Proiect Sme De La Ecu La Euro.doc

Europa a fost, este si va fi o ’idee in mers’(Prof. Ovidiu Pecican UBB Cluj Napoca). Visul vizionarilor si al poetilor, in sensul realizarii unei unificari economice si politice a continentului nu a devenit o realitate institutionala decat dupa cel de- Al Doilea Razboi Mondial.1 Primele contururi ale Europei economice se nasc, asadar, din dorinta de a pune capat dificilei perioade de dupa razboi. In discursul sau de la Zürich, din septembrie 1946, Winston Churchill si-a exprimat dorinta crearii ‘’Statelor Unite ale Europei’ sub protectia ’puternicii Americi’, a carei prima etapa sa fie reconcilierea franco-germana. Astfel, cu sprijinul Statelor Unite, a aparut in 1948 prima institutie economica europeana, Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE). Creata initial pentru a putea repartiza intre statele europene ajutorul american alocat in cadrul Planului Marshall, ea permite, de asemenea, o prima liberalizare a schimburilor si a platilor. Incep sa se contureze si alte organizatii europene, puternic marcate de abordarea interguvernamentala – statele coopereaza, insa isi pastreaza in totalitate suveranitatea: UEO – Uniunea Europei Occidentale, martie 1948; Consiliul Europei, 5 mai 1949.2 Acceptand ca o parte din suveranitatea lor sa fuzioneze, statele creeaza o prima comunitate integrata, un rol extrem de important aici jucandu-l ‘parintii fondatori’ : Jean Monnet – care lanseaza ideea unei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului, Robert Schuman – ministru francez al Afcerilor Externe care a fost cucerit de planul celui dintai si care si-a asumat responsabilitatea politica a aplicarii acestuia, Konrad Adenauer – cancelarul Germaniei Federale care, adera si el la acest plan in speranta ca legaturile intre state vor putea fi reinnodate, eliminandu-se astfel posibilitatea reluarii conflictelor intra-europene. 3 Odata cu fondarea in 1951 a CECO de catre sase state (Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia si Franta) un pas decisiv este facut : o organizatie europeana supranationala este creata. Franta si Germania si-au pecetluit reconcilierea. In sfarsit, CECO instituie o piata comuna a otelului si carbunelui – productii esentiale pentru desavarsirea reconstructiei. Succesul acesteia a intarit convingerea lui Jean Monnet, fondatorul ei, conform careia Europa ar trebui sa inceapa prin proiecte limitate, dar care, prin angajarea membrilor sai in abandonarea propriei suveranitati, ar crea intre acestia o ‘solidaritate de fapt’. 4 1

‘’Ideea de Europa, care desemneaza un spatiu geografic, politic si spiritual specific, dateaza de cateva milenii. Constructia europeana – procesul constient de formare a unitatii economice, politice si institutionale a acestui spatiu – are o vechime de doar cateva decenii, declansandu-se efectiv in contextul bipolaritatii mondiale, instaurate dupa al Doilea Razboi Mondial, in care Europa isi putea salva locul, rolul, identitatea si puterea doar prin transpunerea in practica a premiselor unitatii sale.’’, Gyemant, Ladislau, Preistoria constructiei europene, Edit. Efes, Cluj-Napoca, 2001, pag.7 2 Leonard, Dick, Ghidul Uniunii Europene, Edit.Teora, Bucuresti, 2001 3 Fontaine, Pascal, Constructia europeana de la 1945 pana in zilele noastre, Edit. Institutul European, Iasi, 1998, pag. 6-10 4 Leonard, Dick, Ghidul Uniunii Europene, Edit.Teora, Bucuresti, 2001, pag. 12-14

1

Dupa esecul, in 1954, al Comunitatii Europene de Aparare, care pusese bazele unei Europe politice, cei sase membri ai CECO decid sa relanseze constructia europeana urmarind obiectivele economice. In 1957, Tratatele de la Roma fondeaza Comunitatea Economica Europeana si EURATOM, finalitatea CEE fiind de a crea intre toti membrii sai o piata in care bunurile, serviciile, capitalurile si persoanele sa circule liber, in cadrul unei uniuni vamale, a unor politici comune si a liberei circulatii a elementelor mentionate mai sus.5 Cu pornire din anul 1973, cand noi state incep sa adere la CEE, Europa politica si economica continua sa sa largeasca, continuandu-si, in aceeasi masura, ‘adancirea’ pe mai multe paliere si prin intermediul mai multor resorturi : institutional, aplicarea unor politici comune, deschiderea pietelor si, indeosebi, prin crearea Sistemului Monetar European. Dupa esecul sistemului de paritati fixe de la Bretton Woods, in anul 1973, se deschide o perioada de mare instabilitate a schimburilor. Incertitudinea apasa asupra valorii viitoare a monedelor utilizate pentru reglementarea tranzactiilor. Ea poate descuraja investitiile si schimburile. Prin crearea unui sistem de s chimb stabil si ajustabil intre monedele statelor participante, SME se doreste o insula de stabilitate monetara considerata indispensabila progresului integrarii economice. Integrarea monetară în cadrul SME este iniţiată prin mecanismul „şarpelui monetar”(1972) 6 si crearea Fondului European de Cooperare

5

Cele trei comunitati – CECO, EURATOM si CEE – au fuzionat oficial la 1 iulie 1967. Ele au devenit cunsocute sub numele de Comuniatea Europeana – CE, idem 6 La data de 21 martie 1972 Consiliul de miniştri al CEE decide reducerea marjelor de fluctuaţie ale monedelor europene la jumătate faţă de ceea ce se autorizase în 1971. Această rezoluţie, a fost urmată de un acord între Băncile Centrale Europene, semnat la Bâle, la data de 10 aprilie 1972, moment la care se înfiinţează „şarpele monetar”. Denumirea este dată de imaginea evoluţiei cursului monedelor europene. Acestea formează, în evoluţia lor, o linie ondulată („un şarpe”) care se încadrează într-un tunel ce reprezintă marjele de fluctuaţie autorizate de sistemul monetar internaţional. Tunelul dispare cu începere din martie 1973, când marjele de fluctuaţie vis à vis de dolar încetează să existe, odată cu trecerea la fluctuaţia liberă a monedelor. Acest sistem de fluctuare a monedelor a avut două forme: - şarpele în tunel (24.04.72 – 11.03.73) - şarpele fără tunel (12.03.73 – 12.03.79) În decursul perioadei în care a funcţionat, mecanismul „şarpelui” monetar a cunoscut perioade dificile. În iunie 1972, de exemplu, lira sterlină abandonează acest mecanism. Marea Britanie n-a putut să menţină cursul monedei sale, datorită riscului de epuizare a rezervelor de schimb. Coroana daneză părăseşte „şarpele monetar”, dar este reintegrată la finalul anului 1972. Lira italiană iese definitiv din sistem în 1974, iar francul se retrage şi revine în ianuarie 1974, respectiv iulie 1975. • Şarpele monetar nu a asigurat stabilitatea dorită nici pentru monedele care au rămas fidele sistemului. Marca germană a fost reevaluată de 4 ori: guldenul olandez a făcut obiectul a două reevaluări, iar francul belgian a fost reevaluat o singură dată. În acest mod, se poate explica de ce în anul 1979, ţările europene încearcă o altă modalitate de asigurare a stabilităţii monetare, cu ajutorul unui nou sistem. – Olescu, Isabella Cristiana, Sistemul monetar european, parte a sistemului monetar international, ASE, Bucuresti, Scoala doctorala

2

Monetara (1973)7 continuată cu înfiinţarea SME (în 1979)8 şi urmată de procesul înfiinţării monedei unice EURO, cu începere din anul 1993. Problema monetara nu a fost o prioritate a celor care au redactat Tratatul de la Roma. Mai multe propuneri de cooperare monetara fusesera avansate in anii ’60, dar doar in 1978 statele membre s-au pus de acord pentru a crea Sistemul Monetar European (SME), sistem de schimburi ‘stabile si ajustabile’, care a intrat in vigoare in 1979. Monedele se vad definite de cursuri-pivot bilaterale in jurul carora se poate fluctua cu o marja de ±2.25% . Atunci cand 75% din aceasta marja este atinsa (prag numit ‘indicator de divergenta’ sau ecart maxim) , Bancile Centrale intervin pe pietele de schimb. Cursurile sunt stabilite in ECU9, ‘cos monetar’ in care valoarea este suma cantitatilor din fiecare moneda comunitara fixate proportional cu ponderea economica a fiecarui stat membru. Cursurile-pivot sunt ajustabile: ele pot fi modificate la cererea unui stat membru (devalorizare sau reevaluare).10 Succesul SME se explica totusi mai putin prin stabilitatea schimburilor, decat prin lupta contra inflatiei, in care membrii sai s-au angajat. Intr-un sistem de paritati fixe ca SME, o economie in care inflatia este mai ridicata decat in cele ale partenerilor este condamnata sa isi devalorizeze regulat propria moneda pentru a anula diferenta de inflatie si a pune capat speculatiei. Or recurenta devalorizarii submineaza credibilitatea regimului de schimb, prin faptul ca alimenteaza exact inflatia si specula. In cursul anilor ’80, toate statele membre si-au fixat ca obiectiv final stabilitatea preturilor, cautand o aliniere a ratelor inflatiei la cea mai scazuta – si atunci ca si astazi, cea a Germaniei.11 7

In cadrul FECOM s-au pus in comun 20% din rezervele de aur si dolari detinute de Bancile Centrale care, in contrapartida, primeau cantitati corespunzatoare de ECU, folosibile in relatiile reciproce - idem 8 Propusa de Roy Jenkins in cadrul unui discurs tinut la Florenta, ideea crearii SME a fost preluata de cancelarul vest-german Helmut Schmidt care, impreuna cu Giscard d’Estating, a fost in masura sa obtina acceptul Consiliului European in urma a trei intalniri succesive in 1978. In ciuda refuzului Marii Britanii de a participa la mecanismul valutar in primii 11 ani, sistemul a avut o contributie majora la reducerea fluctuatiilor valutare si la incurajarea cooperarii dintre statele membre in privinta politicilor financiare. Leonard, Dick, Ghidul Uniunii Europene, Edit.Teora, Bucuresti, 2001, pag. 21 9

ECU n-a reprezentat o moneda in adevaratul sens al cuvantului. El nu era utilizat sub forma de moneda, ci ca unitate de cont. In aceasta calitate, a indeplinit urmatoarele functii : unitate de cont care a jucat rolul de instrument de masura si de exprimare a valorii, instrument de reglementare, active de rezerva. Olescu, Isabella Cristiana, Sistemul monetar european, parte a sistemului monetar international, ASE, Bucuresti, Scoala doctorala 10

Intrat in vigoare la 13 martie 1979, SME se bazeaza pe 3 elemente : ECU : ‘cos’compus din monedele tuturor statelor member. ECU este numerarul in mecanismul de schimb; serveste ca baza pentru stabilirea indicatorilor de divergenta; este moneda folosita in mecanismele de interventie si de credit; serveste ca mijloc de armonizare intre autoritatile monetare ale statelor. - Mecanismele de schimb : fiecare moneda are un curs pivot atasat unitatii de cont europene, fiind autorizare marje de fluctuatie in cursurile bilaterale. - Mecanismele de credit : statele transfera FECOM-ului 20% din rezervele lor in devize si aur Fontaine, Pascal, Constructia europeana de la 1945 pana in zilele noastre, Edit. Institutul European, Iasi, 1998, pag. 69 -

11

Leonard, Dick, Ghidul Uniunii Europene, Edit.Teora, Bucuresti, 2001, pag. 93-94

3

Funcţionarea sistemului a fost afectată de speculaţiile care s-au manifestat în anii 1992 şi 1993. În septembrie 1992 lira italiană şi lira sterlină părăsesc sistemul, iar ulterior escudo-ul şi peseta. Slăbiciunile SME au fost evidenţiate de efectele reunificării germane; marca germană, al cărei curs a crescut foarte mult în raport cu toate monedele europene, dar şi faţă de dolarul SUA a fost „beneficiara”, pe termen scurt, a crizei monetare amintite. În vara anului 1993, s-a considerat ca nu mai poate fi mentinut nivelul ratelor dobanzii necesare pentru mentinerea stabilitatii francului, el fiind responsabil de recesiune si somaj. Atacurile contra francului francez au condus la încercări de salvare ale SME prin lărgirea marjelor de fluctuare la ± 15%. 12 În acest mod nu se mai putea vorbi de o fixitate a cursurilor de schimb între monedele europene, iar devalorizarile subminau credibilitatea procesului de unificare monetara decis la Maastricht. Sistemul monetar european s-a caracterizat printr-o superioritate, comparativ cu mecanismul „şarpelui valutar”, prin posibilitatea de realiniere a cursului şi prin intervenţia fondului FECOM, în susţinerea cursurilor. Totodată, s-a procedat la reconsiderarea raportului dintre ECU şi $, de fiecare dată când necesităţile au impus asemenea redefiniri. Tratatul de la Maastricht care face trecerea de la CEE si pune efectiv bazele Uniunii Europene, reia Raportul Delors si intra in vigoare in noiembrie 1993. In prima sa faza (iulie 1990-decembrie 1993) , obiectivele sunt liberalizarea miscarilor de capitaluri, infaptuirea pietei unice si inceperea convergentei economice si monetare. In cursul celei de-a doua faze (iulie 1994 – ianuarie 1997/decembrie 1999) a fost creat un Institut Monetar European insarcinat cu coordonarea politicilor monetare. Se formeaza un sistem european de banci centrale ce prefigureaza Banca Centrala Europeana. Politicile economice si monetare trebuie sa respecte cinci criterii de convergenta : 1. Rata inflatiei – nu poate depasi cu mai mult de 1.5% rata medie realizata de catre cele trei tari in care inflatia a fost cea mai slaba. 2. Datoria publica – nu trebuie sa depaseasca 60% din P.I.B. 3. Deficitul public – nu trebuie sa depaseasca 3% din P.I.B. 4. Rata de schimb – trebuie sa fie respectate marjele de fluctuatie prevazute prin mecanismul de schimb al SME, pe o perioada de cel putin doi ani, fara devalorizare inainte de trecerea la moneda unica. 5. Ratele dobanzii pe termen lung nu pot depasi cu mai mult de 2 puncte media celor trei tari cu cea mai slaba rata a inflatei. A fost creat un fond de coeziune pentru ajutorarea tarilor mai putin prospere in aplicarea propriului program de convergenta. 12

Olescu, Isabella Cristiana, Sistemul monetar european, parte a sistemului monetar international, ASE, Bucuresti, Scoala doctorala, pag.8

4

Decizia de a intra in a treia faza este luata de catre Consiliu, care selectioneaza, pe baza majoritatii calificate statele apte de a intra in Uniune. Reuniunea de la Madrid, din decembrie 1995 a adoptat denumirea monedei unice „EURO” care înlocuieşte vechea monedă comună ECU. Calendarul tehnic de lansare a monedei EURO a prevăzut următorii paşi: faza I: la începutul anului 1998 au fost selecţionate din cele 15 ţări membre UE, acelea care au îndeplinit criteriile de convergenţă, pentru anul 1997. faza a II -a: de la 1 ianuarie 1999, odată cu începerea activităţii Băncii Centrale Europene, sau stabilit ratele de schimb între EURO şi devizele ţărilor care au aderat. Moneda EURO este introdusă în paralel cu monedele naţionale. Iniţial, EURO este admisă doar ca monedă scripturală, plăţile cash continuand să se realizeze în monedele naţionale. EURO se utilizează şi în cadrul împrumuturilor publice. faza a III-a: a debutat la 1 ianuarie 2002 ea prevazand punerea în circulaţie a biletelor şi a monedelor EURO, care au circulat paralel cu monedele naţionale timp de 6 luni. faza a IV-a: a inceput sa se deruleze după 1 iulie 2002, când EURO va deveni singurul mijloc de plată. Pentru accesul in Zona Euro, fiecare stat care a adoptat sau va adopta noua moneda trebuie sa indeplineasca criteriile de convergenta prevazute de Tratatul de la Maastricht.13 Uniunea monetara poate fi definita ca o fuziune de spatii economice si monetare nationale si o zona unde circula liber bunurile, serviciile, capitalurile si persoanele si in care este utilizata o singura moneda. Ca si concluzii ale acestei lucrari, voi aduce in discutie avantajele si dezavantajele unei monede unice. In primul rand, o moneda unica implica costuri de tranzactie si incertitudini mai mici, lipsa costurilor de conversie, ceea ce este favorabil schimburilor si mobilitatii capitalurilor. Emisiunea de EURO si politica monetara revin Bancii Centrale Europene, a carei misiune principala este aceea de a mentine stabilitatea preturilor. Deoarece exista o singura rata de schimb, speculatia este mult mai dificil de realizat, iar acest instrument, rata de schimb, nu mai poate fi utilizat de catre state pentru a exporta efectele indezirabile ale politicii sale economice (inflatie, somaj). Pietele financiare sunt mult mai integrate, iar UE beneficiaza de o prezenta mult mai puternica in economia globala. Simbolic, EURO poate fi un semn tangibil al identitatii europene. Printre inconvenientele unei monede unice regasim pierderea ratei de schimb (statele nu mai au posibilitatea de a se servi de modificarile ratei de schimb, adica de preturile bunurilor, serviciilor si factorilor nationali pentru a-si regla activitatea economica – asta in raport cu cele ale restului lumii. Si tocmai aceste modificari sunt un mijoc de corijare a efectelor inflationiste sau recesioniste ale unui soc al cererii sau ofertei). Europa nu este nici in momentul de fata o zona monetara optimala. Flexibilitatea preturilor si a salariilor este scazuta, mobilitatea muncii ramane imperfecta, socurile economice persista, iar criza internationala actuala este resimtita la maximum, datorita interconectrii economice fara precedent din 13

, idem

5

ultimii ani. UE, ca sa se mentina ca structura, va avea nevoie de o stabilizare bugetara pentru amortizarea socurilor macroeconomice, stabilizare care poate fi asigurata prin bugetul comunitar (concomitent cu bugetele nationale) si prin sporirea fondului de rezerva, problema care este la ordinea zilei si care a iscat tot soiul de diferende in ultima perioada, intre reprezentantii statelor membre, pe fondul dorintei de gasire a unei solutii eficiente si de lunga durata la rezolvarea crizei economice actuale. In situatia in care UE dispune de mijloace pentru a conduce o politica bugetara comuna (socurile fiind ajustate doar prin bugetele nationale) si pe fondul consensului liderilor politici si guvernamentali ai statelor membre, deficitele si datoriile publice pot fi oarecum tinute in anumite marje acceptate. In general, indeosebi datorita presiunilor sociale si orgoliilor nationale, statele sunt tentate sa se relanseze din punct de vedere bugetar, mizand pe faptul ca, costul acestei relansari va fi impartit cu partenerii sai. Dar o politica expansionista din acest punct de vedere, va antrena in viitor un cost colectiv care se va rasfrange asupra celorlalti. Deficitul bugetar este asadar una dintre problemele majore cu care se confrunta statele membre ale UE, fie ca fac parte din Zona Euro fie ca sunt pe lista celor care vor adera la aceasta. Deficitele de finantat cresc ratele dobanzii si, in consecinta, deficitul balantei de plati curente ale uniunii, ceea ce duce la o slabire a monedei europene pe piata internationala. Si sa nu uitam aici de permanenta lupta intre Euro si Dolar.14 Merita amintite, in final si teoriile conspiratiei, tot mai mult vehiculate in ultima vreme, conform carora, ‘arhitectii planetei au rostit déjà in soapta’ 15 numele viitoarei monede mondiale, instrument principal al viitorului guvern mondial care va instaura ‘The New World Order’. In contextul in care, puterea financiara , capitalurile si structura organizationala a unor corporatii, banci si organizatii multinationale depaseste cu mult P.I.B.-ul, rezervele nationale si structura institutionala a unor state, putem lesne intrezari samburele de adevar care sta la baza acestor teorii apocaliptice care rezuma conducerea intregii planete la o mana de oameni potenti financiar si intelectual, care urmeaza, etapa cu etapa, un plan conturat cu secole in urma. Eterogenitatea etnica, culturala, istorica si lingvistica a statelor europene, diferentele intre statele membre, diferente care pot fi intrezarite chiar la nivel microregional ( intre diferite regiuni ale aceleiasi tari 16), orgoliile nationale ale unui continent care a dominat lumea, constituie o piedica majora in realizarea unei structuri supranationale continentale puternice si de lunga durata, cum se vrea a fi Uniunea Europeana. Aceste orgolii nationale care se reflecta in momente tensionate aparute in cadrul summit-urilor tarilor UE , o birocratie mai mult decat stufoasa si ineficienta 14

Idem, pag. 18-19 idem, pag.20 16 Vezi bascii in Spania ; scotieni, irlandezi, englezi in UK ; olteni,moldoveni,ardeleni in Romania 15

6

in contextul unor probleme sociale si economice majore cu care se confrunta statele membre (imbatranirea populatiei, sporirea numarului cetatenilor de origine asiatica si africana, deculturalizarea tinerilor, micsorarea rezervelor naturale, reducerea pietelor de desfacere si costurile de productie sporite pentru bunurile si serviciile europene), lasa deschis drumul unei viitoare uniformizari internationale si al preluarii puterii in Europa de catre forurile internationale.

7