclu;- plutonierul de companie – pistol-mitralieră AKM, pistol PM (TT), busolă, binoclu;- instructorul sanitar – pistol-mitralieră AKM.Militarii din grupa de conducere sunt înarmaţi:- comandantul de grupă – pistol-mitralieră AKM, busolă, binoclu; 5)Organizarea si dotarea pltonului de infanterie al AN Organizarea şi dotarea plutonului de infanterie Plutonul de infanterie este structura organizatorică de luptă de bază care acţionează, de regulă, în cadrul companiei de infanterie, având un înalt grad de coeziune între grupe şi diferitele categorii de personal ce îl compun; se constituie într-o subunitate stabilă, dinamică şi flexibilă, cu o capacitate sporită de a duce acţiuni de luptă, în toate condiţiile de climă, timp şi anotimp.Plutonul este constituit din conducere (comandant de pluton şi locţiitor comandant de pluton) şi trei grupe de infanterie identic organizate, înzestrate cu transportoare amfibii blindate (TAB-71M, BTRD, BTR-80) sau maşini de luptă ale infanteriei (BMD-1).Militarii din conducerea plutonului sunt înarmaţi:- comandantul de pluton – pistol-mitralieră AKM, pistol PM (TT), busolă, binoclu;- locţiitorul comandantului de pluton – pistol-mitralieră AKM, busolă, binoclu. 6)Organizarea si dotarea grupei de infanterie a AN Organizarea şi dotarea grupei de infanterie Grupa de infanterie este celula de luptă de bază. Ea este aptă de a duce simultan lupta antipersonal şi antiblindate atât motorizat (îmbarcată pe T.A.B. sau M.L.I.), cât şi pe jos. Coeziunea acesteia şi pregătirea pentru luptă sunt primordiale. Eficacitatea ei depinde de valoarea morală, fizică şi profesională a fiecăruia din militarii care o compun. Grupa de infanterie are în compunere 9 militari, este comandată de către un comandant de grupă şi organizată pe trei echipe: Echipa antipersonal (E.A.P.) este compusă din 4 militari: - comandantul echipei şi ajutor al comandantului grupei (mitralior); - puşcaşul; - puşcaşul; - lunetistul. Echipa antiblindate (E.A.B.) este compusă din 2 militari: - comandantul echipei şi ajutor al comandantului grupei (trăgător la A.G.-7); - servant la A.G.-7. Echipa fixă (E.F.) este compusă din: - comandantul echipei şi mecanic conductor T.A.B./M.L.I.; - servantul (operator) T.A.B./M.L.I. Dotarea grupei de infanterie – ţinuta pentru campanie. Fiecare militar din grupă poartă asupra sa: echipamentul, conform anotimpului; casca; geanta port-încărcătoare; muniţia şi grenadele potrivit normelor; lopata mică cu port; masca contra gazelor; pachetul antichimic individual; raniţa; completul de protecţie NBC; foaia de cort; sacul de merinde cu gamela şi bidonaşul pentru apă; hrana de rezervă; lenjeria de schimb; materialele pentru întreţinerea îmbrăcămintei şi a încălţămintei; ustensilele şi materialele pentru igiena corporală. În afara materialelor comune, militarii din grupa de infanterie mai poartă: - comandantul de grupă – pistol-mitralieră AKM, busolă, binoclu; - comandantul E.A.P. şi ajutor al comandantului grupei – puşcă-mitralieră RPK, pistol PM (TT), busolă; - puşcaşul – pistol-mitralieră AKM; - puşcaşul – pistol-mitralieră AKM; - lunetistul – puşcă cu lunetă cal.7,62 mm PSL (SVD); - comandantul E.A.B. (trăgător la AG-7) – aruncător de grenade antiblindate AG-7, geanta cu înălţător optic, geantă cu 2 grenade antitblindate, pistol PM (TT), busolă; - servantul A.G.-7 (ajutor) – pistol-mitralieră AKM, geantă cu 3 grenade antitblindate, complet PSA; - comandantul E.F. şi mecanic conductor T.A.B./M.L.I. – pistol-mitralieră AKM, busolă; - servantul (operator) T.A.B./M.L.I. – pistol-mitralieră AKM.

7 Tactica.Obiectul de studiu definitia locul si rolul tacticii in cadrull artei militare . Tactica Ramură a artei militare al cărei obiect îl constituie studiul acţiunilor de luptă desfăşurate în spaţiul terestru, aerian şi naval de către mari unităţi tactice (brigadă, divizie, similare) şi de către unităţi şi subunităţi (de arme întrunite şi de celelalte arme), elaborarea principiilor, procedeelor, formelor şi metodelor de organizare şi ducere a acestora. Esenţa tacticii o constituie stabilirea modalităţii optime de utilizare a forţelor, a mijloacelor şi terenului, în conformitate cu legile obiective ale luptei armate, astfel încât inamicul să fie înfrânt, nimicit sau capturat. Altfel spus, tactica studiază procedeele cele mai eficiente de pregătire şi ducere a luptei, precizează activităţile pe care trebuie să le desfăşoare comandamentele, statele majore, şefii de compartimente, în concordanţă cu nivelul de dezvoltare a mijloacelor moderne de ducere a războiului şi cu cerinţele impuse de arta operativă şi de strategie. 8)LUPTA,CIOCNIREA.definitie,componentele,tipurile luptei: Lupta. Acţiune sau ansamblu de acţiuni desfăşurate în mod organizat de unităţi, subunităţi, mari unităţi tactice, care, folosind armamentul şi tehnica de luptă, urmăresc nimicirea forţelor inamicului sau capturarea lor. Modalitatea de bază prin care se pot atinge scopurile tactice în acţiunile militare. Lupta armată. a. Confruntarea armată sau un şir de confruntări în mediul specific, prin care se urmăreşte îndeplinirea unor scopuri de importanţă tactică. Lupta se duce de către subunităţi, unităţi sau mari unităţi ori grupări de forţe cu rol tactic, care, folosindu-şi elementele puterii de luptă resping, capturează sau nimicesc grupările de forţe inamice angajate şi îndeplinesc misiunile primite prin care se realizează o etapă (parte) a operaţiei/bătăliei. b. Confruntarea mili-tară violentă între două sau mai multe forţe (grupări) adverse care urmăresc, fiecare în parte, îndeplinirea scopurilor propuse, cu instrumente specifice. Lupta in ofensiva si lupta in aparare. 9)Ofensiva,definitie scop caracteristici : Ofensiva. Forma de luptă armată prin care se urmăreşte capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului, în scopul realizării autorităţii proprii asupra spaţiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului deţinut de inamic. Ofensiva combinată. Procedeu prin care se realizează atacarea inamicului aflat în apărare, cu o parte din forţe din mişcare, iar cu alta din contact. Ofensiva din contact. Procedeu prin care se realizează atacarea inamicului aflat în apărare, plecând la ofensivă din poziţiile deţinute în faţa acestuia. Ofensiva din mişcare. Procedeul prin care se realizează atacarea inamicului, aflat în apărare, după executarea unui marş pe o distanţă variabilă.

10) Lupta de intalnire,definitie scop caracteristici : Lupta de întâlnire. Procedeul prin care două grupări de forţe adverse, în mişcare din sensuri opuse, angajează lupta urmărind realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive. 1. Lupta de întîlnire poate să aibă loc pe timpul marşului, în apărare pe timpul executării contraatacului şi în ofensivă pe timpul ducerii acţiunilor în adîncimea apărării inamicului. 2. 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8)

Lupta de întîlnire se caracterizează prin: organizarea acţiunilor în timp scurt şi din mişcare; adaptarea rapidă a dispozitivelor la situaţiile create în scopul lovirii inamicului în flanc şi spate; manifestarea iniţiativei şi prevederii la nivelul fiecărui comandant de subunitate; situaţii insuficient de clare în momentul angajării luptei şi schimbări bruşte ale acestora; lupta îndîrjită şi eforturi deosebite pentru cîştigarea de timp, cucerirea şi păstrarea iniţiativei; desfăşurarea luptei în ritm rapid şi pe front larg, cu angajarea succesivă a forţelor şi mijloacelor; posibilităţi mari de manevră; existenţa flancurilor şi intervalelor descoperite.

3. Condiţiile de succes în lupta de întîlnire sunt: 1) executarea neîntreruptă a cercetării pentru descoperirea la timp a inamicului şi devansarea acestuia în executarea focului; 2) luarea în timp scurt a deciziei şi transmiterea oportună a misiunilor de luptă; 3) devansarea inamicului în cucerirea aliniamentelor favorabile pentru desfăşurare, în executarea manevrei şi în crearea din timp a unei grupări de forţe şi mijloace capabile să nimicească forţele principale ale acestuia; 4) alegerea celor mai eficiente forme de manevră şi desfăşurarea rapidă a forţelor în vederea intrării acestora în mod organizat în luptă, devansîndu-l pe inamic în executarea atacului; 5) mutarea rapidă a eforturilor pe direcţiile unde s-a realizat cel mai important succes; 6) ducerea unor acţiuni rapide, decisive şi coordonate a forţelor în spaţiul terestru; 7) manifestarea iniţiativei şi perseverenţei de către toţi comandanţii pentru obţinerea victoriei.

11)Apararea definitie scop caracteristici- Apărarea este forma de luptă de bază care se adoptă în scopul respingerii atacului unui inamic superior numeric şi ca înzestrare tehnică şi interzicerii pătrunderii lui în dispozitivul de apărare, menţinerii cu fermitate a poziţiilor încredinţate, producerii de pierderi cît mai mari, slăbirii continue a capacităţii de luptă, limitării pătrunderii în adîncime şi opririi ofensivei acestuia, precum şi pentru a cîştiga iniţiativa, creînd condiţii favorabile trecerii la ofensivă. Scopurile apărării se realizează prin: pregătirea temeinică a acţiunilor subunităţilor pentru îndeplinirea misiunilor primite; angajarea la posibilităţile maxime a tuturor forţelor şi mijloacelor existente pe direcţiile de acţiune ale inamicului; slăbirea capacităţii ofensive a inamicului; producerea de pierderi cât mai mari şi respingerea atacului inamicului, menţinerea unor porţiuni de teren (obiective) dinainte stabilite şi împiedicarea pătrunderii acestuia; temporizarea ofensivei inamicului în vederea realizării tuturor condiţiilor pentru trecerea la ofensivă; preluarea iniţiativei. Apărarea trebuie să fie: stabilă, fermă, activă în toate mediile; adânc eşalonată (când e cazul); capabilă să reziste loviturilor date de inamic cu toate categoriile de forţe şi mijloace.

12)Retragerea definitie scop caracteristici-se adopta temporar pentru scoaterea fortelor sale de loviturile inamicului si punerea fortelor proprii intr-o situatie mai avantajoasa in adancime,ocuparea unor pozitii favorabile pentru ei. 13)Stationarea=dispunerea subunitatii intr-un raion in vederea pregatirii unor actiuni de lupta sau in refacerea capacitatilor de lupta in scopul(I.odihna personalului,II.Completarea stocului,III.Executarea lucrarilor de intretinere si reparare a tehnicii)CARACTERISTICI :trebuie sa asigure dispunerea mascata a grupei,protectia NBC,sa aiba cai de intrare si de iesire si sa ofere posibilitatea asigurarii cu apa potabila a personalului. 14)Deplasarea=este actiunea desfasurata de subunitati pentru dislocarea dintr-un raion in altul in vederea intrarii in lupta in mod organizat sau executarii manevrei de forte mijloace de pe o directie pe alta.Deplasarea se executa rapid dispersat si in ascuns pentru a asigura protectia subunitatilor impotriva loviturilor inamicului. 15)Dispozitivul de mars=grupa in coloana cand actioneaza pe jos grupa in sageata/linie(cand actioneaza pe jos) militarii se deplaseaza unul inapoia celuilalt la distanta de 6-8 m. grafic se reprezinta astfel :

16)dispozitivul de stationare=raionul de stationare se stabileste de catre cmd. In raioanele de stationare grupa se dispune in lungul itinerarelor de deplasare sau inafara acestora tinandu-se seama de dispozitivul care trebuie construit in vederea ducerii actiunilor de lupta.Raionul de stationare se ocupa de regula pe intuneric sau in conditii de vizibilitate redusa. 17)Manevra=cuprinde un ansamblu prin care se realizeaza gruparea de forte ,mijloace de foc in locul si la timpul stabilit in scopul executarii unor actiuni puternice asupra inamicului,respingerii actiunilor acestuia sau sustragerii sub lovitura lui.Manevra trebuie sa fie simpla,sa se incadreze in conceptia esalonului superior,sa corespunda misiunii,sa se execute in ascuns in timp scurt si prin surprindere.MANEVRA POATE FI :de forte/de mijloace si foc. In aparare manevra se executa pentru realizarea urmatoarelor scopuri :I.Scoaterea grupei de sub loviturile inamicului. II.Realizarea surprinderii inamicului si preluarea initiativei. III.Intarirea apararii pe directia inamicului. IV.Nimicirea inamicului patruns si respingerea atacului acestuia. 18)Formele manevrei in ofensiva sunt : (Mutarea efortului de pe o directie pe alta/Invaluirea/Intoarcerea/Lovitura frontala/Manevra pe verticala) MANEVRA poate fi de forte si mijloace de foc.In ofensiva manevra de forte si mijloace se executa in scopul deplasarii rapide si organizate a subunitatilor pentru crearea unei mai favorabile grupari pe directia de atac,schimbarea efortului de pe o directie pe alta intensificarea atacului in adancime,invaluirea sau intoarcerea flangurilor si spatelui dispozitivului inamicului,incercuirea si nimicirea lui in timp scurt. 19) puncte vulnerabile echipaj,motor. Turela şi corpul Proiectilul subcalibru Proiectilul cumulativ ; Placa blindată frontală superioară Proiectilul cumulativ; Aparate de ochire (observare), far Armamentul de infanterie

20) Posibilităţile de luptă antiblindate ale armamentului din dotarea subunităţilor de infanterie Cunoaşterea posibilităţilor de luptă permit comandantului de a determina iscusit misiunile de luptă şi de a exploata corect armamentul în luptă. Calculul în lupta cu tancurile inamicului se bazează pe întrebuinţarea coeficienţilor eficacităţii de luptă a mijloacelor antitanc. Calculele posibilităţilor de foc a plutonului în lupta cu tancurile şi alte mijloace blindate se bazează pe folosirea coeficientilor eficienţei mijloacelor antitanc.Prin căi experimentate s-a determinat, că coeficientul eficienţei de luptă arată ce cantitate de tancuri şi alte ţinte blindate poate nimici un mijloc sau altul, înainte ca ea să iasă din funcţiune.

ofensiva

aparare

Coeficientul se măreşte de 1,5 ori la executarea focului asupra M.L.I. a inamicului şi de 2 ori la executarea focului asupra T.A.B.

21)procedee de actiune a soldatului in mars=Pentru pregătirea marşului pe jos, infanteristul execută următoarele activităţi: - aranjarea materialelor din raniţă; - ajustarea echipamentului; completarea rezervei de apă din bidonaş; - verificarea şi încărcarea armamentului; - executarea măsurilor de mascare individuală; - pregătirea mijloacelor de protecţie individuală; - ocuparea locului în cadrul echipei, în formaţia pentru marş. Pentru buna desfăşurare a marşului se recomandă ca echipamentul să nu fie prea strâmt sau lung, bocancii să nu fie prea largi sau strâmţi, iar ciorapii să nu fie uzaţi. Când infanteristul se deplasează îmbarcat pe T.A.B. (M.L.I.) trebuie să fie în măsură în orice moment să execute foc la comanda comandantului echipei. Când infanteristul se deplasează îmbarcat pe automobile, îşi aranjează raniţa sub banchete, arma între picioare, fiind în măsură la ordin să debarce cât mai repede şi să îndeplinească misiunea primită. Când este numit observator pe automobil desfăşoară următoarele activităţi: - observă circular spaţiul aerian şi terestru pe itinerarul de marş; - alarmează subunitatea prin semnalele stabilite şi în timp oportun şi pe comandantul plutonului; - transmite semnalele de alarmare şi celorlalte automobile din coloană (dacă este cazul). La semnalul de alarmare despre inamicul aerian, plutonul (grupa) care se deplasează pe autovehicule, în funcţie de ordinul dat de comandantul coloanei, continuă deplasarea, mărind viteza şi distanţa dintre autovehicule, se opreşte sau se dispersează. Când se opreşte, la comandă sau din proprie iniţiativă, personalul debarcă repede din autovehicule, le maschează, după care se adăposteşte. Asupra avioanelor şi elicopterelor inamicului care zboară la înălţime mică se execută foc de baraj cu mitralierele de pe transportoare amfibii blindate (maşini de luptă) şi foc de salvă cu armamentul individual la comanda comandantului de pluton. Cercetarea N.B.C.se execută de toate elementele din siguranţa marşului şi de către forţele principale. Dacă plutonul (grupa) se deplasează pe jos, porţiunile de teren contaminat se ocolesc, iar dacă nu este posibil se trec în pas viu, cu intervale mărite între militari, având îmbrăcate mijloacele de protecţie individuală.După ieşirea din raionul contaminat se execută decontaminarea iniţială, de regulă, la ajungerea plutonului (grupei) la halta mică.Decontaminarea totală se execută, de regulă, la ordinul comandantului de companie. 22)procedee de actiune a soldatului in siguranta marsului =Soldatul acţionează, de regulă, în cadrul echipei (patrulei) şi îndeplineşte misiunile stabilite de comandantul acesteia.El se trimite pentru cercetarea unor forme de relief, detalii de planimetrie şi obiective, în scopul descoperirii inamicului şi a preveni pe comandant asupra întâlnirii prin surprindere cu acesta.Soldatul trebuie să fie în măsură să acţioneze în toate situaţiile, activ şi neîntrerupt, ziua şi noaptea, să fie îndrăzneţ şi perseverent în acţiunile pe care le desfăşoară. Când se găseşte în cadrul echipei (patrulei) care acţionează pe autovehicul (transportor blindat, autoturism), soldatul execută observarea pe direcţia stabilită de comandant, fiind gata, la ordin, să debarce şi să treacă la executarea cercetării pe jos. Soldatul trimis de echipă (patrulă), pe jos, acţionează la o depărtare care să-i asigure permanent legătura de vedere cu comandantul şi sprijinul cu foc în caz de nevoie. Legătura între soldat şi comandantul care l-a trimis în misiune se realizează prin semnale sau prin radio. După primirea şi însuşirea misiunii, soldatul pregăteşte armamentul, verifică muniţia, mijloacele individuale de protecţie şi materialele care se află asupra sa, îşi ajustează echipamentul şi portul armamentului pentru a nu produce zgomot şi raportează comandantului că este gata pentru a începe acţiunea.Pe timpul îndeplinirii misiunii, soldatul este obligat să acţioneze cu repeziciune, să execute neîntrerupt observarea în faţă, lateral şi să raporteze oportun datele procurate.El trebuie să cerceteze terenul şi să urmărească cu atenţie indiciile după care se poate descoperi inamicul sau activitatea desfăşurată de acesta. În ate situaţiile, soldatul acţionează astfel încât să vadă şi să audă tot, dar fără să fie văzut şi auzit. Când se deplasează, soldatul alege şi ocupă succesiv locuri favorabile, care să-i asigure: - observarea în faţă şi, pe cât posibil lateral, pe o distanţă cât mai mare; - condiţii de apropiere şi dispunere mascată; - menţinerea legăturii de vedere cu comandantul, primirea şi transmiterea semnalelor. Soldatul studiază cu atenţie – pe itinerarul de deplasare – urmele găsite, acoperirile existente şi fiecare loc în care urmează să se oprească pentru executarea observării, în scopul de a evita căderea în ambuscadă, întâlnirea prin surprindere cu inamicul şi intrarea în locuri minate. 23) Raionul de staţionare al grupei se stabileşte, de obicei, de către eşalonul superior, şi trebuie să asigure dispunerea mascată a grupei, protecţie NBC, să aibă căi de intrare şi de ieşire şi să ofere posibilitatea asigurării cu apă a personalului. În raionul de staţionare grupa se dispune dispersat în lungul itinerarelor de deplasare sau în afara acestora, ţinîndu-se seama de dispozitivul care trebuie constituit în vederea ducerii acţiunilor de luptă. Comandantul de grupă elaborează ordinul de acţiune pentru staţionare şi-l transmite subordonaţilor (capitolul IV).Raionul de staţionare se ocupă, de regulă, pe întuneric sau în condiţii de vizibilitate redusă.Oprirea coloanelor subunităţilor pe linii de comunicaţii pentru a aştepta intrarea în raionul de staţionare este interzisă.Amenajarea genistică a raionului începe imediat după sosirea în acesta, cînd este posibil se execută din timp; pentru protecţia personalului, tehnicii militare şi stocurilor de materiale împotriva armelor de distrugere în masă şi sistemelor incendiare se amenajează adăposturi. 24) Siguranţa staţionării 4. În staţionare, grupa de infanterie poate fi numită ca post de pază independent sau ca post de pază, acţionînd în cadrul plutonului, ca pichet de pază (independent). Ea se trimite pînă la o distanţă de 1,5 km (2 km) atunci cînd acţionează pe transportor blindat (maşină de luptă a desantului) sau 1 km cînd acţionează pe jos. Postul de pază organizează o poziţie de apărare cu o dezvoltare frontală de pînă la 200 m şi primeşte o fîşie de siguranţă cu o lărgime de pînă la 600 m. 5. Pentru recunoaşterea militarilor din subunităţile proprii, zilnic, se stabileşte secretul, compus din parolă şi răspuns, care se comunică subunităţilor din siguranţa de staţionare şi elementelor de cercetare trimise în faţa acesteia. Locul de dispunere al grupei trebuie să asigure observarea, executarea focului circular şi o bună mascare. Postul de pază se schimbă, de obicei, la fiecare 24 ore. Dacă grupa ajunge noaptea, se instalează provizoriu într-un perimetru defensiv redus; la prima oră şi după recunoaştere va executa poziţia de siguranţă. 6. Comandantul de grupă după ce a ocupat poziţia numeşte un observator, organizează lucrul pentru executarea lucrărilor genistice, indică modul de executare a focului la apariţia inamicului şi comunică semnalele şi secretul. Postul de pază execută observarea neîntreruptă, ziua şi noaptea; pe timpul activităţii în postul de pază evită producerea de zgomote inutile (ţipete, rîsete, cîntece) sau folosirea excesivă a luminii (este indicată folosirea filtrelor infraroşii şi a dispozitivului de vedere pe timp de noapte de tip pasiv). 7. Secretul constituie mijlocul de recunoaştere a militarilor subunităţilor proprii de cei ai inamicului; el se comunică, de obicei, pentru 24 ore, dar poate fi schimbat oricînd situaţia impune. Secretul este compus din parolă şi răspuns. Parola se cere tuturor persoanelor care trec aliniamentul siguranţei de staţionare în ambele sensuri precum şi persoanelor care se deplasează noaptea pe raionul de dispunere a subunităţii. Parola şi răspunsul se pronunţă cu voce înceată. Cei ce nu cunosc parola vor fi reţinuţi şi se raportează comandantului de grupă, acesta îi interoghează personal pe cei reţinuţi şi în funcţie de împrejurări (exemplu militarul nu cunoaşte parola dar este cunoscut ca făcînd parte din subunităţi proprii) le permite să meargă mai departe sau îi trimite sub escortă la comandantul care a trimis siguranţa. 8. În caz de atac NBC, foc de artilerie, dacă poziţia de apărare nu este prevăzută cu şanţuri de adăpost, se poate folosi drept protecţie transportorul amfibiu blindat sau maşina de luptă a desantului/ infanteriei. Poziţia se ocupă imediat ce atacul încetează. Militarii izolaţi ai inamicului (ex.: elemente de cercetare) vor fi capturaţi, dacă este posibil sau nimiciţi, raportîndu-se despre aceasta comandantului care a trimis siguranţa. În cazul în care se stabileşte contactul cu un inamic superior, se raportează imediat comandantului care a trimis siguranţa, şi nu se retrage de pe poziţie decît la ordinul acestuia continuînd apărarea aliniamentului de siguranţă încredinţat.

25)procedee de actiune a soldatului in ofensiva = Scopurile ofensivei se realizează prin: studierea, aprecierea reală a inamicului şi folosirea cu eficienţă a terenului; executarea frecventă şi oportună a manevrei de foc, forţe şi mijloace pentru încercuirea, capturarea şi nimicirea inamicului; lovirea prin surprindere a inamicului şi dezvoltarea impetuoasă a ofensivei în adâncimea apărării acestuia; consolidarea aliniamentelor (obiectivelor) cucerite şi respingerea contraatacurilor; aplicarea permanentă a măsurilor de asigurare a acţiunilor şi de protecţie a forţelor; conducerea neîntreruptă a subunităţilor. 26)procedee de actiune a soldatului in lupta de aparare = pregătirea temeinică a acţiunilor subunităţilor; angajarea maximă a tuturor forţelor în luptă; slăbirea capacităţii ofensive a inamicului; producerea de pierderi cât mai mari şi respingerea atacului; menţinerea unor porţiuni de teren (ob.) dinainte; temporizarea ofensivei inamicului în vederea realizării tuturor condiţiilor pentru trecerea la ofensivă; preluarea iniţiativei. Din contact nemijlocit cu inamicul sau în afara contactului. La apărarea din contact nemijlocit cu inamicul lupta se pregăteşte în timp scurt, concomitent cu ducerea acţiunilor de luptă în curs de desfăşurare. Prin trecerea la apărarea în afara contactului cu inamicul se asigură timp suficient pentru realizarea dispozitivului de luptă, organizarea completă a sistemului de foc şi amenajarea genistică a terenului. 27)Procedee de cercetare. Observarea si ascultarea= Celemaifrecventeprocedee de cercetaresînt: observareaşiascultarea, incursiunea, ambuscada, cercetareaîndispozitivulinamicului, interceptareaconvorbirilorşifotografiereaterestră

.

Observarea şi ascultarea inamicului Observarea şi ascultarea constituie unul din procedeele de bază ale cercetării şi constă în

supravegherea cîmpului de luptă, descoperirea şi studierea inamicului, terenului şi a altor obiective, în scopul procurării datelor şi informaţiilor necesare. Observarea şi ascultarea se organizează şi se execută permanent, ziua şi noaptea, de către comandanţi şi întregul personal al subunităţii, precum şi de către militarii trimişi în posturi de observare, pînde sau numiţi ca observatori, indiferent de situaţia în care se găsesc trupele, de anotimp şi condiţiile hidrometeorologie. 28) Actiunile soldatului observator=Prin observare se asigură:- descoperireaşistudiereainamicului, terenuluişi a obiectivelorşideterminareadistanţelorpînă la ele;- urmărirea acţiunilor de luptă, a manevrei de forţe şi mijloace executată de inamic şi asigurarea legăturii de vedere cu subunităţile vecine;- descoperirea indiciilor care demască prezenţa, activitatea şi acţiunile inamicului;urmărirea efectului focului executat de trupele proprii asupra inamicului, a distrugerilor şi incendiilor produse;- supravegherea spaţiului aerian şi determinarea caracterului acţiunilor aviaţiei inamice;- descoperirea întrebuinţării desantului aerian şi a trupelor aeromobile de către inamic.Întoatesituaţiile, îndeosebipetimp de noapteşiîncondiţii de vizibilitateredusă, observareaşiascultarea se completeazăreciproc. 29)Postul de observare:compunerea,misiunile,documentatia si caracteristicile acestuia=Postul de observare se compune, de regulă, din 3-4 militari din care unul este şef, şi are misiunea să supravegheze activitatea şi acţiunile inamicului terestru şi aerian şi să raporteze oportun datele obţinute. Uneori personalul postului de observare poate avea o compunere mixtă.Personalulpostului de observare (observatorul) se dispuneînlucrărigenistice, clădiri, copaci, autovehicule, elicopteresaualtelocurifavorabileexecutăriiobservăriiterestreşiaeriene Locul ales pentru executarea observării trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - săpermităexecutareaobservării, pecîtposibil circular şipe o distanţăcâtmai mare;- să fie mascatîmpotrivaobservăriiterestreşi din aer a inamiculuişiferit de foculacestuia;- săaibăcăi de accesascunseşisăasigurecondiţiibunepentrulucrulşiodihnapersonalului;- să nu fie înapropiereaunorreperecaracteristice din teren care atragatenţiainamicului;- săpermitărealizarealegăturii cu comandantul care l-a trimisînmisiune – direct sauprinsubunităţile care acţioneazăînapropiere.Încazulcînd nu estetimpîndestulatpentruamenajareaşanţuluiobservatorulpoateocupapoziţia la obiecteleînteren, folosindcaracteristicile de mascare. Documentele pentru evidenţa şi transmiterea datelor de către postul de observare (observator) sînt: - harta de lucru este documentul pe care se trec: locul postului de observare, limitele sectorului, zonele nevăzute şi obiectivele descoperite te de către observator şi se foloseşte pentru raportarea datelor prin coordonate;- schema sectorului de observare este documentul pe care se reprezintă: locul postului de observare; reperele, azimuturile acestora şi distanţele pînă la ele; sectorul de observare - împărţit pe zone; zonele nevăzute. Schema se întocmeşte cînd nu se dispune de hartă la scară mare; ea ajută la raportarea datelor obţinute;- jurnalul de observare este documentul de evidenţă în care se consemnează toate datele obţinute prin observare. 30) Sectorul de observare cuprinde spaţiul terestru şi aerian în care se execută observarea. Dezvoltarea frontală şi adîncimea acestuia sînt variabile şi depind de: teren, condiţiile de vizibilitate şi densitatea obiectivelor de la inamic.Limitele sectorului de observare (dreapta, stânga) se stabilesc prin repere sau azimutului şi trebuie, pe cît posibil, să se întretaie pe limita dinainte a dispozitivului trupelor proprii cu ale posturilor de observare vecine.In adîncime, sectorul de observare se împarte în zone, delimitate prin linii convenţionale, astfel (fig. 5):- zona apropiată, cuprinde porţiunea de teren în care obiectivele (personalul şi tehnica de luptă, lucrările genistice, precum şi detaliile de planimetrie) pot fi văzute clar cu ochiul liber;- zonamijlocie, cuprinde porţiunea de teren dintre linia cea mai îndepărtată a zonei apropiate şi până unde observatorul poate recunoaşte cu ochiul liber siluetele tehnicii de luptă, formele copacilor şi caselor;- zona îndepărtată, cuprinde porţiunea dintre linia cea mai îndepărtată a zonei mijlocii şi până la limita vizibilităţii ce poate fi acoperită cu ajutorul aparatelor de observare din înzestrare.Cînd terenul limitează posibilităţile de observare în adîncime, sectorul nu se mai împarte în zone.Cînd situaţia impune, postul de observare (observatorul) execută observarea circulară a spaţiului terestru şi aerian, fără a i se stabili sector de observare. 31) Echipa de cercetare are valoarea de pînă la o grupă şi se trimite în misiune de către patrula de cercetare (independentă), precum şi de către subunităţile de celelalte arme. Ea este destinată pentru cercetarea inamicului şi terenului pe o direcţie sau a unui obiectiv. În funcţie de situaţie, echipa de cercetare, în special pe timpul marşului poate fi de cap, de flanc şi de spate. Cerinţele de bază ale cercetării sunt: 1) continuitatea; 2) oportunitatea; 3) caracterul activ ale acţiunilor; 4) autenticitatea datelor procurate. La îndeplinirea misiunilor de cercetare participă, pe lîngă subunităţile de cercetare şi subunităţi din celelalte arme, constituind elementele de cercetare. Elementele de cercetare sunt: 1) cercetaşul; 2) echipa de cercetare; 3) patrula de cercetare; 4) patrula de cercetare independentă; 5) detaşamentul de cercetare.

32) La primirea misiunii comandantul de grupă execută două acţivităţi inportante: analiza misiunii şi stabilirea principalelor probleme ale planificării. La analiza misiunii comandantul grupei de infanterie determină următoarele: 1) intenţia şi concepţia comandantului eşalonului superior (pluton, companie); 2) sarcinile pe care grupa trebuie să le îndeplinească; 3) limitele acţiunii asupra libertăţii de acţiune a grupei; 4) misiunea reformulată a grupei; 5) calculul timpului. 33)Comandantul asigură instrucţiunile iniţiale printr-un ordin preliminar (de avertizare) care conţine suficiente informaţii necesare pregătirii acţiunii într-un timp cît mai scurt. Comandantul emite ordinul de avertizare cu toate informaţiile pe care le are la dispoziţie la momentul respectiv şi nu aşteaptă noi informaţii pentru completarea acestuia, asigurînd actualizarea lui ori de cîte ori este necesar. Cuprinde 5 paşi: 1. 2. 3. 4. 5.

Situaţia; Misiunea; Execuţia; Sprijinul logistic; Comanda şi comunicaţiile.

34) Analiza situaţiei şi elaborarea cursului acţiunii. Analiza situaţiei, al doilea pas în procesul de estimare îl constituie analiza situaţiei folosind factorii MIFT-T rămaşi după analiza misiunii: 1) inamic; 2) forţe proprii; 3) teren; 4) timp. 35)Elaborarea cursurilor de acţiune. Cursul de acţiune reprezintă un plan posibil de îndeplinire a misiunii grupei; el trebuie să fie clar şi concis, să arate cum va îndeplini grupa misiunea şi să conţină suficiente detalii. Este indicată elaborarea a 2 sau 3 cursuri de acţiuni, pentru ca să existe posibilitatea de a studia mai multe opţiuni. Elaborarea mai multor cursuri de acţiuni ajută în realizarea mai multor variante de plan şi creşte flexibilitatea comenzii în timpul execuţiei. Fiecare curs de acţiune trebuie să fie: 1) Viabil ; 2) Acceptabil; 3) Distinct. Un curs de acţiune trebuie să răspundă la întrebări Ce?, Cînd?,Unde?, Cum?, De ce? 36)Concepţia acţiunii redă modul în care comandantul de grupă a decis să îndeplinească misiunea; obligatoriu va fi inclus şi un subcapitol despre executarea manevrei şi a sprijinului de foc (se întocmeşte schemă). Astfel, în concepţie comandantul de grupă determină: 1) modul de îndeplinire a misiunii primite (care inamic, unde şi cu ce mijloace să fie nimicit şi măsurile de inducere a acestuia în eroare); 2) dispozitiv de luptă (deplasare, staţionare); 3) misiunile efectivului grupei, maşinei de luptă şi mijloacelor de foc de întărire; 4) organizarea conducerii. 37)continutul planului de actiune = Planul de acţiune presupune detalierea concepţiei şi cuprinde 5 puncte: 1) situaţia; 2) misiunea; 3) execuţia; 4) sprijinul logistic; 5) comanda şi comunicaţiile.

38)Continutul ordinului de actiune a Cdt. P-t actiunile militare Ordinul de acţiune are formatul similar ordinului cu 5 paragrafe şi cuprinde: 1. Situaţia; 2. Misiunea; 3. Execuţia; 4. Sprijinul logistic; 5. Comanda şi comunicaţiile.

39)supervizarea+def.cooperarii= Supervizarea include organizarea coordonării şi cooperării (desfăşurarea repetiţiilor) şi controlul (sau inspecţia) pregătirii pentru luptă. Cooperarea reprezintă activitatea prin care se asigură conlucrarea tuturor forţelor participante la luptă, în timp, spaţiu şi pe misiuni, pe baza unui plan unic şi a unei concepţii unitare, în scopul concentrării şi însumării eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunii de luptă comune. 40)Formele de asigurare a actiunlor de lupta si protectie a fortelor.Cercetarea.Notiune,continut= Cercetarea este o formă principală a asigurării acţiunilor de luptă ale trupelor din toate armele şi formaţiunile de apărare. Ea cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se execută în scopul procurării şi exploatării datelor şi informaţiilor despre inamic, teren, populaţie, condiţiile hidrometeorologie, situaţia sanitaro-epidemică şi resursele materiale din raionul acţiunilor de luptă.Cercetarea se execută în toate formele şi situaţiile de luptă, în mod activ şi neîntrerupt, în faţa frontului, la flancuri şi în intervale, în dispozitivul inamicului şi al trupelor proprii. Ea trebuie să asigure comandanţilor si statelor majore informaţii reale, care să permită luarea celor mai juste hotărîri şi măsuri. 41)Siguranta.Notiune,continut= Ansamblul măsurilor şi acţiunilor de supraveghere, pază şi apărare nemijlocită şi generală a întregului dispozitiv, cât şi a fiecărui element al acestuia, în toate condiţiile şi în toate acţiunile militare, executându-se în scopul prevenirii forţelor proprii şi zădărnicirii cercetării şi a altor acţiuni desfăşurate de către inamic. 42)Mascarea.notiune,continut= Acţiune sau complex de acţiuni (măsuri, lucrări) care au drept scop ascunderea dispozitivului (acţiunilor, obiectivelor) trupelor faţă de cercetarea de orice fel executată de inamic şi înşelarea acestuia asupra acţiunilor (dispozitivului, obiectivelor) reale. 43)Protectia genistica.Notiune,continut= Totalitatea măsurilor şi lucrărilor ce se execută în scopul creării condiţiilor favorabile pentru luptă, executarea focului, manevrelor forţelor şi mijloacelor, precum şi pentru protecţia şi mascarea personalului şi tehnicii militare împotriva armelor de distrugere în masă şi sistemelor incendiare ale inamicului. 44)Protectia antiaeriana.Notiune,continut= Protecţia antiaeriană. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse pentru prevenirea şi apărarea grupărilor de forţe şi a obiectivelor proprii împotriva cercetării aeriene şi a loviturilor executate din aer de către agresor, inclusiv prin folosirea mijloacelor nespecializate de luptă împotriva ţintelor aeriene. 45)Protectia electronica.Notiune,continut= Protecţia electronică. Ansamblul de măsuri active şi pasive pentru diminuarea efectelor utilizării războiului electronic de către forţele proprii sau adversar asupra personalului, mijloacelor şi echipamentelor proprii. 46)Apararea nucleara,biologica,chimica.Notiune,continut= se realizează în scopul prevenirii şi protejării forţelor proprii şi elementelor de dispozitiv împotriva efectelor loviturilor executate de către inamic cu armele nucleare, biologice şi chimice; evitării, reducerii, evaluării şi înlăturării urmărilor distructive, sau ale acţiunii în condiţiile folosirii acestora (inclusiv cele cauzate de emisiile altele decît atacul). Aceasta se realizează prin: 1) evaluarea posibilităţilor şi cunoaşterea intenţiilor inamicului privind întrebuinţarea armelor nucleare, biologice şi chimice; 2) determinarea efectelor şi urmărilor în cazul folosirii acestora; 3) stabilirea măsurilor de protecţie specifice şi executarea decontaminării forţelor şi terenului. Misiunile protecţiei nucleare, biologice şi chimice, la care participă sau pe care le execută grupa de infanterie sunt: 1) descoperirea la timp a pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea armelor nucleare, biologice, chimice şi sistemelor incendiare şi prevenirea subunităţilor despre pericolul atacului cu acestea; 2) protecţia nemijlocită a echipelor împotriva armelor nucleare, biologice, chimice şi sistemelor incendiare; 3) determinarea efectului atacului armelor nucleare, biologice, chimice şi înştiinţarea personalului despre contaminarea radioactivă, chimică şi biologică; 4) lichidarea urmărilor atacului cu armele nucleare, biologice, chimice şi sistemele incendiare; 5) asigurarea cu tehnică, aparatură şi mijloace de protecţie împotriva efectelor armelor nucleare, biologice şi chimice. Protecţia nemijlocită a grupei de infanterie se asigură prin: 1) dispersare şi mascare; 2) folosirea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă, a antidoturilor şi substanţelor radioprotectoare; 3) folosirea proprietăţilor de protecţie ale terenului, tehnicii militare, construcţiilor şi altor elemente existente în zonă; 4) amenajarea lucrărilor genistice pentru protecţia împotriva armelor nucleare, biologice, chimice şi sistemelor incendiare (porţiuni de tranşee acoperite, adăpostiri sub parapet, nişe, adăposturi cu instalaţii de filtroventilaţie); 5) protecţia tehnicii militare şi aparaturii speciale; 6) asigurarea protecţiei personalului în cazul acţiunii îndelungate în raioanele contaminate; 7) folosirea celor mai indicate procedee de trecere prin zonele (raioanele) contaminate şi cu distrugeri;

8) executarea măsurilor sanitaro-igienice şi profilactice speciale. Dispersarea şi mascarea se execută în scopul de a reduce cît mai mult pierderile în personal şi tehnică şi trebuie executate astfel încît să influenţeze pozitiv conducerea focului şi cooperarea.Mijloacele de protecţie individuală se folosesc la ordinul comandanţilor şi din proprie iniţiativă de către fiecare luptător, la primirea semnalului de înştiinţare despre contaminarea radioactivă, chimică şi biologică sau cînd se constată existenţa contaminării în raionul de acţiune (dispunere). Mijloacele de protecţie individuală se scot la ordinul comandanţilor şi numai după ce s-a stabilit, cu ajutorul aparatelor, lipsa pericolului de contaminare radioactivă şi chimică, iar după indicii exterioare lipsa pericolului de contaminare biologică.Trecerea zonelor (raioanelor) contaminate radioactiv se execută pe mijloace de transport proprii şi se poate realiza prin traversarea rapidă fără a aştepta scăderea nivelului de radiaţie sau prin ocolirea raioanelor cu niveluri mari de radiaţie. Traversarea lor după scăderea nivelurilor mari de radiaţie se execută în cazul cînd ocolirea acestora necesită un timp îndelungat. Raioanele de teren contaminate chimic şi biologic, de regulă, se ocolesc. Cînd ocolirea nu este posibilă, traversarea lor se execută pe itinerarele cele mai scurte, folosindu-se mijloacele de protecţie individuală. 47)Asigurarea topogeodezica.Notiune,continut= se execută în scopul procurării, prelucrării şi transmiterii în timp a datelor şi documentelor topo-geodezice necesare pregătirii şi desfăşurării acţiunilor. Asigurarea topo-geodezică se realizează de către forţele specializate prin cercetarea topo-geodezică, actualizarea documentelor specifice, asigurarea cu date, documente şi fotodocumente, tehnică şi materiale topo-geodezice. 48)Asigurarea hidrometeorologica= Forma de asigurare a trupelor de toate categoriile, care constă în culegerea şi analiza datelor referitoare la starea vremii şi a mării (fluviului) pentru elaborarea unor prognoze de scurtă şi lungă durată precum şi a altor documente care se difuzează la unităţile navale. 49)Asistenta religioasa= se execută în scopul cultivării valorilor religios-morale, patriotice, etice şi civice în vederea realizării şi menţinerii unui nivel ridicat al moralului personalului. Asistenţa religioasă se realizează prin pastoraţie individuală adecvată, predică şi slujbe religioase în vederea îmbărbătării militarilor, fortificării voinţei, curajului, sentimentului patriotic şi întăririi credinţei acestora. Asistenţa religioasă se asigură pe timpul acţiunilor şi pentru prizonierii de război, precum şi pentru populaţia din zonă, în conformitate cu perceptele religioase.

50)Contracararea efectelor actiunilor psihologice ale inamicului= presupune măsuri, tehnici şi procedee iniţiate şi aplicate într-o concepţie unitară, în scopul de a proteja forţele proprii şi populaţia din zona acţiunilor împotriva mesajelor ostile sau de a reduce impactul acestora. Misiunile contracarării efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului sunt: 1) menţinerea stabilităţii opiniilor, sentimentelor, atitudinilor şi comportamentelor militarilor şi populaţiei civile pentru a nu afecta îndeplinirea obiectivelor stabilite; 2) respingerea şi neutralizarea propagandei inamicului şi menţinerea unui caracter predominant ofensiv-preventiv al activităţii proprii de contrapropagandă; 3) consolidarea moralului, a încrederii personalului militar şi opiniei publice în puterea forţelor proprii de a învinge; 4) subminarea imaginii favorabile, reale sau fictive promovate de propaganda inamicului despre propriul potenţial. Acestea se îndeplinesc prin acţiuni pregătitoare, preventive şi contraacţiuni. Protecţia psihologică a militarilor se organizează şi se desfăşoară pentru: 1) 2) 3) 4) 5)

dezvoltarea rezistenţei psihice a militarilor la acţiunea factorilor perturbatori ai luptei, consolidarea încrederii acestora în forţele proprii, comandanţi şi armamentul din dotare; prevenirea şi combaterea, în rîndul forţelor proprii, a descurajării psihomorale, a stărilor de frică, nesiguranţă şi panică; limitarea şi anihilarea efectelor acţiunilor de influenţare duse de inamic; recuperarea psihică şi refacerea moralului personalului afectat psihic; diminuarea potenţialului psihologic, subminarea voinţei de luptă şi a capacităţii de rezistenţă ale inamicului.

51)Protectia impotriva sistemelor incendiare=. Ansamblul de măsuri şi acţiuni ce se desfăşoară pentru protecţia personalului împotriva efectelor armelor şi muniţiilor incendiare, limitarea şi lichidarea efectelor acestora în raionul în care acţionează trupe sau în care se produc incendii masive. 52)Protectia informatiilor.= Ansamblul de măsuri active sau pasive privind protejarea şi apărarea informaţiilor şi reţelelor informatice prin asigurarea accesului oportun, sigur şi relevant pentru utilizatorii SCIAN şi eliminarea posibilităţilor de exploatare a informaţiilor şi sistemelor informaţionale de către persoanele neautorizate (posibile scurgeri de informaţii) şi pentru asigurarea obţinerii superiorităţii informaţionale. Protecţia informaţiei este compusă din următoarele elemente: securitatea informaţională (Information Assurance), protecţia reţelelor (Computer Network Defense) şi protecţia capabilităţilor electronice de emisie.

53)Protectia medicala.= Cuprinde totalitatea măsurilor care se iau pentru păstrarea sănătăţii personalului, prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor, acordarea la timp a primului ajutor, a ajutorului medical calificat sau specializat, evacuarea răniţilor şi bolnavilor la formaţiunile medicale, spitalizarea, tratamentul şi recuperarea acestora în scopul înapoierii în cel mai scurt timp la unităţi, precum şi pentru protecţia medicală a trupelor împotriva armelor NBC. 54)protectia mediului= Ansamblul de măsuri şi acţiuni ce se desfăşoară pentru păstrarea echilibrului ecologic, prevenirea şi combaterea poluării, utilizarea raţională a resurselor naturale şi pentru menţinerea şi ameliorarea factorilor naturali de mediu din zonele de dislocare a unităţilor militare şi în zonele de desfăşurare a acţiunilor militare. 55)Protectia muncii= se realizează pentru asigurarea integrităţii personalului participant la acţiune, prin diminuarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvirii profesionale. Protecţia muncii se desfăşoară continuu şi sistematic sub conducerea comandanţilor şi a persoanelor investite cu atribuţii în acest domeniu şi este organizată pe baza factorilor de risc, de accidentare şi/sau de îmbolnăvire profesională care decurg din elementele sistemului de muncă proprii fiecărei componente a acestuia (executant – sarcină de muncă – echipamente tehnice – mediu de muncă). 56)Activitatea de informare si relatii publice= Proces continuu şi sistematic al conducerii, care urmăreşte să obţină pentru trupe înţelegerea, simpatia şi sprijinul celor cu care are relaţii, vizând stabilirea şi menţinerea, de către comandanţi, a unor raporturi corespunzătoare în interiorul comunităţii militare şi între aceasta şi diferite sectoare ale societăţii civile. 57)Asigurarea cu resurse umane= Totalitatea măsurilor şi acţiunilor desfăşurate pentru completarea necesarului de personal de toate categoriile la marile unităţi (unităţile) care au suferit pierderi în acţiunile de luptă executate. 58)Evitarea fratricidului= Ansamblul măsurilor şi acţiunilor stabilite şi desfăşurate pentru evitarea uciderii sau rănirii personalului subordonat (aliat) şi a distrugerii materialelor şi tehnicii din dotarea acestuia de către forţele proprii. 59)Asistenta juridica= Totalitatea măsurilor şi acţiunilor întreprinse pentru a se asigura cunoaşterea şi respectarea în acţiunile militare a cerinţelor legilor ţării, regulamentelor militare şi ale dreptului internaţional aplicabil în conflictele armate. 60)semnele conventionale