Puterea Judecatoreasca.docx

Cuprins Introducere ................................................................................................................................. 3 1.

Conceptul puterii judecătorești,locul ei în organizarea statului ......................................... 4

2.

Principiile de organizare și realizare a puterii judecătorești ............................................... 6

3.

Sistemul judecătoresc din Republica Moldova ................................................................ 13

Concluzii .................................................................................................................................. 17 Biliografie ................................................................................................................................ 18

Introducere Conform art. 1 din Legea privind organizarea judecatoreasca, puterea judecătorească este independența, separată de puterea legislativă și puterea executivă, are atribuții proprii, exercitate prin instanțele judecătorești, în confonnitate cu principiile și dispozițiile prevăzute de Constituție și de alte legi. Puterea judecătorească este un compartiment al puterii de stat care reprezintă dreptul unei societați organizate în stat de a asigura dreptatea și echitatea socială, precum si protecția drepturilor legitime ale cetățenilor. Lucrarea dată este numită “Puterea judecătorească” și este alcătuită din trei comprtimente: 

Conceptul puterii judecătorești,locul ei în organizarea statului;



Principiile de realizare și organizare a puterii judecătorești;



Sistemul judecătoresc din Republica Moldova.

Scopurile lucrării date sint:  De a studia cele trei compartimente a lucrării;  Elaborarea unui rezumat din informația studiată;

1. Conceptul puterii judecătorești,locul ei în organizarea statului Acest drept inalienabil al statului mai este atestat sub denumirea de suveranitate.Este cunoscut:suveranitatea presupune că statul este ăn drept să hotărască asupra organizării sale, să elaboreze norme de conduită obligatorii,să asigure realizarea acestor norme și să rezolve conflicetele apărute în soeietate, adică statul are dreptul de a legifera, executa și judeca.După aeeste trei forme principale de manifestare, aeeasta capacitate a statului pe care noi am numito suveranitate a fost împărțită în trei așa-zisele puteri: legislativă,executivă și judecătorească. Fiecare dintre aceste puteri se realizează prin intermediul unor organe speciale, deoarece este știut că dacă este instituit doar un singur organ care să reprezinte voința poporului, acest organ va prezenta numaidecît putera arbitrară,astfel încît, neavînd nici un control, se va simți stăpîn pe sine și,drept rezultat,va nesocoti, desigur, interesele pe care trebuie să le apere. Cu cît însă societățile devin mai civilizate cu atît mai mult autoritățile publice se scindeaza, își măresc numarul, controlîndu-se unele pe altele. Anume așa s-a constatat că pentru existența unei autorități representative eminente este neeesar ca această instituție de drept public să fie constituită din mai multe „piese”, formînd un mecanism unitar, în cadrul căruia fiecare dintre ele cu misiunea și destinația sa. Una dintre cele mai răspîndite manifestări ale acestei concepții este separatia puterilor în stat, ca imperativ al demonstrării vieții politice și grație a libertății sociale și a securității persoanelor în raporturile cu autorităților statale, care își are originea încă în antichitate1. Puterea judecătorească ca parte a suveranității ori a puterii de stat este considerată a fi „dreptul unei societăți organizate, al unui stat de a împărți dreptatea”2. Specificul în care a evoluat teoria separației puterilor în stat în diferite sisteme constituționale a generat о diversitate de termeni prin care această putere este consacrată în constituții ori dezvaluită în textele unor lucrări de specialitate. Astfel, prima constituție scrisă din lume, Constituția Statelor Unite ale Americii, a consacrat aceasta putere sub denumirea de „putere judecătorcască”3, iar Constituția Romaniei „autoritate judecătorească”4. În doctrine această putere la fel este utilizată sub diferite nume: „putere judecătorească”5, „funcțiune judecătorească” ori „funcțiune judiciară”6, „putere judiciară”7, „autoritate judecătorească”8. Profesorul I. Muraru consideră că denumirea de autoritate judecătorească „evocă foarte clar justiția,ca funcție distinctă și ca sistem distinct”9. Același autor atribuie noțiunii de justitie doua sensuri. Într-un sens justiția este înteleasă ca „sistem al organelor judecătorești”, iar în al doilea sens - ca „activitate de soluționare a proceselor civile, administ-

rative,

comerciale,

penale,

de

munca

etc.,

de

aplicare

de

sancțiuni,

de

restabilire a drepturilor și intereselor legitime încălcate”10. Într-o alta interpretare, justiția reprezintă „acea stare generală ideală a societății realizabilă prin asigurarea pentru fiecare individ în parte și pentru toți împreună a satisfacerii drepturilor și intereselor lor legitime”11. Cu toate ca Constituția Republicii Moldova a consacrat sintagma„autoritate judecătorească”, ni se pare a fi mai reușită expresia „putere judectoreascî”, care de altfel este acceptata și de Legea Republicii Moldova privind organizarea judcătorească12. Conform art. 1 din Legea privind organizarea judecatoreasca, puterea judecătorească este independența, separată de puterea legislativă și puterea executivă, are atribuții proprii, exercitate prin instanțele judecătorești, în confonnitate cu principiile și dispozițiile prevăzute de Constituție și de alte legi. Puterea judecătorească este un compartiment al puterii de stat care reprezintă dreptul unei societați organizate în stat de a asigura dreptatea și echitatea socială, precum si protecția drepturilor legitime ale cetățenilor. Puterea judecătorească posedă caracteristici care о fac să se deosebească de restul formelor de activitate statală: 

Obiectul specific al activității desfășurate de puterea judecătorească în formează soluționarea littigiilor juridice prin intermediul unor ct e se bucurăde o sabilitate mai mare decît acea a actelor administrative;



Spre deosebire de puterea legislative și ce executăvă,puterea judeciară nu e poate exercita,de obicei,din oficiul de către organul competent,ci numai pe baza unor sesizații din partea celui interesatsau a altor atgane d stat prevăzute de lege;



Deoarece puterea judecătorească intervine după ce s-a produs încălcarea unor dispoziții legale,ea contă în luarea unor măsuri însoțite de constrîngerea se stat prin care persoana cu comportamentul illegal este obligata să restabileacă situația anterioară a acestei încălcări(restituirea bunului sustras,anularea contractului legal,reparrarea daunei cauzate),sau se aplică privațiunea de libertate,amendă și alte sancțiuni astfel încît în scopul restabilirii echilibrului social tulburat cel ce a încălcat legea și ceilalți cetățeni să fie determinați să nu maui săvîrșească asemenea fapte;



Puterea judecătorească se exercită prin judecătorii aflați în serviciul legii și care nu se supun decît legii.Judecătorul nu poate primi ordines au îndrumări de la nici o autoritate a statului;



Putera judecătorească se exprimă în decizii de speță.Spre deosebire de

legiuitor,judecătorul nu poate stabili norme de aplicare general; 

Puterea judecătorească se exprimă după ce s-a produs un fapt prin care ordinea de drept a fost încălcată sau un fapt cu potențial generator de conflict.Prin acest mod de a a cționa,puterea judecătorească se deosebește atîtde puterea legislative,cît și de cea executive,al căror obiect îl constituie,de regulă ,acțiuni viitoare:în virtutea principiului

neretroactivității

legii,legiuitorul

creează

norme

pentru

viitor,executivul aplicînd legea,creează raporturi juridice noi; 

Hotărîrile judecătorești au autoritatea de a judeca în privința obiectului judecății,prin cazul litigiului între părțile în process.Spre deosebire de hotărîrile judecătorești,actele autorităților administrative sunt,de regulă,revocabile.De asemenea ligiuitorul este în drept să abroge sau să modifice legile pe care lea adoptat;



Organelle

judecătorești

au

obligația

să-și

motiveze

hotărîrile.Asemenea

obligație,care constituie o garanție de legalitate,nu se regăsește în activitatea autorităților legislative și executive; 

Procedura în fața instanțelor judecătorești este supusă unui anumit formalism,care se regăsește în activitatea legislativului și executivului.

2. Principiile de organizare și realizare a puterii judecătorești Principiile de organizare și realizare a puterii judecătorești reprezintă anumite reguli cu caracter general pe baza сărorа sunt organizate și își exercita atribuțiile prevăzute de lege instanțele prin care se realizează puterea judecătorească, raporturile dintre aceste instanțe și cele care apar în raport cu alte organe ale statului, instituții și organizațiile nestatale, precum și cu cetățenii. Aceste principii caracterizează spiritul organizării puterii judecătorești, confer instanțelor judecatorești о fizionomie proprie și le guvernează activitatea. Ele sunt consacrate expres prin dispoziții ale constituțiilor sau rezultă din legile de organizare a instanțelor judecătorești. Asupra conținutului și a numărului de principii ale organizării și funcționarii instituțiilor puterii judecătorești, în literatura juridică de specialitate nu există identitate de opinii. La începutul secolului trecut în categoria principiilor necesare „pentru organizarea judecătorească” erau incluse principiile:neadmiterea organizării instanțelor judecătorești pentru anumite categorii de cetățeni, neadmiterea cazurilor de suprimare a dreptului de recurs pentru exces de putere și incompetența, imposibilitatea înființării comisiilor și tribunalelor extraordinare sub nici о forma și sub nici un pretext13.

Într-o opinie recentă sunt avansate urmatoarele principii:legalitatea, justiția unică și egală pentru toți, folosirea limbii oficiale și a limbii materne în justiție, dreptul de apărare, prezumția de nevinovăție, independența judecătorului și supunerea lui numai legii14. Profesorul rus V. Tumanov examinează doua categorii de principii: a) de organizare a sistemului judecătoresc (înfaptuirea justiției numai de instanțe judecătorești, neadmiterea instituirii unor tribunale speciale,participarea populației la procesul de realizare a justiției,accesul general și egal la justiție) b) care guverneaza întreg procesul de realizare a justiției(garantarea jurisdicției, publicitatea ședințelor judecătorești, oralitatea procesului judiciar,competitivitatea,dreptul la apărare, prezumția nevinovției,neadmiterea judecării repetate pentru una și aceeași faptă săvîrșită,motivarea tuturor acțiunilor puterii judecătorești)15. În ce ne privește, credem că exercitarea puterii judecătorești în condițiile unui stat de drept trebuie să fie subordonată următoarelor principii: Principiul legalității.Principiul fundamental al statului de drep,potrivit căruia justiția se înfăptuiește în stricta conformitate cu legislația în vigoare. Acest principiu,consacrat în art. 114 din Constituția Republicii Moldova și în art.1 alin.(2) din Legea privind organizarea judecătorească,stabilește că justiția se înfăptuiește în numele legii.Articolul 5 din aceeași Lege obligă instanțele judecătorești să asigure înfăptuirea justiției în strictă conformitate cu legislatia.Legile altor state vor putea fi aplicate numai în modul prevăzut de legislația Republicii Moldova. Înfăptuirea justiției numai de către instanțele judecătorești.Principiul consacrat în art. 114 din Constituția noastră,în conformitate cu care în Republica Moldova justiția se înfăptuiește numai de către instanțele judecătorești.În viziunea noastră, realizarea acestui principiu poate avea loc în următoarele condiții: -uniformitatea instanțelor judecătorești, adica instanțele judectorești create prin legislație s fie aceleași pe întreg teritoriul Republicii Moldova.Aceasta condiție este cerută, în primul rînd,de interesul practic al vieții cotidiene.În al doilea rînd, este dictată de interesul unității statului care impune organizarea uniformă.Anume din aceste considerente Constituția (art. 115)consacră că în Republica Moldova justiția se înfăptuiește prin Curtea Suprema de Justiție,prin curțile de apel și prin judecatorii.Totodata,nu se exclude că pentru anumite categorii de cauze să funcționeze,potrivit legii,judecatorii specializate; -interzicerea inființării unor comisii și tribunale extraordinare sub nici о forma și sub nici un pretext.Poporul nostru a cunoscut în anii dictaturii comuniste,mai ales în epoca stalinistă, „efectele unor astfel de comisii ori tribunale „revoluționare”, care au condamnat la moarte oameni nevinovați.Această regula exclude orice formă de manifestare a justiției private,prin

care se înțelege“exercitarea justiției în particular,ocolind instituțiile de stat”16. În aceasta ordine de idei,Constituția republicii(art. 115 alin. (3)) interzice înfiintarea de instanțe extraordinare. Accesul liber la justiție.Prin art.20 Constituția Republicii Moldova acorda oricarei persoane dreptul la satistacție efectiva din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile,libertățile și interesele sale legitime.Conform Constituției nici о lege nu poate îngradi accesul la justiție.În completarea acestui principiu vine art.6 din Legea privind organizarea judecătorească,care dispune că asociațiile cetățenilor, întreprinderile,institutiile și organizațiile au dreptul,în modul stabilit de lege,la acțiune în intantă judecătorească pentru apărarea drepturilor și intereselo legitie care le-au fost încalcate. Egalitatea

în

fața

legii.Acest

principiu

cosfințește

egalitatea

în

drepturi

a

cetățenilor(art.16 din Constituție).Toți cetățenii Repiblicii Moldiva sunt egali în fața legii și autoritățile

judecătorești,fără

deosebire

de

rasă,naționalitate,origine

etnica,limbă,religie,sexx.opinie,aparență politică,avere sau de opinie social,precum si alte împrejurări(Legea privind organizarea judecărorească,atr.8). Prezumția nevinovății.Pricipiu deosebit de important pentru garantarea libertățiii îndividuale și siguranței persoanei într-un regim democratic.În virtutea acestui principiu orice persoană trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție pînă la aducerea probelor să dovedească vinovăția sa. În legislația national acest principiu este formulat ăn art.21 din Constituție care dispune:”Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pină cînd vinovăția se va dovedi în mod legal,în cursul unui proces judiciar public,în caddrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale”.Prezenta dispoziție constiuțională este preuată de Legea privind organizarea judecătorească(art.7). Limba de procedură și dreptul la interpret.Principiu consacrat în art. 118 din Constituția Republicii Moldova.Pornind de la conținutul acestui articol,instanțele judecătorești ar trebui să asigure respectarea următoarelor condiții: -desfășurarea

procedurii

judiciare

în

limba

moldoveneasca;

-pentru persoanele care nu poseda limba moldoveneasca se asigură dreptul de a lua cunoștintă de toate actele și lucrarile dosarului,de a vorbi în instantă prin interpret; -în condițiile legii, procedura judiciară să se poata efectua și într-o limbă acceptabila pentru majoritatea persoanelor care participă la proces. Caracterul public al dezbaterilor judiciare.Consacrat de art.117 din Constituția Republicii Moldova,acest principiu prescrie că în toate instanțele judecătorești ședințele de judecată sunt publice.Judecarea proceselor în seddință închisă se admite numai în cazurile

stabilte prin lege,cu respectarea tuturor regulilor de procedură.Recepționat și se Legea privind organizarea judecătorească(art.7),principiul este completat cu o nouă dispoziție care dispune ca

hotărîrile

Principiul

instanțelor

judecătorești

contradictorialitații.Principiu

confirmat

să de

se Legea

pronunțe privind

public. organizarea

judecătoreasca (art. 10 alin. 3), care disnune că judecarea cauzelor se efectuează pe principiul contradictorialității Reglementarea functionării organelor judecătorești conform principiului contradictorialității este calificată drept una din principalele garantii special prin care “ în cazurile de încalcare a legii, se asigura aplicarea sancțiunilor cu strictă respectare a normelor de drept și pe baza unei objective stabiliri a situației de fapt. Contradictorialitatea procesului judiciar presupune organizarea procesului astfel încăt părțile să aiba posibilitatea de a-și formula,argumenta și dovedi poziția,adica să participe la dezbateri în fața instanței , să dezvăluie toate împrejurările și să prezinte toate datele informative ce pot influența adoptarea hotrîrii judecatorești. Pentru aceasta partilor trebuie să li se asigure anumite drepturi procedurale, printre care:dreptul de a fi citat la dezbaterea orală; de a participa la activitatea procesuală a organului jurisdicțional,de a aduce probe,de a-și spune cuvantul inainte de pronunțarea hotărîrii,dreptul de a ataca hotararea prin apel sau recurs etc. Asistența juridica la înfăptuirea justiției.Desemneaza dreptul la apărare consacrat și garantat de art.26 din Constituția Republicii Moldova. În calitate de principiu de realizare a puterii judecătorești este consacrat în articolul 11 din Legea privind organizarea judecătorească.Conform acestui principiu, în tot cursul procesului parțile au dreptul sa fie reprezentate sau, dupa caz, asistate de apărator.Imixtiunea în activitatea persoanelor care exercită aparărarea în limitele prevazute se pedepsește conform legii. Asistenja juridica internațională poate fi solicitată sau acordată în condițiile prevazute de lege și de convențiile internaționale la care Republica Moldova este parte. Motivarea tuturor acțiunilor intreprinse de instanțele judecătorești.Necesitatea acestui principiu este dictată de faptul că acțiunile intreprinse de instanțele judecatorești și consecințele acestora sunt pe cît de

responsabile pe atît de importante pentru soarta

indivizilor ori a diverselor forme de asociere a lor. Mai importante sunt sentințele și hotărîrile judecătorești care reprezintă faza finlă a activității judecătorești.Fiind obligate sa-și expună chiar în textul hotărîrii pe care urmează să о pronunțe temeiurile de fapt și de drept în baza cărora au adoptat о anumită soluție,instanțele judecătorești vor fi impuse să nu procedeze arbitrar. Înțelegînd importanța motivației,constituțiile unor state au cuprins chiar în textul lor acest

principiu.Astfel Constitutia Italiei (art.111)dispune că toate ,,masurile judecătorești să fie motivate”18.„Hotărîrile judecătorești întotdeauna trebuie sa fie motivate...”, consacră art. 120 alin.(3)din Constituția Spaniei,9. Independența judecatorului și supunerea lui numai legii. Principiu consacrat in art. 116 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova care dispune: „Judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți imparțial și inamovibili,potrivit legii”. Realizarea consecventă a principiului separației puterilor este condiția necesara pentru independența reala a justitiei în statul de drept. Fiind determinată drept forță care asigură protecția dreptului de diversele abuzuri și erori, indifferent de categoria subiectului activității antilegale justitia statului de drept, numai în condițiile independenței depline de executiv și legislativ,va fi capabilă să îndreptățească rolul imparțial al zeitei Themis. În virtutea principiului independenței justitiei, instanțele judecătorești vor soiuționa orice adresare cu caracter litigios,călăuzindu-sede normele juridice în vigoare și fără intervenția oricaror instrucțiuni,sugestii sau ordine venite din partea organului legislativ sau executiv. În literatura de specialitate principiul independenței justitiei mai inseamnă că „instanța competenă nu se pronunță asupra litigiului ca parte integrata într-o ierarhie, ci ca organ care procedează în afara vreunui raport de subordonare”20. Independența justitiei este asigurată de mai multe imprejurari. Dintre acești factori un rol deosebit de important este atribuit modului de recurtare a judecătorilor.Savantții discuta trei modalitati de desemnare a judecatorilor21: a) Sistemul tragerii la sorți.În cadrul acestui sistem exercitarea imputenicirilor jurisdicționale este încredințăată unui juriu constituit dintr-un numar anumit de cetațeni tras la sorți dintr-o listă stabilită în prealabil în scopul judecarii unui anumit proces (curtea cu jurati). Alți teoreticieni consideră ca acest sistem, de și oferă condiții pentru asigurarea justiției, nu a gasit o aplicare larga in sistemele constitutional contemporane22. b) Sistemul alegerii judecătorilor de către corpul electoral. Se evidențiază prin faptul că judecătorii abilitați să soluționeze litigii sunt pentru un termen determinat de electorat,prin vot universal,egal,direct,secret și liber exprimat.Persoanele care cadidează trebuie să posede o pregătire profesională și o anumită experiență.Acest system este capabil săasicure independența justiției,dat fiind ca numărul de alegători care participă

la desemnarea

judecătorului este mare,cee ace-l va evibera pe acesta din urmă de orice dtorii neprevăzute de lege față de alegători. c)Numirea judecătorilor de către executive.Reprezintă un risc ce constă în desemnarea judecătorilor din rîndurile unor personae loiale partidului de givernămînt și,ca rezultat,dependențele de acesta.Deci pentru asigurarea independenței justiției în cadrul

acestui system sunt necesare măsuri suplimentare,una dintre ele fiind recrutarea judecătorilor prin concurs.23 Modalitățile de desemnare a judecătorilor sus-meționate pot fi completate. Astfel, în unele sisteme constitționale judecătorii sunt desemnați de organele direct reprezentative.Evident ca această modalitate necesită garantii suplimentare ca și în cazul desemnarii judecatorilor de catre executiv. Referitor la aceste modalitați de desemnare se discută mult și s-ar parea a fi reușită concepția conform careia independent justiției poate fi deplină și reală numai atunci cînd judecatorii sunt desemnati nemijlocit de popor sau de organul direct reprezentativ și nu de executiv24. О alta masură, demnă să asigure independent justiției în cadrul sistemului de instalare în funcție a judecatorilor prin numire, este inamovibilitatea, instituție care garantează intangibilitatea judecatorului, adica un judecator, о dată numit legal, nu poate fi revocat decat pe baza unei hotarari de aplicare a pedepsei disciplinare sau a unei sanctiuni penale,iar transferarea și avansarea lui nu poate fi decat cu consimțămantul lui personal. Legea cu privire la statutul judecătorului(art. 18)25stabilește că în Republica Moldova judecătorul instanței judecatorești este inamovibil pe perioada exercitarii funcțiilor,cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Din dispozițiile cuprinse în Constituția Republicii Moldova (art. 116)și în Legea cu privire la statutul judecatorului (art. 18) rezulta ca judecătorii sunt inamovibili,dar în condițiile legii. Inamovibilitatea nu privește insă, firesc de altfel, judecătorii stagiari,ci numai pe cei numiți de Președintele Republicii Moldova. La fel, inamovbilitatea privește numai calitatea de judecător, dar nu și funcțiile de conducere judecătorească. О garanție bine consolidată a inamovibilității judecatorilor este aplicată actualmente în Franța,unde legislatia in vigoare prevede ca judecătorul vinovat de anumite acțiuni ilegale ori eroi premeditate nu poate fi revocat decît printr-o hotărîre a unui organ constituit din reprezentanți ai profesiunii respective, dar nu de guvern sau de ministerul dejustiție.26О regula similar înîlnim și în Constituția Italiei (art. 107)27. Un alt mijloc de asigurare a independentei justiției este reglementarea cu strictețe a condițiilor de avansare a judecatorilor.S-a constatat că pentru a exclude cazurile de avansare a judecatorilor,în scopul influență rii justitiei, sunt preconizate о serie de msuri printre care28: -atribuția de avansare a judecătorilor sa fie exercitata nu de guvern,ci de un organism format din personalități de seama ale corpului judecătoresc, fie alese de toti membrii acestuia, fie participînd de drept la lucrări în temeiul funcției înalte detinuțe în magistratură.Este

considerate posibila includerea în acest organism și unor specialiști de prestigiu din cadrul profesorilor universitari sau avocatilor29. În Republica Moldova promovarea sau transferarea judecaăorilor este reglementată de Legea cu privire la statutul judecatorului (art. 20),astfel, promovarea sau transferarea judecatorului pe un termen nelimitat se face numai cu acordul lui, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Președintele Republicii Moldova sau, dupa caz, de Parlament.Promovarea se face în baza de concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii.Promovarea sau transferarea pe un termen limitat a judecatorului în locul unui judecator suspendat, degrevat, transferat sau detașat din functie se admite cu acordul lui, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii; - lichidarea deosebirilor ierarhice din cadrul justitiei.Legea cu privire la statutul judecatorului (art. 2) consacră pincipiul unității statutului de judecator, în conformitate cu care judecatorii din toate instanțele judecătorești, inclusiv judecatorii de instrucție, au un statut unic și se disting între ei numai prin împuterniciri și competență.Particularitățile statutului juridic al unor categorii de judecători (din cadru judecătoriilor specializate) se stabilesc prin lege; - stabilirea unei limite de varstă ridicată pentru pensionare sau chiar numirea pe viață. De

sigur,

un

rol

important

în

asigurarea

independenței

judecatorilor

îl

are și controlul hotărîrilor judecătorești.Acest control trebuie efectuat numai de instanțe judecătorești și numai după procedure restabilite de ligislația în vigoare. Pentru Republica Moldova este semnificativ faptul consacrării în Legea cu privire la statutul judecatorului (art.17) a condițiilor prin care se asigură independența judecatorului. Din textul Legii decurge că independența acestuia este asigurata prin: - procedura de înfăptuire a justiției; - procedeul de numire, suspendare, demisie și eliberare din funcție; -declararea inviolabilității lui; - secretul deliberarilor și interzicerea de a cere divulgarea lui; -stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă față de judecată judecători pentru imixtiune în judecarea cauzei; - alocarea resurselor adecvate pentru funcționarea sistemuiui judiciar,crearea de condiții organizatorice și tehnice favorabile activitații instantelor judecătorești; - asigurarea materială și socială a judecatorului.

3. Sistemul judecătoresc din Republica Moldova Legislația natională stabilește că în Republica Moldova puterea judecătorească este independentă, separată de puterea executivă și legislativă,are atributii proprii pe care le exercită

prin

intermediul

instantelor

judecătorești.Organizarea

judeătorească

este

reglementată de Constituție,de Legea privind organizarea judecătorească și de alte acte normative. Legea

privind

organizarea

judecătorească

(art.

4)

pune

în

fața

acestor

instanțe următoarele sarcini: -înfăptuirea justiției în scopul aărării și realizarii drepturilor și libertătilor fundamentale ale cetățenilor și ale asociațiilor acestora, ale intreprinderilor, instituțiilor și organizatiilor; -judecarea tuturor cauzelor privind raporturile juridice civile, adminisitrative și penale, precum și orice alte cauze pentru care legea nu stabilește o altă competentă. Însăși instanțele judecătorești sunt nominalizate chiar de Constituția Republicii Moldova (art. 115), care determină următoarea structură a organizării judecătorești: ~ Judecătoriile; ~ Curțile de Apel; ~ Curtea Supremă de Justitie. Judecătoriile funcfionează în raioanele și sectoarele stabilite de Parlamentul republicii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.Judecatoriile și localitățile din raza de activitate a acestora sunt stabilite de Legea privind organizarea judecătorească. În competența judecătoriilor sunt date toate cauzele și cererile, în afara de cele date prin lege în competența altor instate. Curțile de Apel.Fiecare Curte de Apel iși exercită competența într-o circumscripție care cuprinde mai multe judecătorii.Actualmente Curțile de Apel funcționează în Chișinău, Bălti, Bender, Cahul, Comrat. Curțile de Apel se bucură de următoarea competentă (Legea privind organizarea judecătorească, art. 38): - judecă cauzele și cererile date prin lege în competența lor; -

soluționează

conflictele

de

competență

apărute

între

judecătoriile

din circumscripția lor; - generalizează practica judiciară. Ținînd cont de specificul activității,Curțile de Apel au о structură mai sofisticată decît judecătoriile.Ele pot fi formate din mai multe colegii,după categoria de cauze, sau dintr-un singur colegiu mixt, constitute din judecătorii Curtii de Apel.Colegiile sunt conduse de

viceprețedinții Curții de Apel. Curtea Suprema de Justiție.Articolul 43 din Legea privind organizarea judecătorească califică Curtea Supremă de Justiție drept instanță judecătorească supremă, care asigură aplicarea corectă și unitară a legilor de catre toate instanțele judecătorești. Prin activitatea sa Curtea Supremă de Justiție asigură respectarea principiului prezentei nevinovației și principiul supremației legii,contribuie la constituirea unui stat de drept și exercită urmatoarele atributii: -

ca

instanță

de

recurs

judecă

hotărîrile

Curții

de

Apel,

precum

și

alte hotărîri judecarea cărora este dată în competența sa prin lege; -judecă demersurile în interesul legii și recursurile în anulare impotriva hotărîrilor judecătorești în condițiile și pentru motivele prevăzute de lege; -judecă în prim a instanță cauzele atribuite prin lege în competența sa; - sesizează din oficiu sau la propunerea instanțelor judecătorești,Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra constituționalității actelor juridice; -generează practica judiciară,analizează statistica judiciară și dă explicații în oficiu în chestiunile de practică judiciară,ce țin de interpretarea legilor și nu au character obligatoriu pentru judecători; -acordă asistență motodică în chestiunile aplicării legislației; -exercită în limitele competenței sale atribuții care deivă din tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte. Judecătoriile specializate,Instituirea unor judecătorii speciaiizate în Republica Moldova este prevazută, după cum am menționat anterior de Constitutia republicii (art. 115). Legea privind organizarea judecătorească(art. 41) declară judecatoriile speciaiizate ca parte

componentă

a

sistemului

judecatoresc

national.

În calitate de judecatorii speciaiizate sunt nominalizate: - Judecătoria militara; - Instanțele judecătorești economice. Judecătoria Militară.Statutul juridic al instantelor judecătorești militare este determinat de legea cu privire la sistemul instanțelor judecătorești militare (art. 1)30, în conformitate cu care acestea sunt declarate parte componenta a sistemului judecătoresc și instanșe judecătorești speciailizate care înfăptuiesc justiția,în modul stabilit de lege, în cadrul forțelor armate. În competența instanțelor judecătorești militare sunt date urmatoarele atributii: 1. Judecarea cazurilor privind infracțiunile comise: - de persoane din efectivul de soldați, din corpul de sergenți și din corpul de ofileri al Armatei Naționale,al trupelor de carabinieri(trupele de interne) ale Ministerului Afacerilor

Interne și al trupelor Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, din efectivul de soldați,din corpul de sergenti și din corpul de ofiteri al Departamentului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale,al Departamentului Trupelor de Graniceri și al Serviciului de Protectie și Paza de Stat; - de persoane din сorpul de comanda al instituțiilor de corecție prin munca; - de persoane referitor la care exista indicații speciale în legislația în vigoare; - de supuși ai serviciului militar în timpul concentrărilor. 2. Judecarea cauzelor civile ale unitatilor militare,ale persoanelor fizice și juridice privind repararea prejudiciului material cauzat prin infractiuni militare. Instanțele judecatorești economice sunt о parte componentă a sistemului judecătoresc din Republica Moldova și înfăptuiesc justișia la soluționarea litigiilor aparute în cadrul relațiilor economice ale persoanelor fizice și juridice. Ele iși desfășoara activitatea în conformitate cu Legea cu privire la instanțele judecatorești economice31 Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent format în vederea organizării și funcționarii sistemului judecătoresc și este garantul independenței autorității judecatorești,exercitînd și autoadministrarea judecătorească. Modul de organizare și de funcționare ale Consiliului Superior al Magistraturii este reglementat de Constituție, de legile privind organizarea judecatoreasă,cu privire la statutul judecătorului și de Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii32. Consiliul

Superior

al

Magistraturii

este

alcătuit

din

membri

de

drept

si

aleși.Astfel, fac parte de drept: Președintele Curtii Supreme de Justiție,ministrul justiției și Procurorul General.Din categoria membrilor aleși fac parte: șase judecători dintre care doi sunt aleși de Plenul Curții Supremede Justitie, doi de adunarea judecătorilor curților de apel și doi de adunarea judecătorilor judecătoriilor;trei profesori titulari - de Parlament. Consiliul Superior al Magistraturii are atribuții prevazute de art.14 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, principalele dintre care sunt: - înaintarea propunerilor Prețedintelui Republicii Moldova sau Parlamentului de numire, promovare,transferare

sau

eliberare

din

functie

a

judecatorilor,președintilor

și

vicepreședinților instanțelor judecatorești; - promovarea pe un termen limitat și transferarea pe un termen limitat a judecatorilor în alta instanță de același grad, precum și suspendarea din funcție în cazurile prevazute de lege; - soluționarea problemelor legate de demisia judecatorului; - selectarea candidaturilor pentru funcția de judecator; - examinarea petițiilor cetățenilor în problemele ce țin de etica judecatorilor, - aplicarea măsurilor de incurajare și sancțiunilor disciplinare în privința judecatorilor.

Astfel,

legislația

Republicii

Moldova

atribuie

Consiliului

Superior

al

Magistraturii doua atribuții fundamentale:  propunerea candidaturilor pentru numirea în funcție de judecător,în condițiile legii;  îndeplinirea rolului de organ de disciplină a judecătorilor.

Concluzii Finisînd lucrarea data,sînt capabilă să spun că puterea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă și puterea executivă, are atribuții proprii, exercitate prin instanțele judecătorești, în confonnitate cu principiile și dispozițiile prevăzute de Constituție și de alte legi. Puterea judecătorească posedă caracteristici care о fac să se deosebească de restul formelor de activitate statală. Principiile de organizare și realizare a puterii judecătorești reprezintă anumite reguli cu caracter general pe baza сărorа sunt organizate și își exercita atribuțiile prevăzute de lege instanțele prin care se realizează puterea judecătorească, raporturile dintre aceste instanțe și cele care apar în raport cu alte organe ale statului, instituții și organizațiile nestatale, precum și cu cetățenii. Legislația natională stabilește că în Republica Moldova puterea judecătorească este independentă, separată de puterea executivă și legislativă,are atributii proprii pe care le exercită prin intermediul instantelor judecătorești.Organizarea judeătorească este reglementată de Constituție,de Legea privind organizarea judecătorească și de alte acte normative.

Biliografie 1. I.Guceac.Curs elementar de drept constitutional.Chișinău:Reclamă,2001,p.135-138. 2. A.Rădulescu.Puterea judecătorească/Constituția din 1923 în dezbaterea contemporanilor.București:Humanitas,1990 p.280. 3. D.P.Curre.Op.cit.,p.96. 4. Constituția României.București:ALL BECK,2003,p.36. 5. M.Rebreanu. Op.cit.,p.2008 și urm. 6. Giorgio del Vecchio. Op.cit.,p.280. 7. T.Popovici.Reforma judiciară și de drept în Republica Moldova.Edificarea statului de drept/Materialele Conferinței internaționale științifico-practice,Chișinău,26-27 septembrie.Chișinău,2003,p.153. 8. I.Muraru.Drept constituționalși instituții politice.București:Naturalul,1991,p.146. 9. Ibidem,p.146. 10. Ibidem,p.146. 11. D.Baltag.Idealul social de justiție.Edificarea statului de drept.Op.cit.,p.110. 12. Legea LM514/1995 privind organizarea judecătorească//Monitorul Oficial nr.058 din 19.10.95. 13. A.Rădulescu.Op.cit.,p.291-304. 14. I.Muraru. Op.cit.,p.148;VGionea,N.Pavel.Curs de drept constitutional.Bucureși:Scaiul,1996,p.24 15. Конституционноеправо зарубежных стран.Москва:Норма-Инфра,1999,p.332342. 16. S.Tămaș. Op.cit.,p.139. 17. T.Drăganu.Introducere în teoria și practica statului de drept.ClujNapoca:Dacia,1992,p.55. 18. Конституции буржуазных государств. Op.cit.,p.146. 19. Ibidem,p.307. 20. T.Drăganu. Op.cit.,p.55 21. Ibidem,p.60 și urm. 22. Ibidem,p.60. 23. T.Drăganu. Op.cit.,p.63-64. 24. Социалистическое правовое государство:концепция и пути реализации.Москва, 1990,p.49. 25. Monitorul Oficial nr.117 din 15.02.2002. 26. Франция:Правосудие(Второе издание).Посольство Франции в России,1995,p.39. 27. Конституции буржуазных государств. Op.cit.,p.145. 28. T.Drăganu. Op.cit.,p.66-67. 29. Ibidem,p.67. 30. Monitorul Oficial nr.051 din 01.08.96 31. Monitorul Oficial nr.077 din 28.11.96 32. Monitorul Oficial nr.186 din 22.08.2003