Plan Afaceri Foris

PLANUL DE AFACERE 1. Planul de afacere. Definiţie. Caracteristici. Funcţii Planul de afacere este un instrument managerial de acţiune, elaborat în mod logic, ce presupune o gândire de perspectivă asupra dezvoltării unei afaceri şi pornind de la obiectivele acesteia, include toate acele faze şi resurse care sunt implicate în atingerea lor, într-un termen prestabilit. Planul de afacere poate fi abordat din două puncte de vedere: este un instrument utilizat atunci când întreprinzătorul doreşte să acceseze o sursă de finanţare, pe de o parte, dar şi un instrument managerial, pe de altă parte; în orice situaţie când se previzionează evoluţia unei afaceri, transpunerea într-o anumită succesiune logică a ideilor constituie un plan al afacerii respective. Conţinutul planului de afacere este diferit în funcţie de domeniul de activitate, caracteristicile pieţei, mediul concurenţial şi o multitudine de alţi factori interni şi externi. Nu există un şablon pentru întocmirea de planuri de afaceri. In situaţia când se urmăreşte obţinerea unei finanţări, trebuie ştiut faptul că fiecare instituţie de finanţare are propriile cerinţe şi standarde pentru întocmirea documentaţiei de finanţare. In general, specialiştii în domeniu argumentează necesitatea şi oportunitatea întocmirii unui plan de afacere evidenţiind următoarele caracteristici: ⇒ oferă o imagine de ansamblu asupra afacerii, ferindu-l pe manager de a se pierde în amănunte; ⇒ dacă este bine întocmit, planul de afacere este în acelaşi timp şi un studiu de fezabilitate, o garanţie a reuşitei ideilor de afaceri, a finalizării cu succes a unei afaceri în curs de derulare, un studiu de vitalitate sau de supravieţuire; ⇒ constituie un instrument de îmbunătăţire a managementului firmei. Din practica afacerilor s-a desprins concluzia că este preferabil ca managerii să aibă un plan de afacere, chiar imperfect, decât să acţioneze haotic, instinctiv; ⇒ creează managerului posibilitatea de a-şi comunica ideile şi proiectele băncilor, investitorilor sau partenerilor potenţiali, ajutându-l să identifice şi să obţină surse de finanţare. Planul de afacere constituie în acelaşi timp şi un instrument de autoevaluare a întreprinzătorului. Acesta, va trebui să-şi verifice aptitudinile şi capacităţile proprii şi să evalueze obstacolele ce pot apare în calea afacerii, prin crearea unor scenarii.

1

Din cele prezentate anterior, se pot desprinde două funcţii de bază ale planului de afacere şi anume: 1. Funcţia de planificare în timp şi spaţiu a activităţii sau a afacerii; 2. Funcţia de creditare - se manifestă în cazul în care afacerea se finanţează din surse externe, prin intermediul unui credit acordat de o bancă sau un investitor. Elaborarea oricărui plan de afacere, se derulează în două etape: I. culegerea informaţiilor necesare - se concretizează într-un studiu rapid cu privire la posibilităţile de realizare a afacerii. Cele mai importante informaţii în acestă etapă se referă la: ◊

capacitatea de absorbţie de către piaţă a produsului sau serviciului ce se va realiza;

◊

tendinţele pieţei şi posibilităţi de expansiune;

◊

nivelul tehnic şi tehnologic;

◊

necesarul de maşini, utilaje, echipamente şi accesorii;

◊

lista furnizorilor;

◊

evaluarea costurilor etc.

II. sistematizarea şi prelucrarea informaţiilor în vederea elaborarii efective a planului de afacere. Înainte de prezentarea unei anume metodologii de elaborare a planului de afacere, trebuie stabilite şi alte elemente deosebit de importante, cum ar fi: ∗

evaluarea gradului de profitabilitate a noii afaceri;

∗

modalitatea de finanţare;

∗

proiectarea elemetelor de cash-flow;

∗

evaluarea cât mai exactă a costurilor. 2. Componentele planului de afacere

Atunci când se organizează materialul, nu trebuie uitat că cei cărora le este adresat sunt persoane al căror timp este deosebit de limitat. Informaţia, trebuie să fie prezentată întro manieră sistematizată şi atractivă, limbajul să fie caracterizat prin corectitudine şi concizie, iar materialul trebuie dactilografiat sau procesat pe computer şi îndosariat într-un mod cât mai atractiv. In funcţie de destinatar şi de scop, planul de afacere cuprinde patru componente: 1.scrisoarea explicativă; 2.rezumatul; 2

3.planul propriu-zis; 4.anexele. In cele ce urmează, vom prezenta pe scurt fiecare dintre aceste componente. 2.1. Scrisoarea explicativă Atunci când planul de afacere este trimis la o bancă sau la un potenţial investitor în vederea obţinerii unei finanţări, trebuie ca acesta să fie însoţit de o scrisoare explicativă. Aceasta are menirea să trezească atenţia adresantului şi să pregătească terenul pentru viitoarele negocieri. Scrisoarea trebuie să fie concisă, redactată pe o singură pagină. In paragraful introductiv se prezintă motivele pentru care a fost ales adresantul respectiv, subliniind, fără a exagera, importanţa şi calităţile acestuia. In textul scrisorii se va prezenta foarte pe scurt conţinutul planului de afacere, motivul pentru care se solicită creditul, mărimea sumei de bani solicitată şi avantajele ce se vor oferii creditorului. In încheiere se precizează disponibilitatea şi dorinţa de a furniza detalii suplimentare asupra afacerii. La întocmirea scrisorii se recomandă a se utiliza un ton condescendent dar sigur, din care să reiasă că întreprinzătorul are certitudinea reuşitei afacerii, pe care a organizat-o cu cea mai mare atenţie şi o are sub control. 2.2. Rezumatul Rezumatul cuprinde elementele esenţiale ale planului de afacere şi anume: ◊ o scurtă descriere a afacerii; ◊ descrierea produselor şi/sau a serviciilor ce intră sub incidenţa afacerii; ◊ succintă descriere a segmentului de piaţă vizat prin afacere (piaţa ţintă); ◊ scurtă prezentare a echipei manageriale; ◊ sumarul previziunilor financiare; ◊ obiectivele generale şi specifice. Deşi ca întindere deţine o mică parte din materialul ce urmează a fi prezentat potenţialilor creditori sau investitori, rezumatul prezintă o importanţă capitală în obţinerea sprijinului acestora. Rezumatul este plasat înaitea planului de afacere propriu-zis, având rolul de a-l incita pe cititor să îl parcurgă în întregime. Astfel, pentru a nu pierde din vedere aspecte esenţiale,

3

se recomandă ca acesta să se întocmească doar după ce s-a elaborat în întregime planul de afacere. 2.3. Planul de afacere In cele ce urmează, vom prezenta într-o manieră sistematizată principalele elemente ce trebuie incluse într-un plan de afacere. Prezentarea este generală şi elastică, încercând să surprindă multiplele aspecte ce derivă din practică. I. Descrierea afacerii A.descrierea firmei care îşi propune realizarea unei anumite afaceri: a)-scurt istoric al firmei; b)-obiectul de activitate; c) -descrierea produselor realizate; d)-perspectivele de dezvoltare ale firmei; B.domeniul de activitate: a)care este domeniul de activitate în care firma intră în concurenţă cu altele; b)în ce stadiu de dezvoltare se va afla domeniul de activitate aflat sub incidenţa afacerii preconizată a se iniţia; C.obiectivele propuse: a)strategia adoptată; b)obiectivele pe termen lung; II. Descrierea pieţei produsului sau serviciului aflat sub incidenţa afacerii A.descrierea actualilor clienţi şi sau a celor potenţiali: a)caracterizarea actualilor clienţi; b)studiul comportamentul consumatorilor; c) veniturile clienţilor şi modalitatea de achiziţie a produselor; B.descrierea produsului ce se află sub incidenţa afacerii: a)identificarea produsului şi/sau a serviciilor; b)parametrii economici ai produsului şi/sau a serviciilor: preţ de vânzare, costuri implicate, competitivitate, profitul înregistrat etc. C.caracterizarea segmentului de piaţă: a)localizarea geografică a pieţei de desfacere; b)mărimea pieţei; c) tendinţele pieţei, ritmuri de creştere sau dezvoltare; d)caracteristici specifice; e)identificarea pieţei ţintă; D.descrierea concurenţei: 4

a)enumerarea principalilor concurenţi; b)caracterizarea produselor concurente; c) reputaţia concurenţei; d)modul de realizare a distribuţiei în cazul concurenţei; e)mărimea segmentului lor de piaţă; f) avantajele pe care le deţine concurenţa: fonduri, manageri, patente etc; III.Descrierea modului de organizare şi a managementului practicat A.Caracterizarea procesului de producţie: a)descrierea procesului de producţie şi etapele sale de bază, precum şi evaluarea timpului şi a fondurilor necesare fiecăreia; b)precizarea necesarului de materii prime, a furnizorilor, a modalităţilor de control al calităţii; c) determinarea necesarului de utilaje, maşini, instalaţii, echipamente, aparate etc.; d)determinarea capacităţii de producţie; e)caracterizarea modalităţii de organizare a fluxului producţiei; B.Managementul practicat: a)organigrama firmei; b)prezentarea echipei manageriale; c) precizarea ariei de responsabilitate a conducătorilor; d)modalitatea de control şi supraveghere a personalului; C.Structura de personal; politica de personal a firmei: a)determinarea necesarului de personal; b)calificarea personalului; c) modalitatea de recrutare a personalului; d)modalitatea de retribuire şi de stimulare în muncă; e)necesitatea participării la cursuri de calificare sau perfecţionare a personalului; IV.Informaţii financiare A.determinarea potenţialului financiar, cu ajutorul următorilor indicatori: a)patrimoniul net; b)capitalul social; c) capacitatea de autofinanţare; d)capacitatea de plată; e)solvabilitatea; B.determinarea rezultatelor economico-financiare, prin: a)cifra de afaceri; b)amortismente anuale; 5

c) profitul brut şi net etc. C.dimensionarea financiară a investiţiei, deci stabilirea volumului investiţiei şi a structurii sale; D.analiza pragului de rentabilitate; E.previziuni finanaciare; 2.4. Anexe Anexele cuprind documente şi informaţii suplimentare ce pot fi aduse în sprijinul afacerii alese şi prezentate de planul de afacere, ca de exemplu: ♦ rezultate ale studiilor de piaţă; ♦ broşuri, pliante şi alte materiale care să justifice preţurile şi provenienţa bunurilor ce urmează a fi cumpărate; ♦ documente legale; ♦ fotografii; ♦ desene, planuri; ♦ rapoarte de evaluare; ♦ certificate de sarcini fiscale; ♦ C.V.-urile responsabililor de proiect; ♦ documente contabile etc. Dimensiunea recomandată a planului de afacere este de 12-15 pagini + anexe, astfel încât să poată fi prezentat verbal în 20 - 30 de minute. Rezumatul nu trebuie să depăşească 3 - 4 pagini, pentru a putea fi expus în maximum 5 minute, însă trebuie astfel conceput încât să trezească interesul destinatarului. Realizarea şi utilizarea planului de afaceri constituie o adevărată “piatră de încercare” pentru conducerea firmei. Este deosebit de important ca pe parcursul derulării afacerii, managerii să se adapteze rapid la schimbările intervenite în mediul economic. Actualizarea prevederilor planului de afacere în funcţie de evoluţia factorilor de mediu economic se constituie ca o componentă de bază a gândirii manageriale, cu contribuţii decisive în susţinerea scopurilor şi obiectivelor stabilite şi creşterea şanselor de succes.

3. Metodologia de întocmire a planului de afaceri în viziunea Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.)

6

3.1. Definirea generală a unui proiect şi condiţiile de finanţare Utilizezând fondurile ţărilor membre pentru concretizarea unor programe de reconstrucţie

sau

dezvoltare,

Banca

Mondială

şi-a

format

o

tehnică

de

lucru

corespunzătoare acestui scop. Banca finanţează în general proiecte specifice bine precizate, eficiente şi prioritare, care să se încadreze în politica de dezvoltare a statului beneficiar de împrumut, urmărind totodată să nu se schimbe destinaţia fondurilor alocate sub formă de împrumut sau credite. Conceptul de proiect a evoluat, suferind modificări radicale. De la proiectul monolitic cu caracter tehnic, întâlnit la finele anilor '40 şi începutul anilor '50, s-a ajuns în prezent la proiecte cu aspecte multiple, în stare să cuprindă o sferă macroeconomică, reprezentând modele de dezvoltare economică şi socială. O dată cu trecerea timpului, deci cu dobândirea unei experienţe tot mai vaste şi maturizarea gândirii economice, conceptul de proiect a devenit, în viziunea Băncii, tot mai elastic şi mai suplu, pe cale să dobândească una din caracteristicile cele mai preţioase capacitatea de adaptare la nevoile fiecărei situaţii. De la finanţarea unor proiecte energetice, construcţii de baraje, hidrocentrale, transportul energiei electrice etc., după 1960 s-a înregistrat o pregnantă orientare socială, finanţându-se tot mai multe proiecte complexe din alte sectoare economice şi sociale, altele decât cele tradiţionale, cum ar fi: educaţie, planificare demografică, turism, telecomunicaţii, aducţiunea apei şi urbanizare, agricultură, dezvoltare rurală etc. Paralel cu aceasta s-au adus modificări şi conceptului de proiect din sectoarele tradiţionale, considerându-se oportună finanţarea unei game mai variate de cheltuieli. Proiectele pentru construcţia căilor de comunicaţie (căi rutiere şi căi ferate) s-au completat cu prevederi referitoare la cheltuielile de întreţinere a lor, comportând elemente de ordin instituţional, crearea unor structuri de întreţinere sau centre de formare a personalului necesar acestor activităţi. În accepţiunea Băncii Mondiale, conceptul de proiect poate fi sintetizat prin următoarele elemente caracteristice: “un ansamblu optimal de acţiuni având caracter de investiţii, bazat pe o planificare sectorială şi coerentă, graţie căreia o combinaţie definită de resurse umane şi materiale generează o dezvoltare economică şi socială de o valoare determinată”. Elementele unui proiect trebuie definite cu precizie, atât în ceea ce priveşte natura lor, cât şi amplasamentul şi execuţia. Resursele necesare sub forma fondurilor materiale şi manopera, reducerea costurilor, creşterea producţiei şi dezvoltarea instituţiilor, trebuie, de asemenea, prevăzute cu anticipaţie în proiect.

7

Din raţiuni de ordin administrativ şi de planificare, fiecare proiect al Băncii constituie o operaţiune distinctă, cu o evaluare proprie, cu negocierea separată a condiţiilor împrumutului respectiv. Stabilirea documentelor juridice şi aprobarea din partea Consiliului Administratorilor a modalităţilor de plată şi control se operează, de asemenea, separat. Neputând finanţa decât o fracţiune din proiect, care la rândul său poate să fie o mică parte dintr-un program de dezvoltare sau să acopere o parte esenţială din proiect, Banca impune selectarea acestora pe baza criteriilor de eficienţă şi prioritate care să asigure împrumuturilor cel mai mare impact economic (denumit în limbajul Băncii “Big push”). Pentru determinarea volumului finanţării într-un sector dat, Banca are în vedere trei structuri conexe: ♦ elementele proiectului direct finanţat de Bancă; ♦ proiectul însuşi; ♦ programul sectorial. Determinarea ansamblului sector-proiect-elemente finanţate se realizează pe baza analizei mai multor factori şi caută deseori să definească proiectul de o manieră extensivă care să-i permită îmbrăţişarea unei cât mai mari părţi a programului sectorial, cu scopul ameliorării politicii şi strategiei sociale şi concretizarea lor prin obligaţii juridice în contractul de împrumut. In ceea ce privesc elementele proiectului finanţat, Banca le supune unor limitări, cum ar fi: limitarea finanţării în devize a elementelor, stabilirea finanţării proiectului în moneda locală în funcţie de măsura în care situaţia economică a ţării beneficiare o permite. Având în vedere aceste principii, an de an BIRD şi-a sporit eforturile pentru canalizarea fondurilor ei către proiecte ce au contribuit la realizarea obiectivelor pentru care au fost create aceste instituţii, respectiv sprijinirea dezvoltării lumii a treia. În pofida faptului că grupul Băncii Mondiale a realizat un volum record de împrumuturi cu care a finanţat un număr de proiecte în creştere constantă, cele selectate pentru ajutor, totuşi, continuă şi vor continua să rămână relativ puţine, respectiv şi în viitor se vor reţine proiectele care sunt în general importante şi al căror cost este în mod normal de ordinul câtorva milioane de dolari, asigurând în acelaşi timp, atât utilizarea eficientă a fondurilor limitate, cât şi obţinerea unui efect economic superior în dezvoltarea economică a ţării beneficiare. Pentru a ajuta statele în curs de dezvoltare neexportatoare de petrol să facă faţă greutăţilor legate de importul de petrol, Banca a introdus împrumuturile pentru ajustarea structurală, care au o debursare rapidă, de aproximativ un an, în raport cu cinci ani la celelalte tipuri de împrumuturi. În afara reechilibrării structurilor economice, Banca mai finanţează importante programe pentru reconstrucţia şi repunerea în funcţiune a anumitor

8

obiective economice avariate, pentru compensarea căderii rapide a încasărilor din exportul unui produs cu pondere importantă, atenuarea urmărilor gravelor deteriorări a termenelor de schimb provenite din creşterea rapidă a preţurilor la import. 3.2 Ciclul unui proiect Proiectele sunt foarte diversificate, fiecare îşi are propria istorie, fapt pentru care împrumutul sau creditul care se acordă trebuie studiat special, după fazele bine conturate cu următorul ciclu: a) cercetarea şi definirea proiectului; b) pregătirea proiectului; c) evaluarea proiectului; d) negocierea, aprobarea administratorilor şi semnarea împrumutului; e) controlul executării şi punerii în funcţiune; f) evaluarea retrospectivă. Acest proces se consideră ca un ciclu deoarece fiecare fază este nu numai o consecinţă logică a precedentei, ci le determină pe următoarele. a) Cercetarea şi definirea proiectului Este un proces care constă în căutarea proiectelor de prioritate deosebită, care prezintă condiţiile cerute pentru a putea fi finanţate de Bancă şi pentru a întări strategia dezvoltării naţionale şi sectoriale. Aceste proiecte sunt apoi încorporate programului de împrumut adoptat de Bancă pentru ţara solicitantă. Definirea unui proiect cere, în principal, verificarea a trei condiţii: • dacă sectorul economic la care se referă proiectul, precum şi proiectul însuşi sunt considerate ca fiind de înaltă prioritate pentru creşterea economică şi fac parte din planurile guvernamentale de dezvoltare; • determinarea viabilităţii proiectului, ceea ce înseamnă posibilitatea găsirii unei soluţii tehnice a problemelor la care se referă şi determinarea costurilor în comparaţie cu avantajele ce urmează să se obţină; • de constatat în final dacă guvernul este dispus să accepte sprijinul Băncii, în special pe plan financiar. Acest lucru este necesar deoarece împrumuturile sunt acordate fie guvernelor sau organismelor guvernamentale, fie instituţiilor particulare cu asigurarea garanţiei statului. O întrebare care se pune şi la care nu întotdeauna se obţine un răspuns simplu, este aceea a căilor de urmat pentru reperarea unui proiect. Soluţia cea mai comodă şi în acelaşi timp simplă constă în a acorda aceluiaşi beneficiar un alt împrumut (împrumut releu) pentru 9

studii ulterioare de dezvoltare a aceluiaşi proiect sau a unui proiect asemănător. După o perioadă de cca. 40 de ani de activitate, în mod frecvent operaţiile se repetă cu aceleaşi state beneficiare de ajutor. Remarcăm faptul că Banca a acordat Căilor Ferate Indiene zece împrumuturi pentru finanţarea segmentelor succesive anuale şi bienale ale programelor de investiţii. S-au acordat şapte împrumuturi Comisiei Federale de Electricitate din Mexic pentru realizarea diferitelor faze ale programului de extindere a reţelei energetice etc. Desigur, în asemenea condiţii, prin sistemul împrumuturilor releu s-au putut identifica şi determina noi proiecte. O variantă a împrumuturilor releu o constituie operaţiunile “piggy-bank”, metodă prin care se asigură un ciclu automat de reînnoire a proiectelor, constând în includerea într-un împrumut destinat realizării unui proiect dat a unor fonduri care să fie utilizate pentru efectuarea de studii de pre-investiţii pentru proiectele ulterioare. Dacă, de exemplu, Banca finanţează construcţia unui baraj care reprezintă primul stadiu al unui program de dezvoltare a unei reţele energetice, împrumutul poate să includă studiile necesare definirii şi pregătirii stadiilor ulterioare de dezvoltare a sistemului energetic. Un alt mod de a identifica proiectele ce urmează să fie supuse atenţiei Băncii este acela al trimiterii unor misiuni speciale pentru recunoaşterea preliminară a sectoarelor din anumite ţări membre şi a constata existenţa unor proiecte interesante. În acest scop Banca are în Africa două misini permanente (Coasta de Fildeş şi Kenya), cu sarcina prospectării Africii de Sud şi sudului Saharei, aceste misiuni ajutând la pregătirea proiectelor ce urmează a fi finanţate de Bancă. Misiuni ale Băncii se mai găsesc şi în Afghanistan, Bangladesh, Columbia, Etiopia, Ghana, India, Nepal, Nigeria, Pakistan, Thailanda şi Zair. În afara acestora, pentru depistarea şi definirea proiectelor în ţările în curs de dezvoltare, Banca, prin înţelegeri încheiate cu diferite organisme ONU, organizează echipe pluridisciplinare formate din specialişti de înaltă calificare. În domeniul agriculturii, aceşti specialişti sunt furnizaţi de FAO, în sectorul educaţiei de UNESCO, sănătăţii de OMS, experţi în folosirea forţei de muncă de OIM, precum şi alţi consultanţi specializaţi pe sectoare. Delegaţii Băncii sunt însărcinaţi să studieze nu numai problemele tradiţionale ale creşterii economice, ci şi alte aspecte ale dezvoltării: creşterea demografică, urbanizarea, reforma agrară, repartizarea veniturilor, sănătate, protecţia mediului înconjurător, precum şi alte probleme conexe. b) Pregătirea proiectului Odată ce un proiect a fost reperat, el intră în ceea ce se cheamă “pipe-line”-ul proiectelor, respectiv faza de pregătire, timp în care începe o strânsă colaborare între Bancă şi eventualul beneficiar de împrumut sau credit. Această fază variază ca întindereîn funcţie 10

de natura proiectului, experienţa beneficiarului, relaţiile Băncii cu statul membru etc. Pregătirea cuprinde toate etapele necesare pentru aducerea unui proiect în stadiul în care este recunoscut ca realizabil din punct de vedere tehnic, economic şi financiar şi când el devine posibil de evaluat. Pentru un împrumut releu, durata pregătirii poate să nu depăşească câteva luni, atunci când executarea primului proiect nu a ridicat nici o problemă. În schimb, dacă Banca a întâmpinat dificultăţi în definirea şi pregătirea unui proiect satisfăcător sau dacă nu este posibil să se acorde un împrumut din alte raţiuni, pregătirea poate dura cinci ani sau chiar mai mult. În această fază se întâmplă ca multe proiecte să fie abandonate. Pregătirea unui proiect comportă decizii în lanţ, bazate pe judecăţi de ordin tehnic referitoare la poziţie, amplasamentul investiţiilor prevăzute etc., în general pe caracteristicile tehnice ale proiectului. În această fază se întreprind anchete pedologice, hidrologice şi hidrografice, menite să stabilească măsura în care resursele naturale şi altele necesare execuţiei răspund nevoilor prevăzute în proiect. Tot în acest stadiu se au în vedere şi alte soluţii de rezervă. De pildă, dacă se solicită un împrumut pe termen lung în vederea construirii unei hidrocentrale, se studiază în paralel măsura în care ar fi indicate centralele termoelectrice. Dacă este vorba de o autostradă cu mai multe benzi, se studiază posibilitatea realizării unei simple şosele cu două sensuri, care să permită modernizarea ei pe măsura intensificării transporturilor auto în regiunea respectivă. Dacă se înfăţişează un nou proiect de irigaţie este normal să se pună în balanţă posibilitatea ameliorării amenajărilor şi instalaţiilor existente, sau de dezvoltare a producţiei agricole prin procedee care nu necesită capital atât de mare, într-o regiune unde regimul pluviometric permite acest lucru. În stadiul preparatoriu se urmăreşte încheierea studiilor de justificare care să furnizeze elementele necesare pentru alegerea soluţiei tehnice celei mai convenabile, precum şi evaluarea avantajelor economice ale fiecărei variante. Pregătirea proiectelor în mod oficial revine solicitatorului de împrumut, Banca asumându-şi responsabiltatea de a verifica proiectele după criteriile specifice. În general solicitanţii de împrumuturi cunosc pretenţiile Băncii în ceea ce priveşte pregătirea acestor proiecte. Dacă o ţară nu dispune de cadrele necesare pregătirii unui proiect, poate apela la serviciile diverşilor specialişti sau societăţilor de “engineering” pentru întocmirea studiilor de fezabilitate. Aceste studii pot fi finanţate de solicitantul de împrumut din fondurile primite în cazul unui împrumut anterior sau credit “piggy-bank” sau uneori prin subvenţii sau credite ale Băncii consimţite cu titlul de asistenţă tehnică sau subvenţii PNUD. În cazul FAO, UNESCO şi misiunilor Băncii, personalul care defineşte proiectul ajută şi la pregătirea lui, 11

bineînţeles în situaţia în care nu sunt necesare studii de strictă specialitate. Pregătirea este în strânsă dependenţă cu mărimea proiectului - cu cât acesta este mai vast, cu atât volumul lucrărilor şi timpul necesar sunt mai mari. c) Evaluarea proiectului Evaluarea proiectului se face integral de către specialiştii Băncii şi trebuie să acopere şase aspecte ale proiectului: tehnic, economic, comercial, financiar, gestionar şi organizatoric. I. În domeniul tehnic, Banca trebuie să aibă certitudinea că toate soluţiile au făcut obiectul unui studiu aprofundat şi că au fost reţinute numai soluţiile tehnice adecvate. II. Proiectele tehnice propuse sunt analizate sub aspectul raportului costuri-venituri, întro formă definitivă; analize economice de acest fel se fac şi în faza pregătirii proiectului. În cazul analizei definitive a aspectelor economice a soluţiilor tehnice se încearcă a se stabili relaţia optimă dintre proiectul, sectorul economic pe care-l relevă şi programul global de dezvoltare a ţării considerate. Se caută să se asigure că sectoarele pentru care sunt destinate împrumuturile beneficiază de o prioritate ridicată în dezvoltarea economică a ţării; în acest caz intervin misiunile economice, care trec în revistă strategia globală a dezvoltării. În cazul sectorului agricol, care este mai diversificat şi reprezintă o proporţie mult mai ridicată în acttivitatea economică a ţării, este mai puţin uşor de a integra fiecare proiect într-o strategie globală care să acopere în ansamblu sectorul. III. Al treilea aspect al evaluării îl reprezintă cel comercial, el fiind important pentru întreprinderile producătoare. În cadrul acestui aspect se studiază elementele proiectului privind negocierile de vânzare-cumpărare, cererea pentru produsul ce urmează a se fabrica în urma aplicării proiectului, eficienţa reţelei comerciale şi de aprovizionare cu materii prime, forţa de muncă etc. IV. Aspectul financiar al evaluării este strâns legat de cel comercial, el comportând două laturi distincte: analiza prin prisma Băncii şi stabilirea măsurii în care poate fi acoperită cu împrumuturi valoarea proiectului. Banca nu obişnuieşte să împrumute totalitatea fondurilor necesare din proiect; ea poate să-l finanţeze în procent de 10 până la 80% din valoarea totală, însă niciodată integral. Beneficiarul este deci obligat să participe cu diferenţa. Pentru proiecte importante, beneficiarul sau titularul de proiect poate apela, atunci când nu poate acoperi diferenţa cu fonduri proprii, la alte surse de credit. Evaluarea financiară a unui proiect poate, de asemenea, să aibă ca obiect asigurarea unui plan de finanţare care să furnizaze fondurile necesare construcţiei proiectului în termenul prevăzut. Când beneficiarul este un guvern ale 12

cărui dificultăţi bugetare sunt cunoscute, Banca îi poate sugera dispoziţii speciale, cu precădere deschiderea de credite anticipate sau efectuarea anumitor încasări fiscale pentru a asigura o finanţare continuă şi în timp util a proiectului. O altă problemă financiară este a se cunoaşte dacă, odată intrată în programul de finanţare, întreprinderea creditată va putea face faţă obligaţiilor sale financiare. Dat fiind faptul că Banca acordă de obicei împrumuturi direct întreprinderii care execută proiectul, este normal să se preocupe în primul rând de rambursarea lui. Cu această ocazie, se previzionează bilanţul întreprinderii respective, precum şi contul său de profit şi pierdere,

rentabilitatea

rămânând

condiţia

sine-qua-non,

căreia

Banca

îi

subordonează toate acordările de împrumuturi. V. Când se analizează aspectul gestiunii se are în vedere competenţa managerială a celor ce urmează să coordoneze proiectul şi să asigure ulterior gestiunea, precum şi capacitatea de execuţie a întregului personal al întreprinderii. În ţări foarte slab dezvoltate, această problemă devine extrem de spinoasă. Din această cauză toate contractele de împrumut comportă în prezent o clauză prin care se stipulează că vor avea loc consultaţii între beneficiarii de împrumut şi Bancă, pentru alegerea managerilor de proiect. VI. Ultimul din cele şase aspecte ale evaluării, constă în analiza structurii administrative a întreprinderii sau organismului care realizează proiectul. Se cere ca o întreprindere publică să se bucure de o anumită autonomie pentru administrarea afacerilor sale, să fie în afara ingerinţelor politice şi rigidităţii inerente de multe ori a organismelor administrate direct de către stat. Banca se ocupă de organizarea respectivă, examinând şi urmărind totodată ca structura sa internă, articulaţia sa ierarhică, organizarea fiecărui serviciu, execuţia deciziilor, repartiţia responsabilităţilor interne de organizare să fie raţionale şi eficiente. După terminarea evaluării, misiunea însărcinată cu aceasta se întoarce la sediul Băncii (Washington), unde îşi întocmeşte raportul, după care se deschide faza negocierilor. d) Negocierea În cadrul negocierilor, Banca şi beneficiarul de împrumut caută să se pună de acord asupra dispoziţiilor care, după raport, sunt indispensabile asigurării reuşitei proiectului, ele urmând să devină obligaţii juridice odată cu înscrierea în acordul de împrumut. Negocierea şi redactarea documentelor juridice constituie un aspect esenţial care permite Băncii să se asigure că cele prevăzute în concluziile de evaluare vor fi respectate, luându-se de către beneficiar măsurile necesare pentru înfăptuirea lor într-un termen acceptabil. Măsurile convenite între cele două părţi la sfârşitul negocierilor sunt încorporate în raportul de 13

evaluare care, actualizat, este adresat împreună cu dosarul de finanţare Consiliului Administratorilor Băncii. După aprobare, acordul de credit sau împrumut se semnează în cursul unei simple ceremonii ce marchează sfârşitul ciclului proiectului. Cu privire la condiţiile impuse de Banca Mondială la acordarea împrumuturilor se impune precizarea că majoritatea acestora sunt în mod cert menite să “însănătoşească” economia ţării gazdă dar, unele dintre ele, sub acoperirea aceleiaşi raţiuni, crează avantaje evidente în favoarea ţărilor decidente din cadrul Băncii şi anume marile puteri economicofinanciare. Prezentăm în acest sens rigorile Băncii Mondiale cu privire la împrumuturile acordate României: A. Domeniul bugetar 1. pentru asigurarea cheltuielilor sociale, vor trebui amânate sau eliminate alte cheltuieli; 2. pentru a avea un buget public consolidat echilibrat, o creştere a unor cheltuieli va trebui echilibrată cu o scădere a altor cheltuieli, altfel deficitul total va creşte; 3. trebuie stabilită o ordine a priorităţilor cheltuielilor publice B. Politica monetară 1. corelarea politicii monetare cu rata inflaţiei; 2. emiterea cu bonuri de tezaur cu dobândă mare pentru a atrage investitorii privaţi; 3. liberalizarea pieţei de licitaţie a creditelor; 4. unificarea cursurilor de schimb prin eliminarea barierelor ce plasează tipuri diferite de tranzacţii valutare în categorii diferite; 5. creşterea numărului de dealeri pe piaţa valutară prin eliminarea restricţiilor asupra cursului de schimb oferit de aceştia; 6. liberalizarea accesului investitorilor străini la cumpărarea de lei cu valută. C. Reforma întreprinderilor 1. eliminarea protecţiei societăţilor în faţa creditorilor şi operaţionalizarea Legii Falimentului cu sprijinul direct al Guvernului, în calitatea lui de creditor; 2. eliminarea subvenţionării/creditării agenţilor economici neperformanţi; 3. controlarea preţului energiei, cu menţinerea preţului mediu al energiei electrice la 50 USD˛/Mwh (inclusiv TVA); 4. creşterea ritmului privatizării; 5. Curtea de Conturi va trebui să revizuiască procedurile, aşa încât atenţia să fie concentrată nu asupra unui preţ inflexibil, ci asupra corectitudinii şi transparenţei formării preţului de vânzare a societăţii; privatizarea se va face prin numerar (licitaţie publică), tranzacţie privată, ofertă publică la Bursă;

14

6. protejarea drepturilor acţionarilor minoritari şi a dreptului prin care se solicită ca întreprinderile să semneze contracte pentru utilizarea registrelor de acţionari administrate privat, pentru ca acţiunile să fie uşor de tranzacţionat; 7. re-elaborarea listei agenţilor economici strategici şi privatizarea rapidă a celor scoşi din listă; 8. concentrarea răspunderii guvernamentaleîn privinţa restructurării şi eliminarea oricăror cheltuieli cu excepţia celor legate de restructurarea financiară în procesul privatizării, de acoperire a unor costuri sociale şi de mediu; 9. desfiinţarea Companiei Române de Petrol, care limitează concurenţa; 10.restructurarea şi redimensionarea industriei cărbunelui; 11.respectarea de către societăţi a contribuţiilor bugetare, sub imperiul unor măsuri severe; nu vor fi permise arieratele şi nu se vor acorda subvenţii speciale. D. Reforma agriculturii 1. liberalizarea tuturor preţurilor controlate; 2. reducerea taxelor vamale de import; 3. protejarea producătorilor de grâu împotriva căderii pieţei, stabilindu-se preţul de intervenţie a statului la începutul campaniei de însămânţări; 4. separarea subvenţiilor către agricultori de cele către integratori, astfel încât furnizorii privaţi să concureze egal cu integratorii de stat; 5. sistarea creditului direcţionat, subvenţionat sau cel puţin scăderea volumului creditului şi furnizarea lui prin buget; 6. crearea unui sistem financiar rural; separarea cooperativelor de credit de cele de consum; 7. limitarea acţiunii Agenţiei Naţionale a Produselor Agricole la un singur produs: grâul; 8. crearea rapidă a pieţei funciare şi eliminarea restricţiilor la arendare. După cum se observă, condiţiile impuse sunt foarte eficiente teoretic, însă sunt extrem de greu de pus în aplicare, datorită faptului că efectele colaterale ale măsurilor preconizate şi aplicate au fost adesea neglijate: deprecierile favorizează inflaţia, creşterea impozitelor generează dificultăţi de colectare cât şi restrângerea economisirii, iar reducerea cheltuielilor bugetare este întotdeauna urmată de fenomene sociale nedorite, ca şi lichidarea întreprinderilor neperformante fără nici o alternativă de reorientare a personalului disponibilizat. Aceste efecte negative atrag în multe cazuri nevoia unor noi împrumuturi pentru redresare, ceea ce duce la creşterea datoriei externe. e) Controlul realizării proiectelor 15

Este o sarcină ce-i revine Băncii, în conformitate cu prevederile statutului său. Banca este interesată să cunoască măsura în care obiectivele finanţate se realizează potrivit acordului cu beneficiarul de împrumut, să rezolve şi să preîntâmpine eventualele greutăţi ce ar împiedica mersul lucrurilor. Metodele de control ale Băncii au evoluat în funcţie de numărul şi complexitatea proiectelor. La încept, în deceniul cinci, instituţia plasa câte un reprezentant care urmărea lucrările la fiecare proiect. O dată cu înmulţirea proiectelor, această metodă nu mai putea fi folosită datorită costurilor sale ridicate şi din lipsa cadrelor necesare. S-a recurs atunci la o metodă mai ieftină, aceea a primirii de rapoarte din partea beneficiarilor de proiecte, prin care se informa în mod periodic cu privire la desfăşurarea lucrărilor. Dar nici această metodă nu a putut satisface în totalitate cerinţele controlului, mai ales în cazul proiectelor problemă, motiv pentru care s-a renunţat parţial la ea şi s-a adoptat o metodă combinată de control, adică verificări prin misiuni la faţa locului şi primirea de rapoarte, metoda fiind în vigoare şi în prezent. Instituirea controlului se realizează în timpul negocierilor, Banca convenind cu beneficiarul de împrumut sau credit asupra unui calendar în cadrul căruia Băncii să-i fie înaintate rapoarte despre stadiul lucrărilor, informaţii asupra executării propriu-zise a proiectelor, costuri etc. Aceste rapoarte se înaintează la intervale de trei sau şase luni şi pot fi întocmite de beneficiarul de împrumut sau consultanţii săi. Misiunile trimise de Bancă au sarcina să verifice şi să controleze stadiul de executare a proiectelor şi să analizeze pe teren rapoartele primite în comparaţie cu stadiul lucrărilor. Anual se trimit Băncii peste 2.300 de rapoarte, iar numărul misiunilor delegate în control ajunge la cca. 750. Aceste misiuni se deplasează doar la proiectele ajunse în dificultate. Un studiu recent arată că acestea reprezintă 55% din totalul proiectelor, din care 40% cu dificultăţi normale şi 15% cu probleme deosebite, care trebuie să facă obiectul unei atenţii speciale din partea Băncii. Controlul pe care îl exercită Banca se segmentează pe trei etape: de la semnare şi până la intrarea în vigoare a împrumutului, pe timpul realizării investiţiei şi controlul pe timpul exploatării proiectului, până la amortizarea integrală a împrumutului. Necesitatea controlului în prima etapă este dată de faptul că un proiect nu se poate ataca decât după ce împrumutul intră în vigoare. Majoritatea contractelor stipulează că intrarea în vigoare trebuie să se producă în trei luni de la semnare, iar dacă acest lucru nu se poate realiza, Banca poate rezilia integral contractul. Cu scopul de a scurta intervalul dintre semnarea contractelor şi intrarea în vigoare a împrumuturilor, Banca îşi trimite misiunile sale pentru a sprijini beneficiarii de împrumut să ia mai repede dispoziţiile de

16

creare a unui serviciu însărcinat cu dirijarea proiectului, achiziţionarea terenului sau negocierea împrumuturilor subsidiare. Controlul stadiului investiţiei se întinde pe o durată de mai mulţi ani. Controlul îşi are temeiul juridic în documentele de împrumut. Beneficiarul acceptă facilitarea lui prin întocmirea dosarului stadiului de execuţie a proiectului şi evaluarea costurilor, autorizarea deplasării reprezentanţilor Băncii la faţa locului pentru inspectarea lucrărilor, precum şi a dosarului sus-menţionat. În stadiul acestui control este important ca Banca să fie ţinută la curent cu absolut toate detaliile care caracterizează abaterile de la condiţiile normale prevăzute în executarea proiectului. Banca trebuie să se asigure că beneficiarul de împrumut respectă diferitele convenţii inserate în documentele de împrumut. Tot în acest stadiu se verifică respectarea condiţiilor de împrumut prin controlul documentaţiilor care conţin diferite acorduri asupra măsurilor de luat şi politicilor de urmat. Dispoziţiile acestor acorduri variază în funcţie de proiect şi de beneficiarul de împrumut şi, ca regulă generală, ele se referă la: • delegarea la beneficiari de experţi-consilieri, stabilindu-se mandatul lor; • desemnarea personalului-cheie; • formarea personalului; • existenţa unor acorduri financiare referitoare la tarife, baremuri etc.; • constituirea fondurilor destinate acoperirii tuturor cheltiielilor nefinanţate de Bancă sau de alţi creditori; • întreţinerea proiectului după execuţie; • verificarea evidenţei contabile etc. f) Evaluarea retrospectivă Reprezintă ultimul stadiu al ciclului unui proiect şi urmăreşte să constate măsura în care proiectul dat în exploatare corespunde evaluărilor care au stat la baza finanţării de către Bancă. Evaluarea cade în sarcina Departamentului de evaluare retrospectivă a operaţiunilor (OED) şi ea se practică din 1970. Datele şi informaţiile care servesc lucrărilor de evaluare se primesc sub formă de rapoarte de la beneficiarii proiectelor. Întrucât numărul proiectelor finalizate este în permanentă creştere, administratorii Băncii au decis ca începând cu 1983 să fie adoptat un sistem selectiv de evaluare retrospectivă a operaţiilor, care să permită alegerea unui eşantion de 60% din totalul finanţat.

17

Evaluarea retrospectivă se concretizează într-un raport pentru fiecare proiect, iar anual îmbracă forma unei sinteze de ansamblu a rapoartelor ce se înaintează Consiliului Admininistratorilor pentru examinare. Paralel cu studierea şi evaluarea retrospectivă a operaţiunilor, OED continuă să întocmească studii speciale care se supun examenului Comitetului Mixt al Controlului Gestiunii precum şi Consiliului Administratorilor, pentru elaborarea de decizii în vederea perfecţionării concepţiilor şi execuţiei proiectelor viitoare care urmează a fi susţinute de Banca Mondială.

4. Metodologia de întocmire a planului de afaceri în viziunea Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.) BERD a elaborat un model de plan de afacere în sprijinul potenţialilor investitori din sectorul privat care doresc să abordeze Banca pentru a obţine finanţare. Fiecare proiect presupune diferite elemente de risc: de producţie, financiare, legale, sau legate de evoluţia pieţei. BERD trebuie să evalueze riscurile potenţiale înainte de a se angaja să participe financiar la un proiect şi să examineze în ce măsură aceste riscuri pot fi reduse şi/sau împărţite cu un sponsor. Deciziile de finanţare ale BERD se bazează în exclusivitate pe meritul proiectului propus şi, în consecinţă, Banca va face o analiză minuţioasă a proiectului şi a structurii propuse. Această analiză ia în considerare aspectele financiare, comerciale şi legale ale proiectului ca şi mediul în care acesta va fi implementat. Desigur, o asemenea investigaţie este mult simplificată de prezentarea în timp util a informaţiilor relevante; cu cât BERD are acces mai rapid la aceste informaţii, cu atât poate răspunde mai prompt cerinţelor investitorului. In cele ce urmează se va prezenta metodologia generală de întocmire a planului de afacere. Detalierea fiecărei categorii de informaţii va diferi de la caz la caz în funcţie de natura proiectului, Banca dovedind o flexibilitate deosebită în analiza variantelor.

18

4.1. Informaţii operaţionale şi legate de proiect 4.1.1 Proiectul Pentru plasarea proiectului în context este necesară o scurtă introducere. Această introducere trebuie să includă o descriere a proiectului prezentat BERD pentru finanţare, precizând în mod deosebit dacă este vorba despre un proiect absolut nou (greenfield), sau de o extindere a unei afaceri deja existente şi, dacă este vorba de o achiziţie sau privatizare, sau de o societate mixtă. Este util ca această introducere să conţină o estimare anticipată a fondurilor necesare pentru construcţii, capital rulant etc. De asemenea, trebuie inclus, acolo unde este cazul, un istoric al proiectului, stadiul său actual şi motivele pentru care se solicită o finanţare BERD. Un sumar al programului estimat pentru implementarea proiectului respectiv va permite Băncii să efectueze o evaluare rapidă a procesului intern cel mai potrivit pentru proiectul în cauză. Acest sumar va include programul de efectuare a amenajărilor, inclusiv instalarea echipamentului tehnic şi data începerii producţiei. 4.1.2 Sponsorii proiectului Pe durata evaluării unei cereri de finanţare, BERD stabileşte legături cu factorul major de decizie al proiectului respectiv. Acesta este de obicei sponsorul proiectului, partea răspunzătoare pentru derularea şi implementarea sa. Sponsorul poate fi chiar potenţialul creditat sau o terţă parte. In mod tipic, sponsorul este un acţionar important în cadrul proiectului, contribuind cu capital în numerar şi/sau natură. In plus, sponsorul are uneori rolul de a sprijini proiectul şi după realizarea sa. Sponsorul dirijează dezvoltarea proiectului şi este responsabil pentru asigurarea succesului acestuia. BERD solicită o implicare foarte serioasă din partea sponsorului, precum şi informaţii detaliate asupra sprijinului global în capital, management, operaţiuni, producţie şi marketing pe care acesta îl poate oferi proiectului. 4.1.3 Experienţa Un sponsor cu experienţă în domeniu va fi conştient de riscuri şi capabil să ia decizii de natură strategică, financiară şi comercială, referitoare la cel ce solicită finanţarea. Sponsorul oferă BERD garanţia că cineva cu experienţă în afacerea respectivă este gata să rişte capital alături de potenţialul finanţat. Acolo unde este posibil, trebuie subliniate elementele referitoare la experienţa sponsorului şi la gradul de implicare a acestuia.

19

Este utilă şi prezentarea pe scurt a proiectelor similare la care a mai participat sponsorul. Acolo unde proiectul se referă la o extindere a unor facilităţi deja existente, iar sponsorul şi potenţialul finanţat sunt practic una şi aceeaşi entitate, această secţiune ar trebui să descrie istoricul firmei şi orice experienţă anterioară în domeniul extinderii, în special cu privire la: •

un scurt istoric, începând de la înfiinţare;

•

forma legală de constituire, structura proprietăţii şi conducerea firmei;

•

ţara în care a fost înregistrată, organizarea internă şi evoluţia recentă;

•

numele principalelor bănci şi principalilor clienţi, pentru eventuale referinţe.

4.1.4 Situaţia financiară Amănunte asupra statutului financiar al sponsorului trebuie să demonstreze în faţa BERD rezultatele acestuia în domeniu. In plus, acesta este un indicator cheie al succesului de care s-a bucurat sponsorul în activitatea sa anterioară. Există posibilitatea ca BERD să conteze pe un sprijin susţinut al proiectului din partea sponsorului, iar gradul de confort în această privinţă depinde de sănătatea financiară a sponsorului în momentul respectiv. Sponsorul va trebui să prezinte şi declaraţiile financiare, expertizate acolo unde este posibil pentru ultimii trei ani şi să susţină cu documente orice eveniment petrecut în perioada acestor trei ani. Dacă sponsorul este o persoană fizică, BERD va trebui să cunoască ce proprietăţi deţine, de exemplu, acţiuni deţinute în cadrul altor firme sau numerar obţinut în urma unor alte afaceri. 4.1.5 Alţi acţionari Acolo unde există mai mulţi acţionari ce participă la proiect, sponsorul trebuie să ofere informaţii privind rolul acestor părţi, puterea anticipată de control/vot şi modul în care au fost selectate. Trebuie de asemenea prezentate şi mărimea, tipul de proprietate şi rezultatele anterioare ale acestor acţionari, precum şi precizarea dacă vreunul dintre ei oferă proiectului suport financiar sau garanţii. Acţionarii trebuie să ataşeze şi declaraţiile financiare pe durata ultimilor trei ani. 4.1.6 Produsul In cadrul acestei secţiuni trebuie descris în amănunt produsul sau serviciul ce urmează a fi oferit pieţei. In majoritetea cazurilor, BERD va cere unei terţe părţi independente să facă o evaluare a acestora, astfel încât această secţiune va trebui să fie 20

suficient de amănunţită încât să permită realizarea evaluării. Este important să se prezinte trăsăturile definitorii ale produsului oferit, inclusiv prin comparaţie cu produsele concurenţei, precum şi beneficiile de care se vor bucura potenţialii cumpărători. Printre altele, se vor explica pe baza specificaţiilor de produs, de ce un cumpărător ar prefera produsul în cauză comparativ cu produsele concurenţei. Se oferă cât mai multe amănunte despre punctele forte dar şi despre cele vulnerabile ale produsului într-o viziune comparativă, precum şi modalităţile în care proiectul în cauză va îmbunătăţii, transforma sau înlocui produsele existente. Observaţie: în această etapă descrierea se va axa pe produs; piaţa va fi abordată ulterior. 4.1.7 Producţia BERD evaluează procesul de producţie pentru a se convinge că procesul ales va asigura o producţie competitivă, mai presus şi dincolo de beneficiile circumstanţiale, cum ar fi costul forţei de muncă sau stimulente fiscale. In cele ce urmează se vor prezenta cinci categorii de factori, dar gradul lor de importanţă diferă de la caz la caz.

1. Amplasarea In această secţiune se va prezenta motivul care stă la baza alegerii amplasamentului obiectivului. Este necesar a se face referiri la impactul pe care îl are alegerea acestui loc asupra costului proiectului, cu referire la: •

transport;

•

disponibilitatea materiilor prime şi a forţei de muncă;

•

distanţa faţă de furnizori şi clienţi;

•

disponibilităţi legate de furnizarea energiei electrice şi a apei.

2. Echipamente şi clădiri Se vor prezenta echipamentele şi clădirile necesare sub următoarele aspecte: •

cât de moderne sunt;

•

ce nivel de modernizare va fi necesar;

•

comparaţie cu concuranţa. 3. Procesul de fabricaţie 21

Se va descrie procesul de fabricaţie şi, acolo unde este posibil, se va include: •

procesul de producţie sau de exploatare;

•

avantajele de producţie sau de exploatare;

•

capacităţile de producţie şi de exploatare. 4. Necesarul de producţie şi costuri

Una dintre cele mai importante componente pentru BERD o reprezintă analiza necesarului de producţie şi a costurilor materialelor: •

enumerarea componentelor cele mai importante ale necesarului de producţie;

•

explicarea modului în care se va obţine acest necesar şi cum se va asigura ritmicitatea furnizărilor;

•

prezentarea termenilor de plată;

•

indicarea surselor alternative de aprovizionare;

•

clasificarea necesarului în valută şi în moneda naţională. 5. Forţa de muncă

Descrierea forţei de muncă trebuie să conţină în prelabil o evaluare a necesarului de personal. In plus, se va include şi o analiză a ponderii angajaţilor străini/autohtoni şi programul necesar pentru a completa necesarul de personal.

4.1.8 Piaţa Se va descrie piaţa pe care se va vinde produsul prezentat şi se va evidenţia strategia propusă de pătrundere pe această piaţă. Tipul de piaţă ales este un element cheie în determinarea riscurilor asociate cu proiectul respectiv şi a stabilităţii fluxului de numerar disponibil generat de proiectul analizat. In funcţie de natura proiectului, se vor prezenta schemele de finanţare pe care proiectul le va putea extinde pentru potenţialii clienţi. Se vor prezenta în cele ce urmează principalele aspecte vizate la acest nivel. 1. Identificarea pieţelor Această secţiune va trebui să explice cum a fost aleasă şi segmentată baza de clienţi. Trebuie făcută diferenţa între clienţii existenţi deja şi cei potenţiali, realizându-se şi o evaluare a mărimii pieţei şi a nivelului estimativ al cererii. In plus, dacă se intenţionează exportul produselor, se va explica modul de derulare a tranzacţiilor şi se vor prezenta pieţele externe vizate. 2. Segmentul de piaţă şi volumul vânzarilor 22

Se va realiza o descriere a modului de evoluţie a pieţei în ultimii 2-3 ani precum şi o previzionare pentru o perioadă de 5 ani. In acest context, se va estima segmentul de piaţă şi volumul vânzărilor ce poate fi atins în următorii 2-5 ani. Se vor identifica orice angajamente de achiziţionare şi se vor prezenta contractele deja încheiate. Descrierea pieţei şi evaluarea tendinţelor trebuie făcută cu referiri speciale la produsul respectiv, la clienţi şi concurenţă. 3. Concurenţa Este deosebit de importantă surprinderea principalelor aspecte referitoare la concurenţă şi anume: •

cine sunt concurenţii şi care este segmentul lor de piaţă;

•

care a fost evoluţia acestor concurenţi în ultimii 3 ani şi care sunt planurile lor de viitor;

•

care se aşteaptă să fie reacţia lor la apariţia noii oferte pe piaţă.

4.1.9 Strategia preţurilor La acest punct se va fundamenta strategia proprie de stabilire a preţurilor, comparativ cu concurenţa. In măsura în care este posibil se va prezenta: •

modalitatea propusă de penetrare a pieţei;

•

posibilităţi de menţinere sau creştere a segmentului de piaţă;

•

modul de stabilire a marjelor comerciale, în funcţie de strategia prezentată.

Alături de strategia de preţ, trebuie inclusă şi o analiză a evoluţiei istorice a preţurilor produsului respectiv, precum şi o evaluare a principalilor factori de influenţă (sensibilitatea consumatorilor, posibilităţi de substituire a produsului în consum, investiţii etc.) Dacă produsele sunt destinate exportului, se va identifica strategia corespunzătoare pieţei străine şi se va prezenta în amănunt care dintre produse vor fi surse de încasări valutare şi care anume de câştiguri în moneda locală. 4.1.10 Distribuţie şi vânzări Se va prezenta modul în care se va distribui produsul respectiv, sub următoarele aspecte: •

organizarea/justificarea forţei de muncă implicate în procesul de vânzare;

•

reţeaua de distribuţie a produsului;

•

mecanismul de decontare;

23

•

strategia promoţională.

Este necesar a se face diferenţierea între reţeaua de distribuţie deja existentă şi orice nouă reţea ce ar trebui creată. 4.1.11 Management Forţa şi calitatea managementului sunt elemente esenţiale pentru reuşita proiectului. BERD trebuie să înţeleagă care sunt punctele tari şi care sunt cele vulnerabile ale managementului proiectului: •

care sunt sponsorii care asigură membrii echipei manageriale;

•

descrierea structurii manageriale şi relaţiile dintre diferite departamente şi/sau indivizi (eventual, pe bază de organigragramă);

•

prezentarea funcţiei fiecărui departament în parte;

•

descrierea fluxului informaţional care se stabileşte între departamente şi compartimentul managerial;

•

explicarea modului de monitorizare a performanţelor.

Pentru cele mai importante posturi manageriale, de exemplu director executiv, director economic, director de producţie, este util să se ataşeze scurte prezentări incluzând numele, aria de competenţă şi experienţa în domeniu.

24

4.2 Informaţii de natură financiară 4.2.1 Bugetul proiectului BERD solicită detalierea costurilor proiectului şi a modului de utilizare a fondurilor, în special a celor asigurate de aceasta. Detalierea se realizează într-o fază incipientă a pregătirii proiectului. In plus, se adaugă următoarele elemente: •

modul de estimare a costurilor (de exemplu, costuri de furnizor, cote de consultanţă tehnică,cote de instalare etc.)

•

cine estimează costurile (firma sau un contractor din exterior);

•

gradul de acurateţe al estimării costurilor;

•

programarea în timp a costurilor;

•

detalii asupra costurilor deja efectuate;

•

metodologia de evaluare a contribuţiei în natură sau a activelor existente;

•

evidenţierea surselor de provenienţă a echipamentelor, materialelor etc, în special în situaţia în care provin de la sponsori;

•

explicaţii asupra categoriilor de costuri incluse în bugetul proiectului; de unde anume pot apare depăşiri ale acestora şi dacă s-au asigurat suficiente fonduri de rezervă în eventualitatea unor depăşiri.

In bugetul proiectului trebuie incluse şi eventualele costuri de înregistrare a garanţiilor, poliţe de asigurare etc. Aceste costuri sunt de obicei contractate înainte de semnarea acordurilor financiare, dar pot fi plătite din fondurile puse la dispoziţia firmei. 4.2.2 Implementare şi achiziţii BERD se poate baza pe un sponsor pentru o implementare directă, sau poate angaja contractori pentru implementarea proiectului, în timp util şi în condiţii de rentabilitate. Pentru a permite Băncii să evalueze riscurile referitoare la implementarea proiectului, sunt necesare următoarele: •

alcătuirea unui rezumat al aranjamentelor legate de implementare; se vor include numele agenţiilor însărcinate cu implementarea componentelor individuale ale proiectului;

•

motivarea alegerii acestor agenţii şi prezentarea unei scurte descrieri a activităţii lor anterioare;

25

•

expunerea naturii contractelor încheiate cu agenţiile, reliefând în special condiţionalităţile de finalizare, programarea regimului de plăţi şi garanţiile de performanţă asociate cu implementarea proiectului;

•

prezentarea unei scheme amănunţite a implementării;

•

indicarea datelor considerate critice pentru demararea proiectului în cadrul stabilit şi a modalitaţii de gestionare a acestora; descrierea eventualelor planuri de rezervă aplicabile în cazul întârzierilor.

BERD solicită ca atunci când aprobă finanţarea unui proiect, achiziţiile să se facă întrun mod transparent şi accesibil, astfel încât, sponsorul este rugat să acorde o atenţie deosebită acestei probleme. In consecinţă, el va trebui: •

să indice şi să justifice metoda de achiziţionare a bunurilor, serviciilor şi echipamentelor procurate cu fonduri BERD;

•

să confirme că bunurile, serviciile şi echipamentele au fost procurate la “prima mână”, în termeni comerciali adecvaţi;

•

să declare natura contractelor comerciale încheiate în vederea realizării proiectului (de exemplu, încadrarea în reglementările INCOTERMS).

In anumite cazuri, BERD

angajează o terţă parte care să examineze derularea

proiectului şi să raporteze asupra dificultăţilor ce apar sau asupra depăşirilor de costuri. 4.2.3 Surse de finanţare Această secţiune examinează modul în care vor fi acoperite costurile identificate anterior. In mod obişnuit, BERD este doar una din sursele de finanţare. Astfel, Banca va încuraja sponsorul atât să facă investiţii directe de capital, cât şi să identifice alte surse potenţiale de finanţare. In cazul în care proiectul prevede extinderea unor utilităţi deja existente, BERD se poate declara de acord să finanţeze întregul proiect, cu condiţia ca expunerea Băncii în cadrul firmei să rămână de cel mult 35% din întreaga capitalizare pe termen lung a companiei. BERD insistă să mai participe şi alţi investitori la finanţarea proiectului din următoarele motive: • împărţirea riscurilor - BERD doreşte să se convingă că elemente cu experinţă directă în domeniu sunt dispuse să îşi rişte banii în sprijinirea proiectului, deci că este vorba despre o investiţie fezabilă; • BERD acţionează astfel ca un catalizator, încurajând şi alte elemente deţinătoare de capital de împrumut să participe la astfel de procese.

26

Dacă sponsorul întâmpină dificultăţi în atragerea altor parteneri de finanţare, în special creditori, este de preferat ca BERD să fie contactată într-un stadiu incipient al derulării proiectului. Banca trebuie să ofere sprijin în această încercare de a atrage şi alte instituţii creditoare odată ce s-a stabilit de comun acord structura finanţării. In cazul în care proiectul implică extinderea unor utilităţi deja existente, cel ce solicită creditul trebuie să prezinte bilanţul contabil, declaraţia asupra veniturilor şi contul de profit şi pierderi (de preferinţă, expertizate la nivelul standardelor internaţionale) pentru afacerea existentă. Informarea referitoare la sursele de finanţare trebuie să cuprindă elementele ce vor fi expuse în cele ce urmează. 1. Capitalul Se vor expune următoarele categorii de informaţii: • cine participă la capital şi pe ce perioadă; • care este proporţia capitalului în numerar şi, respectiv, natură; • cum au fost alocate acţiunile şi pe ce bază (se va include şi participarea angajaţilor, dacă este relevantă) • dacă i se cere BERD să participe la capital şi care va fi modalitatea de ieşire a Băncii (Banca nu intenţionează să rămână ca acţionar permanent). 2. Imprumuturi Se va menţiona: • cine creditează proiectul; • care sunt creditorii principali şi cei subordonaţi; • ce valute sunt utilizate; • dacă vreunul dintre împrumuturi este dependent de anumite condiţii (de exemplu rate ale dobânzii subvenţionate); • care sunt termenii şi condiţiile referitoare la toate celelalte împrumuturi implicate în proiect, sau care există deja în bilanţul contabil al proiectului. 3. Acorduri de sprijin relevante Se va descrie orice proiect care ar afecta structura de mai sus, ca de exemplu: • acorduri de vânzare/preluare; • orice garanţie din partea sponsorului sau a unei terţe părţi; • acorduri de sprijin guvernamental; • alte forme de sprijin - subvenţii, scutiri de impozite etc. 27

4. Garanţii şi asigurări Dacă este posibil, se va descrie natura asigurărilor puse la dispoziţia creditorilor proiectului. In plus, este important să se prezinte amănunte asupra tipului de ipotecă, opţiuni şi gajuri care există deja. 5. Analiza financiară şi performanţele anticipate Această secţiune trebuie să permită BERD să evaluze capacitatea proiectului de a genera numerar suficient pentru a-şi putea recupera datoriile sau pentru a plăti dividende în cazul unei investiţii. Proiecţiile trebuie făcute pentru acelaşi număr de ani ca şi împrumutul sau investiţia solicitată. 4.2.4 Elementele de bază ale activităţii curente Pentru fiecare an luat în considerare, se va prezenta: •

volumul vânzărilor şi preţul pe produs, incluzând reduceri şi comisioane;

•

împărţirea costurilor de operare, incluzând: - forţa de muncă: - număr de angajaţi; - salariul mediu. - materii prime (preţuri exprimate în valută şi în moneda locală); - transport; - utilităţi; - vânzări şi administraţie.

•

cheltuieli de capital pentru întreţinere;

•

capital rulant - listă de estimări: - cât trebuie reţinut, atât pentru materii prime cât şi pentru produsele finite; - regimul de plată pentru firmă; - regimul de plată pentru furnizori.

4.2.5 Proiecţii financiare Se vor prezenta următoarele probleme: • contul de profit şi pierderi/declaraţia asupra veniturilor, incluzând şi dividendele anticipate; • bilanţul contabil, începând cu anul în curs; 28

• fluxul de numerar net şi cel de operare, descriind sursele de numerar şi modul cum este utilizat acesta, aspect ce trebuie prezentat în corelaţie cu cele prezentate mai sus; • schema pentru plata datoriilor şi a dobânzilor, indicând durata şi termenii pentru datoriile noi/existente; • schema de amortizare a activelor; • schema capitalului rulant, cu accent pe schimbările şi presupunerile din perioada împrumutului; • schema anticipată a impozitelor pe care le va avea de plătit firma pe durata de viaţă a împrumutului. Toate aceste scheme trebuie să includă programul de costuri şi cheltuieli contractate, sau venituri generale. 4.3. Informaţii referitoare la mediu şi la cadrul legal 4.3.1.Informaţii referitoare la mediu Mandatul BERD cere ca “Banca să promoveze prin întreaga ei activitate o dezvoltare susţinută şi sănătoasă din punct de vedere al mediului”. In consecinţă, este necesar ca propunerile de finanţare să conţină suficiente informaţii legate de aspectele privind protecţia mediului. Informaţiile care trebuie prezentate Băncii de la început se referă la: • amplasarea obiectivelor proiectului; • modul în care terenul respectiv a fost şi va fi folosit; • măsuri propuse pentru reducerea impactului şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu; • o declaraţie prin care să se ateste răspunderea faţă de orice contaminare şi/sau alte răspunderi; • o declaraţie asupra politicii referitoare la problemele mediului. Atunci când este posibil, trebuie introduse copii ale oricăror analize şi expertize ale impactului asupra mediului, realizate în scopul susţinerii proiectului respectiv. Trebuie descrise aspectele naţionale, regionale şi locale, ale sănătăţii angajaţilor şi ale măsurilor de siguranţă relevante pentru proiectul respectiv. 4.3.2 Informaţii asupra cadrului legal BERD trebuie să înţeleagă cadrul legal în care va funcţiona proiectul propus. In măsura în care sunt relevante, trebuie expuse următoarele probleme:

29

• licenţele sau aprobările guvernamentale necesare pentru funcţionarea proiectului; modalităţile de obţinere şi limitele de timp; • dacă proiectul este axat pe producţie, se va explica în ce măsură materiile prime sunt subvenţionate guvernamental; se vor prezenta restricţiile la import şi natura tarifelor vamale şi a cotelor. Dacă producţia se adresează exportului, trebuie precizat dacă vreuna dintre pieţele vizate ar putea impune restricţii referitoare la importul produsului respectiv; • detalierea structurii curente a preţurilor pentru utilităţi şi orice alte structuri tarifare relevante; • in cazul în care există interdicţii legate de moneda utilizată, acestea trebuie prezentate (în special reglementările privitoare la repatrierea profiturilor).

30

5.Planul de afacere în viziunea Băncii Europene pentru Investiţii (B.E.I.) 5.1. Cadrul general al înfiinţării şi activitaţile Băncii Europene pentru Investiţii Creată prin Tratatul de la Roma, care în 1958 a pus bazele Comunităţilor Europene (Partea a V-a, Ttitlul I, Cap.5), Banca Europeană de Investiţii se bucură de personalitate juridică independentă şi autonomie financiară, fiind înzestrată cu propriile structuri de decizie, în cadrul sistemului comunitar. Statutul BEI este conceput sub forma unui protocol anexat Tratatului de la Roma. Acest protocol se constituie ca parte integrantă a tratatului precizat şi dispune de aceeaşi autoritate juridică. Banca Europeană de Investiţii aparţine statelor membre ale Comunităţilor Europene, acestea participând fără excepţie, prin aport propriu de capital, la înfiinţarea Băncii. Aflându-se printre cele mai importante instituţii de creditare din lume, fiind mereu cotată cu cel mai înalt calificativ (AAA) de către societăţile internaţionale de specialitate, Banca dispune de un important volum de operaţiuni, oferind în acelaşi timp condiţii contractuale avantajoase. Banca îşi canalizează strategiile de finanţare către întâmpinarea programelor alcătuite pe baze non-profit. Rata dobânzii practicată de bancă este foarte apropiată de costul obţinerii de fonduri de pe pieţele de capital pe care aceasta activează. Volumul operaţiunilor BEI a crescut în permanenţă, iar în prezent, alături de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, este cea mai importantă instituţie de finanţare multilaterală din lume. Datorită experienţei acumulate în finanţarea proiectelor de anvergură, Banca a fost solicitată să participe la implementarea politicilor de cooperare ale Uniunii Europene în terţe ţări. În cadrul politicii generale, Banca operează în afara Uniunii Europene în baza unui Protocol Financiar ataşat acordurilor de cooperare ale Uniunii Europene, încheiate cu 12 ţări din regiunea mediteraneeană, 30 de ţări din Asia şi America Latină şi, conform prevederilor celei de-a patra Convenţii de la Lome, cu 70 de state din Africa, Caraibe şi zona pacifică. Ca parte integrantă a politicii de cooperare a Uniunii Europene cu ţări din Europa Centrală şi de Est, care se confruntă cu problemele tipice reformei economice, Banca finanţează proiecte în Albania, Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. \ 5.2 Proiectul în viziunea Băncii Europene pentru Investiţii 5.2.1. Tipuri de proiecte 31

Împrumuturile Băncii Europene de Investiţii sunt orientate către finanţarea activelor fixe din cadrul unei investiţii. Banca finanţează proiecte viabile din cadrul sectorului public şi privat, în domeniile: infrastructură, industrie, agricultură, agro-industrie, energetic, turism şi servicii. În Europa Centrală şi de Est, Banca sprijină proiectele ce vizează infrastructura, domeniul energetic, telecomunicaţiile şi transporturile, ca şi investiţiile în protejarea mediului înconjurător. Proiectele industriale finanţate de Bancă în această regiune, implică în mod frecvent colaborarea cu parteneri din cadrul Uniunii Europene sau atragerea de investiţii din partea unor firme din interiorul Uniunii. Proiectele de investiţii ce vizează infrastructura socială, mai precis cele din domeniul sănătăţii, al educaţiei etc., nu pot face obiectul unor împrumuturi din partea Băncii. Pentru proiectele de anvergură mare, Banca oferă împrumuturi individuale, fie direct promotorilor proiectului, fie indirect, prin intermediul guvernelor sau al băncilor. Statul, autorităţile publice locale şi naţionale, întreprinderile publice sau private, înfiinţate conform legilor în vigoare, cu sau fără participare străină sub forma întreprinderilor mixte, au acces la împrumuturile BEI, fără nici o discriminare şi în termeni egali. Nu există formalităţi speciale implicate de atragerea unui împrumut BEI. În toate cazurile cererile de finanţare trebuie doar să se încadreze în domeniile specificate anterior şi să beneficieze de acordul de principiu al autorităţilor naţionale. Proiectele de dimensiuni mici şi medii, cu un cost al investiţiei ce nu depăşeşte suma de 25 mil. Euro, sunt sprijinite prin intermediul unor instituţii financiare intermediare, în conformitate cu planul general de împrumuturi al Băncii Europene de Investiţii. Banca este doar o sursă complementară de procurare de fonduri şi, în cadrul oferit de un plan de finanţare adecvat, poate aloca sume până la acoperirea a 50% din costul proiectului. În consecinţă, decizia de finanţare este abordată numai în paralel cu resursele proprii ale promotorului investiţiei sau cu alte surse disponibile pe termen lung. În practică, băncile şi alte instituţii de credit (publice sau private) cooperează cu BEI în vederea alcătuirii unui pachet de instrumente de finanţare pentru proiecte majore, iar ulterior acestea acţionează ca intermediari pentru împrumuturi indirecte. Banca întreţine o strânsă colaborare cu Comisia Europeană şi co-finanţează investiţii împreună cu alte instituţii de profil, în special cu cele din cadrul statelor membre ale Uniunii, cu Banca Mondială şi cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. 5.2.2. Împrumuturi globale pentru finanţarea proiectelor de anvergură redusă Investiţiile de dimensiuni mai mici din sectorul productiv şi din cel al infrastructurii sunt importante pentru dezvoltarea anumitor compartimente industriale şi agricole şi, în 32

general, contribuie la creşterea economică de ansamblu. În cadrul planului pentru împrumuturi globale, Banca furnizează fonduri către diferite instituţii de finanţare locale, iar acestea le redistribuie către proiectele de dimensiuni mici şi medii. Împrumuturile globale reunesc resursele BEI, contactele operaţionale, cunoştinţele locale, competenţa instituţiilor locale în selectarea proiectelor de interes major, precum şi o mai bună monitorizare a activităţii de investiţii. Instituţiile locale trebuie să dezvolte capacităţi adecvate de operare şi să sprijine descoperirea mijloacelor tehnice de realizare a investiţiei (know-how) pentru a asigura încadrarea proiectului respectiv în liniile directoare ale politicii de finanţare a Băncii. Schema împrumuturilor globale se adresează investiţiilor de scară redusă, cu un cost total ce nu depăşeşte 25 mil. Euro, din următoarele domenii: • industrie, agro-industrie, pescuit, turism şi servicii legate de sectorul productiv, cu atenţie deosebită pentru creşterea potenţialului de export şi a competitivităţii internaţionale; • producerea de energie şi investiţiile pentru reducerea consumului energetic; • infrastructură (de obicei, aceste proiecte sunt iniţiate şi promovate de autorităţi locale, sau alte instituţii publice); • proiecte industriale sau de infrastructură pentru protejarea mediului înconjurător. 5.2.3. Criterii pentru acordarea împrumuturilor În cadrul Europei Centrale şi de Est, ca şi în orice altă regiune, Banca Europeană pentru Investiţii verifică viabilitatea economică, tehnică şi financiară a fiecărui proiect şi se asigură în ce priveşte alinierea investiţiei la politicile naţionale şi la programele prioritare de dezvoltare. Toate proiectele trebuie să fie justificate economic, viabile din punct de vedere tehnic şi corespunzătoare în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurător. Proiectele din sectorul industrial trebuie să ofere în plus şi o profitabilitate ridicată. Este important ca proiectele să se încadreze în limita angajamentelor pe care ţara gazdă le are faţă de instituţiile internaţionale, în cadrul eforturilor de restructurare a economiei naţionale. Studierea proiectului se face după cercetarea importanţei acestuia în contextul priorităţilor generale ale economiei ţării gazdă. Studierea proiectelor este întreprinsă de echipe multi-disciplinare din interiorul Băncii, compuse de obicei dintr-un analist financiar, un economist şi un inginer. Asigurarea confidenţialităţii asupra informaţiilor primite în cursul studiilor este una din coordonatele principale ale activităţii Băncii. Analiza proiectelor include, pe lângă studierea impactului asupra mediului înconjurător, identificarea posibilelor

33

probleme, ca şi a posibilelor soluţii. Proiectele finanţate de Bancă trebuie să fie în deplină concordanţă cu legislaţia referitoare la mediul înconjurător şi să ţină cont de toate reglementările internaţionale în vigoare. Dacă aprecierea proiectului este pozitivă, Comitetul de Conducere îl remite Consiliului Directorilor, care decide asupra acordării împrumutului adecvat. Contractul de împrumut prevede dreptul Băncii de a monitoriza desfăşurarea operaţiunilor, progresul lucrărilor de construcţie şi situaţia cheltuielilor efectuate. După finalizarea lucrărilor, se întocmeşte un raport de evaluare, care include o comparaţie între performanţele actuale şi estimările iniţiale. Condiţiile generale de finanţare includ: 1.Moneda contractului Împrumuturile se acordă în monedă combinată (cocktail) sau într-o singură monedă, luându-se în considerare preferinţele solicitantului, cât şi disponibilul Băncii la momentul solicitării. 2. Durata contractului Banca Europeană pentru Investiţii acordă împrumuturi pe termen mediu şi lung, durata împrumuturilor depinzând de natura proiectului de finanţat, ca şi de amortizarea activelor finanţate. În general, rambursarea împrumuturilor trebuie definitivată după 10-12 ani pentru proiectele industriale şi 12-15 ani (în mod excepţional 20 de ani) pentru proiectele ce vizează infrastructura, inclusiv cele energetice. 3. Rata dobânzii Deoarece activitatea Băncii este fundamentată pe baze non-profit, rata dobânzilor practicate urmăreşte îndeaproape costul obţinerii fondurilor de pe pieţele internaţionale de capital. Rata dobânzii nu variază în funcţie de natura proiectului, amplasarea acestuia sau naţionalitatea sau tipul solicitantului de împrumut. Ratele sunt fixate pentru fiecare din monedele cu care operează această instituţie. Împrumuturile generale sunt acordate cu o rată a dobânzii fixă, rata sau ratele încasate fiind cele în vigoare la data semnării contractului sau, cel mai adesea, la data rambursării fiecărei tranşe (rată deschisă a dobânzii). 4. Rambursarea Rambursarea se face în două tranşe anuale egale, atât din punct de vedere al împrumutului propriu-zis, cât şi din cel al dobânzii, după o perioadă de graţie ce depinde de durata realizării proiectului. 5. Garanţii Ca orice instituţie de finanţare pe termen lung, ale cărei resurse depind de fonduri împrumutate de pe pieţele internaţionale de capital şi de surse proprii stabilite de Statut, 34

Banca solicită o securitate adecvată a creditelor acordate. Garanţia statului ce găzduieşte proiectul este, de obicei, o condiţie esenţială a acordării împrumutului, alături de alte măsuri de siguranţă maximă. 6. Oferta Sunt induse proceduri adecvate pentru procurarea celor necesare desfăşurării proiectului, adresându-se în acest sens invitaţii internaţionale pentru alcătuire de oferte sau chestionare în rândurile ofertanţilor recunoscuţi, pentru identificarea celei mai adecvate oferte pentru proiectul în vigoare. Banca pretinde ca, pentru programele finanţate, să se declanşeze o puternică operaţiune de descoperire de oferte pentru bunurile şi serviciile care sunt necesare în cantităţi substanţiale. 5.2.4. Detalii de furnizat către Banca Europeană de Investiţii Prezentarea datelor cerute şi redactarea documentelor de rigoare revin în întregime solicitantului de împrumut, acesta putând, dacă este necesar, să apeleze la ajutorul unor firme specializate în pregătirea documentaţiei. Aria largă de cuprindere, precum şi diversitatea potenţialelor proiecte fac imposibilă o standardizare strictă în ceea ce priveşte redactarea documentelor ce trebuie transmise Băncii. În consecinţă, Banca nu recomandă solicitanţilor completarea de formulare tipizate şi chestionare unice, dar îi îndrumă pe cei ce redactează cereri de împrumut să-şi folosească propria iniţiativă în direcţia furnizării de informaţii cât mai detaliate, pentru o apreciere şi analiză corectă a proiectului, din punct de vedere economic, financiar şi juridic. Următoarele directive se constituie doar ca o procedură de ansamblu în redactarea documentaţiei de remis către Bancă. În timpul studierii Proiectului, Banca păstrează o strrânsă legătură cu întreprinderea sau instituţia publică implicată, în vederea obţinerii oricărei informaţii adiţionale considerată importantă şi a discutării problemelor principale susceptibile de a fi abordate înainte şi după aprobarea proiectului. Documentaţia ar trebui să acopere următoarele probleme: 1. Informaţii generale şi juridice despre întreprindere, principalii parteneri şi acţionari • Întreprinderea: documente de înfiinţare, înregistrare juridică şi comercială, statut, acţionari, domeniu de activitate, structură administrativă şi contabilă, balanţe de verificare, situaţia contului de profit şi pierdere, declaraţiile asupra mişcărilor de fonduri din ultimii trei ani, detalii asupra datoriilor pe termen scurt, mediu şi lung. • Principalii parteneri şi promotori: articole de asociere, acţiuni deţinute, domeniu de activitate, recomandări, balanţe de verificare şi situaţiile conturilor de profit şi pierdere pe ultimii cinci ani. 35

2. Date tehnice cu privire la proiect • Obiective generale, amplasare, factori de producţie, capacităţi de producţie existente şi potenţiale. • Descriere tehnică: tehnologie, clădiri, suprafeţe de producţie şi depozitare, servicii generale, sisteme şi echipamente de transport, măsuri de protecţie a mediului înconjurător. • Studiu şi implementare: organizare, consultanţi (dacă există), modalităţi de îndeplinire a ordinelor şi contractelor, supervizare, programe de lucru. • Estimări detaliate asupra investiţiei, descriere amănunţită a cheltuielilor de amplasare şi construire, provizioane pentru riscuri şi creşteri de preţuri, dobânda capitalului pe perioada construcţiei, cheltuieli iniţiale, împreună cu o situaţie detaliată a costurilor, exprimate în monede străine şi locale. • Informaţii operaţionale: materii prime şi materiale, grafice de recepţie, grafice de consum şi producţie, echipă managerială şi echipă operativă, organizare manegerială, asistenţă tehnică, acolo unde este cazul. 3. Date economice • Piaţa: statistici ce relevă situaţia prezentă şi prognoza cu privire la cerere, ofertă şi preţuri. • Producţie: politicide vânzare şi organizare, poziţia companiei în comparaţie cu restul competitorilor, vânzări în ţară şi peste hotare. • Locuri de muncă create: locuri de muncă permanente şi sezoniere, programe de pregătire profesională, înlocuiri de personal avute în vedere (dacă este cazul). • Rolul jucat de proiectul în discuţie în cadrul programului de dezvoltare a ţării implicate. • Datele folosite pentru calcularea ratei economice de revenire a proiectului şi contribuţia acestuia la dezvoltarea economică a ţării în cauză, impactul asupra balanţei de plăţi externe şi asupra finanţelor publice. 4. Date financiare • Situaţia costurilor operaţionale, a cheltuielilor cu amortizările şi deprecierile, chiriilor etc. • Estimări cu privire la capitalul necesar pe perioada de timp până când proiectul devine efectiv productiv: stocuri de materii prime şi materiale, produse finite, credite către clienţi, credite de la furnizori. • Balanţe de verificare şi situaţii financiare estimative pentru aceeaşi perioadă.

36

• Planul de finanţare a proiectului şi graficul cheltuielilor proiectate. • Garanţii oferite. Pentru proiectele energetice şi din infrastructură, informaţia ce trebuie furnizată trebuie ajustată în concordanţă cu trăsăturile specifice naturii proiectului. Detaliile adiţionale ce trebuie precizate se referă la implementare, uzul potenţial, principii şi metode de stabilire a costurilor, precum şi costurile sociale şi beneficiile aduse societăţii. Pentru toate cererile, de un real folos se va dovedi precizarea adreselor tuturor celor implicaţi în mod direct în pregătirea tehnică, economică şi juridică a proiectului.

37

6.Planul de afacere pentru finanţări nerambursabile în cadrul programelor Uniunii Europene Problemele deosebite cu care se confruntă investitorul autohton se referă îndeosebi la accesul deosebit de dificil la credite. Dobânzile bancare sunt extrem de ridicate, garanţiile mari, iar blocajul financiar din economie atinge cote alarmante. In aceste condiţii, micul investitor - baza economiei de piaţă, nu poate creşte decât prin forţe proprii, strategiile adoptate fiind de supravieţuire, orice eroare putând fi fatală pentru afacerea acestuia. Pentru a mai atenua aceste probleme, statul se implică prin acordarea unor facilităţi de finanţare pentru IMM-uri, în special pentru angajarea de şomeri sau pentru dezvoltarea de afaceri în zone defavorizate. O oportunitate pentru întreprinzătorul român o constituie programele Phare ale Uniunii Europene. Fondurile Phare sunt nerambursabile, însă de regulă reprezintă co-finanţări, beneficiarul trebuind să participe cu un aport în numerar şi uneori şi în natură în cadrul bugetului proiectului. In perioada 1988 – 1989 Grupul celor 7 ţări puternic industrializate a iniţiat un program de ajutorare a ţărilor foste ţări comuniste care începuseră să-şi schimbe cursul istoriei prin trecerea la pluripartitism şi economie de piaţă liberă. Această iniţiativă urma să se deruleze prin intermediul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi sub coordonarea Comisiei Europene. Ea a stat la baza actului normativ adoptat de Consiliul Comunităţii Europene nr. 3906/1989, prin care a fost creat programul Phare, iniţiat în beneficiul Poloniei şi Ungariei (Poland and Hungary Aid for Reconstruction of Ecomony). Ulterior acest program s-a extins şi pentru celelalte state candidate la aderare – Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, R. D. Germania (1990), Albania şi România (1991), Slovenia şi statele baltice (1992), Bosnia şi Herţegovina şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (1994). Pe această bază, ca şi a unor acorduri ulterioare, România a primit ca asistenţă financiară nerambursabilă în perioada 1991 – 1999 suma de 1.167,56 milioane Euro. Această finanţare a constat în principal în asistenţă tehnică şi în mai mică măsură în contribuţii financiare directe. Pentru perioada 2000 – 2006 este prevăzută doar prin Phare, alocarea pentru România a unei sume de 242 milioane Euro anual. Cumulând aceste sume cu cele prevăzute pentru SAPARD şi ISPA, acordate statelor candidate începând cu anul 2000, se ajunge la un total 38

de cca. 650 milioane Euro anual. In cifre absolute este vorba de o creştere de 444% în raport cu perioada anterioară. Acesta constituie cel mai înalt ritm de creştere dintre toate ţările candidate la aderare, rezultat al demersurilor părţii române ca ţara noastră să se bucure de un nivel de alocare pe cap de locuitor care să ţină seama de dimensiunile (inclusiv economice) ale României. Aceste sume ne plasează pe locul doi în rândul ţărilor asociate, după Polonia, prin aplicarea combinată a mai multor indicatori statistici. Ca şi tipologie, aceste fonduri se împart în două mari categorii:  Fonduri de pre-aderare (ISPA şi SAPARD) – destinate în special proiectelor pentru infrastructură şi celor din mediul rural;  Fonduri de aderare – destinate comunităţilor locale, reconversiei profesionale sau finanţării IMM-urilor. In ultimii ani, odată cu desfiinţarea graniţelor dintre statele europene, fenomenul care se manifestă este cel de regionalizare. Astfel şi politica de finanţare a UE s-a modificat radical – nu se mai finanţează state ci regiuni europene. Pentru a avea acces la programele Phare, România s-a adaptat la această politică şi a delimitat opt regiuni de dezvoltare în cadrul cărora funţionează Agenţiile de Dezvoltare Regională. De asemenea, tot în cadrul acestui proces funcţionează cinci Comitete de Coordonare Zonală pentru programele de reconversie profesională (RICOP) şi unsprezece pentru coordonarea programelor de finanţare a învăţământului preuniversitar. 6.1. Fondurile Uniunii Europene Uniunea Europeană (UE) are mai multe mecanisme de credit la dispoziţie destinate să sprijine statele membre. UE furnizează de asemenea asistenţă financiară la terţe ţări. Asistenţa este furnizată acelor ţări cu care UE menţine legături politice şi economice strânse. Cel mai important program multilateral de asistenţă multilaterală nerambursabilă UE este programul PHARE. Obiectivele acestui program sunt legate de sprijinirea procesului de reformă economică şi socială şi de constituire a statului de drept. În acelaşi timp, acest program este principalul suport pentru pregătirea aderării ţărilor foste comuniste asociate la UE. Programul PHARE este principalul instrument financiar de realizare a acestui proces. Programul PHARE finanţează transferul de expertiză, echipament, pregătire profesională şi lucrări publice într-un număr mare de sectoare cum ar fi: 

Privatizarea;



Restructurarea; 39



protecţia mediului;



asigurarea sănătăţii;



siguranţa la locul de muncă;



combaterea şomajului;



reabilitarea drumurilor şi căilor ferate etc.

Cele două mari priorităţi actuale ale programului sunt: 

dezvoltarea infrastructurii necesare aderării la UE (care va mobiliza aproximativ 70% din totalul fondurilor PHARE) şi



consolidarea

instituţiilor

necesare

aderării,

în

special

modernizarea

administraţiei publice. Fondurile de finanţare nerambursabilă se alocă în baza unor licitaţii de proiecte, criteriile de selecţie fiind specifice fiecărui tip de program, distingându-se totuşi următoarele elemente comune în aprecierea proiectelor: 

Calitatea proiectului propus (inclusiv a planului de afaceri) şi a celui care face propunerea (promotorul);



îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate;



încadrarea în obiectivele programului;



managementul proiectului;



co-finanţarea;



viabilitatea şi sustenabilitatea proiectului;



impactul asupra comunităţii beneficiare a proiectului.

Principalele programe de finanţare ale UE sunt următoarele: 

Politici Phare de dezvoltare regională şi coeziune, restructurare industrială şi dezvoltarea resurselor umane - urmăreşte sprijinirea proiectelor de dezvoltare regională care vizează: o

dezvoltarea resurselor umane,

o

sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) prin trei activităţi specifice şi anume: granturi destinate proiectelor de investiţii elaborate de IMM-uri din toate sectoarele cu excepţia sectorului primar (agricultură, energie, industria extractivă) şi comerţ; credite pentru IMM-uri; consiliere şi traning pentru IMM-uri,

o dezvoltarea infrastructurii regionale şi locale, incluzând îmbunătăţirea infrastructurii pentru transporturi, îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii pentru afaceri şi reabilitarea zonelor degradate şi protejarea celor sensibile, inclusiv a zonelor industriale şi a celor cu potenţial turistic. 40



Programul de creditare Phare MARR FUND - are ca obiectiv dezvoltarea economică şi socială a zonelor miniere urmărind crearea de noi locuri de muncă prin crearea şi dezvoltarea IMM-urilor, crearea şi dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale, dezvoltarea regională. Scopul final este reducerea şomajului din zonele miniere din Valea Jiului şi judeţul Gorj.



Programul Phare de restructurare industrială şi reconversie profesională (RICOP): acordă finanţare proiectelor de investiţie în producţie şi servicii pentru comunităţile locale şi IMMuri, care generează profituri sustenabile şi locuri de muncă permanente şi viabile pentru şomerii disponibilizaţi în urma aplicării programelor de restructurare industrială din cele cinci zone industriale cu probleme deosebite. De asemenea, se acordă finanţări pentru dezvoltarea unor programe de reconversie profesională a persoanelor disponibilizate.



Programul Cadru V de cercetare şi dezvoltare tehnologică 1998-2002: se compune din programe tematice (LIFE, IST, GROWTH, EESD) şi programe orizontale (INCO, IMM, IHP). o LIFE are ca obiectiv corelarea abilităţilor de inovare cu cele de producţie în spiritul necesităţilor societăţii şi cerinţelor consumatorilor. Se aplică în domeniile: biologie, medicină, agricultură, piscicultură, silvicultură. o IST oferă beneficii societăţii informaţionale pentru Europa prin accelerarea dezvoltării acesteia şi acoperirea nevoilor indivizilor şi companiilor. o GROWTH sprijină proiecte ce contribuie la creşterea competitivităţii industriale, şi extinde rolul industriei de a pregăti proiecte integrate şi intersectoriale. Se aplică în domeniile: procese şi produse inovative, aeronautică, transport, construcţii de maşini, materiale. o EESD contribuie la o dezvoltare durabilă prin focalizarea pe activităţile cruciale privind standardul de viaţă şi competitivitatea economică în Europa. Se aplică în domeniul energiei şi al mediului. o INCO îşi propune să promoveze cooperarea ştiinţifică şi tehnologică, să întărească capacitatea comunitară în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, să implementeze politicile externe comunitare cu privire la procesul de aderare a noilor state la UE. o IMM are ca obiectiv îmbunătăţirea impactului economic şi social al activităţilor de cercetare printr-o mai bună diseminare a rezultatelor, încurajarea participării IMM şi a transferului tehnologic ţinând cont de necesităţile clienţilor şi consumatorilor. o IHP sprijină dezvoltarea potenţialului de cunoştinţe a cercetătorilor, inginerilor şi a tehnicienilor europeni prin traning, mobilitate şi acces la infrastructura de cercetare, mobilizarea cunoştinţelor socio-economice pentru identificarea cerinţelor actuale şi de perspectivă pentru contribuţia la calitatea vieţii cetăţenilor. 41



Programul special de aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală (SAPARD) – înfiinţat prin Regulamentul Comisiei Europene nr. 1268/1999 constă din următoarele măsuri: o Investiţii în exploataţiile agricole - prin această măsură se vor finanţa proiecte pentru îmbunătăţirea mecanizării, achiziţii iniţiale de material biologic valoros (prima populare cu animale), construirea şi/sau modernizarea unor ferme vegetale şi pentru creşterea animalelor cu utilităţi şi construcţii aferente procesului tehnologic, construirea şi/sau modernizarea unor spaţii pentru dezvoltarea turismului în ferme, construirea şi/sau modernizarea serelor; o Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole: această măsură promovează asistenţa pentru co-finanţarea costurilor eligibile ale investiţiilor care au drept scop îmbunătăţirea şi optimizarea activităţilor de producţie, prelucrare şi marketing a produselor agricole, precum şi crearea sau modernizarea reţelelor locale de colectare, recepţionare, depozitare, condiţionare, sortare şi ambalare a produselor agricole vegetale şi animale; o Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate veterinar şi fitosanitar pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorului; măsura vizează îmbunătăţirea structurilor în domeniul controlului sanitar veterinar, fitosanitar, controlul alimentelor, prin extinderea, amenajarea şi dotarea de înaltă performanţă şi cu mijloace moderne de informare şi prelucrare a datelor; o Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediul şi să menţină peisajul rural; o Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de activităţi multiple şi venituri alternative; o Înfiinţarea serviciilor de înlocuire a personalului în fermă şi de management al fermei, o Constituirea grupurilor de producători; o Renovarea şi dezvoltarea satelor, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural din mediu rural; o Îmbunătăţiri funciare şi reparcelare; o Întocmirea şi actualizarea registrelor funciare; o Îmbunătăţirea pregătirii profesionale; o Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale; o Managementul resurselor de apă pentru agricultură; o Silvicultură; o Asistenţă tehnică pentru implementarea programului.

42



Programul ISPA – înfiinţat prin Regulamentul Comisiei Europene nr. 1267/1999 are ca obiective investiţiile în transporturi şi în domeniul mediului, finanţarea fiind egal împărţită între cele două domenii. Comisia Europeană finanţează cel mult 75% din cheltuielile publice destinate proiectului, pertea de co-finanţare fiind acoperită de alte instituţii financiare internaţionale precum BERD, BEI şau BIRD. Pentru perioada 2000 – 2006 structura fondurilor destinate ţărilor candidate la aderarea

în UE este următoarea: 

Phare: 11,3 miliarde Euro, adică 50%;



ISPA: 7,5 miliarde Euro, adică 33,2%;



SAPARD: 3,8 miliarde Euro, adică 16,8%.

6.2.

Documentaţia de finanţare

In cadrul documentaţiilor de finanţare, planurile de afacere au fost în mare parte preluate după metodologiile băncilor româneşti, fiind însă adaptate unor standarde şi cerinţe europene. O documentaţie de finanţare cuprinde în general următoare elemente:  Planul de afacere;  Bugetul;  Cererea de finanţare;  Matricea cadru logic;  Anexe. 6.2.1. Planul de afacere Principalele informaţii cerute prin planul de afacere sunt următoarele: 

Datele de identificare a agentului economic – denumire, coordonate, forma juridică de constituire, domeniul de activitate, cifra de afaceri din anul precedent şi totalul activelor din bilanţul contabil, asociaţi sau acţionari, băncile cu care lucrează etc.



Conducerea şi personalul societăţii – personalul de conducere, numărul şi structura personalului angajat permanent sau temporarar.



Descrierea activităţii actuale a firmei – istoricul activităţii, produsele realizate, furnizori, descrierea procesului tehnologic, mijloace tehnice aflate în dotare etc.



Piaţa actuală a firmei – clienţi, sistemul de distribuţie utilizat, concurenţi, poziţionarea produselor proprii pe piaţă.

43



Prezentarea proiectului pentru care se solicită finanţarea – tipul investiţiei, obiectul investiţiei, produsele ce urmează a fi realizate, modificările necesare în structura mijloacelor fixe, a procesului tehnologic şi a personalului, impactul asupra mediului, asigurarea cu utilităţi, furnizori, structura de management pentru implementarea proiectului, graficul de realizare a proiectului etc.



Date privind piata potentiala si promovarea produselor – descrierea pieţei, cifra de afaceri prognozată, concurenţa şi reacţia acesteia la apariţia noii oferte pe piaţă, sistemul de distribuţie, mix-ul promoţional, strategia de marketing, impactul prognozat asupra pieţei etc.

6.2.2. Bugetul proiectului In cadrul bugetului proiectului sunt prezentate sistematizat principalele elemente de cheltuieli, pe structură şi categorii, precizându-se sursele din care acestea sunt asigurate. De asemenea, se cer o serie de alte informaţii financiar contabile privind activitatea curentă şi viitoare a firmei, cum ar fi: 

Proiecţia contului de profit şi pierderi;



Estimarea bilanţului;



Situaţia veniturilor şi cheltuielilor aferente proiectului de investiţii;



Situaţia veniturilor şi cheltuielilor pe total activitate



Fluxul financiar estimat;

VI.2.3. Cererea de finanţare O serie de programe de finanţare cum ar fi cele privind măsurile active de ocupare a forţei de muncă sau SAPARD, îşi fundamentează documentaţia doar pe baza cererii de finanţare fără a se mai solicita şi un plan de afacere, însă aceasta este foarte complexă şi cuprinde în general aceleaşi elemente prezentate anterior în cadrul punctului 6.2.1. (Planului de afacere). Atunci când documentaţia de finanţare prevede întocmirea atât a cererii cât şi a planului, cererea de finanţare este de obicei un rezumat al planului de afacere. VI.2.4. Matricea cadru logic Matricea cadru logic este mai nou introdusă în cadrul documentaţiilor de finanţare (Programele de coeziune economică şi socială şi SAPARD) şi reprezintă instrumentul de verificare a fezabilităţii proiectului, oglinda activităţilor ce urmează a fi realizate şi indicatorii de măsurare şi verificare a acestora; este prezentată într-un format standard. 44

VI.2.5. Anexe Capitolul de anexe trebuie să conţină toate acele documente doveditoare ale celor prezentate în cadrul planului de afacere şi/sau cererii de finanţare, cum ar fi: 

acte constitutive;



certificate de sarcini fiscale - prin care să se dovedească faptul că firma nu are datorii la Bugetul de stat;



bilanţuri contabile, raportări contabile şi ultima balanţă de verificare - care să arate că firma îşi ţine evidenţele contabile la zi şi în conformitate cu normele legale şi este profitabilă;



CV-urile responsabililor de proiect - care să ateste experienţa, capacităţile manageriale şi onorabilitatea acestora;



rapoarte tehnice de evaluare;



avize de construcţie, de mediu, sanitar-veterinar etc;



certificat de urbanism;



contracte cu furnizorii de utilităţi şi prestatorii de servicii;



contracte cu clienţii şi furnizorii;



devize de cheltuieli;



planuri de construcţii;



pliante, prospecte, oferte - prin care să se justifice preţul şi provenienţa bunurilor ce urmează a fi procurate în cadrul proiectului de investiţie etc.

Promovarea tuturor programelor de finanţare Phare este realizată de către responsabilii acestora, respectiv ministerele de resort sau direcţiile descentralizate în teritoriu ale acestora, agenţiile de dezvoltare regională, Prefecturi, Camere de Comerţ şi Industrie etc. Acestea pun la dispoziţia solicitanţilor gratuit documentaţia de finanţare pe suport magnetic şi/sau hârtie, care include în plus faţă de formularistica de finanţare şi un ghid al solicitantului care cuprinde toate instrucţiunile de completare a documentaţiei şi termenele de depunere a acesteia.

45

Bibliografie

1. Antonoaie, N., Foriş, T., Management în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001 2. Bangs, David, The Business Planning Guide, Upstart Publishing Company, New Hampshire, 1994 3. Foriş, T., Foriş, A., Popa, M., Proiecte economice – ghid antreprenorial, Editura Lux Libris, Braşov, 1997 4. Foriş, T., Dima, D., Manual de Formare Managerială în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001 5. Hermiaux, G., Conducerea proiectelor de organizare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995 6. Miskin, Frederic, The Economics of Money, Banking, and Financial Markets, Harper Collins Publishers, Columbia University, 1992 7. Nicolescu, O., Ghidul managerului eficient, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993 8. Popa, M., Foriş T., Foriş, A., Management, proiecte economice, Universitatea "Transilvania" Braşov, 1996 9. Raşcă, L., Infopartener - plan de afaceri, Editura Rentrop & Straton, Bucureşti, 1996 10.* * * Informaţii necesare pentru finanţarea în sectorul privat, BERD, 1995 11. * * * Proiect de fezabilitate, BRD, 1995 12.* * *Planul de afaceri, metodologia Băncii Europene de Investiţii, Luxembourg, 1996 13. * * * www.infoeuropa.ro 14. * * * www.mdp.ro 15. * * * www.ricop.ro 16.* * * www.adrcentru.ro

46