Pete De Intuneric2

Pete de intuneric 1.Durerea. O vedeam plecand…S-a urcat in Mercedesul lipitorilor si mi-am dat seama ca s-ar putea sa o vad pentru ultima data. Si toate astea pentru…..Nici nu puteam sa ma gandesc.Numai gandul ca pleca sa isi riste viata pentru cel ce a lasat-o aici singura si neprotejata ma infuria. Am rugat-o, am implorat-o sa nu plece , dar nu a contat pentru ea.Toate clipele fericite din garajul meu, cuvintele din acea seara la mall cand mi-a spus ca ma place , nu mai insemnau nimic pentru ea.Ma aruncase ca pe un pansament care a fost bun sa iti vindece rana, dar odata ce aceasta s-a inchis il arunci la gunoi. -Nu muri, Bella.Nu pleca.Nu. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care am reusit sa i le spun, dar nu m-a luat in seama.Nu mai eram important pentru ea.Rugamintile mele nu o mai induplecau. Simteam cum valuri de durere cresc in mine si se izbesc intre ele inecandu-ma, traganduma dedesubt.Durerea era de nesuportat.Am inceput sa fug si nici macar nu am auzit zgomotul hainelor mele sfasiindu-se cand am intrat in adancul padurii. Crengile imi loveau botul, ma zgariau, dar nu-mi pasa.Nu ma puteam gandi decat la Bella, la cat de orb am putut fii in acest timp crezand ca l-a uitat cand de fapt dragostea ei pentru el crestea in fiecare zi.Auzeam gandurile celor din haita:’’asa iti trebuie daca dezvalui secrete cui nu trebuie” , gandea Paul.”Lasa-l in pace Paul.Jake, du-te acasa , odihneste-te.Avem nevoie de tine cu forte proaspete pentru patrulari.”, zise Sam. “Ce rost mai are”, i-am zis eu.”Bella a plecat.”. “Nu e vorba numai de Bella, Jake.E vorba de oamenii pe care ii omoara acea lipitoare.Oamenii din Seattle si poate in curand din tribul nostru.Asculta-ma Jake! Dute…” Dar nu am mai auzit continuarea.Mi-am luat forma umana si am intrat pe usa trantind-o in urma mea si zdrobind-o in bucati. -Baiete, in ritumul asta o sa cumparam usi zilnic, imi zise Billy pe un ton jucaus. -Nu acum Billy…nu acum. M-am inchis in camera mea si am inceput sa ma gandesc la tot ce se intamplase.Cat de fericit eram cand Bella isi petrecea timpul cum mine…monstruoasa mea transformare din cauza lipitorilor alora….departarea noastra…plecarea ei.Cu cat inaintam mai mult in timp cu atat lucrurile deveneau mai intunecate.Valurile de durere ma napadeau din nou. Cand ma gandeam cat de naiv am putut fi gandindu-ma ca in viitor poate eu si Bella vom fi impreuna…as fi facut-o atat de fericita!Dar acum viitorul pe care mi-l imaginasem incepuse sa devina negru.Mai intai au aparut niste pete de intuneric pana cand totul s-a transformat in bezna. Zilele treceau in acelasi mod.Charlie era ingrijorat ca Bella please dupa Cullen…si inca nu stia adevaratele motive pentru care sa fie ingrijorat. Bezna ma cuprinsese…traiam in ea, convietuiam in ea, ma obisnuisem cu ea.Acum era parte din mine. 2.Regasirea

Telefonul a sunat de doua ori. -Alo!raspunse Billy Banuiam ca era Charlie.In ultimele zile suna sa isi verse ingrijorarea.Si aveam dreptate. -S-a intors?!am auzit un strigat din bucatarie Billy a venit catre mine in scaunul cu rotile atat de fericit incat eram gata sa cred ca se va ridica si va dansa. -Sa intors baiete.Bella s-a intors.E acasa! -Intreaga!am completat eu. Fata mi se lumina, si la fel si inima.Prin bezna de nepatruns aparura niste raze de lumina.Billy era fericit pentru mine.Nu ma gandisem niciodata cat rau i-a facut sa ma vada in starea aia. Am fugit spre padure, gata sa ma transform. -Asteapta ,baiete!S-a intors cu familia Cullen!!! M-am oprit brusc.Mdeah….nu ma gandisem la acest amanunt.Nu eram gata sa dau ochii cu el fara sa incalc tratatul si sa il sfasii in mii de bucati pentru ce ii facuse Bellei.M-am intors in casa.Asteptam cu nerabdare ca ea sa vina, pentru ca eram sigur ca va veni. Dar zilele au trecut ,iar ea nu dadea niciun semn. -Cullen nu o lasa!ma gandeam furios in sinea mea.Lipitoare nenorocita!Simteam ca incepeam sa tremur din cauza furiei care imi cobora pe sira spinarii.M-am dus in garaj, am scos motocicletele si le-am pus in camioneta.Apoi am condus pana la Charlie acasa. -Jacob , baiete! Ma bucur sa te vad!Ai venit la Bella ,nu?Va trebui sa astepti pana se intoarce.A plecat cu… Si- a lasat capul in jos …nu mai era nevoie sa continue.Puteam vedea ca nici el nu suporta ideea ca Bella s-a impacat cu acel strigoi dezgustator. -Charlie, trebuie sa iti spun ceva.Acum cateva luni Bella a venit la mine cu doua motociclete pe care le-am reparat si folosit impreuna. Fiecare cuvant ma apasa pentru ca stiam ca am jurat sa pastrez secretul…stiam ca o tradez. Charlie casca ochii mari. -Le-ati folosit?Adica… -Am invatat-o sa mearga pe ea.Stiu ca nu e bine, de aceea am venit sa iti spun.Esti prietenul tatalui meu, te cunosc de cand eram copil…ma simteam prost sa…te mint in continuare. Minciuni dupa minciuni.Adevaratul motiv era acela ca vroiam ca Bella sa sufere.Sa sufere ca nu a fost in stare sa il infrunte pe Cullen si sa vina la mine.O iubeam!O iubeam mai mult ca orice! Dar in acel moment vroiam sa sufere. -Nu-mi vine sa cred!I-am spus de atatea ori!I-am spus… Charlie indruga o groaza de cuvinte fara sens.Am iesit incet si am asteptat-o pe Bella in padurea din spatele casei. Nu am avut mult de asteptat.Zgomotul masinii s-a auzit dupa cateva minute. Motocicletele stateau descoperite in curtea casei.Bella a palit cand le-a vazut..Pe fata ei se putea citi deceptia tradarii.Exact asta voiam.Era un instinct masochist ascuns in mine care vroia sa o faca sa sufere.A iesit din masina impreuna cu lipitoarea.Mirosul lui dezgustator imi ardea narile, dar se combina cu mirosul cald al Bellei.Mi-a fost atat de dor de ea!Dar nu trebuia sa uit ca nu venisem acolo numai pentru ea ci si ca sa ii transmit un mesaj lui Edward din partea haitei.

Se indreptau catre mine pe cararea ingusta.Ii asteptatm nemiscat incercand sa ascund batalia ce se dadea in sufletul meu.S-au oprit la o distanta destul de mare de mine.Mirosul lui era de nesuportat, dar trebuia sa ignor asta. -Bella, i-am spus eu uitandu-ma la strigoi. -De ce?Cum ai putut sa-mi faci una ca asta Jacob? Dezamagirea se simtea in tonul ei.Intr-un fel ma durea ca am dezamagit-o dar intr-un fel vroiam sa simta ce am simtit si eu cand nu a venit sa ma vada. -Asa e mai bine, am spus eu fara nicio expresie. -Ce vrea sa insemne asta?exploda ea.Vrei ca Charlie sa ma stranga de gat?Sau sa aiba un atac de cord cum a avut Harry?Indiferent de cat de furios esti pe mine,cum ai putut sa-i faci lui asta? Vorbele ei se infigeau adanc in mine, ca mii si mii de cutite. -N-a vrut sa raneasca pe nimeni-voia doar sa fii pedepsita ca sa nu mai ai voie sa iti petreci timp cu mine. Ah…uitasem.Trebuia sa o iau mai incet cu gandurile in preajma strigoiului.Dar ce cauta el acolo?Problema era intre mine si Bella.Mi-as fi dorit sa pot incalca trataul.Sa il pot omori chiar in acel moment. -Of!Jake!.Deja sunt pedepsita!De ce crezi ca nu am venit in La Push sa iti trag o mama de bataie pentru ca nu ai vrut sa vorbesti cu mine la telefon? Uitasem…incercase sa ma sune dar eu eram atat de furios incat nu am vrut sa aud de ea.Deci era pedepsita.Nu venise la mine pentru ca era pedepsita , nu pentru ca nu ii mai pasa.Bella mea inca mai simtea ceva pentru mine. -De asta?intrebai eu parandu-mi rau de ce am facut. -Credea ca eu nu te las , nu Charlie, imi continua gandul lipitoarea. Era deja enervant!Ma desparteau cativa centimetrii de el.Il puteam omori atat de usor! -Inceteaza!tipai eu din toti plamanii.Am tras aer in piept apoi am continuat.Deci sti deja de ce sunt aici? -Da,dar inainte sa incepi trebuie sa spun ceva. Incercam sa ma controlez…incercam sa nu ma napustesc asupra lui, sa nu-mi dezamagesc familia, prietenii… -Multumesc, spuse el sincer.Nu voi putea niciodata sa iti spun cat de recunoscator iti sunt.Iti raman dator pentru tot restul…existentei mele. Am ramas mut de uimire.Ma asteptam sa se napusteasca el asupra mea, sa ma atace ,iar eu sa fiu nevoit sa ma apar.Dar el ingreuna lucrurile ….multumindu-mi? Am schimbat o privire scurta cu Bella , dar ea era la fel de nedumerita ca si mine. -N-am facut-o de dragul tau,i-am aspuns sec. -Stiu, dar asta nu sterge toata recunostinta pe care o simt. O recunostinta care deja ma calca pe nervi. -Am crezut ca ar trebui sa stii, continua el.Daca e ceva ce pot sa fac pentru tine… Perfect .acum vroia sa infiripam o relatie de prietenie care sa sfideze toate legile.Yuuuhuuu. Cu toate ca…singurul lucru care l-ar putea face pentru mine ar fi sa o lase pe Bella…sa o lase sa fie fericita cu mine! -Asta nu e in puterea mea, zise el citindu-mi din nou gandurile. Treaba asta ma enerva din ce in ce mai mult -In a cui atunci?

-A ei.Invat repede Jacob Black, si nu fac aceasi greseala de doua ori.Raman pana imi ordona ea sa plec. -Mai vrei ceva, Jacob?Ai vrut sa imi creezi probleme –misiune indeplinita.Probabil Charlie ma va trimite la scoala militara.Dar asta nu ma va tine departe de Edward.Nimic nu ne poate desparti.Ce mai vrei? “Nimic nu ne poate desparti”…aceste cuvinte rasunau in mine ca un ecou dureros care ma secatuia pe dinauntru.Am incercat sa ma desprind , trecand la celalat motiv pentru care venisem. -Voiam sa le amintesc prietenilor tai strigoi cateva puncte cheie din tratatul pe care l-am semnat.Tratatul e singurul lucru care ma impiedica sa nu-i sfasii gatul chiar in clipa asta. -N-am uitat, zise strigoiul. -Ce puncte cheie, zise Bella in acelasi timp cu el. -In tratat se specifica foarte clar:daca vreunul din ei musca un om, armistitiul s-a terminat.Musca, nu ucide, i-am spus punand accentual pe cuvantul “musca” -Asta nu e treaba ta. Nu e treaba mea!Oare chiar nu ii mai pasa de sentimentele ce ne-au legat candva, oare chiar nimic nu mai conta acum ca el s-a intors?Petele de intuneric apareau din nou.Stiam ce urmeaza, mai trecusem prin asta .Dar acum stiam ca nu vor mai exista raze.Ca voi fi nevoit sa traiesc in bezna pentru tot restul vietii mele…pentru ca o pierdusem pe Bella…. nu mai era Bella mea. -Pe dracu nu…i-am zis eu nereusind sa-mi termin fraza. Spasmele ma cuprindeau…incepeam sa tremur, incercam sa ma controlez. -Jake ! Esti bine? -Atentie! Nu se controleaza! O avertiza strigoiul. Cum indraznea!Cum indraznea sa creada ca as rani-o pe ea vreodata! -Ah.Eu nu as rani-o niciodata. -BELLA!INTRA IN CASA IN CLIPA ASTA.Charlie era furios.A urmat o clipa de tacere… -La dracu’, zise Bella cu vocea tremuranda -Imi pare rau pentru asta.Si chiar imi parea.Trebuia sa fac tot ce pot, continuai…trebuia sa incerc. Mersi, zise ea pornind spre casa. -Inca un lucru, spuse strigoiul.Noi n-am gasit nicio urma de-a Victoriei pe teritoriul nostru.Voi ati gasit ceva? -Ultima oara a fost cand Bella era…plecata.I-am raspuns incercand sa- mi tin in frau durerea.Am lasat-o sa creada ca ne scapa.Strangeam cercul in jurul ei ca sa o atacam.Dar apoi a zbughit-o ca din cusca.Din cate ne dam seama a simtit mirosul femeiustii voastre. -Cand se intoarce, nu mai e problema voastra.Noi vom… -A omorat pe teritoriul nostrum.E a noastra! -BELLA!II VAD MASINA SI STIU CA ESTI PE ACOLO!DACA NU INTRI IN CASA INTR-UN MINUT..!Charlie tipa furios din nou. -Sa mergem! Zise strigoiul. -Bella s-a intors spre mine.Probabil aceea era ultima privire pe care am sa o mai vad vreodata.. -Imi pare rau, am incercat sa spun, dar durerea imi impiedica cuvintele. -Ai promis , zise ea.Ramanem prieteni nu-i asa?

-Stii ca am incercat sa-mi tin promisiunea, dar….nu stiu cum sa mai incerc.Nu acum… Durerea navalea in exteriorul meu..simteam ca o sa explodez -Mi-e dor de tine, i-am spus eu intinzandu-mi mana spre ea, dorindu-mi sa o mai pot atinge inca o data -Si mie, a rostit ea intinzandu-se spre mine Dar lipitoarea aia dezgustatoare nu a lasat-o.Pentru a nu stiu cata oara se punea intre noi. -E in regula, zise ea. -Nu , nu e. Simteam cum tensiunea mi se urca la cap. -Da-i drumul, am marait.Ea vrea! Am inceput sa tremur , facand doi pasi mari spre ei dar vocea lui Charlie imi atenua furia -ISABELLA SWAN! -Hai odata!Charlie e furios, zise ea panicata dupa care pleca spre casa imbratisata de acel strigoi fara inima. Nu exista cuvinte care sa poata exprima durerea din sufletul meu Durerea pe care am simtit-o cand am vazut-o suferind dupa el, durerea pe care am simtito cand a trebuit sa ne indepartam,durerea pe care am simtit-o cand ea a plecat…toate mi se pareau un nimic pe langa durerea pe care o simteam acum , cand stiam ca nu mai exista vreo speranta sa o mai vad vreodata, ca nu mai exista vreo speranta ca totul sa fie la fel.M-am scufundat in padure, ratacind o vreme.Petele de intuneric reveneau.Intram intro bezna din care stiam ca nu voi mai iesi vreodata.