Proect Mother.docx

Proiect Mama fântâna creaţiei

Analizator: Iacob Liliana Lucrător: Bivol Victor

Poezii I) Autorul: Panait Cerna Din vârsta fericirii fără minte, Icoane dragi mi-apar mereu-nainte. De lume răzlețită și sfioasă, În rama de salcâm zăresc o casă. Și-n casă, într-un colț întunecat, Văd un copil de mama lui certat. Din toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline Și-adoarme-ncet copilul, în suspine. Dar peste noapte-o biruiește dorul Și mama merge unde-i doarme-odorul. El simte cum s-apleacă peste dansul O umbră bună ce îi șterge plânsul. De gâtul ei s-atârnă în neștire. Toți îngerii din ceruri îi sunt frați! Învăluiți de-a candelei lucire, Copil și mamă dorm îmbrățișați.

II)Autorul:George Coşbuc În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipești-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau Și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n-au, Și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe-acum o fată, Tu taci s-asculți povestea ei Și stai îngândurată.

III)Autorul: ? E ziua mamei mele Și totu-i plin de flori Îi simt aici prezența Ca de atâtea ori. Suavă ca un ghiocel Obrajii de lalea Parfumul ei de trandafir Așa e mama mea. Te iubesc, măicuța mea Pentru tot ce-mi dăruiești Te iubesc, măicuța mea Așa cum ești.

Aș vrea să-i dau o floare Să semene cu ea Dar nicio floare-n lume Nu e ca mama mea.

IV)Autorul: Nina Casian M-a crescut mama în poală De la leagăn pân’ la școală.

Impacat se linistea, Caci cu drag ii mangaia Cu mana sa, de mamica, Fetisoara-i frumusica. Si asa, noapte de noapte, Printre alinari si soapte S-a facut un voinicel, Nu mai doarme-n patucel!

Zile-ntregi și nopți de-a rândul Mi-a vegheat somnul și gândul. M-a-nvățat să gânguresc, Să zic mama, să zâmbesc. M-a-nvățat apoi prin casă Primii pași până la masă. M-a-nvățat să nu m-alint M-a-nvățat să nu mint, Să nu știu ce este frica, Toate m-a-nvățat mămica. Mamă bună, mama dragă, Te-oi iubi o viață-ntreagă Pentru tot ce ai făcut, Pentru că tu m-ai crescut!

V)Autorul: Aurora Luchian Nopti intregi l-a leganat, L-a vegheat si i-a cantat, L-a-nvelit cu panza mica, Petala de floricica! Cand mai tresarea prin somn, "Dormi cu mama, print si domn, Sa cresti mare, aratos Si cu suflet luminos."

Este bland, cu suflet cald Si-a cerut Domnului Mag, Cu-mprumut, ani o desaga, Pentru mama lui cea draga!

VI)Autorul:Adrian Paunescu Asa e mama si-a fost si bunica, Asa suntem femei langa femei, Parem nimic si nu-nsemnam nimica, Doar niste ele ce slujesc pe ei. Cu-atatia pasi ce au facut prin casa Si pentru care plata nici nu cer, De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa Ar fi ajuns si dincolo de cer. Ei neglijenti, iar ele foarte calme, Ei incurcand ce ele limpezesc, Ei numai talpi si ele numai palme, Acesta e destinul femeiesc. Ei fac ce fac si tot ce fac se vede, Ba strica mult si ele-ndreapta tot Si de aceea nimeni nu le crede Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume? Nimic maret, nimic impunator. Schimbandu-si dupa ei si drum si nume Pun lucrurile iar la locul lor. Asa e mama si a fost bunica Si ca si ele maine eu voi fi. Ce facem noi, femeile? Nimica, Decat curat si uneori copii. Suntem veriga firului de ata In fiecare lant facut din doi, E greu cu noi femeile, in viata, Dar e si imposibil fara noi...

VII)Autorul: ? Dragostea unei mame determina Felul in care ii vom iubi pe ceilalti si pe noi insine. Nu exista cer pe care il vom vedea vreodata Care sa nu fie aprins de prima dragoste. Privat de dragoste, universul Ne-ar innebuni de durere Dar suntem nascuti intr-o lume Care intampina strigatele noastre cu bucurie. Cat de mult iti datorez pentru sarutul Care mi-a spus cine sunt! Cel mai mare cadou - o iubire de-o viata Care se intinde razand in ochii tai. Datorita tie lumea mea inca are Delicatetea fina a zambetului tau; Si fiecare vant al norocului, poarta Parfumul imbratisarilor tale.

VIII)Autorul: ? Nu exista dragoste, ca cea a mamei, si nici o legatura mai stransa cu pamantul… decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu, a unei mame atunci cand da nastere copilului sau. O dragoste de mama este pentru vesnicie puternica, si nu se schimba niciodata… si cand copiii sai au nevoie mai mare de ea dragostea mamei straluceste. Dumnezeu binecuvanteaza aceste mame speciale, Dumnezeu le binecuvanteaza pe toate… pentru toate lacrimile si toate durerile, si petru ceea ce au realizat special in viata. Cand zilele sale se apropie de sfarsit, dragostea mamei continua sa traiasca… de-a lungul multor generatii, si Dumnezeu le binecuvanteaza pe toate. Multumeste mamei, pentru ca te iubeste cu o dragoste ce nu poate fi masurata in cuvinte… prin puterea pe care Dumnezeu i-a dato, si prin taria data de ceruri.

IX)Autorul: Ilea Alexandra Maria M-a nascut si m-a crescut, A ras si-a plans o dat'cu mine, Primii pasi cu ea eu i-am facut, Cu mama mea cea draga. M-a invatat de toate-n viata, Si m-a certat cand n-am stiut, Si-am plans, dar nu m-am suparat, Pe mama mea cea draga.

E ziua ta, maicuta, Te asteapta flori pe masa Si-un dar micut te-asteapta Cind ai sa vii acasa. Am sa-ti sarut obrajii La piept cind ma vei tine Si miinile ce n-au Odihna pentru mine.

XI)Autorul: Mahok Valeria

E mama si e numai una, Ce mult o pretuiesc, Caci ea-i tot timpul langa mine, Si de aceea o iubesc.

E ziua ta, mamica, Si tare te iubesc, Caci tu vrei sa cresc mare, Cuminte si-ndraznet.

Iar daca eu te-am suparat, Iertare vreau sa-ti cer! Si-as vrea sa stii mamica mea, Ca azi, maine si mereu EU TE VOI IUBI!

Te-ai necajit cu mine, Pan' ce m-ai facut mare, Si recunosc, mamica, Ca nu te-ai plans prea tare.

X)Autorul: ? E ziua ta Maicuta mea cea buna! Dac-as putea, Ti-as prinde in cununa Toti trandafirii zarilor usori Si cintecele ca pe niste flori Si razele de soare si de luna Pe toate ti le-as prinde in cununa. Dar pina cresc nu pot Oricit as vrea, decit Sa te sarut, Maicuta mea!

Ai vrut sa faci din mine, Un copil bun, cinstit, Si, cred, mamica draga, Ca tu ai reusit. Acum, eu doar iti multumesc, Dar, cand voi fi mai mare, Eu iti fagaduiesc, Sa fii mandra de mine, Pe ori unde m-oi duce, Si-atuncea vei vedea, Ca munca ta mamico Rasplata-ti va aduce. Spun poezia si nu ma uit la tine, Eu stiu, mamica draga,

Ca plangi, nu de rusine, De dragul meu, mamica! De ceea ce-ai crescut, Esti mandra, ca-s cuminte, Copilul tau iubit.

XII)Autorul:Irina Botea O mamă, Una pe pămînt, O mamă, E tot ce am mai sfînt. O bucurie, Ce ți-o oferă mereu, O bucurie, Cîteodată zîmbea din greu. O viață, Pe care ți-a dat-o cu mare drag, O viață, Ea te va aștepta în prag.

Măicuța mea: gradină Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele! Măicuțo, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie Și cîntec fără moarte! Vînt hulpav pom cuprinde Și frunza o destramă. Mi-e dor de-a tale brațe, Mi-e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi-e dor de vorba-ți caldă, Mi-e dor de tine, mamă.

XIV)Autorul: ?

Un nume, Pe care ți la ales cu drag, Un nume, Care există pentru ea pe-acest meleag.

Mamă azi lumina-i moale Ca privirea dumitale. Vântul mă mângâie blând, Parcă ţi-a citit în gând.

Un cuvînt, Dar atîta bucurie, Mamă, Tu ești una la o mie.

Un scatiu ce nici nu este Vrea să-mi spună o poveste, Da-i uituc, nepriceputul, Ştie numai începutul...

XIII)Autorul:Grigore Vieru

Pe motan aşa cuminte Nu-l ştiu eu de când ţin minte! Chiar şi mândrul de căţel S-a mai potolit niţel.

Sub stele trece apa Cu lacrima de-o samă, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mamă.

Numai soarele, vezi nu-i...

Stă ascuns după gutui, Şi de-acolo o să iasă Numai când vii tu acasă.

XV)Autorul: Ami E ziua ta Maicuta mea cea buna! Dac-as putea, Ti-as prinde in cununa Toti trandafirii zarilor usori Si cintecele ca pe niste flori Si razele de soare si de luna Pe toate ti le-as prinde in cununa. Dar pina cresc nu pot Oricit as vrea, decit Sa te sarut, Maicuta mea! E ziua ta, maicuta, Te asteapta flori pe masa Si-un dar micut te-asteapta Cind ai sa vii acasa. Am sa-ti sarut obrajii La piept cind ma vei tine Si miinile ce n-au Odihna pentru mine.

XVI)Autorul: Ami Dragostea unei mame determina Felul in care ii vom iubi pe ceilalti si pe noi insine. Nu exista cer pe care il vom vedea vreodata Care sa nu fie aprins de prima dragoste. Privat de dragoste, universul Ne-ar innebuni de durere Dar suntem nascuti intr-o lume

Care intampina strigatele noastre cu bucurie. Cat de mult iti datorez pentru sarutul Care mi-a spus cine sunt! Cel mai mare cadou - o iubire de-o viata Care se intinde razand in ochii tai. Datorita tie lumea mea inca are Delicatetea fina a zambetului tau; Si fiecare vant al norocului, poarta Parfumul imbratisarilor tale."

XVII)Autorul: Ami Nu prea ştiu să socotesc Însă iute îmi dau seama Când copacii înfloresc C-o sărbătorim pe mama. Este ziua ei, ştiu bine, Şi temeinic mă gândesc Cum să afle de la mine Cât de tare o iubesc. A trecut normal prin viaţă Cu suişuri şi căderi Iar acum are în faţă Un buchet de primăveri. Îţi doresc, dragă mămică, Să fii mereu sănătoasă Şi când o s-ajungi bunică Să fii la fel de frumoasă.

XVIII)Autorul: Ami Când mama mea surâde larg Ea, poate că nici nu prea ştie, Câtă lumină, câtă bucurie Primesc prin ochii ei cu drag. Şi chiar dacă o supăr câteodată Eu ştiu că blând mă dojeneşte

Copil fiind greşesc copilăreşte, Iar ea se lămureşte deîndată. Aş vrea şi eu să pot, la rândul meu, S-o răsplătesc cum se cuvine, Atât cât am să pot de bine Şi-orcât mi s-ar părea de greu. Cum mama mea-i o zână bună Ce stă mereu la mine-n casă, Eu îi doresc să fie sănătoasă Şi veşnic "fiule" să-mi spună.

XIX)Autorul:Mihai Eminescu O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă si de vânt, Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau… Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plângi; Din teiul sfânt si dulce o ramura sa frângi, La capul meu cu grija tu ramura s-ongropi, Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Simti-o-voi o data umbrind mormântul meu… Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar daca împreuna va fi ca sa murim, Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,

Mormântul sa ni-l sape la margine de râu, Ne puna-n încaperea aceluiasi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sânul meu… Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

XX)Autorul: Mihail Steriade Îmi vin în minte cântecele simple Cântate pe cerdac pe când eram copil. Pe cer mai erau stele, în inimă o rugă, Si mai presus de toate aproape îmi erai, O, Mamă! De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi, Împins de-un dor de ducă în dorul de-a găsi O dragoste mai ‘nalta de ţară şi de-ai mei, Fiind aşa departe ? Ah, cântecul mă-nchide în el până-n adânc, Cum te-a închis pământul! … În ţara-aceasta rece, sub cerul neprivit, Streine-mi sunt de-a valma visările ce mint, Aducerile-aminte şi poate şi-acest cânt Ce sufletu-mi răneşte, Când doar părerile de rău De-mi mai vorbesc pe româneşte …

XXI)Autorul: Vasile Militaru A venit aseară mama, din sătucu-i de departe, Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu mulă. carte”! A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în

prag; Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag; Sărutandu-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă, Şi-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă. Inăuntrul casei mele, -cătă brumă-am adunat, Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntrun palat: Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare, Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare. Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege, Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege, Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă… -”Mi-era dor de tine, maică…Ţi-am adus vreo zece ouă, Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…” Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute: -”Poate mor, că sunt bătrâna şi-a prins dorul să mă-ndrume Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume! Caierul mi-i pe sfîrşite…mâine poate-şi curma firul Şi-ntre patru blăni de scînduri să mă cheme cimitirul…

XXII)Autorul: Grigore Vieru

Sub stele trece apa Cu lacrima de-o sama, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mama. Măicuța mea: gradina Cu flori, cu nuci si mere, A ochilor lumina, Văzduhul gurii mele! Măicuțo, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor si omenie Si cântec fără moarte! Vânt hulpav pom cuprinde Si frunza o destrăma. Mi-e dor de-a tale brațe, Mi-e dor de tine, mama. Tot casca leul iernii Cu vifore în coama. Mi-e dor de vorba-ti calda, Mi-e dor de tine, mama.

XXIII)Autorul: Labis

Nicolae

În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri, Şi caprele de munte nervoase prin poiene-şi Urmează-n taină calea iernaticei iubiri. Cred că pe masă vinul aşteaptă-n adormire – E vinul roş din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai, În vremurile-acelea săpate-n amintire C-o mamă grijulie şi-un băieţel bălai. Oh, lumea cenuşie cum se spărgea deodată Şi năvălea într-însa al datinei popor! –

Strălucitoare capre cu lâna colorată Şi toboşari de basme săltând într-un picior. Şi feţi-frumoşi cu stele de-oglinzi din tălpi în creştet, Şi draci blajini, tot focul punându-şi-l în joc, Şi ursul cu dairaua purtând cojocul veşted, Şi dorul de pădure purtându-l în cojoc. Sau clopoţeii molcomi cernuţi pentreaga vale, Care-aduceau colinde la noi în lung convoi, Când ascultam la geamuri şi palma dumitale Îmi mângâia obrajii îmbujoraţi şi moi.

XXIV)Autorul:Vavila Popovici Bucură-te că mă ai, Că-ţi sunt încă mamă! Bucură-te de încrederea şi sfatul pe care ţi-l pot da Şi nu uita: o mamă ştie întotdeauna să asculte, Să dojenească şi să ierte. Ochii mamei privesc numai cu dragoste. Copilul meu, ascultă poveşti adevărate: …cum înveleam cu grijă, în timpul somnului, Trupul mic, descoperit, Cum vegheam, uneori, nopţi întregi asupră-ţi, Cum trezeam îngerii din somn Şi-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare… Copilul meu, bucură-te că mă ai,

Că-ţi sunt încă mamă! Şi lasă-mă să-ţi mângâi obrajii, să-ţi sărut fruntea, Să te binecuvântez.

XXV)Autorul: Alexei Mateevici Te-am zămislit eu cu iubire, Cu drag în mine te-am purtat Şi de la Domnul fericire Eu cu plânsoare ţi-am rugat. Sub inima tremurătoare Păzit-am micul copilaş, Şi dragostea mea arzătoare Ţi-a fost de strajă şi sălaş. Şoptit-am rugăciuni smerite Şi cu plânsoare m-am rugat, Să-ţi fie zilele scutite De nenoroc şi de păcat. Şi-ai fost cu firea părintească, Cu duhul părintesc senin, Cu-nţelepciunea ta firească Copil cuminte şi blajin. Şi când în floarea tinereţii Venit-a vestea războirii, Tu jertfa sfântă a vieţii Ţi-ai dat-o cetelor oştirii. Şi-n bătălia cea aprinsă Sărit-ai plin de vitejie La moarte, ca la stea nestinsă, Ai năzuit cu bucurie.

XXVI)Autorul: ? Nu-i copil în lumea-ntreagă Care astăzi să nu spună Mama mea e cea mai dragă, Mama mea e cea mai bună.

Spun şi eu măicuţei mele Şi-i voi spune totdeauna, Mamă, tu mi-eşti numai una Cum e luna între stele. Gândul tău orice ar face Spre un singur ţel se-ntoarce, Gând ce spune pentru mine, Bucurie, pâine, pace. Pentru mâini ce hărnicesc, Pentru ochi ce-nseninează, Pentru gând ce priveghează, Ţie mamă-ţi mulţumesc! Mâinile-ţi pe fruntea mea Chiar de-s aspre de unelte Eu le simt uşoare, zvelte, Adiind a viorea.

XXVII)Autorul:Emila Plugaru Piu-piu-piu, un pui gălbui, A rămas de mama lui. Prin ogradă trece Miau: Piu-piu-piu, o să te iau. Vreau să vii la puii mei, La cei patru motănei. Speriat e pui gălbui, Unde e mămica lui? Vai, vai, vai, ce fac acum? Frica mi-a ieşit în drum! Mi-a ieşit în cale frica, Iar alături nu-i mămica! Vine cloşca repejor: Nu ai teamă, puişor, Nu e nici un fel de frică, Puiule, ea e pisică.

Şi eu mă temeam ca tine, Dar acum tu ştii prea bine, Când în preajmă o zăresc, Mă reped şi o ciupesc. Puişor, să nu ai frică Cât eşti mic şi ai mămică.

XXVIII)Autorul: ? Cuvântul bun al mamei Nu-l lepăda copile Cât va mai fi pe lume Să ai urechi și zile; Ci-nseamnă-ți-le bine Să i le-asculți pe toate Că nu-i pe lume nimeni Ca ea să ți le-arate. Nici pilda bună-a tatei N-o lepăda în viață Spre tot ce-i vrednicie S-o ai mereu în față, Ci calea bună-n care Părinții te-ndrumează Cu inima întreagă Iubește-o și-o urmează.

XXIX)Autorul: ? Când mama mea surâde larg Ea, poate că nici nu prea ştie, Câtă lumină, câtă bucurie Primesc prin ochii ei cu drag.

Şi chiar dacă o supăr câteodată Eu ştiu că blând mă dojeneşte Copil fiind greşesc copilăreşte, Iar ea se lămureşte deîndată. Aş vrea şi eu să pot, la rândul meu, S-o răsplătesc cum se cuvine, Atât cât am să pot de bine Şi-orcât mi s-ar părea de greu. Cum mama mea-i o zână bună Ce stă mereu la mine-n casă, Eu îi doresc să fie sănătoasă Şi veşnic "fiule" să-mi spună.

XXX)Autorul: Grigore Vieru

XXXI)Autorul: Bivol Victor Mama m-a crescut in poala De la leagan, pana la scoala. Zile-ntregi si nopti de-a randul, Mi-a vegheat somnul si gandul. M-a invatat sa ganguresc Sa zic mama, sa zambesc, Apoi m-a-nvatat prin casa Primii pasi pana la masa. Mama buna! Mama draga! Te-oi iubi... o viata intreaga! Pentru ca tu m-ai nascut, Pentru ca tu m-ai crescut

Mamă, de-ai fi o stea-n cer lină, Te-aș găsi după lumină, Rostire-aș spre fața ta: “Când dormi, maică, dumneata?” De te-ai face spic secară, Te-aș găsi după povară Și te-aș întreba tot eu : “Nu ți-i, măiculița, greu?!” De-ai fi-n codru-o păsăruica, După glas afla-te-aș, muică, Zice-as ud de roua ta: “Ce dor ai de cânți asa?!” De te-ai face-n vai o floare, Te-aș găsi după suflare, Spune-ți-aș vorbe cerești: “Maica, tot frumoasa ești !”

Mama rază de lumină Îți scriu pentru că altfel nu știu dacă aș avea curaj să-ți spun toate astea. Poate că trebuia să o fac cu mult timp în urmă. Habar n-am de ce am ales momentul ăsta. Iartă-mă. Pentru toate acele momente în care ți-am înșelat așteptările și pentru dățile în care te-am dezamăgit. Pentru momentele în care am trecut peste cuvântul tău și pentru că te-am mințit. Mi-ai oferit întotdeauna prietenia ta, însă eu mi-am pus de fiecare dată încrederea în alți oameni. Mi-a fost rușine, mami. Mi-a fost rușine să recunosc că aveai dreptate. Că eu am greșit și că tu ai avut dreptate. Și oamenii m-au dezamăgit, m-au trădat. Și am venit înapoi în brațele tale calde ca să-mi bandajez sufletul. Pentru că doar la tine am găsit. Iartă-mă pentru că am fost de prea multe ori egoistă și de tot atâtea ori încăpățânată. Ți-am greșit atât de mult… de atâtea ori. Și știu că vorbele mele aruncate la nervi te-au rănit iremediabil. Ți-aș îngriji rănile, dar acum știu și eu că nu sunt vindecabile. Și mă doare în egală măsură neputința mea de a șterge totul cu buretele, de a îndrepta toate greșelile.Nu ştiu daca ţi-am mărturisit vreodată cât de mult te admir. Îți admir puterea, determinarea, demnitatea, simplitatea, felul cum iubești, cum crezi, cum speri. Îți admir puterea de a ierta și voința de a nu te da bătută. Ai fost singurul om care a crezut în mine mai mult decât am crezut eu însămi. Miai arătat întotdeauna calea cea bună, dar a trebuit să o iau și pe căi greșite, alese de mine, pentru a-mi învăța lecțiile. Știi și tu că altfel nu ar fi fost cu putință.În cele din urmă vreau să îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dăruit.Pentru copilăria frumoasă și liniștită, pentru exemplul pozitiv pe care mi l-ai oferit, pentru răbdare și pentru înțelepciune. Îmi amintesc cu durere în suflet cum te comparam cu alte mame care credeam eu că sunt mai bune pentru că erau mai permisive. Cât de mult trebuie să te fi rănit naivitatea și netrebnicia mea! Sper că nu e prea târziu să-ți spun că dintre toate mamele din lume tu ești cea mai bună mamă!

Mesajul poeziei În poezia nouăsprezece se vorbeşte despre: După cum îţi aminteşti, poezia aceasta are trei strofe iar dintre acestea doar în prima este evocată imaginea mamei, celelalte fiind adresate iubitei pe care poetul o indeamnă în strofa a doua.Asocierea celor două fiinţe atat de importante pentru sufletul poetului, mama plecată demult dar careia pare a-i auzi chemarea de dincolo de mormînt, iubita care îi este în viaţă alături dar de care n-ar vrea să se despartă nici în moarte, comunică sentimentul romantic al aspiratiei de retragere din zbuciumul si zgomotul lumii, in liniştea desăvarsita a veşnicului somn.Sentimentul acesta al "dorului de moarte"întalnit si in alte poezii eminesciene, fie dacă ne gîndim numai la cunoscuta"Mai am un singur dor'"cu multele sale variante, este vazut de poet ca o reîntoarcere in sanul naturii. Regăsim în versurile acestei poezii salcîmii, teiul sfînt, murmurul apei rîului pe al carui mal doreşte a fi ingropat.Cu alte cuvinte, poezia"O mama..."poate fi considerată chintesenţă imaginaţiei creatoare eminesciene, dar si a atitudinii ce-l apropie, intrun fel, de ciobănasul mioritic prin seninătatea cu care priveste moartea. Repetarea, ca un lait -motiv obsedant a cuvîntului "mereu", sau forma sinonimică a acestuia"de-a pururi", comunică oricărui cititor o puternică trăire a dorinţei de linişte eternă.

Imaginea mamei în literatură „Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele şi în inimile copiilor.” (William Makepeace Thackeray). Mama! Ce cuvânt fermecător şi înălţător! Întâiul nostru cuvânt! Un sentiment de dragoste şi o imagine sfântă ne apare în faţa ochilor atunci când îl rostim! O privire caldă şi ocrotitoare ne urmăreşte fiecare pas al vieţii. Voi apela la literatură română pentru desăvârşirea a tot ce presupune conceptul de „Mamă”. Atunci când suntem nesiguri, când ne este frică, când ne este foame, când ne este frig, când suferim, când avem nevoie de ocrotire şi de iubire, când suntem singuri… şi ne este teamă, dorim ca Mama să se afle lângă noi şi să ne ocrotească, oferindu-ne ceea ce numai ea poate în modul cel mai sincer şi cel mai curat – dragostea. Voi încerca să exprim ce înseamnă pentru mine Mama. Mama înseamnă dragoste, iubire necondiţionată, ajutor, sacrificiu, călăuză, prietenie, sfetnic, sinceritate, sprijin… Începând cu poeziile populare, doinele şi baladele au cântat în cuvinte simple dragostea copilului pentru Mamă şi, mai ales, dragostea Mamei pentru copil. În basme, Mama este cea care deţine batista fermecată, din sângerarea căreia află că feciorul îi este în primejdie şi astfel porneşte să-l caute, izbutind să îl ajute. Folclorul românesc aduce un elogiu impresionant Mamei, de la îngânările de leagăn până la oraţiile de nuntă sau bocete. Cântecele, doinele, baladele noastre prezintă nenumărate ipostaze ale Mamei, mama bună, dreaptă, hotărâtă, activă, care caracterizează femeia-Mamă din literatura română. În epoca marilor clasici, paginile închinate Mamei, primesc un rol hotărâtor în literatura română. Sunt deosebit de sugestive versurile poeziei „O, mamă…” de Mihai Eminescu: „O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; / Deasupra criptei negre a sfântului mormânt / Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, / Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău… / Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.”