Psalmii Lui Solomon.pdf

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers, research institutes, and various content providers

Source:

Altarul Reîntregirii The Altar of the Reunification

Location:

Romania

Author(s):

Remus Onişor

Title:

Psalmii lui Solomon. O apocrifă intertestamentară Solomon`s Psalms. An intertestamentar apocrypha

Issue:

2/2008

Citation style:

Remus Onişor. "Psalmii lui Solomon. O apocrifă intertestamentară". Altarul Reîntregirii 2:2332. https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=181722

CEEOL copyright 2019

Studii şi Articole

Psalmii lui Solomon O apocrifă intertestamentară

Pr. conf. univ. Remus Onişor keywords: psalm, apocrifa, testament, manuscris, text, fariseu

P

salmii lui Solomon cuprind optsprezece cântări sau imne religioase. Textul grecesc al acestei culegeri de psalmi a fost publicat prima dată în 1626 de La Cerda. El a fost apoi reeditat de mai multe ori. Textul critic al versiunii greceşti a fost publicat de O. van Gebhardt, la Leipzig, în anul 1895. O versiune siriacă a acestor “psalmi” a fost publicată mult mai târziu, de J. Rendel Haris, la Cambridge, în 1909.

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

Textul grecesc, aşa cum afirmă specialiştii 1 , nu e altceva decât traducerea unui original ebraic, care însă nu s-a păstrat. Versiunea siriacă a fost făcută după textul grecesc. Unele liste creştine ale canonului Sf. Scripturi menţionează această carte şi ştim că o perioadă ea a fost adăugată la sfârşitul Noului Testament, în Codicele Alexandrinus (sec. V). 2 Titlul de „Psalmii lui Solomon” apare în unele manuscrise la începutul, iar în altele la sfârşitul culegerii. Opera îi este atribuită regelui Solomon. Fiecare psalm al colecţiei, cu excepţia primului, este precedat de o subscriere, care repetă această atribuire. Dacă psalmul şaptesprezece al acestei colecţii se inspiră din psalmul canonic 71, care în textul original ebraic este atribuit lui Solomon, ceilalţi psalmi nu conţin nici un detaliu privitor la cunoscutul rege. Ei ne furnizează în schimb, aluzii la o epocă foarte diferită de cea în care a trăit Solomon. Suntem deci obligaţi a recunoaşte caracterul pseudo-solomonian al Psalmilor lui Solomon. Titlul şi subscrierile aparţin, fără îndoială, unui redactor, care reclama patronajul marelui rege, căruia Sf. Scriptură îi atribuie multe cântări. Autorul ia ca model psalmii canonici, iar Psalmii lui Solomon aparţin diferitelor tipuri de psalmi din lirica biblică. 3 Un critic biblic german, Movers, în două pagini de o extremă perspicacitate, rezolvă problema datării Psalmilor lui Solomon. 4 Psalmii lui Solomon fac aluzie clară la ocuparea Ierusalimului de către Pompei, în anul 63 a.H. O comparaţie a ps. 1

v. Pierre Prigent, Psaumes de Salomon, în La Bible. Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, p. LXXXI 2 V. Raymond Brown, Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy, Introducere şi comentariu la Sf. Scriptură, Galaxia Gutenberg, 2005, p. 112. 3 Ibidem. 4 V. Articolul său Apokryphen Literatur apărut în “Kirchen-Lexikon oder Encyklopädie der Katholischen Theologie”, I, p. 339-341. 24

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Psalmii lui Solomon 2,8 şi 9 cu informaţiile istoricului Iosif Flaviu dovedesc aceasta cu prisosinţă. Ps. 8,16, de exemplu, face aluzie la partizanii lui Hircan al II-lea, care au deschis lui Pompei porţile oraşului. Ps. 2,2 face aluzie la invadarea Templului Sfânt de soldaţii romani. Acelaşi psalm, în versetele 26 şi 27, descrie înjunghierea lui Pompei pe colinele Egiptului, ceea ce corespunde cu relatările lui Plutarh şi Dio Casius. Cum Pompei a murit în anul 48 î.H. se poate concluziona, cu certitudine, că Psalmii lui Solomon n-au putut fi redactaţi după 63, ci după 48 î.H. S-ar putea accepta şi o dată mai târzie, dacă-l identificăm pe străinul menţionat în Ps. 17,7 nu cu Pompei, ci cu Irod cel Mare, care s-a urcat pe tron în anul 37 î.d.H.5 Observăm că personajele, la care Psalmii lui Solomon fac aluzie, nu sunt indicate niciodată după numele lor proprii. Pompei este numit “Păcătosul” (Ps. lui Solomon 2,1), “Balaurul” (2,25), “Necredinciosul” (17,11). Romanii sunt numiţi “popoare străine” (2,2) sau “păgâni” (2,19). Autorul nu îşi propune să-i numească pe actorii istoriei cu numele lor, ci foloseşte termeni vagi, diverse porecle, sau anumite aluzii. Acest stil sibilin este asemănător celui din “Comentariile” qumraniene, fără însă a-l egala în subtilitate şi obscuritate. 6 Psalmii lui Solomon au fost consideraţi multă vreme o operă a fariseilor. Mulţi au mers până acolo încât au numit Psalmii lui Solomon “Psalmii Fariseilor”. 7 Această denumire, total artificială, ar trebui revizuită, în lumina unei polemici purtată de autor. Critica foarte aspră adresată fiilor Ierusalimului, care au întinat sanctuarul Domnului şi au profanat cu nelegiuirile lor jertfele lui Dumnezeu (Ps. lui Solomon 2,3), nu-i poate viza decât pe Saduchei. 8 5

V. Pierre Prigent, op. cit., p. LXXXII Ibidem 7 H.E.Ryle - M.R. James, Psalms of the Pharisees, commonly called The Psalms of Solomon, Cambridge, 1891 8 V. P. Prigent, op. cit., p. LXXXII 6

25

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

Alte atacuri, îndreptate împotriva celor care trăiesc “în făţărnicie” (Ps. lui Solomon 4,6), i-ar putea viza pe Farisei, anticipând întrucâtva polemica evanghelică (v. Mt. 23, 13, 15, 23, 25, 27, 29). Psalmul 4, în întregime, este o diatribă violentă “împotriva linguşitorilor”. Sensul exact al acestei aluzii “a linguşitorului” a rămas multă vreme necunoscut deoarece nu i s-a putut sesiza natura. Abia Comentariul la Naum 9 ne dezvăluie faptul că membrii sectei Alianţei (esenienii) îi numeau pe Farisei “cei cărora le plac linguşelile”. 10 “Linguşitorii” sunt deci Fariseii. Pentru că autorul Psalmilor se lupta pe două fronturi, unul împotriva saducheilor şi celălalt contra Fariseilor, el trebuie să aparţină unui al treilea partid, cel al Esenienilor. 11 A invoca aici bogăţia şi diversitatea iudaismului în epoca romană este un subterfugiu neîntemeiat. Argumentaţia autorului Psalmilor lui Solomon este una eseniană în ceea ce are ea mai specific şi mai tehnic. Vom remarca faptul că deşi autorul Psalmilor este afectat dureros de catastrofa ce va lovi Ierusalimul în anul 63 a. H., totuşi el nu va înceta să-l laude pe Dumnezeu pentru că l-a cruţat. Se ştie, din mărturia lui Iosif Flaviu, că la Ierusalim, în primul secol al erei creştine, se găseau şi Esenieni. 12 Istoricul iudeu precizează, de asemenea, că una din porţile oraşului, se numea “poarta Esenienilor”. 13 Fără îndoială, ne putem gândi, că esenienii din

9

V. André Dupont-Sommer, Commentaire de Nahum, în La Bible. Ëcrits intertestamentaires…, p. 355 u. 10 Ibidem 2,2, şi nota , p. 360-361. 11 V. P. Prigent, op. cit., p. LXXXIII. 12 Flavius Josephus, Antichităţi iudaice, vol. 2, Bucureşti, Edit. Hasefer, 2001, p. 164, 313. 13 Idem, Istoria războiului Iudeilor împotriva Romanilor, V, IV, 2, Bucureşti, Edit. Hasefer, 1997, p. 388. 26

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Psalmii lui Solomon Ierusalim, din a cărui comunitate făcea parte şi psalmistul nostru, au putut părăsi oraşul înainte ca el să fi fost cucerit. Autorul Psalmilor lui Solomon este necunoscut. El se ascunde în spatele unui grup căruia îi exprimă evlavia. El este purtătorul de cuvânt al sfinţilor (Ps. lui Solomon 2,36; 4,6,8; 8,23,34; 9,3; 10,6; 12,4,6; 13,10), al drepţilor (Ps. lui Solomon 3,3,6,11; 10,3; 15,6), al săracilor (Ps. lui Solomon 5,2,11; 10,6; 15,1; 18,2), al celor care-L iubeau pe Domnul (Ps. lui Solomon 4,25; 6,6; 14,1), al fiilor Legământului (Ps. lui Solomon 17,15). Autorul foloseşte întreaga terminologie eseniană, găsindu-şi exprimarea jertfei în imaginea „plantării” (Ps. lui Sol. 14,4). Textele de la Qumran ne dau echivalente exacte ale acestei imagini. Chiar dacă Psalmii lui Solomon n-au intenţii declarat didactice, totuşi ei dezvoltă teme doctrinare, care se întretaie adesea cu cele ale sectei qumranite. 14 Critica jertfelor sacrificiale, pângărite de ofrande impure, este susţinută de o anume fervoare lirică, amintind de cele mai frumoase accente ale imnologiei qumraniene (Ps. lui Solomon 15,3). Psalmul 16,8 reflectă, chiar şi în terminologie, un misoginism care apare foarte adesea în “Cursele femeii”. 15 Psalmul 18,10-12, ne trimite la un calendar specific al sectei. Ps. 11,1 face aluzie la “Mesagerul” din Isaia 52,7, căruia Legenda ebraică a lui Melchisedec 16 îi anunţă venirea în zilele din urmă. Psalmul 17, cel mai cunoscut din colecţie, este considerat expresia clasică a mesianismului regal şi davidic. 17 E important de reţinut şi idealul teocratic al psalmistului. Domnul este Împăratul cel veşnic (Psalmul lui Solomon 17,1). El va da naştere unui rege, fiu al lui David, care va sfărâma pe prinţii cei 14

P. Prigent, op. cit., p. LXXXIV. Idem, Pièges de la femme, în „La Bible” … p. 447-451. 16 Andrè Caquot, Lègende hèbräique de Melkisédeq, în „La Bible” …, p. 427-430. 17 P. Prigent, op. cit., p. LXXXIV 15

27

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

nedrepţi, va curăţi Ierusalimul de păgânii care l-au călcat în picioare, va aduna poporul cel sfânt, va cârmui cu dreptate. El nu va avea nici cai, nici călăreţi, nici aur, nici argint, şi va lovi pământul cu cuvântul gurii sale. Mesia cel aşteptat va împlini profeţia lui Isaia 11,1-5 18 , la fel ca Prinţul Congregaţiei din Cartea Binecuvântărilor. Cu toate acestea, trăsăturile puternice ale războinicului mesianic, atât de evidente în descrierea Prinţului Congregaţiei, sunt dinadins estompate în psalmi, şi apare, ca într-un filigran, portretul idealist al regelui, drept, precum Solomon, şi blând, precum David. Acest proces de spiritualizare îşi va găsi punctul culminant în Testamentul lui Iuda. 19 Nicăieri însă nu se vorbeşte de un Mesia sacerdotal. Psalmii lui Solomon nu-l aşteaptă decât pe fiul lui David. Bimesianismul din Regula Comunităţii, sau din Testamentele celor doisprezece Patriarhi 20 nu este cunoscut Psalmilor. Absenţa lui Mesia Preot nu constituie obiecţie în a recunoaşte originea eseniană a Psalmilor lui Solomon. 21 Ideile mesianice ale sectei s-au putut schimba în diverse timpuri, locuri sau tendinţe şi diversele speculaţii nu pot fi reduse la un model unic. Atribuirea Psalmilor lui Solomon fariseilor ar confunda pe autorul psaltirii cu adversarii săi cei mai răi. Putem atribui Psalmii lui Solomon esenienilor, în momentul când o criză spirituală va lovi Comunitatea Alianţei după luarea Ierusalimului de către Pompei. Mai mult ei mărturisesc reacţia fariseică şi pietistă care va suscita în cadrul sectei eseniene „catastrofa naţională”.

18

A. Dupont-Sommer, Livre des Benedictions, 5,25-26, în „La Bible”…, p. 57. V. Testamentele celor doisprezece patriarhi, studiu introductiv, traducere şi note de Pr. R. Onişor, Alba Iulia, 2001, p. 93-94. 20 Ibidem, p. 13,71,93. 21 P. Prigent, op. cit., p. LXXXV. 19

28

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Psalmii lui Solomon Istoria cărţii Cei optsprezece Psalmi ai lui Solomon nu sunt cunoscuţi decât de la o dată relativ recentă: la începutul secolului al XVII-lea J. L. de La Cerda va oferi lumii savante o ediţie princeps a Psalmilor cuprinzând textul grec însoţit de o traducere latină şi o scolie. 22 J. L. de La Cerda s-a mulţumit să reproducă o copie a unui manuscris, identificat astăzi ca fiind Codex Vindobonensis. După descoperirea altor manuscrise critica biblică a trebuit să ţină seama de unsprezece manuscrise greceşti care au păstrat textul Psalmilor lui Solomon. 23 Aceste manuscrise, care sunt datate din secolul X până în secolul XVI conţin în general scrieri didactico-sapienţiale atribuite lui Solomon: Iov, Pilde, Eclesiast, Cântarea Cântărilor, Înţelepciunea lui Solomon, Înţelepciunea lui Iisus Sirah şi uneori Odele. 24 Faptul că aceste manuscrise sunt târzii nu trebuie să ne facă să uităm că unul din cele mai importante manuscrise biblice (Codex Alexandrinus, sec. V) cuprinde la început o tablă de materii în care sunt trecuţi şi Psalmii lui Solomon. 25 Putem deci presupune că într-o primă stare, acest manuscris cuprindea şi Psalmii, astăzi absenţi. 26 O lecturare atentă a textului grecesc al Psalmilor lui Solomon ne ajută să descoperim aici numeroase ebraisme. Putem merge şi mai departe: în multe cazuri o frază din limba greacă, greu 22

J.L. de La Cerda, Adversaria sacra, Lyon, 1626. V. R.H. Hann, The Manuscript History of The Psalms of Solomon, Chico, 1982. 24 Odele sunt rugăciuni sau imnuri de slavă, în număr de paisprezece, provenind din Vechiul Testament (10 bucăţi), Noul Testament (2 bucăţi) sau din adausuri necanonice (2 bucăţi), folosite frecvent în ritualul liturgic al Bisericii Ortodoxe (v. Septuaginta 4/I, Iaşi, Edit. Polirom, 2006, p. 352-386). 25 v. Pierre Prigent, Psaumes de Salomon, în „La Bible. Écrits intertestametaires”, Paris, Bibliothèque de la Pleiade, 1987, p. 947. 26 Ibidem. 23

29

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

de înţeles sau aproape incomprehensibilă se lămureşte atunci când se retraduce în limba ebraică. 27 E un câştig în înţelegerea originalului atunci când un cuvânt în limba greacă, mai dificil de înţeles, se explică printr-o greşeală de traducere. În acest sens avem un exemplu semnificativ, în Psalmii lui Solomon 5,13. Trebuie să fim de acord că Psalmii lui Solomon au fost scrişi în ebraică, iar textul grecesc pe care noi îl avem astăzi nu e altceva decât o traducere. Astfel ne putem întreba la fiecare pas cum ar fi fost în originalul ebraic. 28 Sunt şi autori care au încercat să ne dea o retroversiune ebraică a textului complet al Psalmilor. 29 În primii ani ai secolului XX, importante descoperiri au permis a se adăuga la acest dosar al Psalmilor lui Solomon mărturiile siriace. 30 Cu toate acestea, apariţia unui text semitic n-a schimbat fundamental datele problemei: editorii psalmilor siriaci arată 27

Ibidem. Avem în acest sens lucrările unor savanţi care s-au ocupat de această problemă: O von Gebhardt, Die Psalmen Solomo’s, Leipzig, 1895; H.E. RyleM.R. James, Psalms of the Pharisees, Commonly Called the Psalms of Solomon, Cambridge, 1895; J. Viteau, Les Psaumes de Salomon, Paris, 1911. 29 v. F. Delitzsch, Die Psalmen Salomo’s ins Hebräische übersetzt. Acest text nu există decât în manuscris la Biblioteca Universităţii din Leipzig (ms. 01503:2). Se pot consulta de asemenea W. Frankerbey, Die Datierung der Psalmen Salomos, Giessen, 1896; A. S. Kamenetski, “Hathehiloth Schelomo”, Haschiloah, Literarisch-wissenschaft liche, Monatschrift, 13, Krakan, 1913, p. 43-45, 140-159; K.G. Kuhn, Die älteste Textgestalt der Psalmen Salomos, Stutgart, 1937. 30 J. Rendel Harris a publicat în 1909 un prim manuscris din limba siriacă. Puţin după aceea F.C. Burkitt şi W.E. Barnes vor edita un al doilea manuscris şi fragmente dintr-un al treilea. Avem şi o ediţie critică: J.R. Harris A.Mingana, The Odes and Psalms of Solomon, I-II, Manchester, 1916-1920: W. Baars a stabilit o nouă ediţie al textului siriac al Psalmilor lui Solomon (Psalms of Solomon, Leyde, 1972). 28

30

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Psalmii lui Solomon limpede că departe de a reflecta fidel originalul ebraic într-o limbă aparţinând aceleaşi familii, textul siriac nu este decât o traducere făcută după un text grecesc. 31 Astfel în Psalmii lui Solomon 5,14 în limba ebraică citim: “nădejdea celui care” (pronume relativ masculin singular la genitiv: hon), iar în siriacă: “nu mai este nădejde”. Această lecţiune greşită arată cum traducătorul siriac a confundat prenumele (han) cu negaţia (on). 32 K.G. Kuhn 33 a contestat această evaluare a textului siriac, dar nici n-a demonstrat că ar fi vorba de o traducere directă din limba ebraică. *** Teologia Psalmilor lui Solomon a fost expusă de H. Braun. 34 Avem aici o teologie a liberei alegeri între bine şi rău şi tema răsplătirii divine. Animat de o credinţă profundă, autorul îşi exprimă întreaga sa încredere în bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu precum şi dispreţul pentru păcătoşii care calcă în picioare ceea ce Israel are mai sfânt. Este exprimată durerea sa faţă de răutatea cu care e împovărată ţara, dar şi speranţa de nezdruncinat într-un viitor mai bun pe care-l va inaugura Mesia, cel ce va veni. 35 Psalmii 17 şi 18 se roagă pentru venirea lui Mesia davidic care va supune neamurile, Mesia, omul drept şi fără păcat, va reînnoi Ierusalimul şi va restaura Israelul ca împărăţie a lui Dumnezeu. Acesta este tipul de mesianism care se regăseşte în aşteptările populare puse în lumină de Sf. Evanghelii canonice.

31

P. Prigent, op. cit., p. 949. Ibidem 33 Die älteste Textgestalt… 34 Zeitschrift für die neutestamentliche Wissenschaft 43 (1950), p. 1-54 35 J.B. Frey, Apocryphes. Dictionnaire de la Bible, Supplément, Paris, 1928, col. 390 32

31

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

Avem, în „Psalmii lui Solomon”, un amestec de aspiraţii politice şi spirituale pe care Mântuitorul Hristos ni-l acceptă. 36 Cartea „Psalmii lui Solomon” trebuie deosebită de cartea „Odele lui Solomon”, care este o lucrare gnostică din secolul II d.Hr., compusă probabil în limba siriacă. 37

36 37

Cf. S. Mowinckel, He That Cometh, Nashville, 1954, p. 308 u. Cf. J.A. Emerton, Journal of Theological Studies, 18 (1967), pp. 372-406 32

CEEOL copyright 2019