Public Goods Club Goods

„PUBLIC GOODS AND CLUB GOODS”

SCOPUL STUDIULUI Studiul are ca scop clasificarea inca dela inceput a diferentelor intre bunuri publice si bunuri de tip club. De asemenea se prezinta diferite modele de „cluburi” care sunt analizate si comparate. Printre scopurile studiului se mai amintesc si: ➢

Identificarea diferentelor dintre diferitele modele de cluburi si intre asigurarea

optimalitatea acestora. ➢ Intelegerea echilibrului dintre cerere si oferta in cazul bunurilor publice. CONTINUTUL STUDIULUI SI COMENTARII PE BAZA CONTINUTULUI La baza acestui studiu sta teoria generala economica a cluburilor si literatura de specialitate.Autorul analizeaza efevtele fiecarui model de club prezentand atat avantaje cat si dezavantaje. Studiul incepe prin a explica notiunile de bunuri publice si private.Bunurile publice sunt bunuri economice, non-exclusive (pot fi consumate de oricine) si care nu se afla in relatie de rivalitate. Consumul unui astfel de bun, de catre un individ nu influenteaza consumul aceluias bun de catre alti indivizi. Exemplu: apararea nationala, iluminatul, inventiile, polotia. Bunurile private sunt bunuri econimice exclusive si pentru care consumatori se afla in relatie de rivalitate. Exemplu: alimente, imbracaminte, mobila. Autorul ofera ca si exemplu de bun public iluminatul de care beneficiaza oricine fara a se influenta consumul unui alt beneficiar. Asfel consumatori nu devin rivali in consum. Un bun public care are caracteristica de exclusibilitate este un bun de tip club. Acestea sunt bunuri economice clasifcate ca fiind o subcategorie a bunurilor publice care sunt exclusibile dar nu se afla in relatii de rivalitate, cel putin pana in momentul in care apare o congestie. Exemplu: cursuri private de golf, filmul de la cinematrograf, televiziune prin cablu. Bunurile publice si cele de club sunt caracterizate de faptul ca asigurarea lor depinde de un proces politic. In teoria cluburilor exista consum colectiv dar cu un principiu de excludere; de ex: o plata de membru(plata biletului la cinema). Buchanan analizeaza cluburile si le considera eficiente pe cele voluntare deoarece asfel furnizarea optima pentru bunurile publice poate fi obtinuta. El afirma ca cluburile permit cercetarea dimensiunilor economiilor de scara in ceea ce priveste furnizarea de bunuri publice si permit impartirea costurilor de furnizare. Furnizarea optima de buri publice este in general constransa de ceea ce se numeste paradoxul bunurilor publice (care spune ca atata timp cat distribuirea bunurilor publice este divizibila nu exista nici un stimulent pentru individ sa participe la furnizarea acestor bunuri). 1

Pentru o mai buna intelegere a termenilor: bunuri publice, private; autorul prezinta tabelul: EXCLUSIBILITATE RIVALITATE

BUNURI PRIVATE

NON- RIVALITATE

BUNURI PUBLICE LOCALE

NON- EXCLUSIBILITATE BUNURI PUBLICE BUNURI PUBLICE PURE

Asa cum se observa in tabel bunurile punluce sunt caracterizate ca fiind rivale si nonexclusibile. Asfel ne dam seama ca rivalitatea in consum este cea care diferentiaza bunurile publice de bunurile publice pure. Absenta rivalitati in consum face ca bunurile sa devina bunuri comune de care se bucura toate persoanele fara o plata sau reconpensa (exemplu: aerul, frontierele, cosmosul). Astazi termenul de bunuri publice inlocuieste termenul de bunuri publice pure. Musgrave pledeaza in favoarea non-exclusibilitatii argumentand faptul ca avand caracteristica de exclusibilitate bunurile pentru care consumatori nu se afla in relatie de rivalitate pot fi efectiv furnizate din productie privata. A. TEOREMA COASE & DREPTUL LA CURATENIE

In analiza standard a bunurilor publice se pretinde ca cosumul poate fi extins la toti consumatori cu un cost marginal zero. Se presupune de asemenea ca exista problema „liberilor calareti” (aceea care consuma mai mult decat o valoare echitabila a resurselor, dar isi asuma o parte mai mica decat valoarea echitabila a costurilor de productie). Loehr & Sandler considera ideea „calaretului fortat” in care populatia este fortata chira daca nu vrea o parte din bunul public ( de exemplu apararea ). Teorema 1:In absenta costurilor ( comisioanelor ) pentru tranzacti si a impozitului pe profit, cetatenii intresati vir fi de acord sa rezolve externalitatile ( un impact asupra unei tranzactii care nu este direct implicat in ea ) si sa se ajunga la o alocare optima Pareto a resurselor, independent de interventia guvernului. Aceasta teorema sugereaza ca alternativa introduceri taxelor de la guvern este aceea de a se stabili conditii optime care sa previna intamplarea acidentelor, disputelor pe baza drepturilor asupra curateniei. Totalitate diagramelor costurilor individuale reunite intr-o diagrama a costurilor comuna indica faptul ca din ce in ce mai multe grupuri ar fi dispusi la un cost mai mare in termenii efort si castig. Mai bine decat sa impuna o taxa pentru proprietari de masini care persista sa conduca in oras in orele de varf; soferi ar trebui incurajati sa rezolve externalitatea privind cozile in intersecti, emanarea gazelor de esapament actionan in colectivitati. B. MODELUL TIEBOUT-OATES

2

In analiza sa Tiebout recunoaste eficienta ofertei de buri publice si adauga fatul ca procesul de votare este singura resursa care indica preferintele grupurilor. In acest model indivizi pot vota cu picoarele; mutanduse in diferite regiuni in functie de preferintele pentru bunurile publice. Acest model are la baza presupuneri precum: consumatori sunt deschisi la mobilitati, ei detin infirmati complete despre diferentele de beneficii si cheltuieli dintre zone, exista o dimensiune optima a comunitatii pentru fiiecare servicii. Setul de presupuneri a stbilit asfel modelul clasic Tiebout si asigura optimalitatea globala in furnizarea bunurilor publice exclisibile. Din cauza fatului ca se pot produce congesti Mueller trage concluzia ca in general modelul Tiebout nu va produce beneficii, o alocare a resurselor corespunzatoare eficientei Pareto. De exemplu Ceboula arata ca diferentele dintre zone in ceea ce priveste ajutorul social influienteaza migratia. De asemenea zonele care atrag populatie sunt cele care ofera rezidentilor servicii la fel de bune la cel mult acelas nivel al taxelor. Asfel se ajunge la congesti ceea ce face ca eficienta Pareta in cazul modelului Tiebout sa esueze. C. DIAGRAMA DECIZIILOR MARGINALE

McNutt ofera o alta interpretare conditiilor globale din modelul Tiebout-Oates luind in considerare ideea de diagrama a deciziei marginale. Acesta diagrama este diferita de diagrama profitului mediu initiata de Mueller. Diagrama Mueller presupune ca profitul este o functie a comunitatii in timp ce diagrma McNutt este o functie numarului de membri interni. Intr-un grup o decizie marginala poate influenta sau sau nu utilitatea bunurilor publice. De exemplu lalelele plantate intr-un loc public ofenseaza un anumit grup care frecventeaza respectivul parc; acest lucru facand ca utilitatea parcului sa se reduca deoarece decizia marginala a grupului este destul de importanta in comunitatea aceea. D. CONTEXTUL BUCHANAN-NG Modelul Buchanan reprezinta purtarea clasica a cluburilor; iar modelul Oakland este mai gemeral in extinderea teoriei cluburilor incluzand discriminare, variatie in utilizarea bunurilor publice si costuri de excludere. Modelul Buchanan adopta urmatoarele presupuneri: indivizi au aceleasi gusturi atat pentru bunurile publice cat si pentru cele private, marimea bunurilor de club este fixata, impartirea egala a costurilor. Nici unul dintre cele doua modele nu garanteaza eficienta Pareto. Ng afirma ca pentru a obtine eficienta Pareto coditie ca fiecare individ din grup sa dobandesca un beneficiu total in exces fata de totalitatea costului marginal impus altor consumatori in club. De aceea teoria Buchanan este pentru optimizarea comunitatii in timp ce in mod alternativ Oakland considera gradul de congestie ca fiind important pentru furnizarea bunurilor de grup. Ca si presupuneri ale teoriei Buchanan amintim: beneficiile si costurile sunt divizibile intre membri grupului, este mai costisitor pentru grup sa excluda, nu exista discriminare intre membri. Pentru Buchanan si Ng caracteristica principala a grupului este comunitatea si numarul de cosumatori; iar aceasta caracteristica trebuie obtimizata. Pentru Tiebout asumarea existentei unei infinitati de consumatori individuali presupune existenta costului de iesire dintr-o regiune in alta. Evitarea aglomerari, 3

congestiei pentru ca asfel sa se dobandeasca eficienta Pareto intr-o economie, se face introducandu-se un principiu de excludere. E. SCURTA EXPUNERE A MODELULUI GENERAL Modelul Oakland este identic cu cel Buchanan cu urmatoarele specificatii: toti membrii sunt similari si fiecare consumator consuma o animita cantiate de bun public X, pentru numarul de membri S, functia grupului trebuie sa fie o aplicatie asemanatoare adica C ( S ) = S. Atat Tiebout cat si Oakland reprezinta alternative contextuale ale abordari adoptate de Buchanan pentru cererea scazuta de bunuri publice. Oakland ia in considerare gradul de congestie in timp ce modelul Tiebout este o aplicatie a teoriei cluburilor la nivelul unei comunitati. Problema bunurilor publice Tiebout-Oakland se va manifesta pentru acele bunuri publice pentru care congestia incepe la o anumita marime a comunitati. Cluburile trebuie sa adopte un numaru optim de membri pentru a minimiza inbulzeala si cozile; trebuie introdus un mecanism ca serviciile prin rotatie sau graficul. F.

PROBLEMA OMOGENITATII

In litetratura exista doua tipuri de interpretari ale omogenitati: ➢ Omogenitatea relationata de munca, de serviciul realizat. De exemplu in comunitatile mixte doctorii si avocatii nu se pot substitui intre ei, comunitatea are nevoie de amandoi. ➢

Omogenitatea obtinuta prin compromis. ( indivizi nu pot forma intotdeauna comunitati cu

persoane care au gusturi indentice ). Teorema 2: teorema Henry George afirma ca dak cheltuielile publice sunt fixe si populatia variaza, populatia care maximizeaza consumul pe cap de locuitor este asa incat se inchiriaza egal cu cheltuielile pentru bunurile publice. Asfel in lumea Henry George fiecare cetatean are gusturi indentice; presupunere care a fost preluata de Buchanan in modelul sau. G. DESCOPERIRI VIITOARE SI CONTROVERSE Se trece in revista cercetari intresantre in domeniul bunurilor publice si club. Omogenitatea membrilor este una dintre cele mai controversate discuti abordate de literatura de specialitate. De exemplu cluburile mixte membri heterogeni sunt gasite ca fiind ne obtime. In ciuda acestui fapt Ng si Oakland sustin acest tip de cluburi si pledeaza pentru optimalitatea acestora. McGuire pledeaza in favoarea cluburilor omogene. Sandler si Tschirhart recunosc ca cluburile mixte sunt de dorit atunci cand ierarhia economica cere un numar mai mare de membri decat este posibil in cluburile omogen. In cluburile mixte costurile platite de fiecare membru este fixat in functie de cat ei folosesc bunul public, de club. Conditia ca acest tip de cluburi sa fie eficienta este sa nu se mai impuna o alta conditie ( impunera costurilor in mod egal ). Acest lucru face ca ele sa fie mai putin dorite decat cele omogene. Asa cum am amintit nici modelul Buchanan nici cel Oakland nu asigura optimalitatea Pareto. Controversa cea mai apriga este aceea daca optimalitatea Pareto esteluata in considerare in articolul

4

original al lui Buchanan. Ng afirma ca Buchanan a esuat in a da conditia pentru indeplinire optimalitatii Pareto prin obiectivul de maximiare a beneficiilor medii nete in loc de profit total net. Helpman & Hillman il contrazic pe Ng sustinand ca maximizarea profitului total nu asigura optimalitatea Pareto. Ei sugereaza ca cosecinta este mult mai dependent de o recunostere a diferitelor probleme ale cluburilor si de o realizare a diferentelor dintre maximizarea beneficilor medii nete ( pentru fiecare membru ) si maximizarea beneficilor totale nete pentru club. Berglas & Pines au demonstrate ca o industrie perfect conpetitiva cu firme identice ( fiecare firma actionand ca un club ) oferind bunuri de club vor atinge aceeasi eficienta ca cele private cooperativiste. Ng argumenteaza ca pentru obtinerea veniturilor eficiente este necesara existent guvernului. Exestenta monopolului va maximize beneficiile nete mai de graba beneficiile totale; iar un venit multumitor nu poate fi obtinut in absenta unui govern centralizat. CONCLUZII Teoria economica a cluburilor reprezinta o incercare de explicare a echilibrului dintre cerere si oferta in ceea ce priveste furnizarea bunurilor publice. Teoria ridica diferite si controversate probleme cu efect in politica guvernamentala a sectorului public. Caracteristica esentiala a cluburilor, excludabilitatea, este impotriva distribuiri egale si democratice a bunurilor de club. In ceea ce priveste cluburile voluntare analizate de Buchanan, teoria cluburilor poate estima eforturile atingeri numarului optim de membri si utilitatea maxima a acestora. Studiul „Public Goods and Club Goods” mi-a oferit ocazia de a intelege notiunile de bunuri publice si bunuri de club. Teoriile cu privire la cluburi si la bunurile de club au nascut diverse controverse in ceea ce priveste tipologia indivizilor din club ( dak ei trebuie sa fie omogeni sau heterogeni), maximizarea profiturilor clubului. Modelele prezentate au la baza diferite presupuneri facute de autorii lor. Ceea ce rezulta din studierea acestor modele este ca este imortant gradul de ocupare al fiecarui grup, aceasta influentand furnizarea bunurilor publice, De asemenea exista grupuri mixte, grupuri care au ca si carcateristica omogenitate obtinuta prin compromis.

5