Preistoria In Romania

reistoria în România se referă la prima epocă din istoria acestor meleaguri. Teritoriul de astăzi al României a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Pe baza datelor de care dispun, specialiştii apreciază că primele manifestări de viaţă omenească pe teritoriul României datează de acum aproximativ 1 500 000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul ţării. Se cuvine menţionată ceramica din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizaţiei înainte de venire triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârşitul eneoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nordpontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene.[1]

Cultura Cucuteni Ipoteza prezenţei hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund şi aşchii tăioase lucrate din cremene. La Dârjov s-au găsit şi câteva toporaşe de mână lucrate din bolovani de silex şi cuarţit, prin tehnica de cioplire bifacială, caracteristică culturii abbevilliene.[2] De asemenea, pe teritoriul României s-au găsit urme ale unor civilizaţii vechi, printre care şi Hamangia. Aceasta a fost o cultură a neoliticului mijlociu din Balcani a cărei evoluţie se plasează în a doua jumătate a mileniului VI î.Hr. Ea s-a dezvoltat în Dobrogea, sud-estul Munteniei şi nord-estul Bulgariei, fiind originară din nord-estul Mediteranei şi aparţinând unui curent cultural care cuprinde şi culturile Vinča, Dudeşti şi Karanovo III. Simbolurile acestei culturi Gînditorul şi Femeie şezând, descoperite în 1956 de Nicolae Hartuchi, într-o necropolă de la Cernavodă se află acum în Muzeul Naţional de Istorie a României. O altă dovadă care atestă faptul că teritoriul actul al României era locuit încă din preistorie este în „Peştera cu Oase”. Această peşteră este un sistem de 12 galerii carstice, situat în sistemul carstic al Văii Minişului, în apropiere de oraşul Anina. Aici s-au descoperit, în 2002, cele mai vechi rămăşiţe din Europa ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiţi de cercetători „Oase 1”, „Oase 2” şi „Oase 3”), au fost datate la o vechime de 35 000 de ani, sau 40 500 folosind date calibrate.[3]