Povestea Lui Harap-alb (caracterizare)

Povestea lui Harap-Alb -caracterizarea personajului principal-

Valoarea literara a basmului cult “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este data atat de evolutia firului narativ,cat si de constructia unei tipologii exemplare. Harap-Alb este protagonistul eponim al basmului care se incadreaza intr-o tipologie inedita,conturata pe baza unor trasaturi definitorii.In jurul lui graviteaza intreaga actiune,tanarul fiind prezent in toate momentele subiectului. Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a eroului reprezentata printr-o identitate reala de tanar print si una aparenta de sluga a spanului.Experienta dura traita de Harap-Alb sugereaza traversarea unei stari de initiere,de la inocenta pana la maturizarea spirituala a celui ce va deveni imparat. Ion Creanga a modificat radical personalitatea eroului din basmul traditional,umanizandu-l. Fiul cel mic al craiului,a luat decizia de as incerca norocul,dupa ce fratii lui n-au izbutit sa treaca de proba-cursa intinsa de tatal lor imbracat in blana de urs pentru a le verifica voinicia.Scopul era ca sa poata ajunge la fratele sau Verde Imparat pentru ai urma la tron,deoarece acesta nu avea decat fete. Tanar harnic,omenos,prietenos si milostiv Harap-Alb detine virtuti consecrate in sistemul etic popular.Pentru adolescentul dornic de a deveni imparat, momentul cheie este intalnirea cu Sfanta Duminica,deghizata in cersetoare,care il roaga sa o miluiasca.Tanarul print isi demonstreaza calitatile oferind ajutor dezinteresat si celor mai umile fiinte.Sfanta Duminica,personaj supranatural,mistagog isi va arata generozitatea sufleteasca dezvaluind suparatului print destinul exceptional care il asteapta: “…Putin mai este si ai sa ajungi imparat cum n-a mai stat altul pe fata pamantului,asa de mare si de puternic”.A doua recompensa consta in sfatul oferit tanarului de a cere tatalui sau hainele de ginere,armele de lupta si calul alaturi de care avusese atatea victorii in tinerete.Numai astfel se va produce un transfer de eroism de la tata catre fiul care ii va repeta performantele. Demnitatii,sensibilitatii,blandetii si milosteniei,Harap-Alb le va adauga rabdarea si staruinta in refacerea hainelor uzate si a armelor ruginite. Pe baza acestor trasaturi,protagonistul este caracterizat in mod indirect prin atitudine si comportament.Desi la inceput mezinul este lovit in adancul sufletului de refuzul tatalui sau care il considera nepregatit pentru o asemenea experienta complexa,mai tarziu ii va aduce parintelui sau cea mai mare multumire sufleteasca demonstrand ca are calitatile necesare unui viitor imparat. Increzator in propria reusita,Harap-Alb va asculta sfaturile parintesti inainte de a pasi in padurea labirint si isi propune sa le respecte cu sfintenie.Drumul catre imparatia unchiului sau este lung si eroul simte apasarea singuratatii.La un moment dat se rataceste si il intalneste pe span.Inteligent,abil,fatarnic simuland prietenia,spanul il inseala pe naivul calator inchizandu-l in fantana,ii preia identitatea craiasca sub amenintarea cu moartea.

Realizand ca incalcarea sfatului parintesc presupune asumarea consecintelor,Harap-Alb manifesta respect fata de cuvantul dat chiar si in relatia tensionata cu spanul si spera in triumful binelui si al adevarului.In incercarile primejdioase la care este supus de omul span,Harap-Alb nu ramane singur,ci este permanent ajutat de mistagogi(Murgul Credincios si Sfanta Duminica) si de micile vietati personificate pe care le salveaza(furnicile si albinele) precum si cei 5 colosi,fiinte himerice cu insusiri supranaturale:Gerila,Setila,Flamanzila,Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Prin relatiile de apropriere stabilite cu lumea acestor personaje,HarapAlb este caracterizat in mod indirect demonstrand prietenie si spirit de intrajutorare.Astfel tanarul a invatat ca omul nu poate invinge de unul singur si ca un sprijin important poate primi si de la fiinta cea mai modesta. Personajul cel mai nazdravan al basmului,calul,marturiseste stapanului sau ca ar fi putut de mult sa-l pedepseasca pe spanul cel rau,insa l-a torelat,fiindca “si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte…”. Sfanta Duminica ajuandu-l pe erou in incercarile vietii ii explica necesitatea de a alterna izbanda cu esecul si de a cunoaste suferinta umana pentru ca numai asa cand va ajunge mare si tare va crede celor asupriti si necajiti. Iubitor de viata si oameni,bun si correct,Harap-Alb,desi print,se comporta asemenea unui om obisnuit si ajuta in drumul sau pe fiintele grotesti din calea carora fug toti de groaza.El li se adreseaza ca unor oameni obisnuiti,fiind astfel caracterizat in mod indirect si prin limbaj.Purtandu-I recunostinta,toti cei pe care ii ajuta ii devin tovarasi credinciosi,il sprijina in confruntarile cu Imparatul Ros si cu fiica acestuia,o mare farmazoana. Desi este actantul principal al unei lumi fabuloase in care stapaneste miraculosul,Harap-Alb nu detine puteri supranaturale,fiind caracterizat prin insusiri specific umane:istetime, darzenie, mila, prietenie, vitejie, perseverenta, ciuda.Asemenea unui taran humulestean loveste calul bubos,care vine la tava cu jaratec,cu capastrul in cap.Refuzul tatalui sau il raneste si il face sa se ascunda in gradina palatului si sa planga cu amaraciune.Prin capacitatea de a depasi multiplele probe la care este supus,tanarul dobandeste o serie de calitati phihomorale necesare unui imparat. Personaj-neofit al unui bildungsroman cu subiect fabulos,Harap-Alb isi redobandeste in final conditia sociala de print,se casatoreste cu fata Imparatului Ros care a invatat sa-l pretuiasca si ocupa tronul batranului sau unchi.