Politica Monetara In Republica Ceha

Politica monetara in Republica Ceha Introducere CNB – Ceska narodni banka – este banca centrala a Republicii Cehe si supraveghetor al pietii financiare cehe, entitate guvernata de legea publica si inregistrata in Praga . Conform articolului 98 din Constitutia din 1993, cea mai importanta atributie a CNB este de a asigura stabilitatea monedei nationale. Independenta bancii centrale este o conditie esentiala pentru instrumentele monetare eficiente care determina stabilitatea preturilor. Banca centrala de asemenea sustine politicile economice generale ale Guvernului. In conformitate cu obiectivul sau primar, CNB realizeaza politica monetara , emisiunea de bancnote si monede , gestioneaza circulatia monetara, sistemul de plati si compensare intre banci, de asemenea supravegheaza sistemul bancar, piata de capital, sistemul asigurarilor, fondurile de pensii etc. Obiective Dupa cum specifica legea bancii nationale, cea mai importanta sarcina a Bancii Nationale a Cehiei este de a pastra stabilitatea coroanei cehe. Asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor, crearea unui mediu economic cu o inflatie mica este principala contributie in crearea conditiilor pentru o crestere economica sustenabila. In martie 2004 CNB a anuntat o tinta orizontala pentru perioada incepand cu 1 ianuarie 2006 si pana la accesul Republicii cehe la zona Euro. Aceasta tinta a fost fixata ca an de an Indicele general al preturilor sa se modifice cu maxim 3%, astfel banca centrala asigura ca actuala inflatie nu se va modifica cu mai mult de 1% de la aceasta tinta. Strategii - Tintirea inflatiei In urmarirea obiectivului sau primar al politicii monetare,- mentinerea stabilitatii preturilor, banca centrala a putut opta pentru una din cele cateva strategii ale politicii monetare. Sunt 4 tipuri de baza de strategii : 1. un regim cu o ancora nominala implicita. 2. tintirea agregatelor monetare 3. tintirea cursului valutar 4. tintirea directa inflatiei In decembrie 1997, Banca nationala a decis schimbarea strategiei de politica monetara ,din 1998, prin tintirea directa a inflatiei , care nu a impus schimbarea obiectivului final de politică monetară, ci doar a modalităţilor de acţiune. Principala trasatura a tintirii inflatiei este concentrarea pe perioade de durata medie, utilizarea previziunilor si anuntarea publica explicita a tintei inflatiei . In politica sa monetara prin evaluarile previziunilor si a riscurilor acestora , bazata pe aceste consideratii se voteaza cand si cum sa modifice instrumentele politicii monetare. Prin modificarea acestor instrumente , banca centrala incearca sa slabeasca presiunile

excessive inflationiste sau dezinflationiste care deviaza viitoarea tinta de inflatie sau de la banda tolerata din jurul acestei tinte. Tinte de inflatie Inflaţia previzionată în termenii inflaţiei nete Anul Nivelul ţintit Ţinta lunară Stabilită în 1998 5.5% - 6.5% December 1998 December 1997 1999 4% - 5% December 1999 November 1998 2000 3.5% - 5.5% December 2000 December 1997 2001 2% - 4% December 2001 April 2000 2005 1% - 3% December 2005 April 1999 Banda tinta de fluctuatie a tintei inflationiste pentru perioada ianuarie 2002 – decembrie 2005. Month Target level Band starts January 2002 3% - 5% Band ends December 2005 2% - 4%

Target month January 2002 December 2005

Set in April 2001

Inflatia tinta pentru perioada ianuarie 2006 – decembrie 2009 este de 3% , care ne asigura CNB ca nu va fluctua cu mai mult de 1%. Inflatia tinta pentru perioada ianuarie 2010 pana republica ceha va intra in zona euro este de 2%, care , ca si mai sus , se asigura ca nu va fluctua cu mai mult de 1%. Pentru prima parte a acestei etape a strategiei de politică monetară, Banca Naţională a Cehiei a avut în vedere inflaţia netă (ce rezultă din nivelul indicelui preţurilor de consum, ajustat cu preţurile reglementate, acestea din urmă ce sunt influenţate de intervenţiile administrative şi de modificările înregistrate la nivelul impozitelor indirecte), din 2002 urmărind evoluţia înregistrată de rata de creştere a indicelui preţurilor

de consum, pentru acesta stabilind o banda de fluctuaţie care porneşte de la un interval cuprins între 3% - 5% (stabilit pentru anul 2002), urmând ca la finele anului 2005 acesta să se stabilizeze la 2% - 4%. O tinta de 3% cu o banda inflationista de 1% a fost anuntata pentru perioada incepand cu ianuarie 2006. In martie 2007, o noua tinta de inflatie de 2% a fost anuntata cu efect incepand cu ianuarie 2010. Criza manifestată în anul 1997 (la nivelul monedei cehe) a demonstrat că menţinerea unui curs valutar fix este practic imposibil. Chiar dacă în 1998 rata inflaţiei a atins un nivel de 10,9%, la finele anului 1999 aceasta a putut fi adusă la un nivel de o cifră (aproximativ 2%), cu mult sub cel previzionat.

Previziunile pentru inflatie anuntate pe 25ianuarie 2007 Indicator

Horizon Forecast Announced Dec 2007 2.4 - 3.8 % Annual consumer price inflation 25 Jan 2007 Jun 2008 2.8 - 4.2%

Principalele instrumente a politicii monetare Operatiuni de open – market Operatiile de open-market ale bancii centrale pot fi divizate in urmatoarele categorii: - Principalele instrumente a politicii monetare iau forma operatiunilor repo, prin care Banca Centrală acceptă lichiditatea excedentară din economie în schimbul transferării către băncile din sistem a titlurilor financiare eligibile (în calitate de colaterale), cu condiţia derulării, la o dată ulterioară, a tranzacţiei de sens opus. Durata de bază a acestor operaţiuni este de 14 zile. Aceste operaţiuni sunt iniţiate în permanenţă pentru absorbţia de lichiditate din economie. Rata dobânzii aplicabilă acestor operaţiuni reprezintă, în fond, canalul Băncii Centrale de transmisie a politicii monetare, deoarece rata repo reprezintă nivelul maxim al ratei dobânzii la care băncile din sistem îşi pot satisface oferta de lichidităţi.

- Instrumentele monetare suplimentare sunt reprezentate de ofertele de operaţiuni repo cu scadenţă peste 3 luni. - Aşa-numitele instrumente de reglaj fin (reprezentate de operaţiunile valutare şi de cele cu titluri financiare) sunt utilizate ad-hoc, în funcţie de conjunctură, în principal pentru a elimina posibilele efecte negative ce se pot manifesta la nivelul ratei dobânzii din economie, ca urmare a excesului de lichiditate. Aceste instrumente sunt folosite mai rar. Facilitati automate Facilitatile automate sunt folosite pentru furnizarea si depozitarea lichidatilor overnight. - Facilitatea de depozit, - facilităţile automate acordate de BNC în ceea ce priveşte atragerea de depozite de la nivelul băncilor din sistem, scadenţa acestora fiind overnight, în acelaşi timp BNC impunând şi un nivel minim al depozitului (10 milioane coroane), ceea ce depăşeşte aceasta limita este acceptat fara alte restrictii. Dobânda bonificată este reprezentată de taxa oficială a scontului(discount rate = 1.5% ,valida din septembrie 2006), aceasta fiind nivelul minim de la care se porneşte în determinarea ratei dobânzii pe termen scurt de pe piaţa monetară interbancară. - Facilitatea marginala de a imprumuta - băncile care îşi încheie ziua operativă de lucru cu o poziţie deschisă în ceea ce priveşte lichidităţile pot apela la creditarea overnight a Băncii Centrale, sub forma unei operaţiuni repo, acestor operaţiuni aplicându-li-se rata lombard( lombard rate = 3,5%, valida din septembrie 2006), rată ce reprezintă nivelul maxim al ratei dobânzii de pe piaţa monetară.Volumul minim fiind de 10 milioane de coroane. Rezerva minima obligatorie Fiecare institutie de credit este obligate sa-si constituie la banca centrala reserve minime obligatorii , pentru a asigura o lichididate minimala. Chiar dacă acestui instrument nu i se acordă o importanţă deosebită prin politica monetară (accent deosebit punându-se pe operaţiunile de pe piaţă), este utilizat pentru a asigura eliminarea posibilelor şocuri ce se pot manifesta la nivelul sistemului de plăţi. Iniţial, nivelul ratei rezervelor minime obligatorii a avut o evoluţie ascendentă. A pornit de la 8,5% în anul 1995 şi a ajuns la 11,5% un an mai târziu, importanţa acestui instrument diminuându-se, motiv pentru care s-a realizat şi o relaxare a ratei RMO, la 9,5% în 1997, ajungându-se ca din 1999 să se aplice un nivel de 2%, nivel egal cu cel practicat de Banca Centrală Europeană. Din 12 iulie 2001 aceste fonduri au fost remunerate la 2W repo rate( 2

week repo operations = 2.50% valida din septembrie 2006); inainte de aceasta data aceste fonduri nu erau remunerate. Monetary policy instruments Instrument two-week repo operations - 2W repo rate deposit facility - discount rate marginal lending facility - Lombard rate reserve requirement - banks reserve requirement - building societies

Rate Valid since 2.50% September 2006 1.50 % September 2006 3.50 % September 2006 2.00% October 1999 2.00% October 1999