Plumb 1

Plumb ===== Plumb * se disting 2 planuri: * planul realitatii exterioare "cimitirul", "cavoul" * planul realitatii interioare (miluirea) * poetul creeaza o atmosfera tulburatoare prin evocarea unui adevarat iminent(?), cu ajutorul unor cuvinte din acelasi camp semantic "cavou", "sicriu", "coroane" sau "scartie" * amorul de plumb = stare de apasare sufleteasca, un minus(?) inchis * versul "Dormea intors amorul meu de plumb": "intors" realizeaza misterul poeziii, inseamna "intoarcerea catre apus" ceea ce echivaleaza cu moartea; poetul incearca fara succes sa se salveze dintr-o lumme al carui prizonier este strigandu-si amorul. Bacovia recurge la corespondenta dintre eul poetic si lume Nemiscarea vecina cu somnul de plumb, frigul, scartaitul coroanelor (sugestie a bolii vegetalului) provoaca anxietatea poetului prin greutate, plumbul mai sugereaza o stare sufleteasca apasatoare, grea, aflata sub povara plumbului. In spatiul de plumb al cavoului, rece si apasator, eul liric intra in criza de identitate pandit fiind de pierderea memoriei, de uniformizarea intre plumb(alex:ceva e in neregul aici sau mi se pare doar mie?). Iesirea din acest spatiu de metal nu se poate face decat prin strigat, dar evadarea este imposibila: coroanele de plumb ale arborilor atesta o invazie(?) a plumbului si in natura exterioara. I- ar parea ca totul s-a intors cu fata spre apus, ca si mortul din cavou. Nici acesta nu aude strigatul poetului si el s-a transformat intr-o pasare cu aripi de plumb( asemenei albatrosului ranit din poezia smeleolista(?) apuseana). Plumbul din airpi sugereaza imposibilitatea zborului, a ridicatii din inclestarea pamantului. Astfel integrat somnului de plumb mortul bacovian devine o ipostaza intoarsa a creatiei universale.