am fost chemat la un seminar la care erau adunati multi oameni cu functii mari din universitate. erau foarte ingrijorati de lipsa de disciplina din scoli,colegii si universitati, si de atitudinea lipsita de respect a noii generatii fata de profesori. le-am ascultat parerile, si le-am spus : "cred ca lipseste ceva chiar la baza lucrurilor. un profesor este un om care ar trebui respectat in mod natural, nu poate pretinde respect. daca profesorul pretinde respect,arata in acest fel care nu este un profesor veritabil,ca si-a ales gresit profesia,ca nu are vocatie. definitia profesorului este cineva care este respectat de la sine,nimeni si nimic nu spune ca trebuie sa-l respecti. daca trebuie sa-l respecti,ce fel de respect va mai fi acela? daca spui ca trebuie, ai pierdut toata frumusetea, respectul a murit. daca trebuie, atunci respectul nu este acolo. cand este acolo,nimeni nu e constient de asta neaparat. lucrurile curg de la sine. profesorul este acolo si respectul exista" am continuat: "decat sa le cereti studentilor sa-si respecte profesorii, mai bine uitati-va inca o data, poate ati ales gresit profesorii, poate ca alesii vostri nici nu sunt profesori". profesorii se nasc, la fel ca si poetii. e o marearta sa predai. nu oricine poate fi profesor, dar din cauza ca exista foarte multi elevi, trebuie sa existe si multi profesori. ganditi-va la o lume in care toata lumea ar trebui sa invete poezia, si aceasta ar trebui predata de poeti. ar trebui sa existe milioane de poeti. ar exista colegii care sa-i pregateasca. acei poeti vorfi niste falsuri, si vor cere mereu: "aplaudati-ne, suntem poeti! de ce nu ne respectati?" asta s-a intamplat si cu profesorii. in trecut erau foarte putini profesori. oamenii umblau mii de mile ca sa gaseasca un profesor, sa fie impreuna cu el. exista foarte mult respect, dar acest respect depindea de calitatea profesorului. nu era ceva impus studentului sau elevului. pur si simplu era acolo. osho-autobiografia unui mistic nonconformist