Roy Arundhati - Dumnezeul Lucrurilor Mărunte.pdf

ARUNDHATI ROY (n.1961, Bengal) a studiat arhitectura la Delhi School Of Architecture, dar a devenit mai cunoscută prin scenariile ei de film care demascau injustiţiile societăţii indiene (In Which Annie Gives It Those Ones, Electric Moon). În 1997 a publicat prima ei carte, The God of Small Things, care s-a bucurat imediat de succes și a fost încununată în acelaşi an cu prestigiosul Booker Prize ( A r u n d h a t i Roy este prima scriitoare indiană rezidentă î n ț a r a n a t a lă şi prima femeie indiană care a câştigat acest premiu britanic). Amestecul de exotism, misticism şi istorie indiană, erotismul intens inserat in peisajul unei societăţi fracturate în caste şi condiţionate de prejudecăţi religioase, limbajul şi stilul inventiv, intensitatea poetică a prozei recomandă The God of Small Things drept un roman ambiţios si încântător. Celebritatea câştigată fulgerător şi fascinaţia exercitată de autoare i-au consolidat poziţia de publicistă şi militantă ecologistă, feministă, antinucleară, antiglobalizare.

2

ARUNDHATI ROY

Dumnezeul lucrurilor mărunte Traducere din englez de LUANA STOICA

Note de LUANA STOICA i ADELINA PATRICHI

3

Pentru Mary Roy, care m-a crescut. Care m-a învăţat să spun „Scuză-mă" înainte de a o întrerupe în Public. Care m-a iubit îndeajuns de mult pentru a-mi da drumul. Pentru LKC, care, ca şi mine, a supravieţuit. Nicicând nu va mai fi spusă vreo poveste de parca ar fi singura. JOHN BERGER

Murături & conserve Paradis

Luna mai este o lun torid şi în buşitoare în Ayemenem. Zilele sunt lungi şi umede. Râul seac şi ciori negre se îndoap cu fructe viu colorate de mango. în copaci nemişca i, de un verde pr fuit. Bananele roşii se coc. Fructele arborilor de pâine plesnesc. Muşte albastre dezm ate zumz ie leneş în aerul înmiresmat. Se lovesc buimace de geamuri translucide şi mor, z d rnicite greoi în soare. Nop ile sunt senine, dar cufundate în lene şi aştept ri mohorâte. La începutul lui iunie se stârneşte îns musonul de sud-vest şi urmeaz trei luni de vânt şi ap cu scurte r stimpuri de raze puternice şi scânteietoare de soare pe care copiii încânta i le prind ca s se joace cu ele. Regiunea se îmbrac într-un verde impudic. Limitele se pierd când gardurile de tapioca prind r d cini şi înfloresc. Zidurile de c r mid cap t culoarea muşchiului. Vrejurile de piper se încol cesc pe stâlpii de înalt tensiune. Plante ag toare s lbatice n v lesc prin malurile de laterit şi se revars pe drumurile inundate. B rcile asalteaz bazarurile. Iar peşti mici îşi fac apari ia în b ltoacele ce umplu gropile Ministerului Lucr rilor Publice de pe şosele. Când Rahel s-a întors la Ayemenem ploua. Funii argintii oblice izbeau în p mântul afânat, r v şindu-l ca rafalele de mitralier . Casa cea veche de pe deal îşi purta acoperişul abrupt, cu fronton, tras pe urechi ca o p l rie turtit .

4

Umezeala infiltrat din p mânt f cea ca zidurile n p dite de muşchi s devin moi şi pu in umflate. Gr dina s lbatic , invadat de b l rii, era plin de şoaptele şi forfota viet ilor m runte. In arboretul tân r un şarpe se freca de o piatr lucitoare. Broaşte-bou galbene str b teau pline de speran iazul înspumat în c utarea unei perechi. O mangust ud leoarc traversa ca o s geat aleea acoperit de frunze. Casa în sine p rea goal . Uşile şi ferestrele erau z vorâte. Veranda din fa pustie. F r urm de mobil . Dar Plymouth-ul azuriu, cu coada lui cromat de rândunic , era parcat înc afar , iar în untru Baby Kochamma mai era înc în via . Era m tuşa lui Rahel, sora cea mai mic a bunicului ei. Numele ei adev rat era Navomi, Navomi Ipe, dar to i îi spuneau Baby. A devenit Baby Kochamma când a ajuns destul de b trân s fie m tuş . Îns Rahel nu venise s o vad pe ea. Nici nepoata şi nici m tuşa nu-şi f ceau iluzii în aceast privin . Rahel venise s îşi vad fratele, pe Estha. Erau gemeni bivitelini. „Dizigo i" — aşa le spuneau doctorii. N scu i din ou diferite, dar fecundate simultan. Estha — Esthappen — era mai mare cu optsprezece minute. Nu sem naser niciodat prea mult, Estha şi Rahel, şi nici m car atunci când erau nişte copii cu bra e sub iri, cu piepturi plate, bântui i de viermi şi îndopa i cu Elvis Presley nu ap ruse obişnuitul „Cine e cine?" sau „Care e care?" din partea rudelor prea zâmbitoare sau a episcopilor ortodocşi siriaci care vizitau adesea casa din Ayemenem în c utare de dona ii. Confuzia s l şluia într-un loc mult mai profund şi mai tainic. În acei ani timpurii amorfi, când amintirea abia începuse, când via a era plin de începuturi şi f r de Sfârşituri, şi Totul era Pentru Totdeauna, Esthappen şi Rahel gândeau despre ei doi laolalt ca Eu, şi separat, individual, ca Noi. De parc ar fi fost o specie rar de siamezi, separa i fizic, dar cu identit i reunite. Acum, dup atâ ia ani, Rahel îşi mai amintea cum se trezise într-o noapte chicotind din cauza visului caraghios al lui Estha. Mai are şi alte amintiri pe care nu ar avea dreptul s le aib . Îşi aminteşte, de pild (deşi nu a fost acolo), ce i-a f cut lui Estha Omul Limonad Oranjad la Abhilash Talkies. Îşi aminteşte gustul sandvişurilor cu roşii — sandvişurile lui Estha, pe care Estha le-a mâncat — în Trenul Poştal înspre Madras. Iar acestea nu sunt decât lucrurile m runte. În orice caz, acum ea se gândeşte la Estha şi Rahel ca la Ei, deoarece, separat, ei doi nu mai sunt ceea ce Ei erau sau crezuser c ar fi. Vreodat . Vie ile lor au acum o m rime şi o form . Estha le are pe ale lui, Rahel pe ale ei. Muchii, Margini, Frontiere, rmuri şi Limite au ap rut ca o trup de troli la orizonturile lor distincte. Creaturi scunde cu umbre lungi, patrulând Cap tul Obscur. Semiluni blânde li s-au adunat sub ochi şi au vârsta pe care o avea

5

Ammu când a murit. Treizeci şi unu. Nu b trân . Nu tân r . Ci o vârst numai bun de tr it-murit. Mai-mai c s-au n scut într-un autobuz, Estha şi Rahel. Maşina cu care Baba, tat l lor, o ducea pe Ammu, mama lor, la spitalul din Shillong s îi nasc pe ei a r mas în pan pe drumul şerpuitor al planta iei de ceai din Assam. Au abandonat maşina şi au oprit un autobuz aglomerat de transport în comun. Cu în elegerea stranie a celor foarte s raci fa de cei înst ri i în compara ie cu ei, sau poate doar pentru c au v zut cât de avansat era sarcina lui Ammu, pasagerii care şedeau pe scaune au f cut loc cuplului şi, pe toat durata c l toriei, tat l lui Estha şi Rahel a trebuit s in burta mamei lor (cu ei în ea) ca s nu vibreze. Asta era înainte ca ei s divor eze şi Ammu s se întoarc s locuiasc în Kerala. Dup Estha, dac s-ar fi n scut în autobuz, ar fi primit dreptul de-a c l tori gratis pentru tot restul vie ii. Nu era clar de unde avea o asemenea informa ie sau cum de ştia el lucrurile astea, dar ani de zile gemenii au nutrit un uşor resentiment fa de p rin ii lor fiindc îi privaser de c l torii gratuite pe via cu autobuzul. Şi mai credeau c , dac ar fi fost omorâ i pe o trecere de pietoni, Guvernul lear fi pl tit cheltuielile de înmormântare. Aveau convingerea nestr mutat c pentru asta erau trecerile de pietoni. Funeralii gratuite. Desigur, nu existau treceri de pietoni pe care s fii omorât în Ayemenem, nici m car în Kottayam, care era oraşul cel mai apropiat, dar v zuser câteva de la fereastra autoturismului când fuseser la Cochin, situat la dou ore de mers cu maşina. Guvernul nu a pl tit niciodat funeraliile lui Sophie Mol pentru c ea nu a fost omorât pe o trecere de pietoni. A fost înmormântat în Ayemenem, în biserica veche cu zugr veal nou . Era verişoara Iui Estha şi a lui Rahel, fiica unchiului lor Chacko. Venise în vizit din Anglia. Estha şi Rahel aveau şapte ani când a murit ea. Sophie Mol avea aproape nou . A avut un sicriu special de copil. C ptuşit cu satin. Mânerele de alam str luceau. Z cea în pantalonii ei evaza i, galbeni, cu p rul prins într-o panglic şi cu gentu a ei şic Fabricat -în-Anglia. Avea fa a palid şi la fel de zbârcit ca un deget de sp l toreas inut prea mult în ap . Congrega ia s-a adunat în jurul sicriului şi biserica cea galben s-a umplut ca un gâtlej de sunetele cântecului trist. Preo ii cu b rbi cârlion ate b l ng neau vase cu t mâie ag ate în lan uri şi nu le-au zâmbit niciodat copiilor, aşa cum f ceau în duminicile obişnuite. Lumân rile lungi de la altar erau aplecate. Cele scurte nu. O femeie b trân , pretinzându-se a fi o rud îndep rtat (pe care nu o recunoştea nimeni), dar care se ivea adesea în preajma mor ilor la funeralii (o dependent de înmormânt ri? o necrofil latent ?), a pus colonie pe un tampon

6

de vat şi, cu un aer pios şi uşor provocator, a tamponat cu el fruntea lui Sophie Mol. Sophie Mol mirosea a colonie şi a lemn de coşciug. Margaret Kochamma, mama englezoaic a lui Sophie Mol, nu îl l sa pe Chacko, tat l biologic al lui Sophie Mol, s o cuprind cu bra ul pentru a o alina. Familia st tea strâns laolalt . Margaret Kochamma, Chacko, Baby Kochamma şi, lâng ea, cumnata ei, Mammachi bunica lui Estha şi a lui Rahel (şi a lui Sophie Mol). Mammachi era aproape oarb şi purta ochelari fumurii ori de câte ori ieşea din cas . Lacrimile i se prelingeau dind r tul lor şi îi tremurau pe obraz ca stropii de ploaie pe marginea acoperişului. Chacko era singurul fiu al lui Mammachi. Propria ei durere o ap sa. A lui o devasta. Deşi lui Ammu, Estha şi Rahel li s-a permis s asiste la înmormântare, au fost puşi s stea separat, nu cu restul familiei. Nimeni nu se uita la ei. În biseric era cald şi marginile calelor se uscau şi se curbau. O albin murise într-o floare din sicriu. Mâinile lui Ammu tremurau şi o dat cu ele c r ulia ei de rug ciuni. Avea pielea rece. Estha st tea lâng ea, cu greu treaz, cu ochii sticlindu-i dureroşi, cu obrajii arzând lipi i de bra ul tremurând al lui Ammu, care inea cartea de rug ciuni. Rahel, pe de alt parte, era cum nu se poate mai treaz , extrem de vigilent şi de fragil din pricina epuiz rii de dup lupta cu Via a Adev rat . Observ c Sophie Mol era treaz la înmormântarea ei. I-a ar tat lui Rahel dou lucruri. Primul Lucru era domul înalt, proasp t vopsit, al bisericii galbene, pe care Rahel nu îl privise niciodat din interior. Era vopsit în albastru-azuriu, cu nori purta i de vânt şi minuscule avioane cu reac ie vâjâind, l sând în urm dâre albe ce se intersectau în nori. Este drept (şi trebuie men ionat) c ar fi fost mai uşor s observi lucrurile acestea z când într-un sicriu privind în sus decât stând în picioare în stran , înconjurat de şolduri triste şi c r i de rug ciuni. Rahel se gândi la acel cineva care îşi d duse osteneala s se urce acolo sus cu nişte cutii de vopsea — alb pentru nori, albastru pentru cer, argintiu pentru avioane — şi pensule, şi solvent. Îşi imagin acolo sus pe cineva ca Velutha, cu trupul gol şi str lucitor, stând pe o scândur , leg nându-se de pe schela din domul înalt al bisericii, pictând avioane argintii pe un cer albastru de biseric . Se gândi la ce s-ar întâmpla dac ar ceda frânghia. Şi-l imagin picând ca o stea întunecat din cerul pe care îl zugr vise. Z când zdrobit pe pardoseala fierbinte a bisericii, sângele întunecat rev rsându-i-se din craniu ca un secret. La momentul acela, Esthappen şi Rahel descoperiser deja c lumea avea alte metode de a-i zdrobi pe oameni. Erau deja familiariza i cu mirosul. Dulceaggre os. Ca trandafirii vechi în b taia vântului. Lucrul al Doilea pe care Sophie Mol i-l ar t lui Rahel fu puiul de liliac. În timpul slujbei de înmormântare, Rahel privi un liliac mic, negru, urcânduse pe costisitorul sari negru de doliu al lui Baby Kochamma cu nişte gheru e lipicioase, uşor curbate. Când ajunse la locul dintre sari şi bluz , cuta ei de triste e, mijlocul ei gol, Baby Kochamma ip şi lovi aerul cu cartea ei de

7

rug ciuni. Cântecul se întrerupse cu un „Ceeste? Ces-a- întâmplat?" şi pentru un fâlfâit-îmbl nit şi un lovit-de-sari. Preo ii trişti îşi şterser b rbile cârlion ate cu degete purtând inele de aur de parc p ianjeni ascunşi ar fi esut pânze subite în ele. Puiul de liliac zbur în înalt şi se transform într-un avion cu reac ie f r dâr în zigzag. Doar Rahel observ tumba secret a lui Sophie Mol în sicriu. Cântecul cel trist reîncepu şi cântar de dou ori acelaşi verset trist. Şi, o dat în plus, biserica cea galben se umplu de voci ca un gâtlej. Când coborâr sicriul lui Sophie Mol în p mânt, în micul cimitir din spatele bisericii, Rahel ştia c ea nu era înc moart . Auzise (în locul lui Sophie Mol) sunetele stinse ale noroiului roşu şi sunetele dure ale lateritului portocaliu care strica lacul lucios al sicriului. Auzi bubuiturile înfundate prin lemnul şlefuit al sicriului, prin c ptuşeala de satin a sicriului. Vocile triste ale preo ilor estompate de noroi şi lemn. Încredin m mâinilor tale, Tat atotmilostiv, Sufletul acestui copil al nostru plecat, Şi încredin m p mântului trupul ei, P mânt în p mânt, cenuş în cenuş , rân în

rân .

În p mânt, Sophie Mol ip şi sfâşie satinul cu din ii. Dar nu po i auzi ipetele prin p mânt şi piatr . Sophie Mol a murit pentru c nu a putut respira. Înmormântarea ei a ucis-o. r în r în r în ar în r. Pe piatra ei funerar scria O Raz de Soare D ruit Nou Prea Pu in. Ammu explic ulterior c Prea Pu in însemna Pentru Prea Pu in Timp. Dup înmormântare, Ammu îi duse din nou pe gemeni la sec ia de poli ie din Kottayam. Locul le era familiar. Petrecuser acolo o bun parte din ziua precedent . Anticipând duhoarea p trunz toare, înec cioas , de urin veche care se degaja din pere i şi mobilier, îşi inur n rile strânse cu mult înainte ca mirosul s se fac sim it. Ammu întreb de şeful sec iei de poli ie şi, când fu condus în biroul acestuia, îi spuse c se f cuse o greşeal îngrozitoare şi c dorea s dea o declara ie. Ceru s îl vad pe Velutha. Musta a inspectorului Thomas Mathew frem ta ca aceea a prietenosului maharajah de la Air India, dar ochii îi erau şire i şi lacomi. — Este pu in cam târziu pentru toate acestea, nu crede i ? spuse el. Vorbea dialectul aspru din Kottayam al limbii malayalami. în timp ce vorbea, privirea i se pironi pe sânii lui Ammu. Spuse c poli ia ştia tot ce trebuia s ştie şi c poli ia din Kottayam nu lua depozi ii de la veshyas sau de la copiii lor nelegitimi. Ammu spuse c o privea pe ea personal. Inspectorul Thomas Mathew

8

ieşi de dup birou şi se apropie de Ammu cu bastonul de cauciuc. — Dac aş fi în locul dumitale, spuse el, m-aş duce cuminte acas . Apoi îi lovi uşor sânii cu bastonul. Uşor. Tap, tap. De parc ar fi ales fructe de mango dintr-un coş. Ar tându-le pe cele pe care le dorea ambalate şi duse la el. Inspectorul Thomas Mathew p rea s ştie pe cine putea alege şi pe cine nu. Poli iştii au acest instinct. În spatele lui, pe o tabl roşu cu albastru scria: Polite e Obedien Loialitate Inteligen inut Informa ii Eficien . Când au p r sit sec ia de poli ie, Ammu plângea, aşa c Estha şi Rahel n-au întrebat-o ce înseamn veshya. Şi nici nelegitim. Era prima dat când îşi vedeau mama plângând. Nu suspina. Chipul îi era încremenit, dar lacrimile îi şiroiau din ochi şi i se prelingeau pe obrajii împietri i. I-a îngrozit pe gemeni. Lacrimile lui Ammu f ceau real tot ceea ce pân atunci p ruse ireal. S-au întors la Ayemenem cu autobuzul. Taxatorul, un b rbat scund, în kaki, a alunecat spre ei pe balustrada autobuzului. Şi-a proptit şoldurile osoase de sp tarul unui scaun şi şia c nit cleştele de taxat spre Ammu. Încotro? voia s însemne c nitul. Rahel putea s simt mirosul teancului de bilete de autobuz şi acreala barelor de o el pe mâinile taxatorului. — E mort, îi şopti Ammu. L-am ucis. — Ayemenem, spuse iute Estha, înainte ca omul s îşi piard r bdarea. Scoase banii din poşeta lui Ammu. Conductorul îi d du biletele. Estha le îndoi cu grij şi le puse în buzunar. Apoi, cu mânu ele lui mici, îşi cuprinse mama încremenit şi înl crimat . Dou s pt mâni mai târziu, Estha fu Returnat. Ammu a fost silit s îl trimit înapoi la tat l lor, care demisionase la vremea aceea din postul lui izolat de pe planta ia de ceai din Assam şi se mutase în Calcutta s lucreze pentru o companie care producea negru de fum. Se rec s torise, se l sase de b ut (mai mult sau mai pu in) şi nu mai avusese decât recidive ocazionale. Estha şi Rahel nu se mai v zuser de atunci. Iar acum, dup dou zeci şi trei de ani, tat l lor îl re-Returnase pe Estha. ÎI trimisese înapoi la Ayemenem cu o valiz şi o scrisoare. Valiza era plin cu haine noi, elegante. Baby Kochamma îi ar t lui Rahel scrisoarea. Era acoperit de un scris aplecat, feminin, de pension de maici, îns semn tura de dedesubt era a tat lui lor. Sau cel pu in numele era al lui. Rahel nu ar fi recunoscut semn tura.

9

Scrisoarea spunea c el, tat l lor, îşi p r sise slujba de la fabrica de negru de fum şi emigra în Australia, unde primise un post de şef al pazei la o fabric de ceramic , şi c nu îl putea lua pe Estha cu el. Dorea numai bine tuturor celor din Ayemenem şi spunea c avea s îl caute pe Estha dac se reîntorcea vreodat în India, ceea ce, continua el, era destul de pu in probabil. Baby Kochamma îi spuse lui Rahel c , dac dorea, putea s p streze scrisoarea. Rahel o puse înapoi în plic. Hârtia se înmuiase şi se îndoia ca pânza. Uitase cât de umed putea fi aerul musonic din Ayemenem. Dulapurile umflate scâr âiau. Ferestrele închise se deschideau brusc. C r ile deveneau moi şi cre e între coperte. Insecte ciudate ap reau seara precum ideile şi ardeau pe becurile slabe de 40 de wa i ale lui Baby Kochamma. În timpul zilei, cadavrele lor crocante, incinerate, împânzeau podeaua şi pervazurile ferestrelor, şi pân s le m ture Kochu Maria în f raşul ei de plastic aerul mirosea a Ceva Ars. Nu se schimbase, Ploaia de Iunie. Z gazurile cerului se deschiseser şi apa r p ia în jos, revigorând fântâna cea veche şi refractar , acoperind cu muşchi verde cocina lipsit de porci, ciuruind b l i liniştite, de culoarea ceaiului, tot aşa cum memoria asalteaz înc min ile de culoarea ceaiului. Iarba p rea satisf cut şi de un verde ud. Râme fericite mişunau movulii în noroi. Urzici verzi încuviin au din cap. Copacii se îndoiau. Ceva mai încolo, în vânt şi ploaie, pe malurile râului, în întunericul brusc, prevestitor de furtun al zilei, Estha se plimba. Purta un tricou roz ca zmeura zdrobit , mai închis acum de ud ce era, şi ştia c Rahel venise. Estha fusese întotdeauna un copil liniştit, aşa c nimeni nu putea indica cu o cât de mic precizie când anume (anul, dac nu luna sau ziua) încetase s vorbeasc . Încetase s vorbeasc pur şi simplu, atâta tot. Adev rul este c nu exista un „când anume". Fusese o izolare şi o închidere în sine treptat . O cufundare în t cere abia observabil . De parc ar fi epuizat subiectele de conversa ie şi nu mai avea nimic de spus. Şi totuşi, t cerea lui Estha nu era niciodat penibil . Niciodat deranjant . Niciodat zgomotoas - Nu era o t cere acuzatoare, protestatar , ci un fel de eschivare — hibernare, echivalentul psihologic a ceea ce fac peştii dipnoi pentru a trece cu bine de sezonul secetos, cu deosebirea c în cazul lui Estha sezonul secetos ar ta de parc ar fi urmat s dureze o veşnicie. În timp, dobândise capacitatea de-a se pierde în decor sau oriunde s-ar fi aflat — rafturi de c r i, gr dini, perdele, praguri, str zi — de-a p rea inanimat, aproape invizibil pentru ochiul neavizat. Str inilor le trebuia de obicei ceva vreme pentru a-l remarca, asta chiar şi atunci când se aflau în aceeaşi înc pere cu el. Le trebuia şi mai mult s remarce c nu vorbea niciodat . Unii nici m car nu ajungeau s o remarce. Estha ocupa foarte pu in loc pe lume. Dup

înmormântarea lui Sophie Mol, când Estha fu Returnat, tat l lor îl

10

trimise la o şcoal de b ie i din Calcutta. Nu era un elev excep ional, dar nici r mas în urm nu era sau prea slab la vreo materie. Un elev mediocru, sau Lucrare satisf c toare erau comentariile obişnuite pe care le consemnau profesorii în Situa ia Şcolar Anual a lui Estha. Nn particip la Activit ile de Grup era o alt plângere frecvent . Deşi nu spuneau niciodat ce anume însemnau „Activit ile de Grup". Estha termin şcoala cu rezultate mediocre, dar refuz s mearg la colegiu. În schimb, spre marea dezam gire ini ial a tat lui şi a mamei sale vitrege, începu s fac treburile casei. De parc încerca, în felul lui, s îşi câştige traiul. M tura, freca pe jos şi sp la toate rufele. Înv s g teasc şi s cumpere legumele. Vânz torii din bazar, posta i în spatele piramidelor de legume unse, lucioase, ajunser s îl recunoasc şi s se ocupe de el în mijlocul zarvei f cute de ceilal i clien i ai lor. Îi d deau cutii de film ruginite în care s pun legumele alese. El nu se târguia niciodat . Ei nu îl înşelau niciodat . Dup ce legumele erau cânt rite şi achitate, i le aşezau în coşurile de cump r turi, din plastic roşu (cepele la fund, vinetele şi roşiile deasupra), întotdeauna cu o mân de coriandru şi un pumn de ardei verzi iu i gratis. Estha le aducea acas cu tramvaiul aglomerat. Un balon t cut plutind pe o mare de zgomote. La vremea prânzului, când voia ceva, se ridica şi se servea singur. T cerea, o dat ivit , r mase şi se r spândi în Estha. Porni din cap şi îl înv lui în bra ele-i lipicioase. Îl leg na în ritmul unei b t i de inim arhaice, fetale. Îşi întindea tentaculele tainice pline de ventuze ce înaintau încetul cu încetul prin ungherele craniului lui Estha, aspirându-i suişurile şi coborâşurile memoriei, dislocând fraze vechi, m turându-i-le de pe vârful limbii. Îi dezbr ca gândurile de cuvintele care le descriau şi le l sa curate şi goale. Inarticulabile. Amor ite. Şi de aceea, pentru cineva din afar , poate abia existente acolo. Încetul cu încetul, de-a lungul anilor, Estha se retrase din lume. Se obişnui cu caracati a neliniştit care tr ia în untrul lui şi îşi scuipa tranchilizantul de cerneal peste trecutul lui. Cu timpul, motivul t cerii sale fu disimulat, înmormântat undeva adânc în cutele alin toare ale faptului în sine. Când Khubchand, corcitura sa iubit , oarb , incontinent , în vârst de şaptesprezece ani, decise s îşi regizeze o moarte chinuitoare, prelungit , nenorocit , Estha îl îngriji pe parcursul calvarului ultim de parc propria lui via ar fi depins cumva de asta. În ultimele luni de via , Khubchand, care avea cele mai bune inten ii, dar cea mai imprevizibil b şic , se târa pân la uşi a cu balamale f cut în partea de jos a uşii ce d dea spre gr dina din spate. Îşi împingea capul prin ea şi urina nesigur, galben-închis, în untru. Apoi, cu b şica goal şi conştiin a curat , privea c tre Estha cu ochi verzi opaci care îi st teau în craniul c runt ca nişte bazine tulburi şi îşi croia împleticit drum înapoi pe perna umed , l sând pe podea urme ude. În timp ce Khubchand z cea muribund pe perna lui, Estha putea s vad fereastra dormitorului reflectat în testiculele lui netede, violacee. Şi cerul de dincolo de ea. Şi, o dat , o pas re care îl travers în zbor. Pentru Estha — îmbibat de mirosul de trandafiri vechi, însângera i de

11

amintirile unui om zdrobit —, faptul c ceva atât de fragil, atât de insuportabil de delicat supravie uise, c îi fusese permis s existe, era un miracol. O pas re în zbor reflectat în testiculele unui câine b trân. Îl f cu s zâmbeasc sonor. Dup moartea lui Khubchand, Estha îşi începu plimb rile. Umbla ore în şir. La început, patrul doar prin împrejurimi, dar încetul cu încetul se avânt tot mai departe şi mai departe în câmp. Oamenii se obişnuir s îl vad pe drum. Un b rbat bine îmbr cat, cu mers t cut. Chipul îi deveni întunecat şi c lit de vreme. Aspru. Ridat de soare. începu s par mai în elept decât era în realitate. Ca un pescar în oraş. Purtând în el secretele m rii. Acum, c fusese re-Returnat, Estha umbla prin tot Aye- menemul. În unele zile, umbla de-a lungul malurilor râului ce mirosea a fecale şi pesticide cump rate din împrumuturile B ncii Mondiale. Majoritatea peştilor muriser . Cei care supraviețuiser aveau înot toarele putrezite şi furuncule interne ce supurau. În alte zile, umbla de-a lungul drumului. Pe lâng casele noi, proasp t „coapte", glazurate, pe bani din Golf, construite de asistente medicale, zidari, bobinatori şi func ionari de banc ce munciser din greu şi f r bucurie în locuri îndep rtate. Dincolo de casele mai vechi, pline de resentimente, înverzite de invidie, chircindu-se pe aleile private, printre arborii particulari de cauciuc. Fiecare dintre ele un domeniu în deriv cu o istorie personal . Trecu pe lâng şcoala din sat construit de str bunicul lui pentru copiii paria. Pe lâng biserica galben a lui Sophie Mol. Pe lâng Clubul de Kung Fu al Tineretului din Ayemenem. Pe lâng Gr dini a Muguri Fragezi (pentru Tangibili), pe lâng magazinul pe cartele care vindea orez, zah r şi banane ce spânzurau în ciorchini galbeni de acoperiş. Reviste erotice ieftine despre duhuri sexuale fictive din India de Sud erau prinse cu cârlige de rufe de funii ce atârnau din tavan. Se r suceau leneş în briza cald , ispitindu-i cump r torii oneşti de ra ii cu str fulger ri de femei coapte, goale, întinse în bazine cu sânge artificial. Uneori, Estha trecea pe lâng Lucky Press — tipografia b trânului Tovar ş K. N. M. Pillai, pe vremuri biroul Partidului Comunist din Ayemenem, unde se ineau întrunirile din miez de noapte ale studen ilor şi se tip reau şi distribuiau manifeste cu versurile a â toare ale cântecelor Partidului Marxist. Steagul care flutura pe acoperiş era acum bo it şi vechi. Roşul se decolorase. Tovar şul Pillai în persoan ieşea diminea a într-o vest îng lbenit , cu testiculele profilândui-se prin mundu-ul alb, moale. Se ungea cu ulei cald de cocos picant, fr mânt ndu-şi carnea b trân , flasc , ce îi spânzura în voie de pe oase, ca o gum de mestecat. Locuia acum singur. So ia lui, Kalyani, murise de cancer ovarian. Fiul lui, Lenin, se mutase în New Delhi, unde era prestator de servicii pentru ambasade str ine. Dac , la trecerea lui Estha, Tovar şul Pillai era afar din cas şi se ungea, obişnuia s îl salute.

12

Estha Mon! striga el, cu glasul lui înalt pi ig iat, devenit dogit şi fibros, ca trestia de zah r jupuit de coaj . Bun diminea a! Plimbarea dumitale zilnic ? Estha trecea pe lâng el, nici b d ran, nici politicos. Ci doar t cut. Tovar şul Pillai se plesnea peste tot pentru a-şi pune sângele în mişcare. Nu putea spune dac Estha îl recunoştea sau nu dupâ atâ ia ani. Nu c i-ar fi p sat în mod deosebit. Deşi rolul lui în toat povestea nu fusese nici pe departe unul mic, Tovar şul Pillai nu se sim ea în mod personal responsabil în vreun fel de cele întâmplate. Îşi alunga din minte întreaga chestiune ca pe o Consecin Inevitabil a Politicii Necesare. Vechea poveste cu omleta şi ou le. Dar pe atunci Tovar şul K. N. M. Pillai era, în esen , un om politic. Un omletist profesionist. Umbla prin lume ca un cameleon. Ne- dându-se niciodat în vileag, nep rând niciodat c sar ascunde. Ieşind neatins din haos. Era prima persoan din Ayemenem care auzise de întoarcerea lui Rahel. Vestea nu îl tulburase, cât îi trezise curiozitatea. Estha era aproape un str in pentru Tovar şul Pillai. Expulzarea lui din Ayemenem fusese atât de neaşteptat şi de neceremonioas , şi atât de demult. Pe Rahel îns , Tovar şul Pillai o cunoştea bine. O v zuse crescând. Se întreba ce o adusese înapoi. Dup atâ ia ani. În capul lui Estha fusese linişte pân la venirea lui Rahel. Ea adusese cu sine sunetul trenurilor ce trec şi lumina şi umbra ce te înv luie dac ai un loc la fereastr . Lumea, z vorât ani de zile, îl asalta din nou şi acum Estha nu se putea auzi pe el însuşi din cauza zgomotului. Trenuri. Trafic. Muzic . Bursa. Un baraj cedase şi apele s lbatice m turau într-un vârtej tot ce le ieşea în cale. Comete, viori, parade, singur tate, nori, b rbi, bigo i, liste, steaguri, cutremure, disperare, toate fur m turate într-un vârtej haotic. Iar Estha, mergând pe malul râului, nu putea sim i umezeala ploii sau tremurul brusc al c elului înghe at care îl adoptase temporar şi care schel l ia lâng el. Trecu pe lâng b trânul mangostan şi o lu în sus, pe marginea unui pinten de laterit care ieşea din apele râului. Se l s pe vine şi se leg n în ploaie. Noroiul ud de sub t lpile lui scotea sunete brute, înfundate. C elul înfrigurat tremura — şi privea. Baby Kochamma şi Kochu Maria, buc t reasa cu inima acrit , irascibil , pitic , erau singurele persoane care mai r m seser în Casa din Ayemenem când Estha fusese re-Returnat. Mammachi, bunica lor, murise. Chacko tr ia acum în Canada şi conducea o afacere falimentar cu antichit i. Cât despre Rahel. Dup moartea lui Ammu (dup ultima ei venire la Ayemenem, umflat de cortizon şi cu un şuierat în piept care suna ca un b rbat îndep rtat care strig ), Rahel fu purtat de val. Dintr-o şcoal în alta. Îşi petrecea vacan ele în Ayemenem, ignorat în mare m sur de Chacko şi Mammachi (îmblânzi i de necazuri, cufunda i în nenorocirea lor ca un cuplu de be ivi într-o cârcium ) şi

13

ignorând-o din plin pe Baby Kochamma. În chestiunile legate de creşterea lui Rahel, Chacko şi Mammachi încercau, dar f r s reuşeasc . Îi asigurau cele necesare (hran , îmbr c minte, taxe), dar renun ar s îşi mai dea interesul. Pierderea lui Sophie Mol p şea încet în jurul Casei din Ayemenem ca o entitate t cut în şosete. Se ascundea în c r i şi în mâncare. În cutia viorii lui Mammachi. În crusta r nilor de pe gambele lui Chacko, pe care el le zgând rea neîncetat. În picioarele lui molatece, de femeie. Este curios cum, uneori, amintirea mor ii tr ieşte cu mult mai mult decât amintirea vie ii pe care a furat-o. În decursul anilor, în timp ce amintirea lui Sophie Mol (C utatoarea micilor înv turi: Unde se duc p s rile b trâne s moar ? De ce acelea moarte nu cad din cer ca pietrele? Vestitoarea realit ii dure: Sunte i amândoi cu totul str ini, iar eu sunt doar pe jum tate astfel. Guru-ul sângelui închegat: Am v zut intr-un accident un om cu globul ocular leg nându-se la cap tul unui nerv, ca un yo-yo) se stingea treptat, Pierderea lui Sophie Mol deveni viguroas şi vie. Era mereu acolo. Ca un fruct în plin sezon. În fiecare anotimp. La fel de permanent ca o slujb guvernamental . O c l uzi pe Rahel prin copil rie (din şcoal în şcoal ) în vârsta adult . Rahel a fost trecut pentru prima dat pe lista neagr la m n stirea Nazareth, la vârsta de unsprezece ani, când a fost prins în afara por ii gr dinii Directoarei ei, decorând cu floricele un morman de b ligar proasp t de vac . La Adunarea din diminea a zilei urm toare a fost pus s caute în dic ionarul Oxford cuvântul depravare şi s îi citeasc cu glas tare în elesul. „Calitatea sau starea de a fi depravat sau corupt", citi Rahel, cu un şir de c lug ri e cu gura sever aşezate în spatele ei şi o mare de chipuri de şcol ri e chicotind în fa . „Însuşire pervertit : Perversiune moral ; Corupere înn scut a naturii umane datorat p catului originar; Atât alesul, cât şi cel neales vin pe lume într-o stare de total d. şi alienare de Dumnezeu şi, de la sine, nu pot face altceva decât s p c tuiasc . J. H. Blunt." Şase luni mai târziu fu exmatriculat dup plângeri repetate venite din partea fetelor mai mari. Era acuzat (oarecum pe drept) c s-ar fi ascuns în spatele uşilor şi s-ar fi izbit inten ionat de cele mai mari decât ea. Interogat de Directoare cu privire la comportamentul ei (luat cu frumosul, b tut cu nuiaua, înfometat ), recunoscu în cele din urm c o f cuse pentru a afla dac sânii dor. În acea institu ie creştin , sânii nu erau recunoscu i. Nu erau considera i a exista or, dac nu existau, puteau ei s doar ? Aceasta a fost prima din cele trei exmatricul ri. A doua pentru fumat. A treia pentru a fi dat foc cocului fals al Directoarei, pe care Rahel m rturisi, sub constrângere, c îl furase. În fiecare dintre şcolile frecventate, profesorii notau c ea: Era un copil extrem de politicos. Nu avea prieteni. P rea s fie o form solitar , civil , de corupere. Şi tocmai din acest motiv, fur cu to ii de acord (savurându-şi dezaprobarea didactic , atingând-o cu limbile, sugând-o ca pe o acadea) — cu atât mai grav .

14

Era, îşi şoptir ei unul altuia, de parc nu ar fi ştiut cum s fie fat . Nu erau prea departe de adev r. În mod straniu, neglijarea p rea s se fi concretizat într-o eliberare accidental a spiritului. Rahel crescu f r instructaj. F r cineva care s îi aranjeze o c s torie. F r cineva care s îi asigure o dot şi, de aceea, f r un so obligatoriu la orizont. Aşa c , atâta vreme cât nu f cea valuri în privin a asta, era liber s îşi desf şoare propriile anchete: în privin a sânilor şi a cât de mult dor. A cocurilor false şi a cât de bine ard. În privin a vie ii şi a modului în care trebuie tr it . Când termin şcoala, câştig admiterea într-un colegiu mediocru de arhitectur din Delhi. Nu era rodul vreunui interes special în arhitectur . De fapt, nici m car al unuia superficial. Se întâmplase pur şi simplu s dea examenul de intrare şi se întâmplase s îl ia. Comisia fusese impresionat mai curând de dimensiunea (enorm ) decât de m iestria schi elor ei de naturi moarte în c rbune. Liniile neglijente, nechibzuite fur greşit interpretate drept siguran artistic , deşi, în realitate, creatoarea lor nu era artist . Petrecu opt ani în colegiu f r a-şi termina ultimul an de studii şi f r a-şi lua diploma. Taxele erau mici şi nu era greu s î i asiguri existen a locuind la c min, mâncând la cantina studen easc subven ionat , mergând rar la cursuri, lucrând în schimb ca desenator la firme obscure de arhitectur care exploatau for a de munc ieftin a studen ilor pentru a le face desenele de prezentare şi pentru a da vina pe ei atunci când lucrurile ieşeau prost. Ceilal i studen i, mai ales b ie ii, erau intimida i de spiritul rebel şi lipsa aproape încrâncenat de ambi ie ale lui Rahel. O l sar singur . Nu fu invitat niciodat în casele lor frumoase sau la petrecerile lor zgomotoase. Chiar şi profesorii ei erau pu in circumspec i în ceea ce o privea — planurile ei de construc ie bizare, nepractice, prezentate pe hârtie cafenie ieftin , indiferen a ei la criticile lor pasionate. Le scria din când în când lui Chacko şi Mammachi, dar nu s-a întors niciodat la Ayemenem. Nici atunci când a murit Mammachi. Nici atunci când Chacko a emigrat în Canada. Pe când era la Şcoala de Arhitectur , l-a cunoscut pe Larry McCaslin, venit la Delhi ca s adune material pentru teza lui de doctorat despre Eficien a energiei în arhitectura na ional . El o remarc prima dat pe Rahel la biblioteca şcolii şi apoi, din nou, câteva zile mai târziu, în Pia a Khan. Era în blugi şi cu un tricou alb. O bucat de cuvertur veche în petice, prins în nasturi în jurul gâtului, trena în urma ei ca o cap . Îşi legase p rul rebel la spate, c s par drept, deşi nu era. Un diamant minuscul sclipea într-o nar . Avea cla- vicule aberant de frumoase şi o alur atletic pl cut . Are o poezie a ei, îşi spuse Larry McCaslin şi o urm ri într-o libr rie în care nici unul dintre ei nu se uit la c r i. Rahel se l s purtat în c snicie aşa cum migreaz pasagerul c tre locul liber dintr-o sal de aşteptare de la aeroport. Din dorin a de A Sta Jos. Se întoarse cu el

15

la Boston. Când Larry îşi inea nevasta în bra e, cu obrazul ei pe inima lui, era suficient de înalt pentru a-i vedea creştetul capului, cascada întunecat a p rului. Când îi punea degetul aproape de col ul gurii, putea s simt un puls aproape imperceptibil. Îi adora loca ia. Şi tres rirea abia sim it , nesigur , imediat sub piele. O atingea, o asculta cu ochii, ca un tat în devenire care îşi simte pruncul nen scut lovind în uterul mamei sale. O inea de parc ar fi fost un dar. Dat lui în dragoste. Ceva t cut şi mic. Insuportabil de pre ios. Dar atunci când f cea dragoste cu ea era jignit de ochii ei. Se purtau de parc ar fi apar inut altcuiva. Cuiva care privea. Privea pe fereastr la mare. La o barc pe râu. Sau la un trec tor în cea , cu o p l rie. Era exasperat, deoarece nu ştia ce însemna privirea aceea. O plasa undeva între indiferen şi disperare. Nu ştia c în anumite locuri, cum ar fi ara din care venea Rahel, diferite feluri de disperare lupt pentru suprema ie. Şi c disperarea personal nu poate fi niciodat destul de disperat . C se întâmpla ceva atunci când fr mântarea personal vizita troi a fr mânt rii vaste, violente, circulare, motrice, ridicole, nebune, imposibile, publice a unei na iuni. C Dumnezeul cel Mare urla ca un vânt fierbinte şi cerea supunere. C Dumnezeul cel Mic (pl cut şi st pânit, particular şi limitat) ieşea cauterizat, râzând mânzeşte de propria-i temeritate. Deprins cu confirmarea propriei inconsecven e, devenea maleabil şi cu adev rat indiferent. Nimic nu conta prea mult. Nimic prea mult nu conta. Şi cu cât însemna mai pu in, cu atât mai pu in însemna. Nu era niciodat destul de important. Deoarece Lucrurile Cele Mai Rele se întâmplaser . În ara din care venea ea, pendulând pe veci între teroarea r zboiului şi oroarea p cii, Lucrurile Cele Mai Rele se tot întâmplau. Aşa c Dumnezeul cel Mic hohoti cu un râs nesincer şi o lu vesel la fug . Ca un b iat bogat în pantaloni scur i. Fluier , lovi pietrele. Sursa entuziasmului lui firav era relativa micime a nefericirii lui. Se coco a în ochii oamenilor şi devenea o expresie exasperant . Ceea ce v zuse Larry McCaslin în ochii lui Rahel nu era câtuşi de pu in disperare, ci un fel de optimism silit. Şi un gol acolo unde fuseser cuvintele lui Estha. Nu era de aşteptat ca el s în eleag asta. C vidul dintr-un geam n nu era decât o versiune a liniştii din cel lalt. C aceste dou lucruri se potriveau unul cu cel lalt. Ca lingurile puse una peste alta. Ca trupurile familiare ale aman ilor. Dup divor , Rahel fu câteva luni chelneri într-un restaurant indian din New York. Apoi, lucr câ iva ani ca angajat de noapte în baraca anti-glon a unei benzin rii din afara Washington-ului, unde be ivii vomau din când în când în t vi a pentru rest, iar proxene ii îi propuneau slujbe mult mai rentabile. De dou ori v zu oameni împuşca i prin fereastra propriei lor maşini. Şi o dat , un b rbat înjunghiat, aruncat dintr-o maşin în mers cu un cu it înfipt în spate. Apoi Baby Kochamma îi scrise s îi comunice c Estha fusese re-Returnat. Rahel îşi abandon slujba de la benzin rie şi p r si bucuroas America. Pentru a

16

se întoarce la Ayemenem. La Estha în ploaie. În casa cea veche de pe deal, Baby Kochamma şedea la mas îndep rtând partea amar , groas , spumoas dintr-un castravete b trâior. Purta o c maş de noapte bo it , în carouri, din pânz topit cu mâneci bufante şi pete de un galben-şofran. Pe sub mas , îşi balansa, ca un copilaş coco at pe un scaun înalt, picioarele mici, cu pedichiura f cut . Erau umflate de edeme, ca nişte perne de aer în form de picioare. Baby Kochamma avea grij în zilele de demult ca, ori de câte ori îi vizita cineva la Ayemenem, s îi atrag aten ia asupra picioarelor lor mari. Cerea papucii s -i încerce şi spunea „Uita i cât îmi sunt de mari!" Dup care mergea cu ei prin cas , ridicându-şi pu in sariul pentru ca to i s se poat minuna de picioarele ei micu e. Muncea la castravete cu un aer triumf tor, greu de ascuns. Era încântat c Estha nu îi vorbise lui Rahel. C o privise şi trecuse de-a dreptul pe lâng ea. În ploaie. Aşa cum f cea cu to i ceilal i. Avea optzeci şi trei de ani. Ochii i se întindeau ca untul în spatele ochelarilor groşi. — i-am spus, nu? îi zise ea lui Rahel. La ce te aşteptai? Tratament special? Şia pierdut min ile, ascult -m pe mine! Nu mai recunoaşte oamenii! Ce credeai? Rahel nu spuse nimic. Putea sim i ritmul leg n rii lui Estha şi umezeala ploii pe pielea lui. Putea auzi lumea r guşit , haotic din capul lui. Baby Kochamma privi stânjenit în sus spre Rahel. Regreta deja c îi scrisese despre întoarcerea lui Estha. Dar ce altceva s fi f cut? S r mân cu el în bra e pentru tot restul vie ii? De ce ea? Nu era responsabilitatea ei. Sau era? T cerea se aşternu ca o a treia persoan între str nepoat şi m tuş . Un str in. Umflat. Nociv. Baby Kochamma îşi reaminti singur s îşi încuie noaptea uşa dormitorului. Încerc s se gândeasc la ce ar putea spune. — Ce p rere ai de tunsoarea mea? Cu mâna în care inea castravetele îşi atinse noua frizur . L s în urm un strop amar concentrat de spum de castravete. Rahel nu g si nimic de spus. O privi pe Baby Kochamma cur ându-şi castravetele. Feliu e galbene de coaj de castravete îi împroşcau pieptul. P rul, vopsit negru ca pana corbului, îi era aranjat pe scalp ca un scul nedep nat. Vopseaua îi p tase pielea de pe frunte în gri deschis, f când-o astfel s apar ca o a doua linie, umbrit , a p rului. Rahel observ c începuse s se machieze. Ruj. Dermatograf. O atingere viclean de roşu. Şi cum casa era încuiat şi întunecoas , şi cum ea nu credea decât în becurile de 40 de wa i, gura ei rujat îi dep şea uşor gura adev rat . Sl bise la fa şi la umeri, ceea ce o transformase dintr-o persoan rotund , într-una conic . Dar stând aşa la mas , cu şoldurile enorme ascunse, reuşea s par aproape fragil . Lumina slab din sufragerie îi ştersese ridurile de pe fa

17

l sându-i-o — într-un mod straniu, supt — mai tân r . Purta multe bijuterii. Bijuteriile bunicii moarte a lui Rahel. Toate. Inele scânteietoare. Cercei cu diamante. Br ri de aur şi un lan plat de aur, frumos lucrat pe care îl atingea din când în când, asigurându-se c era acolo şi era al ei. Ca o tân r mireas ce nu îşi putea crede norocului. Îşi tr ieşte via a în sens invers, îşi zise Rahel. Era o observa ie ciudat de pertinent . Baby Kochamma îşi tr ise via a în sens invers. Tân r fiind, renun ase la lumea material , iar acum, la b trâne e, p rea s o îmbr işeze. O îmbr işa, iar aceasta îi r spundea îmbr işând-o la rândul ei. Când avea optsprezece ani, Baby Kochamma se îndr gostise de un tân r şi chipeş c lug r irlandez, p rintele Mulligan, venit pentru un an în Kerala, trimis în delega ie de seminarul s u din Madras. Studia scrierile sfinte hinduse, pentru a le putea combate cu inteligen . În diminea a fiec rei zile de joi, p rintele Mulligan venea la Ayemenem s îl viziteze pe tat l lui Baby Kochamma, reverendul E. John Ipe, preot la biserica Mar Thoma. Reverendul Ipe era bine cunoscut în comunitatea creştin drept omul care fusese binecuvântat de Patriarhul Antiohiei în persoan , capul Bisericii creştine siriace — episod ce devenise parte integrant a folclorului din Ayemenem. În 1876, când tat l lui Baby Kochamma avea şapte ani, tat l lui îl dusese s -l vad pe patriarh, care îi vizita pe creştinii siriaci din Kerala. S-au trezit drept în fa a unui grup de oameni c rora patriarhul li se adresa de pe veranda cea mai de vest a casei Kalleny, din Cochin. Profitând de ocazie, tat l lui a şoptit ceva la urechea micului s u fiu şi l-a împins înainte. Viitorul reverend, proptindu-se în c lcâie, înghe at de spaim , şi-a pus buzele însp imântate pe inelul de pe degetul mijlociu al patriarhului, l sându-i-l ud de saliv . Patriarhul şi-a şters inelul cu mâneca şi l-a binecuvântat pe b ie el. Mult dup ce crescuse şi ajunsese preot, reverendul Ipe continua s fie cunoscut drept Punnyan Kunju — Cel Mic şi Binecuvântat—, iar oamenii veneau cu barca pe râu tocmai din Alleppy şi Ernakulam, cu copii pe care el s îi binecuvânteze. Deşi era o diferen considerabil de vârst între p rintele Mulligan şi reverendul Ipe şi deşi apar ineau unor confesiuni diferite ale Bisericii (al c ror singur sentiment comun era lipsa reciproc de afec iune), se bucurau unul de tov r şia celuilalt şi destul de des p rintele Mulligan era invitat s r mân la prânz. Dintre cei doi b rba i, doar unul recunoştea atrac ia sexual ce urca precum fluxul în fata zvelt care se foia în jurul mesei mult dup ce mâncarea fusese luat . La început, Baby Kochamma încercase s îl seduc pe p rintele Mulligan prin afişarea s pt mânal a unei carit i înscenate. În fiecare joi diminea , chiar atunci când p rintele Mulligan trebuia s soseasc , Baby Kochamma îmb ia cu for a la fântân un copil s rac din sat, cu s pun roşu, tare, ce-i r nea coastele proeminente. — Bun diminea a, p rinte! striga Baby Kochamma când îl vedea, având pe

18

buze un zâmbet ce contravenea întru totul strânsorii de menghin exercitat asupra bra elor sub iri, alunecoase de s pun, ale copilului. — Bun diminea a ie, Baby! spunea p rintele Mulligan, oprindu-se şi strângându-şi umbrela. — Voiam s te întreb ceva, p rinte, spunea Baby Kochamma. În Prima Epistol c tre Corinteni, capitolul zece, versetul dou zeci şi trei, scrie... „Toate lucrurile sunt îng duite; dar nu toate sunt de folos." P rinte, cum pot fi toate lucrurile îng duite pentru El? Vreau s spun c pot s în eleg dac unele lucruri sunt îng duite pentru El, dar... P rintele Mulligan era mai mult decât flatat de fiorul pe care îl trezea în tân ra atr g toare care îi st tea înainte cu o gur tremur toare, bun de s rutat, şi ochi arz tori, de t ciune. C ci şi el era tân r şi, poate, nu întru totul str in de faptul c explica iile solemne cu care alunga falsele ei îndoieli biblice erau cu totul în contradic ie cu promisiunea incitant pe care o ofereau ochii lui str lucitori de smarald. În fiecare joi st teau acolo, lâng fântân , f r a se speria de soarele nemilos al amiezii. Tân ra fat şi iezuitul îndr zne , tremurând amândoi de pasiune necreştineasc . Folosind Biblia drept pretext pentru a fi împreun . În mod invariabil, la mijlocul conversa iei, nefericitul copil plin de s pun care era îmb iat cu de-a sila reuşea s fug , iar p rintele Mulligan îşi revenea brusc în fire şi spunea „Ah! Ar fi bine s d m de el înainte s dea boala." Apoi îşi deschidea iar umbrela şi pleca în rob ciocolatie şi sandale confortabile, ca o c mil an oş care trebuie s ajung la o întâlnire. inea în les inima plin de dor a tinerei Baby Kochamma, tres rind în urma lui, s ltând peste frunze şi pietricele. R nit şi aproape frânt . Un an întreg de zile de joi trecu astfel. În cele din urm , sosi şi timpul ca p rintele Mulligan s se reîntoarc la Madras. Cum caritatea nu produsese nici un rezultat tangibil, tân ra Baby Kochamma, înnebunit , îşi învesti toate speran ele în credin . Afişând o hot râre înc p ânat (care pentru o tân r din vremurile acelea era considerat la fel de rea ca o diformitate fizic — buz de iepure, poate, sau elefantiazis), Baby Kochamma sfid dorin ele tat lui ei şi deveni romano-catolic . Cu dispens special de la Vatican, se c lug ri şi intr într-o m n stire din Madras, ca novice. Spera întrucâtva ca aceasta s îi ofere ocazia legitim de-a fi cu p rintele Mulligan. Se imagina al turi de el, în întunecoasele înc peri solemne cu draperii grele de catifea, discutând Teologie. Era tot ce îşi dorea. Tot ce îndr znea vreodat s spere. Doar s fie al turi de el. Suficient de aproape pentru a-i mirosi barba. Pentru a-i vedea es tura aspr a sutanei. Pentru a-l iubi doar privindu-l. Foarte repede îşi d du seama de futilitatea acestui efort. Descoperi c surorile superioare îi monopolizau pe preo i şi pe episcopi cu îndoieli biblice mai sofisticate decât ar fi fost vreodat ale ei şi c puteau trece ani buni pân s ajung în preajma p rintelui Mulligan. Ajunse s fie neliniştit şi nefericit la

19

m n stire. F cu o eczem alergic rebel a pielii capului de la frecarea neîncetat a v lului ei de c lug ri . Sim ea c vorbea engleza mai bine decât oricine altcineva. Asta o f cea mai singur decât oricând. La un an dup intrarea în m n stire, tat l ei începu s primeasc nişte scrisori care-l nedumereau. Dragul meu Papa, Sunt bine şi fericit în slujba Fecioarei. Dar Koh-i-noor pare nefericit şi tânjeşte dup cas . Dragul meu Papa, Ast zi, Koh-i-noor a vomat dup prânz şi are febr . Dragul meu Papa, Mâncarea de la m n stire nu pare s ii priasc lui Koh-i-noor, deşi mie îmi place destul de mult. Dragul meu Papa, Koh-i-noor este nec jit pentru c familia nu pare nici s-o în eleag , nici s se îngrijeasc de starea ei... În afar de faptul c era (la vremea aceea) numele celui mai mare diamant din lume, reverendul E. John Ipe nu cunoştea nici un alt Koh-i-noor. Se întreba cum de a fost posibil ca o fat cu nume musulman s ajung într-o m n stire catolic . Mama lui Baby Kochamma fu cea care îşi d du în cele din urm seama c Koh-i-noor nu era nimeni altcineva decât Baby Kochamma. Îşi aminti c , în urm cu mul i ani, îi ar tase lui Baby Kochamma o copie a testamentului tat lui ei (bunicul lui Baby Kochamma) în care, descriindu-şi nepo ii, acesta scrisese: Am şapte nestemate, dintre care una este Koh-i-noor a mea. Continua prin a l sa moştenire fiec ruia dintre ei sume mici de bani şi bijuterii, f r a preciza vreodat pe cine considerase el a fi Koh-i-noor. Mama lui Baby Kochamma îşi d du seama c , f r vreun motiv anume pe care ea s îl poat identifica, Baby Kochamma presupusese c b trânul se referise la ea — şi dup to i acei ani, la m n stire, ştiind c înainte de-a fi puse la poşt toate scrisorile ei erau citite de maica superioar , o reînviase pe Koh-i-noor pentru a comunica familiei ei problemele care o fr mântau. Reverendul Ipe se duse la Madras şi îşi scoase fiica de la m n stire. Ea fu bucuroas s plece, dar insist s nu se re- converteasc şi, pentru tot restul zilelor ei, r mase romano-catolic . Reverendul Ipe îşi d du seama c fiica lui dobândise deja o „reputa ie" şi nu existau şanse s îşi g seasc un so . Decise c , întrucât nu putea avea un so , nu era nimic r u în a fi instruit . Aşa c aranjase ca ea s urmeze cursuri la Universitatea Rochester, în America. Doi ani mai târziu, Baby Kochamma se întoarse de la Rochester cu o diplom în Peisagistic , dar mai îndr gostit ca niciodat de p rintele Mulligan. Nu r m sese nici urm din fata zvelt , atr g toare, care fusese. În anii petrecu i la Rochester, Baby Kochamma devenise extrem de gras . De fapt, mai exact spus, obez . Pân şi micul şi timidul Chellappen Croitorul de la Podul Chungam insist s încaseze pre de saharian pentru bluzele ei de sari. Ca s -i alunge gândurile negre, tat l ei îi d du lui Baby Kochamma în grij gr dina din fa a Casei din Ayemenem, unde ea cre un spa iu s lbatic, auster, pe care oamenii veneau tocmai din Kottayam s îl vad . Era o bucat de p mânt circular , în pant , în jurul c reia şerpuia o alee pietruit abrupt . Baby Kochamma o transform într-un labirint luxuriant de tufişuri pitice, stânci şi gargui. Floarea pe care o iubea cel mai mult era

20

anthuriumul. Anthurium andraeanum. Avea o întreag colec ie, „Rubrum", „Lun de Miere" şi o serie întreag de variet i japoneze. Limbul lor unic, suculent, mergea de la negru cu stropi la roşu-sângeriu şi portocaliu str lucitor. Inflorescen a lor proeminent , colorat întotdeauna galben . În centrul gr dinii lui Baby Kochamma, înconjurat de paturi de flox, un heruvim din marmur urina un arc argintiu nesfârşit într-un bazin pu in adânc, unde înflorea un singur lotus albastru. În fiecare col al bazinului lâncezea un gnom roz din ipsos, cu obraji trandafirii şi cuşm roşie ascu it . Baby Kochamma îşi petrecea dup -amiezile în gr dina ei. În sari şi cizme de cauciuc. Mânuia nişte foarfece uriaşe de tuns tufişurile cu m nuşile ei de gr din rit de un portocaliu aprins. Ca un îmblânzitor de lei, îmblânzea vi ele r sucite şi îngrijea cactuşi epoşi. Controla creşterea plantelor bonsai şi r sf a orhidee rare. Declarase r zboi vremii. Încerca s cultive flori-de-col şi guava chinezeasc . În fiecare noapte îşi ungea picioarele cu crem adev rat şi împingea în jos pieli ele unghiilor de la picioare. De curând, dup ce suportase mai bine de jum tate de secol de aten ie continu , minu ioas , gr dina ornamental fusese abandonat . L sat în voia sor ii, crescuse încâlcit şi s lbatic , precum un circ în care animalele şi-au uitat giumbuşlucurile. Buruiana comunist , cum o numeau oamenii (pentru c înflorea în Kerala aidoma comunismului), sufocase plantele mai exotice. Doar cârceii de vi continuau s creasc , la fel ca unghiile de la picioarele unui cadavru. P trunseser prin n rile gnomilor roz din ipsos şi înfloreau în capetele lor goale, dându-le un aer pe jum tate surprins, pe jum tate gata s str nute. Cauza acestui abandon subit, neceremonios, era o nou dragoste. Baby Kochamma instalase pe acoperişul Casei din Ayemenem o anten parabolic . Prezida Lumea din sufragerie prin intermediul televiziunii prin satelit. Exaltarea imposibil pe care acest fapt o trezea în Baby Kochamma nu era greu de în eles. Nu era ceva care s se fi petrecut treptat. Se întâmplase peste noapte. Blonde, r zboaie, foamete, fotbal, sex, muzic , lovituri de stat — soseau toate cu acelaşi tren. Descindeau laolalt . St teau în acelaşi hotel. Iar în Ayemenem, unde pe vremuri sunetul cel mai puternic fusese claxonul muzical al unui autobuz, puteau fi convocate acum, ca nişte servitori, r zboaie întregi, foametea, masacre pitoreşti şi Bill Clinton. Şi aşa, Baby Kochamma urm ri jocurile din liga American NBA, crichet zi-lumin şi toate turneele de tenis din Marele Şlem. În timpul s pt mânii urm rea Tân r şi neliniştit şi Santa Barbara, în care blonde fragile cu ruj pe buze şi coafuri epene de fixativ seduceau androizi şi îşi ap rau imperiile sexuale. Lui Baby Kochamma îi pl ceau hainele lor lucitoare şi replicile spirituale, mali ioase. În timpul zilei îi reveneau crâmpeie disparate din ele, f când-o s chicoteasc . Kochu Maria, buc t reasa, mai purta înc cerceii groşi din aur care îi desfiguraser pentru totdeauna lobii urechilor. Ea prefera show-urile de genul Mania luptei, în care Hulk Hogan şi Dl Perfect, ale c ror gâturi erau mai groase

21

decât capetele, purtau colan i Lycra cu paiete şi se bateau unul pe cel lalt cu brutalitate. Râsul lui Kochu Maria avea în el acea sonoritate uşor crud pe care o au uneori copiii mici. St teau ziua întreag în sufragerie, Baby Kochamma pe scaunul de plantator cu bra e lungi sau pe şezlong (în func ie de starea picioarelor ei), Kochu Maria lâng ea, pe pardoseal (navigând pe canale când putea), închise amândou întro t cere de Televiziune zgomotoas . P rul uneia alb ca z pada, al celeilalte vopsit negru t ciune. Participau la toate concursurile, profitau de toate reducerile anun ate şi, în dou ocazii, câştigaser un tricou şi un termos pe care Baby Kochamma le inea încuiate în dulapul ei. Baby Kochamma iubea casa din Ayemenem şi p stra cu grij mobila pe care o moştenise supravie uind tuturor celorlal i. Vioara lui Mammachi şi pupitrul pentru partituri, dulapurile Ooty, scaunele împletite din plastic, paturile din Delhi, m su a vienez de toalet , cu mânere rotunde din fildeş cr pat. Masa de sufragerie din lemn de trandafir f cut de Velutha. Era speriat de foametea prezentat de BBC şi de r zboaiele televizate pe care le întâlnea în timp ce naviga pe canale. Vechile ei spaime de Revolu ie şi de amenin area marxist-leninist fuseser reaprinse de noile nelinişti transmise de televiziune privitoare la num rul crescând de oameni dispera i şi deposeda i. Privea epur rile etnice şi genocidul ca pe amenin ri directe la adresa mobilierului ei. inea uşile şi ferestrele ferecate când nu le utiliza. Îşi folosea ferestrele în scopuri bine definite. Pentru o Gur de Aer Proasp t. Pentru a Pl ti Laptele. Pentru a Elibera o Viespe Prins în untru (pe care Kochu Maria era pus s o vâneze prin cas cu un prosop). Îşi încuia pân şi frigiderul trist, cu vopseaua scorojindu-se, în care îşi inea stocurile s pt mânale de gogoşi cu crem pe care Kochu Maria i le aducea de la Bestbakery din Kottayam. Şi cele dou sticle cu ap de orez pe care o bea în locul apei obişnuite. Pe raftul de sub t vi a frigiderului inea ce mai r m sese din serviciul de mas cu s lcii al lui Mammachi. Punea duzina (sau câte or fi fost) de sticle cu insulina cump rate de Rahel în compartimentul pentru brânz şi unt. B nuia c în zilele acelea pân şi inocen ii cu ochii rotunzi puteau fi speculan i de oale, sau ahtia i dup gogoşi cu crem , sau diabetici ho i colindând Ayemenemul dup insulina importat . Nu avea încredere nici m car în gemeni. Îi decretase Capabili de Orice. Pur şi simplu orice. Ar putea chiar s îşi fure cadourile înapoi, gândea ea, şi îşi d dea seama cu o strângere de inim cât de repede reîncepuse s gândeasc despre ei de parc ar fi fost din nou o singur entitate. Dup to i acei ani. Hot rât s nu lase trecutul s o înfioare, îşi schimb gândul deîndat . Ea. Ea şi-ar putea fura cadoul înapoi. O privi pe Rahel stând la mas şi remarc aceeaşi disimulare stranie, capacitatea de-a sta foarte nemişcat şi foarte liniştit pe care p rea s o st pâneasc Estha. Baby Kochamma era pu in intimidat de t cerea lui Rahel.

22

— Deci! spuse ea. Cu glasul strident, ezitant. Ce planuri ai? Cât ai s r mâi? Te-ai hot rât? Rahel încerc s spun ceva. Sunetele ieşir r guşite. Ca o tinichea. Se îndrept spre fereastr şi o deschise. Pentru o Gur de Aer Proasp t. — Închide-o când ai terminat, spuse Baby Kochamma, şi îşi z vorî fa a ca pe un dulap. Nu mai puteai vedea râul de la fereastr . Se putuse, pân când a închis Mammachi veranda din spate cu prima uş glisant -pliant din Ayemenem. Portretele în ulei ale reverendului E. John Ipe şi ale lui Aleyooty Ammachi (str bunicii lui Estha şi Rahel) fur date jos de pe veranda din spate şi mutate în cea din fa . Acum atârnau acolo, Cel Mic şi Binecuvântat şi so ia lui, de-o parte şi de alta a capului împ iat de bizon. Reverendul Ipe zâmbea cu zâmbetul lui încrez tor de str moş camerei, nu râului. Aleyooty Ammachi p rea mai ezitant . De parc ar fi vrut s se întoarc şi nar fi putut. Poate nu era atât de uşor pentru ea s abandoneze râul. Cu ochii privea în direc ia în care privea şi so ul ei. Cu inima privea în alt parte. Cerceii ei ano ti, masivi, kunukku grei, din aur (dovezi ale Bun t ii Celui Mic şi Binecuvântat) îi întinseser lobii urechilor şi îi atârnau pân la umeri. Prin g urile din urechile ei puteai vedea râul fierbinte şi copacii întuneca i care se aplecau în el. Şi pescarii în b rcile lor. Şi peştii. Deşi nu mai puteai vedea râul din cas , aşa cum scoica are mereu suflul m rii, Casa din Ayemenem mai avea înc un suflu al râului. Un suflu n valnic, vijelios, alunecos. De la fereastra sufrageriei la care st tea, cu vântul în p r, Rahel putea vedea ploaia r p ind pe acoperişul de tabl ruginit al cl dirii care fusese cândva fabrica de mur turi a bunicii ei. Mur turi & Conserve Paradis. Se afla între cas şi râu. Obişnuiau s fac mur turi, sucuri acidulate de fructe, dulce uri, praf de curry şi ananas conservat. Şi dulcea de banane (ilegal) dup ce fusese proscris de OPA (Organiza ia Produselor Alimentare) deoarece, conform specifica iilor lor, nu era nici dulcea , nici jeleu. Prea sub ire pentru un jeleu, prea groas pentru o dulcea . O consisten ambigu , inclasificabil , spuseser ei. Conform scriptelor lor. Privind acum în urm , lui Rahel i se p rea c aceast dificultate cu clasificarea întâmpinat de familia ei dep şea cu mult problema dulcea -jeleu. Poate Ammu, Estha şi cu ea erau cei mai r i transgresori. Dar nu erau numai ei. Mai erau şi ceilal i. Cu to ii înc lcaser regulile. Trecuser cu to ii în teritoriu interzis. Umblaser cu to ii la legile care stabileau cine trebuia iubit şi cum. Şi cât

23

de mult. Legile care f ceau bunicile bunici, unchii unchi, mamele mame, verişoarele verişoare, dulcea a dulcea şi jeleul jeleu. A existat o vreme când unchii deveneau ta i, mamele iubite, iar verişoarele mureau şi erau înmormântate. A existat o vreme când inimaginabilul a devenit imaginabil, iar imposibilul s-a întâmplat în realitate. Chiar înaintea înmormânt rii lui Sophie Mol, poli ia l-a g sit pe Velutha. Bra ele lui aveau pielea de g in acolo unde c tuşele îi atingeau pielea. C tuşe reci cu miros metalic, acru. Ca barele de autobuz şi mirosul mâinilor taxatorului din autobuz care le ine. Când totul se sfârşise, Baby Kochamma spuse „Cine seam n vânt culege furtun ". De parc ea nu ar fi avut nimic în comun cu Sem natul şi cu Culesul. Se întoarse pe picioarele ei mici la broderia ei „în cruciuli e". Degetele ei mici de la picioare nu atingeau niciodat podeaua. Fusese ideea ei ca Estha s fie Returnat. Suferin a şi am r ciunea lui Margaret Kochamma la moartea fiicei ei se încol cise în ea ca un arc furios. În zilele cât a mai stat acolo, înainte de-a se fi întors în Anglia, nu spunea nimic, dar îl pocnea ori de câte ori putea pe Estha. Rahel o privea pe Ammu f când micul cuf r al lui Estha. Poate c au dreptate, spuse şoapta lui Ammu. Poate c un b iat are nevoie de un Baba. Rahel v zu c ochii îi erau împietri i şi roşii. Consultaser o Expert în Gemeni din Hyderabad. Ea le r spunsese în scris c nu era indicat s se separe gemenii monozigo i, dar c gemenii bivitelini nu difereau de fra ii obişnui i şi, deşi ar fi cunoscut suferin a normal a copiilor proveni i din familii destr mate, nu ar fi fost nimic mai mult decât atât. Nimic ieşit din comun. Astfel, Estha fu Returnat într-un tren cu cuf rul lui de tabl şi pantofii bej, ascu i i, înf şura i în sacul kaki de haine. Clasa întâi, noaptea cu Trenul Poştal spre Madras şi apoi, cu un prieten al tat lui lui, de la Madras la Calcutta. Avea o cutie de alimente cu sandvişuri cu roşii. Şi un termos Vultur cu un vultur. Avea imagini îngrozitoare în cap. Ploaie. Ap învolburat , ca cerneala. Şi un miros. Dulceag-gre os. Ca trandafirii vechi în adierea vântului. Dar, mai r u decât orice altceva, purta în el amintirea unui b rbat tân r cu gura unui om b trân. Amintirea unui chip tumefiat şi a unui zâmbet strivit, r sturnat. A unei b l i tot mai mari de lichid limpede cu un bec f r abajur reflectat în ea. A unui ochi injectat cu sânge care se deschisese, r t cise şi apoi îşi fixase privirea asupra lui. Estha. Şi ce f cuse Estha? Privise în acel chip iubit şi spusese: Da. Da, el era. Cuvântul la care nu putea ajunge caracati a lui Estha: Da. Absorb ia nu p rea

24

s fie de vreun ajutor. Era instalat acolo, adânc în untrul unui pliu sau al unei cute, ca un puf de mango între molari. Care nu putea fi extras. Din punct de vedere pur practic, poate c ar fi mai corect s spunem c totul a început o dat cu venirea lui Sophie Mol la Ayemenem. Probabil c este adev rat c lucrurile se pot schimba peste noapte. C sunt suficiente câteva zeci de ore pentru a afecta mersul unor vie i întregi. Şi c , atunci când o fac, acele câteva zeci de ore, ca resturile recuperate dintr-o cas ars — ceasul carbonizat, fotografia pârlit , mobila pârjolit —, trebuie reînviate din ruine şi examinate. P strate. Justificate. Evenimentele m runte, lucrurile obişnuite, sf râmate şi reconstituite. Îmbibate cu semnifica ii noi. Ele devin deodat oasele albite ale unei poveşti. Şi totuşi, a spune c totul a început cu venirea lui Sophie Mol la Ayemenem este doar un posibil mod de-a privi lucrurile. În aceeaşi m sur s-ar putea afirma c totul a început de fapt cu mii de ani în urm . Cu mult înainte de venirea marxiştilor. Înainte ca britanicii s cucereasc Malabarul, înaintea Domina iei olandeze, înainte de sosirea lui Vasco da Gama, înainte de cucerirea Calicutului de c tre Zamorin. Înainte ca trei episcopi sirieni în robe purpurii, ucişi de portughezi, s fie g si i plutind pe mare, cu şerpi de mare c l torindu-le, încol ci i, pe piept şi stridii înnodate în b rbile încâlcite. S-ar putea sus ine c a început mult înainte ca creştinismul s soseasc într-o barc şi s se r spândeasc în Kerala precum ceaiul dintr-un plicule de ceai. C a început de fapt în zilele în care au fost f urite Legile Dragostei. Legile care stabileau cine trebuie iubit şi cum. Şi cât de mult.

25

Îns , din considerente practice, într-o lume iremediabil practic ...

Molia lui Pappachi

...era o zi cu cer senin în decembrie şaizeci şi nou (o mie nou sutele mut). Era acel gen de perioad din via a unei familii în care se întâmpl ceva care s trezeasc moralitatea ascuns din locul ei de odihn , f când-o s se ridice la suprafa şi s pluteasc o vreme. La vedere. S o poat vedea toat lumea. Un Plymouth azuriu, cu soarele în coada lui de rândunic , trecu în vitez pe lâng câmpuri tinere de orez şi arbori b trâni de cauciuc, în drum spre Cochin. Ceva mai departe, într-o ar mic , cu peisaje asem n toare (jungle, râuri, câmpuri de orez, comunişti), erau aruncate suficiente bombe pentru a o acoperi în întregime cu cincisprezece centimetri de o el. Aici îns era pace şi familia din Plymouth c l torea f r team sau presim iri funeste. Plymouth-ul îi apar inuse lui Pappachi, bunicul lui Rahel şi al lui Estha. Acum, c el era mort, îi apar inea lui Mammachi, bunica lor, iar Rahel şi Estha erau în drum spre Cochin s vad pentru a treia oar Sunetul muzicii. Ştiau toate cântecele pe de rost. Dup aceea, urmau s stea cu to ii la hotelul Regina M rii, cu mirosul lui de mâncare veche. Rezerv rile fuseser f cute. În zorii zilei urm toare aveau s mearg la Aeroportul Cochin s o ia pe fosta so ie a lui Chacko — m tuşa lor englezoaic , Margaret Kochamma — şi pe verişoara lor, Sophie Mol, care veneau de la Londra s petreac Cr ciunul la Ayemenem. Cu câteva luni în urm , cel deal doilea so al lui Margaret Kochamma, Joe, murise într-un accident de maşin .

26

Când Chacko a auzit de accident le-a invitat la Ayemenem. Spunea c nu poate s suporte gândul c ele petrec un Cr ciun singuratic, trist, în Anglia. Într-o cas plin de amintiri. Ammu spunea c Chacko nu încetase niciodat s o iubeasc pe Margaret Kochamma. Mammachi nu era de acord. Îi pl cea s cread c Chacko nici nu o iubise vreodat . Rahel şi Estha nu o întâlniser niciodat pe Sophie Mol. Auziser îns multe despre ea în acea ultim s pt mân . De la Baby Kochamma, Kochu Maria şi chiar Mammachi. Nici ele nu o cunoscuser , dar se purtau cu toate de parc ar fi ştiut-o deja. Fusese s pt mâna Ce O S Cread Sophie Mol? Toat s pt mâna, Baby Kochamma tr sese neîncetat cu urechea la conversa iile particulare ale gemenilor şi, ori de câte ori îi suprindea vorbind în malayami, le percepea o mic amend dedus de la surs . Din banii lor de buzunar. Îi f cuse s scrie rânduri întregi — „impuneri", le spunea ea — voi vorbi mereu în englez , voi vorbi mereu în englez . De câte o sut de ori fiecare. Când terminau, ea le însemna cu creionul roşu pentru a se asigura c rândurile vechi nu erau reciclate în folosul unor noi pedepse. Îi f cuse s repete un cântec englezesc de c l torie pentru drumul de întoarcere. Trebuiau s formeze corect cuvintele şi s fie cu prec dere aten i la pronun ie. Pro NUN i ia. BucurA i-v întru Do-Omnul Me-Ereu Şi din nou v spun bucurA i-v , BucurA i-v , BucurA i-v , Şi din nou v spun BucurA i-v .

Numele întreg al lui Estha era Esthappen Yako. Al lui Rahel era Rahel. Pân Una Alta nu aveau nume de familie, deoarece Ammu se gândea s revin la numele ei de fat , deşi spunea c o femeie nu prea avea de ales când trebuia s opteze între numele so ului şi acela al tat lui. Estha purta pantofii lui bej cu vârf ascu it şi mo ul lui de Elvis. Mo ul lui pentru Ieşiri Speciale. Cântecul lui preferat interpretat de Elvis era Party. „Some people like to rock, some people like to roll", fredona el, când nu-l privea nimeni, z ng nind o palet de badminton, arcuindu-şi buzele ca Elvis. „But moonin' an' a-groonin' gonna satisfy mah soul, less have a pardy... “ Estha avea ochi somnoroşi, oblici, iar noii lui incisivi aveau înc marginile inegale. Din ii cei noi ai lui Rahel aşteptau în gingii, aşa cum aşteapt cuvintele în stilou. To i erau nedumeri i c o diferen de optsprezece minute putea produce o asemenea discrepan în apari ia incisivilor. Cea mai mare parte a p rului lui Rahel îi st tea în vârful capului ca o fântân . Era inut laolalt de o Dragoste-în-Tokio — dou bile pe un elastic, nici o leg tur cu Dragostea sau cu Tokyo. În Kerala, Dragoste-în-Tokio-urile au rezistat cu bine trecerii timpului, şi pân şi ast zi, dac ai cere una în orice magazin respectabil 27

de articole pentru femei, asta ai primi. Dou bile pe un elastic. Ceasul de juc rie al lui Rahel avea ora pictat pe el. Dou f r zece. Una dintre ambi iile ei era s aib un ceas la care s poat schimba ora ori de câte ori dorea (ceea ce, dup ea, însemna scopul primordial al Timpului). Ochelarii ei din plastic, roşii cu rame galbene, f ceau lumea s par roşie. Ammu spunea c nu erau buni pentru ochi şi o sf tuise s îi poarte cât mai rar posibil. Rochi a ei de Aeroport era în valiza lui Ammu. Avea şi pantalonaşi bufan i speciali, asorta i. Chacko conducea. Era cu patru ani mai mare decât Ammu. Rahel şi Estha nu îi puteau spune Chacken pentru c , atunci când o f ceau, el îi numea Chetan şi Cheduthi. Dac îi spuneau Ammaven, el îi numea Appoi şi Ammai. Dac îi spuneau Unchiule, el îi numea M tuşic , ceea ce era jenant în Public. Aşa c îi spuneau Chacko. Camera lui Chacko era în esat cu c r i, din podea pân în tavan. Le citise pe toate şi cita fragmente lungi din ele f r vreun motiv aparent. Sau, cel pu in, f r vreunul pe care oricine altcineva s -l poat intui. De exemplu, în diminea a aceea, pe când ieşeau cu maşina pe poart , luându-şi r mas-bun în gura mare de la Mammachi pe verand , Chacko spusese deodat : „In cele din urm Gatsby se dovedi OK; ceea ce îl ap sa pe Gatsby, pulberea sordid ce plutea în calea visurilor sale, fu ceea ce îmi obtur temporar interesul cu privire la fr mânt rile f r rost şi elanurile omeneşti incendiare." To i erau atât de obişnui i, încât nu se mai oboseau s îşi dea ghionturi sau s fac schimb de priviri. Chacko fusese Bursier Rhodes la Oxford şi i se permiteau excese şi excentricit i inaccesibile altora. Sus inea c scrie o Biografie a Familiei, pe care Familia ar trebui s îl pl teasc pentru a nu o publica. Ammu zicea c în familie exista o singur persoan care s fie un candidat potrivit pentru şantajul biografic, şi aceasta era chiar Chacko. Desigur, asta era atunci. Înaintea Terorii. În Plymouth, Ammu st tea în fa , lâng Chacko. Împlinea în anul acela dou zeci şi şapte de ani, şi în adâncul inimii ducea conştiin a ap s toare a faptului c , pentru ea, via a fusese tr it . Avusese o ocazie. F cuse o greşeal . Se c s torise cu b rbatul nepotrivit. Ammu a terminat-o cu şcoala în anul în care tat l ei a demisionat din postul pe care îl avea la Delhi şi s-a mutat în Ayemenem. Pappachi sus inea c studiile la colegiu erau o cheltuial inutil pentru o fat , aşa c Ammu n-a avut alt op iune decât s p r seasc Delhi-ul şi s se mute cu ei. Pentru o tân r nu era mare lucru de f cut în Ayemenem în afara faptului de-a aştepta propuneri de c s torie în timp ce îşi ajuta mama la treburile casei. Cum tat l ei nu avea destui bani pentru a aduna o dot rezonabil , în întâmpinarea lui Ammu nu veni nici o propunere. Trecur doi ani. Cea de-a optsprezecea ei aniversare sosi şi se duse. Neobservat , sau cel pu in neremarcat de p rin i. Ammu era deja disperat . Ziua întreag visa c scap din Ayemenem şi din ghearele violentului ei tat şi de mama ei plin de am r ciune şi de mult suferind . Urzi o serie de mici

28

planuri chinuite, în cele din urm , unul func iona. Pappachi fu de acord s o lase s îşi petreac vara cu o m tuş îndep rtat care locuia la Calcutta. Acolo, la o petrecere de nunt , îşi întâlni Ammu viitorul so . Era venit în concediu din Assam, unde lucra ca administrator-adjunct al unei planta ii de ceai. Familia lui, cândva zamindari înst ri i, migrase dup Împ r ire din Bengalul de Est în Calcutta. Era un b rbat scund, dar bine cl dit. Pl cut la înf işare. Purta ochelari de mod veche care îl f ceau s par onest şi îi dezmin eau total şarmul uşuratic şi sim ul tineresc, dar complet dezarmant, al umorului. Avea dou zeci şi cinci de ani şi lucra deja de şase ani pe planta iile de ceai. Nu fusese la colegiu, ceea ce explica umorul lui şcol resc. O ceru în c s torie pe Ammu la cinci zile dup prima lor întâlnire. Ammu nu se pref cu a fi îndr gostit de el. Cânt ri doar şansele şi accept . Gândea c orice, oricine, ar fi mai bun decât reîntoarcerea la Ayemenem. Le scrise p rin ilor ei informându-i asupra deciziei pe care o luase. Ei nu îi r spunser . Ammu avu o nunt sofisticat la Calcutta. Mai târziu, privind în urm , Ammu îşi d du seama c sclipirea oarecum febril din ochii mirelui ei nu fusese dragoste, nici m car exaltare la perspectiva fericirii carnale, ci aproximativ opt m suri mari de whisky. Curat. Atâta tot. Socrul lui Ammu era Preşedintele Comitetului C ilor Ferate şi ducea dorul Boxului de la Cambridge. Era Secretar al ABBA — Asocia ia Bengalez de Box Amator. F cu cadou tinerei perechi un Fiat roz-pr fuit, vopsit la comand , cu care plec el personal dup nunt , cu toate bijuteriile şi cele mai frumoase cadouri primite de tineri. Murise înainte de naşterea gemenilor — pe masa de opera ie, în timpul extirp rii vezicii biliare. La incinerarea lui au luat parte to i boxerii din Bengal. O congrega ie de îndolia i cu maxilare puternice şi nasuri rupte. Când Ammu şi so ul ei se mutar la Assam, Ammu, frumoas , tân r şi obr znicu , ajunse deliciul Clubului Plantatorilor. Purta la sariuri bluze cu spatele gol şi o geant din lamé argintiu pe lan . Fuma igarete lungi dintr-un port- igaret de argint şi înv ase s fac rotocoale perfecte de fum. So ul ei se dovedi a fi nu numai un b utor înr it, ci un alcoolic notoriu, cu r t cirile şi şarmul tragic ale unui alcoolic. Au existat lucruri la el pe care Ammu nu le-a în eles niciodat . Mult dup ce îl p r sise, ea tot se mai întreba de ce min ea el atât de grosolan când nu era nevoie. Mai ales când nu era nevoie. De exemplu, într-o discu ie cu prietenii, men ionase despre cât de mult îi pl cea somonul afumat, când Ammu ştia c , de fapt, îl ura. Sau venea acas de la club şi îi spunea lui Ammu c a v zut Meet Me in St Louis, când v zuser de fapt The Bronze Buckaroo. Când ea îl lua la întreb ri în privin a acestor lucruri, el nu se explica şi nu se scuza niciodat . Chicotea doar, exasperând-o pe Ammu mai mult decât crezuse ea c ar fi posibil. Ammu era gravid în luna a opta când izbucni r zboiul cu China. Era octombrie 1962. So iile şi copiii plantatorilor erau evacua i din Assam. Ammu, cu

29

o sarcin prea avansat ca s c l toreasc , r mase pe planta ie. În noiembrie, dup o c l torie cumplit cu autobuzul la Shillong, pe un drum plin de hopuri, în toiul zvonurilor privitoare la ocupa ia chinez şi la înfrângerea iminent a Indiei, se n scur Estha şi Rahel. La lumina lumân rii. Într-un spital cu ferestrele camuflate. Ieşir f r prea multe fasoane, la o distan de optsprezece minute unul de altul. Doi micu i, în locul unuia mare. Foci gemene, lucind de sucul mamei lor. Zbârcite de efortul de-a se fi n scut. Înainte de-a închide ochii s doarm , Ammu îi control s vad dac nu aveau malforma ii. Num r patru ochi, patru urechi, dou guri, dou nasuri, dou zeci de degete de mânu e şi dou zeci de degete de picioruşe, toate perfecte. Nu remarc sufletul unic siamez. Era bucuroas c îi avea. Tat l lor, întins pe o banchet tare pe coridorul spitalului, era beat. Când gemenii aveau doi ani, be iile tat lui lor, agravate de singur tatea vie ii de pe planta ia de ceai, îl aduseser într-un stadiu de toropeal alcoolic . Zile întregi nu f cea decât s zac în pat f r a se duce la lucru. în cele din urm , directorul lui englez, dl Hollick, îl convoc în bungalow-ul lui pentru o „discu ie serioas ". Ammu st tea pe veranda casei, aşteptând ner bd toare întoarcerea so ului ei. Era convins c unicul motiv pentru care Hollick voise s îl vad era acela de-al concedia. Fu surprins când îl v zu întorcându-se cu un aer afectat, dar nu distrus. Dl Hollick îi propusese ceva, îi zise el lui Ammu, pe care trebuia s îl discute cu ea. Începu oarecum evaziv, evitându-i privirea, dar pe m sur ce vorbea c p ta curaj. Privit din considerente practice, era o propunere care pe termen lung avea s îi avantajeze pe amândoi, spuse el. De fapt, pe to i, dac luau în considerare educa ia copiilor. Dl Hollick fusese deschis cu tân rul s u asistent. Îl informase asupra plângerilor primite din partea muncitorilor, ca şi de la ceilal i manageri adjunc i. — M tem c nu am de ales, spuse el, decât s î i cer s î i dai demisia. L s t cerea s îşi intre în drepturi. Îl l s pe omul demn de mil aşezat de cealalt parte a mesei s înceap s tremure. S plâng . Apoi Hollick vorbi din nou. — M rog, s-ar putea s existe de fapt o posibilitate... poate am putea aranja ceva. Gândeşte pozitiv, spun eu întotdeauna. Num r - i binecuvânt rile. Hollick se întrerupse pentru a comanda cafea neagr . — Eşti un om foarte norocos, ştii, familie minunat , copii frumoşi, aşa o so ie atr g toare... Aprinse o igaret şi l s chibritul s ard pân ce nu îl mai putu ine. — O so ie extrem de atr g toare... Plânsul încet . Ochi c prui mira i privir în unii verzi, ademenitori, cu vinişoare roşii. La cafea, dl Hollick propuse ca Baba s plece o vreme. Într-o vacan . La o clinic , poate, pentru tratament. Atâta vreme cât i-ar fi trebuit ca s se fac bine. Iar între timp, cât era el plecat, dl Hollick sugera ca Ammu s fie trimis în bungalow-ul lui, s se „aib grij de ea".

30

Existau deja pe planta ie o serie de copii zdren roşi, cu pielea deschis , pe care Hollick îi l sase moştenire culeg toarelor de ceai pe care le îndr gise. Aceasta era prima lui incursiune în cercul managerial. Ammu privea cum gura so ului ei se mişca formând cuvinte. Nu zise nimic. El fu stânjenit, apoi înfuriat de t cerea ei. Deodat se repezi la ea, o înşfac de p r, o pocni, dup care leşin din cauza efortului. Ammu lu cea mai grea carte pe care o g si pe raft — Atlasul Geografic „Reader's Digest"— şi îl lovi cât putu de tare cu ea. În cap. În picioare. În spate şi în umeri. Când el îşi rec p ta cunoştin a, fu uimit de vân t i. Se scuz în mod abject pentru violen , dar începu s-o piseze imediat referitor la ajutorul ei în vederea transferului. Acesta deveni un laitmotiv. Violen a be iei urmat de pis logelile de dup be ie. Ammu fu scârbit de mirosul medicinal de alcool trezit pe care îl emana pielea lui şi de voma uscat , închegat , care îi încrusta ca o pl cint gura în fiecare diminea . Când accesele lui de violen începur s îi includ şi pe copii, şi începu r zboiul cu Pakistanul, Ammu îşi p r si so ul şi se întoarse, nepoftit , la p rin ii ei, în Ayemenem. La toate cele de care fugise cu doar câ iva ani în urm . Exceptând faptul c acum avea doi copii mici. Şi nu mai avea vise. Pappachi nu îi crezu povestea — nu pentru c ar fi avut o p rere bun despre so ul ei, ci pur şi simplu pentru c nu credea c un englez, orice englez, ar râvni la so ia unui alt b rbat. Ammu îşi iubea copiii (desigur), îns vulnerabilitatea lor cu ochi mari şi disponibilitatea lor de a iubi oameni care nu îi iubeau cu adev rat o exasperau şi o f ceau uneori s vrea s îi r neasc — doar ca s -i înve e minte, ca o m sur de protec ie. Era ca şi cum fereastra prin care disp ruse tat l lor fusese l sat deschis pentru ca oricine s poat intra şi s fie bine venit. Pentru Ammu, gemenii ei ar tau ca o pereche de broscu e mici, z p cite, captivate una de tov r şia alteia, hoin rind bra la bra pe o şosea ultraaglomerat . Ignorând total ceea ce le pot face camioanele broaştelor. Ammu îi veghea cu str şnicie. Veghea o tensiona, o f cea s fie încordat . Era iute în a-şi dojeni copiii, dar şi mai iute în a se sim i jignit în numele lor. În ceea ce o privea, ştia c nu vor mai exista ocazii. Acum nu mai exista decât Ayemenem. O verand din fa şi o verand din spate. Un râu încins şi o fabric de conserve. Iar pe fundal, miorl itul constant, intens şi tânguitor al dezaprob rii locale. În primele luni de dup întoarcerea în casa p rinteasc , Ammu înv repede s recunoasc şi s dispre uiasc urâtul chip al comp timirii. Rudele b trâne de sex feminin, cu b rbi incipiente şi câteva b rbii tremur toare, f cur c l torii deo noapte la Ayemenem pentru a o comp timi în privin a divor ului. Îi strânser genunchiul şi o sorbir din priviri. Ea se luptase cu nevoia de-a le pocni. Sau de-a le r suci sfârcurile. Cu o cheie de piuli e. Ca Chaplin în Timpuri noi. Când se privea în fotografiile de nunt , Ammu sim ea c femeia care o privea din ele era altcineva. O mireas prostu , împodobit . Sariul ei de m tase de

31

culoarea apusului împroşcat cu aur. Inele pe fiecare deget. Puncte albe de past de santal peste sprâncenele arcuite. Privindu-se ar tând astfel, gura delicat a lui Ammu se strângea într-un zâmbet mic, amar, la aceast amintire — nu atât a nun ii în sine, cât a faptului c se l sase decorat atât de scrupulos înainte de-a fi dus la spânzur toare. P rea atât de absurd. Atât de zadarnic. Ca şlefuitul lemnului de foc. Se duse la fierarul satului şi îşi topi verigheta grea, f când din ea o br ar sub ire, cu capete de şerpi, pe care o puse deoparte pentru Rahel. Ammu ştia c nun ile nu erau ceva care s poat fi evitat cu totul. Cel pu in, nu la drept vorbind. Îns pentru tot restul vie ii sus inu nun ile mici în haine obişnuite. Le f cea mai pu in macabre, gândea ea. Din când în când, ascultând la radio cântece care îi pl ceau, Ammu se sim ea r scolit . O durere lichid i se propaga pe sub piele şi p r sea ca o vr jitoare lumea, pentru un loc mai bun, mai fericit. În asemenea zile, era în ea ceva neliniştit, neîmblânzit. De parc pe moment ar fi l sat deoparte moralitatea maternit ii şi a divor ului. Pân şi mersul i se schimba dintr-un mers sigur, de mam , într-un fel mai s lbatic de mers. Purta flori în p r şi secrete magice în priviri. Nu vorbea cu nimeni. Petrecea ore în şir pe malul râului cu micul ei tranzistor în form de mandarin . Fuma igarete şi înota la miezul nop ii. Ce anume îi d dea lui Ammu aceast Latur Nesigur ? Acest imprevizibil? Era conflictul pe care îl purta în ea. Un amestec imposibil. Tandre ea matern infinit şi dezl n uirea necugetat a unui terorist sinucigaş. Asta clocotea în ea şi asta o aduse în cele din urm s -l iubeasc noaptea pe barbatul pe care copiii ei îl iubeau ziua. S foloseasc noaptea barca pe care copiii ei o foloseau ziua. Barca pe care st tuse Estha şi pe care o g sise Rahel. În zilele în care radioul cânta cântecele lui Ammu, to i erau pu in circumspec i în ceea ce o privea. Sim eau oarecum c ea tr ia în umbrele de la grani a dintre dou lumi, dincolo de puterea lor de în elegere. C o femeie pe care ei o condamnaser deja avea acum pu in de pierdut şi putea fi, de aceea, periculoas . Aşa c , în zilele în care radioul cânta cântecele lui Ammu, oamenii o evitau, f ceau mici ocoluri în jurul ei, deoarece to i erau de acord c era cel mai bine s O Lase în Pace pur şi simplu. În alte zile, f cea gropi e adânci atunci când zâmbea. Avea un chip delicat, fin cizelat, sprâncene negre arcuite ca aripile unui pesc ruş în zbor planat, un nas mic, drept, şi o piele luminoas de culoarea nucii. În acea zi senin de decembrie, p rul ei rebel, ondulat, se r spândea în şuvi e purtat de vântul din maşin . În bluza f r mâneci a sariului, umerii îi str luceau de parc ar fi fost da i cu lustru de umeri cu luciu puternic. Uneori era cea mai frumoas femeie pe care o v zuser Estha şi Rahel. Şi uneori nu era. Pe bancheta din spate a Plymouth-ului, între Estha şi Rahel, st tea Baby Kochamma. Ex-c lug ri şi str -m tuş mic în virtutea sor ii. Aşa cum neferici ilor le displac cei la fel de neferici i ca ei, lui Baby Kochamma îi

32

displ ceau gemenii, pentru c îi considera nişte copii abandona i, stigmatiza i, f r tat . Mai r u, erau Hibrizi pe Jum tate-Hinduşi cu care nici un creştin siriac cu respect de sine nu s-ar fi c s torit vreodat . Era dornic s îi fac s îşi dea seama c ei (ca şi ea) erau tolera i în Casa din Ayemenem, casa bunicii lor materne, unde nu aveau de fapt nici un drept s fie. Baby Kochamma nu o înghi ea pe Ammu, deoarece o vedea r zvr tindu-se în fa a unei sor i pe care ea, Baby Kochamma, sim ea c o acceptase cu gra ie. Soarta nefericitelor femei-f r de-B rbat. Trista Baby Kochamma, f r -de-p rintele-Mulligan. Reuşise s se conving singur în decursul anilor c dragostea ei neconsumat fa de p rintele Mulligan se datorase integral rezervelor ei şi hot rârii ei de-a face ceea ce se cuvenea. Se ralie din toat inima p rerii generale c o fiic m ritat nu are nici o pozi ie în casa p rin ilor ei. Cât priveşte o fiic divor at — dup Baby Kochamma, navea nici o pozi ie, nic ieri. În ce priveşte o fiic divor at dintr-o c s torie din dragoste, ei bine, cuvintele nu pot descrie indignarea lui Baby Kochamma. Iar în ce priveşte o fiic divor at dintr-o c s torie intercomunitar — Baby Kochamma alese, tremurând, s p streze t cerea asupra acestui subiect. Gemenii erau prea mici ca s în eleag toate acestea, aşa c Baby Kochamma le invidia momentele de mare fericire, când o libelul pe care o prinseser le ridica cu picioruşele o pietricic din palm , sau când aveau permisiunea de-a îmb ia porcii, sau g seau un ou — cald înc de la g in . Dar mai presus de toate le invidia mângâierea pe care şi-o ofereau unul celuilalt. Aştepta de la ei un semn de nefericire. M car atât. Pe drumul de întoarcere de la aeroport, Margaret Kochamma urma s stea în fa cu Chacko, pentru c îi fusese so ie. Sophie Mol avea s stea între ei. Ammu avea s se mute în spate. Urmau s fie dou sticle cu ap . Ap fiart pentru Margaret Kochamma şi Sophie Mol, ap de la robinet pentru to i ceilal i. Bagajul urma s stea în portbagaj. Rahel se gândi c portbagaj era un cuvânt frumos. Un cuvânt mult mai bun, în orice caz, decât rastel. Rastel era un cuvânt groaznic. Ca numele unui pitic. Rastel Koshy Oom-men — un pitic pl cut, din clasa de mijloc, cu fric de Dumnezeu, cu genunchi joşi şi c rare într-o parte. Pe portbagajul de pe acoperişul Plymouth-ului era un afişaj paralelipipedic din placaj c ptuşit cu metal, pe care scria, pe toate cele patru laturi, Mur turi & Conserve Paradis. Sub inscrip ie erau pictate sticle cu dulcea de fructe asortate şi l mâi picante conservate în ulei comestibil, cu etichete pe care scria, cu litere înflorite, Mur turi & Conserve Paradis. Lâng sticle era o list a tuturor produselor Paradis şi un dansator kathakali cu fa a verde şi fustele învolburate. De-a lungul p r ii inferioare a poalelor unduitoare în form de S, împ ra i ai Regatului Gustului — contribu ia nesolicitat a Tovar şului K. N. M. Pillai. Era o traducere literal a Ruchi lokathinde Rajavu, care suna ceva mai pu in ridicol decât împ ra i ai

33

Regatului Gustului. Dar cum Tovar şul Pillai le tip rise deja, nimeni nu avusese inima s -i cear s refac întreaga comand de tip rituri. Aşa c , din nefericire, împ ra i ai Regatului Gustului deveni o caracteristic permanent a etichetelor Mur turi Paradis. Ammu spuse c dansatorul kathakali era un Hering Roşu şi nu avea nici o leg tur cu nimic. Chacko zise c d dea un Parfum Regional produselor şi avea s le fie de mare folos atunci când vor intra pe Pia a de Peste Ocean. Ammu spuse c afişajul îi f cea s par ridicoli. Ca un circ ambulant. Cu coad de rândunic . Mammachi începuse s fac conserve pentru comercializare pu in dup ce Pappachi îşi d duse demisia din postul lui guvernamental de la Delhi şi venise s tr iasc în Ayemenem. Societatea Biblic din Kottayam organiza un târg şi o rugase pe Mammachi s prepare pu in din renumita ei dulcea de banane şi din mur turile de mango fraged. Se vândur repede, iar Mammachi descoperi c avea mai multe comenzi decât putea face fa . Încântat de succes, hot rî s continue cu conservele şi dulcea a, şi curând se trezi ocupat tot anul. Pappachi, la rândul lui, nu prea putea s se adapteze la ruşinea pension rii. Era cu şaptesprezece ani mai b trân decât Mammachi şi îşi d du seama şocat c era un om b trân, în timp ce so ia lui se afla înc în floarea vârstei. Deşi Mammachi suferea de o afec iune grav a corneei şi era deja aproape oarb , Pappachi nu o ajuta la f cutul conservelor, deoarece nu o considera o îndeletnicire potrivit unui fost func ionar guvernamental de rang înalt. Fusese întotdeauna un b rbat gelos, aşa c îi displ cea profund aten ia de care se bucura dintr-o dat so ia lui. Hoin rea f r rost pe proprietatea lor, în costume bine croite, imaculate, desenând cercuri lugubre în jurul movilelor de ardei roşii iu i şi şofran proasp t m cinat, privind-o pe Mammachi supervizând achizi ionarea, cânt rirea, s rarea şi uscarea l mâilor verzi şi a fructelor fragede de mango. În fiecare noapte o batea cu o vaz de flori din bronz. B t ile nu erau noi. Nou era doar frecven a cu care aveau loc. Într-o noapte, Pappachi rupse arcuşul viorii lui Mammachi şi îl arunc în râu. Apoi, într-o vacan de var , Chacko veni acas de la Oxford. Devenise un b rbat masiv şi era, în zilele acelea, puternic de la vâsli- tul pentru Balliol. La o s pt mân dup venirea acas d du peste Pappachi b tând-o pe Mammachi în birou. Chacko p trunsese în înc pere, prinsese mâna lui Pappachi ce inea vaza şi i-o r sucise la spate. - Nu vreau s se mai întâmple asta vreodat , îi spusese tat lui lui. Niciodat . Pentru tot restul acelei zile, Pappachi st tuse pe verand şi privise fix, împietrit, gr dina ornamental , ignorând vasele cu mâncare pe care i le aducea Kochu Maria. Noaptea, târziu, se duse în birou şi îşi scoase afar balansoarul preferat din mahon. ÎI puse jos în mijlocul aleii şi îl zdrobi cu o cheie francez pân îl f cu buc ele. ÎI l s acolo, în lumina lunii, un morman de r chit l cuit şi de lemn f cut nd ri. Nu se mai atinse niciodat de Mammachi. Dar nici nu îi

34

mai vorbi tot restul vie ii. Când avea nevoie de ceva le folosea pe Kochu Maria sau Baby Kochamma drept intermediari. Serile, când ştia c sunt aştepta i musafiri, st tea pe verand şi îşi cosea la c m şi nasturi care nu lipseau, pentru a da impresia c Mammachi îl neglija. Într-o mic m sur , reuşi s strice p rerea Ayemenem-ului despre nevestele care lucrau. Cump r Plymouth-ul azuriu de la un englez b trân din Munnar. Deveni o imagine obişnuit în Ayemenem, coborând impozant în josul drumului îngust în maşina lui lat , p rând elegant pe dinafar , dar transpirând din plin în costumele sale de lân . Nu îi permitea lui Mammachi sau oricui altcuiva din familie s îl foloseasc sau m car s stea în el. Plymouth-ul era r zbunarea lui Pappachi. Pappachi fusese Entomolog Imperial la Institutul Pusa. Dup Independen , din Entomolog Imperial fusese numit Director Asociat, Entomologie. În anul în care demisionase, ajunsese la un rang echivalent cu acela de director. Cea mai mare înfrângere a vie ii lui era c molia pe care o descoperise el nu îi purta numele. Îi c zuse în b utur într-o sear pe când st tea pe veranda unei case de odihn , dup o zi lung petrecut pe câmp. Culegând-o, îi remarcase smocurile dorsale neobişnuit de dese. Se uitase mai atent. Cu un entuziasm crescând o preparase, o m surase şi o pusese a doua zi diminea pentru câteva ore la soare, pentru a se evapora alcoolul. Luase apoi primul tren înapoi spre Delhi. Spre aten ia taxonomic şi, spera el, spre faim . Dup şase luni insuportabile de nelinişte, spre marea dezam gire a lui Pappachi, i se spuse c molia fusese în cele din urm identificat ca o ras pu in neobişnuit a unei specii bine cunoscute ce apar inea familiei tropicale Lymantriidae. Adev rata lovitur veni doisprezece ani mai târziu: ca urmare a unei remanieri taxonomice radicale, lepidopteriştii deciser c molia lui Pappachi era de fapt o specie separat şi un gen necunoscut pân atunci de ştiin . La vremea aceea, desigur, Pappachi demisionase şi se retr sese în Ayemenem. Era prea târziu pentru el s îşi revendice dreptul la descoperire. Molia lui fu numit dup Directorul Interimar al Departamentului de Entomologie, un func ionar de rang inferior care îi displ cuse dintotdeauna lui Pappachi. În anii care au urmat, deşi fusese prost dispus mult înainte de-a descoperi molia, Molia lui Pappachi fu considerat r spunz toare de accesele lui de proast dispozi ie şi de subitele izbucniri temperamentale. Fantoma ei nociv — cenuşie, p roas şi cu smocuri dorsale neobişnuit de dese — bântui toate casele în care a locuit el. Îi chinui pe el şi pe copiii lui şi pe copiii copiilor lui. Pân în ziua mor ii, chiar şi în c ldura sufocant din Aye- menem, Pappachi purt zi de zi un costum bine c lcat din trei piese şi ceasul de buzunar din aur. Pe m su a lui de toalet , lâng colonie şi peria de cap din argint, p str o fotografie de-a lui din tinere e, cu p rul dat cu briantin , f cut într-un atelier foto din Viena, unde urmase un curs de şase luni finalizat printr-o diplom care îl îndrept ise s cear postul de Entomolog Imperial. În timpul acelor câteva

35

luni petrecute la Viena luase Mammachi primele ei lec ii de vioar . Lec iile fur întrerupte brusc atunci când profesorul lui Mammachi, Launsky-Tieffenthal, f cu greşeala de a-i spune lui Pappachi c so ia lui era extrem de talentat şi, dup p rerea lui, probabil de talie concertistic . Mammachi lipi, în albumul foto al familiei, t ietura din ziarul Indian Express care anun a moartea lui Pappachi. Scria: Cunoscutul entomolog Shri Benaan John Ipe, fiu al r posatului reverend E. John Ipe din Ayemenem (cunoscut mai ales sub numele de Punnyan Kunju), a suferit noaptea trecut un infarct şi a decedat la Spitalul General din Kottayam. A acuzat dureri pectorale în jurul orei 1:05 diminea a şi a fost transportat de urgen la spital. Sfârşitul a venit la 2:45. În ultimele şase luni, starea de s n tate a lui Shri Ipe nu a fost tocmai bun . Las în urm pe so ia sa, Soshamma, şi doi copii.

Mammachi a plâns la înmormântarea lui Pappachi şi lentilele de contact îi alunecau de colo colo în ochi. Ammu le spuse gemenilor c Mammachi plângea mai mult pentru c era obişnuit cu el decât pentru c îl iubea. Era obişnuit cu el umblând f r rost prin fabrica de conserve, şi era obişnuit s fie b tut din când în când. Ammu spuse c fiin ele umane erau f pturi ale obişnuin ei şi c era uluitor cu ce fel de lucruri se puteau obişnui. — Nu trebuie decât s privi i în jur, spuse Ammu, şi o s vede i c lovitul cu vaze de alam este cel mai pu in grav dintre ele. Dup înmormântare, Mammachi o rug pe Rahel s o ajute s îşi g seasc şi s îşi scoat lentilele de contact cu mica pipet portocalie livrat într-o cutiu special . Rahel o întreb pe Mammachi dac , la moartea ei, putea moşteni ea pipeta. Ammu o scoase din camer şi îi d du o palm . — Nu vreau s te mai aud niciodat vorbind cu oamenii despre moartea lor, îi zise ea. Estha spuse c Rahel o merita pentru c fusese atât de lipsit de sensibilitate. Fotografia lui Pappachi la Viena, cu p rul lipit de cap, fu reînr mat şi ag at în sufragerie. Era un b rbat fotogenic, elegant şi îngrijit, cu un cap cam mare de om m runt. Avea un început de b rbie dubl care s-ar fi accentuat dac ar fi privit în jos sau dac ar fi încuviin at din cap. În fotografie avusese grij s îşi in capul destul de sus pentru a-şi ascunde b rbia dubl , dar nu atât de sus încât s par arogant. Ochii lui c prui-deschis erau politicoşi, şi totuşi malefici, de parc ar fi f cut un efort s fie amabil cu fotograful în timp ce pl nuia s îşi omoare so ia. Avea în centrul buzei superioare un neg mic de culoarea c rnii, care atârna peste buza de jos într-un fel de bosumflare efeminat — de genul celor care apar la copiii care îşi sug degetul mare. În b rbie avea o gropi alungit care nu f cea decât s sublinieze amenin area unei violențe maniacale ascunse. Un soi de cruzime reprimat . Purta pantaloni indieni de c l rie kaki, deşi nu c l rise în via a lui un cal. Cizmele de c l rie reflectau luminile din studioul foto. O cravaş cu m ciulie 36

de fildeş îi era aşezat cu grij în poal . Exist în acea fotografie o linişte vigilent c lduroas unde era atârnat .

care umplea de fiori camera

La moartea lui, Pappachi l s cufere pline cu costume scumpe şi o cutie de ciocolat plin cu butoni pe care Chacko îi împ r i şoferilor de taxi din Kottayam. Butonii fur separa i şi transforma i în inele şi pandantive pentru dotele fiicelor nem ritate. Când gemenii întrebar la ce foloseau butonii de manşete — „Pentru a «butona» manşetele între ele", fusese r spunsul lui Ammu — fur încânta i de aceast mostr de logic în ceea ce p ruse pân atunci un limbaj ilogic. Manşet + buton = Buton de manşet . Pentru ei, aceasta rivaliza cu matematica prin precizie şi logic . Butonii de manşete le d deau o satisfac ie neobişnuit (chiar dac exagerat ) şi o afec iune real pentru limba englez . Ammu spuse c Pappachi era un CCP britanic incurabil, ceea ce era prescurtarea pentru chhi-chhi-poach, care în hindi însemna şterg tor-de-rahat. Chacko spuse c termenul corect pentru oameni ca Pappachi ar fi anglofil. Îi puse pe Estha şi Rahel s caute anglofil în Marele Dic ionar Enciclopedic „Reader's Digest". Scria: Persoan dispus s admire, s aprobe şi s iubeasc tot ceea ce este englezesc sau vine de la englezi. Apoi Estha şi Rahel trebuir s caute a dispune. Scria: (1) A plasa conform unei anumite ordini, a aranja. (2) A aduce gândirea cuiva într-o anumit stare. (3) A face ceea ce vrei cu ceva/cineva, a da un ordin.

Chacko spuse c în cazul lui Pappachi însemna (2) A aduce gândirea cuiva într-o anumit stare. Ceea ce, spuse Chacko, însemna c gândirea lui Pappachi fusese adus într-o stare care îl f cea s îi plac pe englezi. Chacko le spuse gemenilor c , deşi nu îi f cea câtuşi de pu in pl cere s recunoasc , ei to i erau anglofili. Erau o familie de anglofili. Îndreptat în direc ia greşit , prins în capcan în afara propriei istorii şi incapabil s se întoarc înapoi deoarece urmele lor fuseser şterse. Le explic faptul c istoria era ca o cas veche la ceas de noapte. Cu toate l mpile aprinse. Şi cu str moşii şoptind în untrul ei. — Pentru a în elege istoria, spuse Chacko, trebuie s intr m şi s ascult m ce spun ei. Şi s ne uit m la c r i şi la tablourile de pe perete. Şi s adulmec m mirosurile. Estha şi Rahel nu aveau nici un dubiu c acea cas la care se referea Chacko era casa de pe cel lalt mal al râului, din mijlocul planta iei abandonate de cauciuc, unde ei nu fuseser niciodat . Casa lui Kari Saipu. Sahibul cel Negru. Englezul care „devenise localnic". Care vorbea malayalami şi purta mundu-uri. Kurtz-ul Ayemenem-ului. Ayemenem, propria lui Inim a Întunericului. Se

37

împuşcase în cap cu zece ani în urm , când p rin ii tân rului s u iubit îl luaser pe b iat de la el şi îl trimiseser la şcoal . Dup sinucidere, proprietatea f cuse obiectul unor litigii îndelungate între buc tarul lui Kari Saipu şi secretarul s u. Casa r m sese goal ani de zile. Foarte pu ini oameni o v zuser . Dar gemenii şio puteau imagina. Casa Istoriei. Cu pardoseli reci din piatr şi pere i întuneca i şi umbre mişc toare în form de vapor. Şopârle umflate, translucide, tr iau în spatele tablourilor vechi, şi str moşi de cear , f râmicioşi, cu unghii tari la picioare şi respira ie mirosind a h r i galbene, bârfeau în şoapte şuier toare, foşnitoare. — Dar nu putem intra în untru, explic Chacko, pentru c am fost încuia i afar . Şi când privim în untru, prin ferestre, nu vedem decât umbre. Iar când încerc m s ascult m, nu auzim decât o şoapt . Şi nu putem în elege şoapta, deoarece gândurile ne-au fost invadate de un r zboi. Un r zboi pe care l-am câştigat şi l-am pierdut. Cel mai r u fel de r zboi. Un r zboi care prinde visele şi le viseaz din nou. Un r zboi care ne-a f cut s ne ador m cuceritorii şi s ne dispre uim pe noi înşine. — S ne c s torim cu cuceritorii noştri, aşa ar fi mai corect, spuse sec Ammu, referindu-se la Margaret Kochamma. Chacko nu o b g în seam . Îi puse pe gemeni s caute a dispre ui. Scria: A privi de sus; a privi batjocoritor; a lua în zeflemea sau a desconsidera. Chacko spuse c în contextul r zboiului despre care vorbea — R zboiul Viselor—a dispre ui însemna toate acele lucruri. — Suntem Prizonieri de R zboi, spuse Chacko. Visele noastre au fost falsificate. Nu apar inem unui loc anume. Navig m f r ancor pe m ri tulburi. S-ar putea s nu ni se permit niciodat s tragem la mal. Necazurile noastre nu vor fi niciodat destul de triste. Bucuriile noastre destul de vesele. Visele noastre destul de m re e. Vie ile noastre destul de importante. Pentru a conta. Apoi, pentru a le da lui Estha şi Rahel o idee despre perspectiva istoric (deşi perspectiva era ceva care, în s pt mânile ce aveau s vin , urma s îi lipseasc amarnic lui Chacko), le vorbi despre Femeia P mânt. Îi f cu s îşi imagineze c p mântul — vechi de patru mii şase sute de milioane de ani — era o femeie de patruzeci şi şase de ani — de aceeaşi vârst , s spunem, cu profesoara Aleyamma, care le d dea lec ii de malayalami. Fusese nevoie de toat via a Femeii P mânt pentru ca p mântul s devin ceea ce era. Pentru ca oceanele s se separe. Pentru ca mun ii s se înal e. Femeia P mânt avea unsprezece ani, spusese Chacko, atunci când au ap rut organismele unicelulare. Primele animale, viet i precum viermii şi meduzele, nu au ap rut decât atunci când ea avea patruzeci de ani. Avea patruzeci şi cinci — cu doar opt luni în urm — când dinozaurii colindau pe p mânt. — Toat civiliza ia uman , aşa cum o cunoaştem, le spuse Chacko gemenilor, a început cu doar dou ore în urm în via a Femeii P mânt. Atâta cât ne ia nou s mergem cu maşina de la Ayemenem la Cochin.

38

Era un gând ce inspira team respectuoas şi smerenie, spusese Chacko (Smerenie era un cuvânt dr gu , gândi Rahel. Smerenie continu , f r vreo grij pe lume), c toat istoria contemporan , R zboaiele Mondiale, R zboiul Viselor, Omul pe Lun , ştiin a, literatura, filozofia, goana dup cunoaştere — nu erau decât o clipire a ochiului Femeii P mânt. — Şi noi, dragii mei, tot ce suntem şi vom fi vreodat — nu reprezent m decât o clipire în ochiul ei, zise Chacko reveren ios, întins pe pat, privind int în tavan. Când era în aceast stare, Chacko îşi folosea vocea de Citit cu Glas Tare. Camera lui avea un aer de biseric . Nu îi p sa dac îl ascultau sau nu. Şi, în caz c îl ascultau, nu îi p sa dac în elegeau sau nu ce le spunea el. Ammu le numea St rile lui de Oxford. Mai târziu, în lumina tuturor celor întâmplate, clipire p rea un cuvânt cu totul greşit pentru a descrie expresia din ochiul Femeii P mânt. Clipire era un cuvânt cu margini vesele, ondulate. Deşi Femeia P mânt l s o impresie durabil asupra gemenilor, Casa Istoriei —mult mai la îndemân — era aceea care îi fascina cu adev rat. Se gândeau adesea la ea. Casa de pe malul cel lalt al râului. Profilându-se amenin tor în Inima Întunericului. O cas în care nu puteau intra, plin de şoapte pe care nu le puteau în elege. Nu ştiau atunci c în curând aveau s intre. C vor traversa râul şi vor fi acolo unde nu ar fi trebuit s fie, cu un b rbat pe care nu ar fi trebuit s îl iubeasc . C vor privi cu ochii cât cepele cum istoria li se dezv luia pe veranda din spate. În timp ce al i copii de vârsta lor înv au alte lucruri, Estha şi Rahel înv ar cum îşi negociaz istoria termenii şi cum îşi colecteaz drepturile de la aceia care îi încalc legile, îi auzir zgomotul surd şi scârbos. Îi mirosir mirosul şi nu îl mai uitar niciodat . Mirosul istoriei. Ca trandafirii vechi într-o adiere. Avea s pândeasc veşnic în lucrurile obişnuite. În umeraşe. Roşii. În smoala de pe drum. În anumite culori. În farfuriile dintr-un restaurant. În absen a cuvintelor. Şi în vidul din priviri. Aveau s creasc luptându-se cu diversele c i de-a tr i cu cele întâmplate. Aveau s caute s îşi spun singuri c , în termenii timpului geologic, era un eveniment neînsemnat. Doar o clipire în ochiul Femeii P mânt. C se întâmplaser şi Lucruri Mai Rele. C se tot întâmplau Lucruri Mai Rele. Dar nu aveau s g seasc alinare în gând. Chacko spuse c faptul c se duceau s vad Sunetul muzicii era un exerci iu prelungit de anglofilie. Ammu spuse: — Hai, termin , toat lumea se duce s vad Sunetul muzicii. Este un Succes Mondial. — Cu toate acestea, draga mea, zise Chacko cu vocea lui de Citit cu Glas Tare.

39

Cu. Toate. Acestea. Mammachi spunea adesea c Chacko era de departe unul dintre cei mai deştep i oameni din India. — Potrivit cui? zicea Ammu. Pe ce baz ? Mammachi adora s spun povestea (povestea lui Chacko) despre cum unul dintre universitarii de la Oxford afirmase c , dup p rerea lui, Chacko era sclipitor şi avea stof de prim-ministru. La asta, Ammu r spundea mereu „Ha! Ha! Ha!", ca oamenii din benzile desenate. Spunea: (a) Mersul la Oxford nu-l face neap rat pe un om mai deştept. (b) Deşteptâciunea nu face neap rat un prim-ministru bun. (c) Dac un individ nu este în stare nici m car s conduc în mod rentabil o fabric de conserve, cum ar putea conduce o ar întreag ? Şi, cel mai important dintre toate: (d) Toate mamele indiene sunt obsedate de fiii lor şi sunt, prin urmare, nişte judec tori slabi în ceea ce priveşte calit ile acestora. Chacko zise: (a) Nu te duci la Oxford. Studiezi la Oxford. Şi (b) Dup ce studiezi la Oxford cobori. — Jos, pe p mânt, vrei s spui? întreba atunci Ammu. Asta faci, precis. Ca şi faimoasele tale avioane. Ammu spuse c soarta trist , dar întru totul predictibil , a avioanelor lui Chacko era o m sur impar ial a abilit ilor lui. O dat pe lun (exceptând sezonul musonilor) sosea un pachet pentru Chacko prin poşta rapid . Con inea invariabil un kit de aeromodelism, din plut . Lui Chacko îi trebuiau de obicei între opt şi zece zile pentru a asambla avionul cu micu ul lui rezervor de combustibil şi elicea motorizat . Când era gata, îi lua pe Estha şi Rahel pe câmpurile de orez din Nattakom s -l ajute s -l lanseze. Nu zbura niciodat mai mult de un minut. Lun de lun , avioanele grijuliu construite ale lui Chacko se pr buşeau în câmpurile de orez, de un verdenoroios, în care Estha şi Rahel goneau ca nişte câini de vân toare încercând s recupereze resturile. O coad , un rezervor, o arip . O maşin rie r nit . Camera lui Chacko era plin pân la refuz cu avioane de lemn stricate. Şi în fiecare lun sosea un alt kit. Chacko nu d dea niciodat vina pe kit. Abia dup moartea lui Pappachi renun Chacko la postul lui de profesor la Colegiul Creştin din Madras şi veni la Ayemenem cu vâsla lui Balliol şi visele de Baron al Conservelor. Îşi lichidase pensia şi fondul de economii pentru a

40

cump ra o maşin de capsulat sticle Bharat. Vâsla lui (cu numele colegilor lui de echip înscrise în aur) atârna în nişte cercuri de fier pe peretele fabricii. La sosirea lui Chacko, fabrica era o întreprindere mic , dar profitabil . Mammachi o conducea pur şi simplu ca pe o buc t rie mare. Chacko o înregistrase drept parteneriat şi o inform pe Mammachi c ea era comanditarul. Investi în echipamente (maşini de sigilat conserve, cazane, maşini de g tit) şi extinse for a de munc . Aproape imediat începu declinul financiar, dar fabrica se men inu la suprafa în mod artificial, prin împrumuturile bancare extravagante pe care Chacko le contracta ipotecând câmpurile de orez ale familiei din jurul Casei din Ayemenem. Deşi Ammu muncea în fabric la fel de mult ca şi Chacko, ori de câte ori el avea de-a face cu inspectorii sau cu tehnicienii sanitari se referea întotdeauna la fabrica mea, ananaşii mei, conservele mele. Din punct de vedere legal, aceasta era situa ia, deoarece Ammu, ca fiic , nu avea drept asupra propriet ii. Chacko le spuse lui Estha şi Rahel c Ammu nu avea Drept de Domiciliu I. — Datorit minunatei noastre societ i masculine şovine, spuse Ammu. Chacko zise: — Ce-i al t u e al meu şi ce e al meu e tot al meu. Avea un râs surprinz tor de pi ig iat pentru un b rbat de gabaritul lui. Iar când râdea, se zgâl âia tot f r a p rea c se mişc . Pân la sosirea lui Chacko la Ayemenem, fabrica lui Mammachi nu avea nume. To i se refereau la conservele şi dulcețurile ei cu Mango Fraged Sosha sau Dulcea de Banane Sosha. Sosha fiind numele mic al lui Mammachi. Soshamma. Chacko fu acela care botez fabrica Mur turi & Conserve Paradis şi puse s se deseneze şi s se tip reasc etichete la tipografia Tovar şului K. N. M. Pillai. La început, voise s o numeasc Zeus Mur turi & Conserve, dar ideea fusese respins deoarece to i spuseser c Zeus era prea obscur i nu avea relevan local , în timp ce Paradis avea. (Sugestia Tuvar şului K. N. M. Pillai — Mur turi Parashuram— fusese respins din motivul opus: prea mult relevan local .) Fu ideea lui Chacko de-a picta un panou şi de a-l instala pe portbagajul de pe acoperişul Plymouth-ului. Acum, în drum spre Cochin, huruia şi f cea nişte zgomote de parca era gata s se desprind . Trebuir s se opreasc lâng Vaikom şi s cumpere nişte funie pentru a-l ancora mai bine. Aceasta îi întârzie cu alte dou zeci de minute. Rahel începu s se îngrijoreze c vor întârzia la Sunetul muzicii. Apoi, când se apropiau de suburbiile Cochinului, bra ul roşu cu alb al barierei coborî. Rahel ştiu c se întâmplase pentru c ea sperase c nu se va întâmpla. Nu înv ase înc s îşi controleze Speran ele. Estha zise c era un Semn R u. Aşa c acum aveau s piard începutul filmului. Când Julie Andrews începe ca un punct pe deal şi devine tot mai mare şi mai mare pân ce umple ecranul cu glasul ei ca apa cristalin şi respira ia ca menta.

41

Semnul roşu de pe bra ul roşu cu alb spunea STOP cu alb. — POTS, spuse Rahel. Un panou de afişaj galben spunea FII INDIAN, CUMP R INDIAN cu roşu. — NAIDNI R PMUC IIF, spuse Estha. Gemenii erau precoce cu cititul. Parcurseser B trânul câine Tom, Janet şi John şi Caietele de exerci ii ale lui Ronald Ridout. Noaptea, Ammu le citea din Cartea junglei, a lui Kipling. Acum Chil Zmeul aduce acas noaptea Pe care o elibereaz Mang Liliacul...

Puful de pe bra e li se ridica, auriu în lumina l mpii de lâng pat. În timp ce citea, Ammu îşi putea face glasul grav, ca al lui Shere Khan. Sau plâng cios, ca al lui Tabaqui. Alegi şi nu alegi! Ce discu ie e asta cu alesul? Lâng taurul omorât, s stau eu adulmecând în bârlogul vostru de câini dup drepturile ce mi se cuvin? Sunt eu, Shere Kahn, cel care vorbeşte!

Şi sunt eu, Raksha [Demonul], cel care r spunde, strigau gemenii cu glas ascu it. Nu împreun , dar aproape. Puiul de om este al meu Lungri — al meu mie! El nu va fi ucis. Va tr i s fug cu Haita şi s vâneze cu Haita; iar la sfârşit, ascult tu, vân tor de puişori golaşi — mânc tor de broaşte — ucigaş de peşti — el te va vâna pe tine!

Baby Kochamma, care fusese desemnat s se ocupe de educa ia lor formal , le citise o versiune a Furtunii, prescurtat de Charles şi Mary Lamb. Unde suge albina, acolo sug şi eu, începeau atunci s spun Estha şi Rahel. Într-o cup de ciubo ica cucului stau. Atunci când prietena misionar din Australia a lui Baby Kochamma, domnişoara Mitten, venit în vizit la Ayemenem, le f cu cadou lui Estha şi Rahel o carte de copii mici, Aventurile veveri ei Susie, ei fur profund ofensa i. Întâi o citir normal. Domnişoara Mitten, care apar inea unei secte de baptişti, spuse c fusese Pu in Dezam git atunci când i-o citiser cu glas tare, în sens invers. elirutnevA ie irevev eisuS. o-rtnî aenimid ed rav mirp ei- suS a irevev es izert. Îi ar tar domnişoarei Mitten cum era posibil s citeşti atât malayalam, cât şi Madam, deopotriv în sens invers şi normal. Ea nu fu amuzat şi se dovedi c nici m car nu ştia ce însemna malayalam. Ei îi spuser c malayalami era limba pe care o vorbeau to i cei din Kerala. Ea spuse c avusese impresia c se numea keralez . Estha, care pân atunci o antipatizase f iş pe domnişoara Mitten, îi spuse c , în ceea ce îl privea, era o Impresie Extrem de Stupid . Domnişoara Mitten i se plânse lui Baby Kochamma de b d r nia lui Estha şi de faptul c ei citeau în sens invers. Îi spuse lui Baby Kochamma c îl v zuse pe 42

Satan în ochii lor. NataS nî iihco rol. Fur puşi s scrie Pe viitor nu voi mai citi în sens invers. Pe viitor nu voi mai citi în sens invers. De o sut de ori. Înainte. Câteva luni mai târziu, domnişoara Mitten fu omorât de un camion care transporta lapte în Hobart, vizavi de un teren de crichet. Pentru gemeni era o dreptate ascuns în faptul c maşina de lapte d duse cu spatele. Mai multe autobuze şi maşini oprir de ambele p r i ale barierei. O salvare pe care scria Spitalul Sfânta Inim era plin cu un grup de oameni în drum spre o nunt . Mireasa privea afar pe fereastra din spate, cu fa a par ial acoperit de vopseaua scorojit a uriaşei cruci roşii. Toate autobuzele aveau nume de fat . Lucykutty, Mollykutty Beena Mol. În malayalami Mol înseamn Feti , iar Mon B ie el. Beena Mol era plin de pelerini care îşi r seser capetele la Tirupati. Rahel putea z ri un şir de capete chiluge la fereastra autobuzului, deasupra unor dâre echidistante de vom . Era cât se poate de curioas în privin a vomei. Nu vomitase niciodat . Nici m car o dat . Estha o f cuse, şi când o f cuse pielea îi devenise fierbinte şi lucioas , iar ochii neajutora i şi frumoşi, iar Ammu îl iubise mai mult decât de obicei. Chacko spunea c Estha şi Rahel erau indecent de s n toşi. Şi la fel era şi Sophie Mol. El spunea c lucrurile st teau astfel pentru c nu suferiser efectul c s toriilor între rudele de sânge, ca majoritatea creştinilor siriaci. Şi a parsilor. Mammachi spuse c nepo ii ei sufereau de ceva mult mai r u decât c s toria între rudele de sânge. Se referea la faptul c aveau p rin i divor a i. De parc acestea ar fi fost singurele dou op iuni la dispozi ia oamenilor: C s torie între rudele de sânge sau Divor . Rahel nu era sigur de ce anume suferea ea, dar ocazional exersa mutre triste şi ofta în fa a oglinzii. — Este un lucru pe care îl fac — sau l-am f cut vreodat — mult, mult mai bine, îşi spunea cu triste e în sinea ei. Aceea era Rahel pe post de Sydney Carton pe post de Charles Darnay care, în versiunea sub form de benzi desenate a Poveştii a dou oraşe, din „Clasicii ilustra i", st tea pe trepte, aşteptând s fie ghilotinat . Se întreba ce îi f cuse pe pelerinii cei chei s vomite atât de uniform şi dac vomitaser împreun , într-un icnet unic, bine orchestrat (pe muzic , poate, în ritmul unui bhajan din autobuz), sau separat, unul câte unul. Ini ial, când bariera abia se l sase, Aerul era plin de sunetele ner bd toare ale motoarelor care se învârteau în gol. Îns atunci când omul care manevra bariera ieşi din ghereta lui, pe picioarele curbate spre înapoi, şi semnalase cu lampa, îndreptându-se leg nat spre galantarul cu ceai, c aveau mult de aşteptat, şoferii opriser motorul şi se foiser deruta i, întinzându-şi picioarele. Cu o încuviin are sporadic a capului plictisit şi somnoros, Divinitatea Trecerii la Nivel îi chem ca prin farmec pe cerşetorii cu bandaje, oamenii cu t vi vânzând buc i de nuc de cocos proasp t , parippu vadas pe frunze de banan. Şi b uturi reci. Coca-Cola, Fanta, Lapte-de-trandafiri.

43

Un lepros cu bandaje p tate cerşi la fereastra autoturismului. — Mie îmi pare cromat-de-mercur, zise Ammu, la vederea sângelui lui excesiv de viu colorat. — Felicit ri, spuse Chacko. Ai vorbit ca o adev rat burghez . Ammu zâmbi şi îşi d dur mâna, de parc ea ar fi primit într-adev r o Diplom de Merit pentru faptul c era o Autentic Burghez cinstit -pân -înpânzele-albe. Momente ca acesta gemenii le p strau cu religiozitate şi le înşirau ca pe nişte m rgele pre ioase pe un colier (oarecum s r c cios). Rahel şi Estha îşi strivir nasurile de ferestruicile cele mici ale Plymouth-ului. Nalbe mari, pline de dor, cu copii înv lui i în cea dincolo de ele. Ammu spuse, un „Nu" ferm şi cu convingere. Chacko aprinse un Charminar. Inhal adânc şi apoi îndep rt un fir mic de tutun care-i r m sese pe limb . În Plymouth, nu era uşor pentru Rahel s îl vad pe Estha, deoarece Baby Kochamma se ridicase între ei ca un munte. Ammu insistase ca ei s stea separat, pentru a-i împiedica s se certe. Când se certau, Estha o numea pe Rahel o Insect În ep toare Refugiat . Rahel îi spunea lui Estha Elvis Pelvis şi f cea un soi de dans caraghios, contorsionat, care îl înfuria pe Estha. Când se b teau serios, raportul de for e era atât de echilibrat, încât b t ile continuau la nesfârşit, iar lucrurile care le picau în cale — l mpi de mas , scrumiere, carafe de ap — erau f cute nd ri sau stricate f r posibilitatea de-a mai fi recuperate. Baby Kochamma se inea cu bra ele de sp tarul scaunului din fa . Când se mişca maşina, gr simea de pe bra e îi zvâcnea precum rufele grele în b taia vântului. Acum atârna ca o perdea din carne, desp r indu-l pe Estha de Rahel. Pe partea de drum dinspre Estha se g sea tejgheaua de ceai la care se vindeau ceai şi biscui i vechi de glucoz în casete de sticl îmbâcsit cu muşte. În sticle groase, cu dopuri albastre de marmur menite a p stra acidul în untru, era o r coritoare cu l mâie. Şi o cutie roşie, cu ghea , pe care scria, destul de trist, Lucrurile merg mai bine cu Coca-Cola. Murlidharan, nebunul de la barier , era coco at cu picioarele încrucişate şi perfect în echilibru pe borna kilometric . Testiculele şi penisul i se b l b neau în direc ia semnului pe care scria: COCHIN Murlidharan era gol, cu excep ia unei pungi de plastic pe care cineva i-o pusese pe cap ca un chipiu transparent de buc tar prin care continua perspectiva asupra peisajului — sp l cit dar neîntrerupt în form de bonet de buc tar. Nu îşi putea scoate chipiul chiar dac ar fi vrut, pentru c nu avea bra e. Îi fuseser smulse într-o explozie în Singapore, în '42, în prima s pt mân dup ce fugise de acas pentru a se al tura Armatei Na ionale Indiene. Dup Independen se înregistrase ca Lupt tor pentru Libertate Clasa I şi primise un permis gratuit pe via de c l torie cu trenul, clasa I. Şi pe acesta îl pierduse (o dat cu min ile), aşa

44

c nu mai putea tr i în trenuri sau în bufeturile din g ri. Murlidharan nu avea cas , nici uşi de încuiat, dar îşi avea vechile chei legate cu grij la brâu. Într-un m nunchi lucitor. Mintea îi era plin de dulapuri, ticsite cu pl ceri secrete. Un ceas deştept tor. O maşin roşie cu claxon muzical. O can roşie pentru baie. O so ie cu un diamant. O serviet cu acte importante. O întorcere acas de la birou. Şi Îmi pare r u, domnule colonel Sabhapathy, dar m tem c am spus ceea ce aveam de spus. Şi rondele de banan pr jit pentru copii. Privea trenurile venind şi plecând. Îşi num ra cheile. Privea guvernele ajungând la putere şi c zând. Îşi num ra cheile. Privea copii înce oşa i la ferestrele maşinilor cu nasuri de nalb mare, plin de dor. Cei f r ad post, f r ajutor, bolnavii, cei mici şi pierdu i, to i se perindau pe la fereastra lui. Iar el îşi tot num ra cheile. Nu era niciodat sigur ce dulap trebuia deschis, sau când. St tea pe borna kilometric fierbinte cu p rul încâlcit şi ochii ca nişte ferestre, şi era bucuros c poate s priveasc uneori în alt parte. S îşi aib cheile pe care s le numere şi s le verifice neîncetat. Numerele ar fi bune. Stupefac ia ar fi bun . Murlidharan îşi mişca gura atunci când num ra şi f cea cuvinte bine formate. Onner. Runder. Moonner. Estha observ c p rul de pe capul lui era cre şi cenuşiu, p rul de la subsuorile lui goale, f r bra e, era ca o perie neagr , iar p rul dintre picioare îi era negru şi cre . Un om cu trei feluri de p r. Estha se întreb cum de era posibil aşa ceva. Încerc s se gândeasc pe cine s întrebe. Aşteptarea o umplu pe Rahel pân ce fu gata s explodeze. Îşi privi ceasul de mân . Era dou f r zece. Se gândi la Julie Andrews şi Christopher Plummer s rutându-se într-o parte, ca s nu-şi loveasc nasurile. Se întreb dac oamenii se s rutau întotdeauna într-o parte. Încerc s se gândeasc pe cine ar putea s întrebe. Apoi, din dep rtare, de dincolo de circula ia întrerupt , se apropie un murmur care îi înv lui ca o mantie. Şoferii care îşi dezmor iser picioarele se urcar din nou în maşini şi trântir portierele. Cerşetorii şi vânz torii ambulan i disp rur . În câteva minute, nu mai era nimeni pe drum. Cu excep ia lui Murlidharan. Coco at cu fundul pe borna kilometric încins . Imperturbabil şi doar vag curios. Era un du-te vino. Şi fluierele poli iştilor. Din spatele şirului de vehicule în aşteptare, ap ru o coloan de oameni, cu steaguri roşii şi pancarte şi un murmur care creştea şi creştea. — Ridica i-v ferestrele, spuse Chacko. Şi r mâne i calmi. Nu ne vor face nici

45

un r u. — De ce nu li te al turi, Tovar şe? zise Ammu c tre Chacko. Am s conduc eu. Chacko nu spuse nimic. Un muşchi i se încorda sub mormanul de gr sime de pe maxilar. Îşi arunc igara şi ridic fereastra. Chacko era un marxist autoproclamat. Le chema în camera lui pe femeile dr gu e din fabric şi, sub pretextul de-a le ine o conferin despre drepturile muncitorilor şi despre legile sindicale, flirta cu ele în mod scandalos. Le spunea Tovar ş şi insista ca şi ele s i se adreseze cu Tovar şe (ceea ce le f cea s chicoteasc ). Spre marea lor stânjeneala şi spre neliniştea lui Mammachi, le silea s stea cu el la mas şi s bea ceai. O dat a luat chiar un asemenea grup s participe la cursurile Sindicatului care se ineau în Alleppey. Se duser cu autobuzul şi se întoarser cu barca. Revenir fericite, cu br ri de sticl şi flori în p r. Ammu zise c nu erau decât g in rii. Doar un caz de prin işor r sf at jucându-se de-a Tovar şe! Tovar şe! O întrupare de tip Oxford a vechii mentalit i de zamindar — un proprietar de p mânturi impunându-şi avansurile la adresa femeilor care depindeau de el pentru a-şi câştiga existen a. În timp ce m rş luitorii se apropiau, Ammu îşi ridic fereastra. Estha pe a lui. Rahel pe a ei. (Cu efort, deoarece butonul negru al mânerului c zuse.) Deodat , Plymouth-ul azuriu p ru ridicol de opulent pe strada îngust , plin de gropi. Ca o doamn corpolent strecurându-se cu greu printr-un coridor îngust. Ca Baby Kochamma la biseric , în drumul ei spre sfânta împ rt şanie. — Uita i-v în jos! zise Baby Kochamma atunci când rândurile din fa se apropiar de maşin . Evita i contactul vizual. De fapt, asta îi provoac . Pulsul îi zvâcnea pe laterala gâtului. În câteva minute, drumul fu inundat de mii de oameni în marş. Insule de automobile într-un fluviu de oameni. Aerul era roşu de steaguri care coborau şi se ridicau pe m sur ce demonstran ii se strecurau pe sub barier şi înaintau rapid peste şinele de cale ferat într-un val roşu. Sunetul a o mie de voci se r spândi ca o Umbrel de Zgomote pe deasupra traficului în epenit. „Inquilab Zindabad! Thozhilali Ekta Zindabad!"

„Tr iasc Revolu ia!" strigau ei. „Muncitori din toate rile, uni i-v !" Nici m car Chacko nu putea da o explica ie deplin motivului pentru care Partidul Comunist avea mult mai mult succes în Kerala decât aproape oriunde altundeva în India, exceptând poate Bengalul. Existau câteva teorii contradictorii. Una sus inea c avea de-a face cu numeroasa popula ie creştin a statului. Dou zeci la sut din popula ia Keralei

46

era format din creştini siriaci, care se considerau descenden ii a o sut de brahmani pe care Sfântul Toma Apostolul îi convertise la creştinism în timpul c l toriei sale spre est, dup Înviere. Structural acest argument oarecum rudimentar inea — marxismul era un substitut simplu pentru creştinism. Înlocui i-l pe Dumnezeu cu Marx, pe Satan cu burghezia, Raiul cu o societate lipsit de clase, Biserica cu Partidul — forma şi scopul c l toriei r mâneau aceleaşi. O curs cu obstacole, cu un premiu la cap t. În timp ce mintea hinduşilor trebuia s opereze ajust ri mult mai complexe. Problema cu aceast teorie era c , în Kerala, creştinii siriaci erau, de departe, cei boga i, st pâni feudali cu propriet i (conduc tori-de-fabrici-de-conserve), pentru care comunismul reprezenta o soart mai rea decât moartea. Votaser întotdeauna pentru Partidul Congresului. O a doua teorie sus inea c avea leg tur cu nivelul comparativ mai ridicat de alfabetizare de pe teritoriul statului. Poate. Exceptând faptul c nivelul de alfabetizare era ridicat în bun m sur datorit mişc rii comuniste. Adev ratul secret era c în realitate comunismul se infiltra insidios în Kerala. Ca mişcare reformatoare care nu a pus niciodat deschis sub semnul întreb rii valorile tradi ionale ale unei comunit i extrem de tradi ionale, dominat de caste. Marxiştii lucrau din interiorul diviziunilor comunale, f r a le provoca vreodat , nep rând vreodat c nu ar face-o. Ofereau o revolu ie-cocteil. Un amestec ame itor de marxism oriental şi hinduism ortodox, asezonat cu o urm de democra ie. Deşi Chacko nu era membru legitimat al Partidului, fusese convertit de timpuriu şi r m sese, pe parcursul tuturor dificult ilor, un sus in tor devotat. Era student la Universitatea din Delhi în timpul euforiei din 1957, când Comuniştii câştigaser alegerile pentru Consiliul Statelor şi Nehru îi invitase s formeze un guvern. Eroul lui Chacko, Tovar şul E. M. S. Namboodiripad, emfaticul mare preot brahman al marxismului în Kerala, devenise prim-ministru al primului guvern comunist democratic ales din lume. Pe neaşteptate, comuniştii se trezir în extraordinara — criticii spuneau absurda — pozi ie de-a trebui s guverneze un popor şi de-a a â a, simultan, revolu ia. Tovar şul E. M. S. Namboodiripad îşi dezvolt propria teorie despre cum ar face acest lucru. Chacko îi studie tratatul despre Tranzi ia paşnic spre comunism, cu sârguin a obsesiv a adolescentului şi aprobarea indiscutabil a unui adept p timaş. Stabilea în detaliu cum inten iona guvernul Tovar şului E. M. S. Namboodiripad s implementeze reforme funciare, s neutralizeze poli ia, s r stoarne sistemul juridic şi s „ in în Frâu Guvernul de Centru al Congresului Anti-Popular Reac ionar". Din nefericire, înainte de încheierea anului, rolul Paşnic al Tranzi iei Paşnice lu sfârşit. În fiecare diminea , la micul dejun, Entomologul Imperial îşi lua fiul marxist peste picior, citindu-i reportajele din pres referitoare la revolte, greve şi episoade de brutalitate ale poli iei care zguduiau Kerala.

47

— Deci, Karl Marx! mârâia Pappachi când venea Chacko la mas . Ce ne facem acum cu studen ii ştia afurisi i? Tembelii se agit împotriva Guvernului Poporului. S -i anihil m? E sigur c studen ii nu mai sunt Poporul? În urm torii doi ani, discordia politic , alimentat de Partidul Congresului şi de Biseric , alunec în anarhie. Când Chacko îşi lu diploma şi p r si Oxfordul pentru a urma o alt facultate, Kerala era în pragul r zboiului civil. Nehru dizolvase Guvernul Comunist şi anun ase alegeri libere. Partidul Congresului reveni la putere. Abia în 1967 — la aproape zece ani de la prima lor venire.la putere — partidul Tovar şului E. M. S. Namboodiripad fu reales. De data aceasta, ca parte a unei coali ii între ceea ce deveniser acum dou partide separate — Partidul Comunist Indian şi Partidul Comunist Indian (Marxist). PCI şi PCI(M). În momentul acela, Pappachi era deja mort. Chacko divor at. Mur turi Paradis avea şapte ani. Kerala era m cinat de consecin ele foametei şi ale unui muson ratat. Oamenii mureau. Foametea trebuia plasat cât mai în fruntea listei de priorit i a oric rui guvern. În timpul celui de-al doilea mandat al s u, Tovar şul E. M. S. Namboodiripad se dedic implement rii mai moderate a Tranzi iei Paşnice. Faptul acesta atrase furia Partidului Comunist Chinez. Îl denun ar pentru „Cretinismul Parlamentar" de care d dea dovad şi îl acuzar de faptul c „oferea facilit i poporului, erodând astfel Conştiin a Maselor şi ab tându-le de la Revolu ie". Beijing-ul îşi trecu patronajul asupra celei mai noi şi mai revolu ionare fac iuni a PCI(M), naxali ii, care aranjaser o insurec ie armat în Naxalbari, un sat din Bengal. Ei îi organizaser pe rani în cadre de lupt , puseser mâna pe p mânt, îi expulzaser pe proprietari şi instituiser Cur ile Populare care s îi judece pe Duşmanii de Clas . Mişcarea naxalit a cuprins toat ara şi a r spândit teroarea în toate inimile burgheze. În Kerala, au cunoscut un moment de exaltare şi spaim în aerul deja înfricoşat. Omorurile începuser în nord. În luna mai a acelui an ap ruse în ziare fotografia neclar a unui latifundiar din Palghat care fusese legat de un stâlp şi decapitat. Capul îi z cea al turi, la o anumit distan de trup, într-o balt întunecat care ar fi putut fi ap , care ar fi putut fi sânge. Era greu de spus în albnegru. În lumina cenuşie de dinaintea zorilor. Ochii lui surprinşi erau deschişi. Tovar şul E. M. S. Namboodiripad (Câine Gonaci, Trep duş Sovietic) îi alungase pe naxali i din partidul lui şi continuase s foloseasc furia în scopuri parlamentare. Marşul care se dezl n uise în acea zi senin de decembrie în jurul Plymouthului azuriu f cea parte din acest proces. Fusese organizat de Sindicatul Muncitoresc Marxist Travancore-Cochin. Tovar şii lor din Trivandrum aveau s m rş luiasc spre Secretariat şi s prezinte Tovar şului E. M. S. în persoan Carta Dolean elor Poporului. Orchestra peti ionându-şi dirijorul. Cererile lor

48

erau ca muncitorilor din orez rii, care erau puşi s lucreze pe câmp unsprezece ore şi jum tate pe zi — de la şapte diminea a la şase şi jum tate seara —, s li se acorde o pauz de prânz de o or . Salariile femeilor s fie m rite de la o rupie dou zeci şi cinci de paisa pe zi la trei rupii, şi ale b rba ilor, de la dou rupii cincizeci la patru rupii cincizeci pe zi. Mai cereau şi ca Intangibilii s nu mai fie chema i dup numele castei lor. Cereau s nu fie numi i Achoo Parajan, sau Kelan Paravan, sau Kuttan Pulayan, ci doar Achoo, Kelan sau Kuttan. Regii Nucşoarei, Con ii Cafelei şi Baronii Cauciucului — vechi camarazi de internat — coborâr din propriet ile lor singuratice, întinse, şi sorbir bere rece la Clubul Nautic. Îşi ridicar paharele. „Un trandafir, oricum i-ai spune...", ziser ei şi chicotir pentru a-şi ascunde spaima crescând . Demonstran ii din ziua aceea erau lucr tori de partid, studen i şi muncitorii înşişi. Tangibili şi Intangibili. Pe umeri purtau un butoi de furie str veche, aprins de o scânteie recent . Un „cap t" al acestei furii era naxalit şi nou. Prin ferestrele Plymouth-ului, Rahel putea distinge cum cuvântul rostit cel mai tare de ei era Zindabad. Şi cum li se umflau venele în gât atunci când îl rosteau. Şi cum bra ele care ineau steaguri şi pancarte erau între esute şi tari. În untrul Plymouth-ului era linişte şi cald. Frica lui Baby Kochamma z cea rulat pe podeaua automobilului ca un trabuc umed, rece, cu capetele t iate. Acesta nu era decât începutul. Frica avea s creasc în decursul anilor şi s o macine. Avea s o fac s îşi încuie uşile şi ferestrele. Avea s îi sape dou linii ale frun ii şi ambele guri. Şi era o fric ancestral , veche de când lumea, frica ei. Frica de-a fi expropriat . Încerc s numere m rgelele verzi ale rozariului, dar nu se putu concentra. O palm se lovi de fereastra maşinii. Un pumn strâns izbi în capota fierbinte, azurie. Aceasta se deschise. Plymouth-ul ar ta ca un animal cu forme col uroase dintr-o gr din zoologic , cerând s fie hr nit. O gogoaş . O banan . Un alt pumn strâns o izbi, şi capota se închise. Chacko îşi l s fereastra în jos şi strig la omul care f cuse asta. — Mul umesc, keto! spuse el. Valarey mul umesc! —Nu fi atât de îndatoritor, tovar şe, spuse Ammu. A fost un accident. Nu a inten ionat de fapt s ajute. Cum ar putea şti c în maşina asta veche bate o inim sincer marxist ? — Ammu, zise Chacko, cu glasul ferm şi voit nep s tor, n-ai putea oare s î i împiedici cinismul nes rat s coloreze absolut totul? Liniştea umplu maşina ca un burete suprasaturat. Nes rat t ie ca un cu it în carne vie. Soarele str luci cu un suspin înfiorat. sta era necazul cu familiile. La fel ca medicii invidioşi, ştiau cu exactitate unde doare.

49

Chiar atunci Rahel îl z ri pe Velutha. Fiul lui Vellya Paapen, Velutha. Cel mai iubit prieten al ei, Velutha. Velutha m rş luind cu un steag roşu. Într-o c maş alb şi mundu, cu vene furioase pe gât. De obicei nu purta c maş . Rahel îşi coborî brusc geamul. — Velutha! Velutha! îl strig ea. El înlemni o clip şi ascult cu steagul. Ceea ce auzea era un glas familiar întro împrejurare cum nu se putea mai nefamiliar . Rahel, stând în picioare pe banchet , ieşise pe fereastra Plymouth-ului precum cornul unui ierbivor în form de maşin . Cu o fântân într-o Dragoste-în-Tokio şi ochelari de soare din plastic roşu, cu rame galbene. — Velutha! Ividay! Velutha! Şi avea şi ea vene pe gât. El p şi într-o parte şi disp ru cu abilitate în furia din jurul lui. În maşin , Ammu se r suci, iar ochii ei erau furioşi. Plesni gambele lui Rahel, singura ei parte r mas în maşin care putea fi plesnit . Gambe şi picioare maro în sandale Bata. — Poart -te frumos! spuse Ammu. Baby Kochamma o trase pe Rahel înapoi, iar ea ateriz pe banchet cu o bufnitur surprins . Crezu c fusese o neîn elegere. — Era Velutha! explic ea cu un zâmbet. Şi avea un steag! Steagul i se p ruse o pies extrem de impresionant a echipamentului lui. Lucrul cel mai potrivit pe care s -l aib un prieten. — Eşti o feti prostu ! spuse Ammu. Furia ei s lbatic subit o intui pe Rahel de banchet . Rahel era nedumerit . De ce era Ammu atât de furioas ? Pentru ce? — Dar era el! spuse Rahel. — Taci! zise Ammu. Rahel v zu c Ammu avea pe frunte şi pe buza superioar o pelicul de transpira ie, şi c ochii îi deveniser duri, ca marmura. La fel cu ai lui Pappachi în fotografia din studioul de la Viena. (Cum mai şoptea molia lui Pappachi în venele copiilor lui!) Baby Kochamma ridic fereastra lui Rahel. Peste ani, într-o diminea proasp t de toamn în nordul statului New York, într-un tren de duminic de la Grand Central la Croton Harmon, Rahel îşi aminti brusc. Expresia aceea de pe chipul lui Ammu. Ca o pies solitar într-un puzzle. Ca un semn de întrebare care aluneca pe paginile unei c r i şi nu se aşeza niciodat la sfârşitul unei propozi ii. Acea privire dur , de marmur , în ochii lui Ammu. Stropii de sudoare de pe buza ei superioar . Şi r ceala acelei t ceri bruşte, r nite. Ce însemnaser toate astea? Trenul de duminic era aproape gol. De cealalt parte a culoarului, o femeie cu obraji cr pa i şi musta expectora flegm şi o înf şur în cornete f cute din

50

hârtia rupt din teancul de ziare de duminic pe care îl avea în poal . Aranja micile pache ele în şiruri cumin i pe scaunul gol din fa a ei, de parc ar fi aranjat un galantar de flegm . Şi în timp ce lucra vorbea singur cu un glas pl cut, liniştitor. Memoria era femeia aceea din tren. Nebun în felul în care scruta lucrurile întunecoase dintr-un dulap şi ieşea cu cele mai neaşteptate — o privire fugar , un sentiment. Mirosul fumului. Un şterg tor de parbriz. Ochii de piatr ai unei mame. Destul de zdrav n în felul în care l sa întinderi imense de întuneric înv luite în cea . Nereamintite. Nebunia tovar şei ei de drum o linişti pe Rahel. O aduse mai aproape de pântecul încercat de crampe al New York-ului. Departe de cel lalt lucru, mai îngrozitor, care o bântuia. Un miros metalic, acru, ca barele de o el din autobuz, şi mirosul mâinilor unui taxator care se ine de ele. Un tân r cu gura unui b trân. În afara trenului, râul Hudson sclipea, iar copacii aveau culorile ruginii ale toamnei. Era doar pu in cam rece. — Uite un sfârc în aer, îi zise Larry McCaslin lui Rahel, i îşi puse delicat palma peste sugestia de protest venit din partea unui sfârc rece prin tricoul ei de bumbac. Se întreb de ce ea nu zâmbise. Ea se întreb de ce, atunci când se gândea acas , o f cea mereu în culorile lemnului întunecat, dat cu ulei, al b rcilor şi al miezului gol al limbilor de foc ce pâlpâiau în l mpile de alam . Era Velutha. De asta Rahel era sigur . Îl v zuse. El o v zuse. L-ar fi recunoscut oriunde, oricând. Şi dac nu ar fi purtat c maş , l-ar fi recunoscut din spate. Îi cunoştea spatele. Fusese purtat pe el. De mai multe ori decât putea num ra. Avea un semn din naştere maro deschis, de forma unei frunze ascuțite uscate. El spunea c era o frunz norocoas , care f cea ca musonii s vin la timp. O frunz brun pe un spate negru. O frunz de toamn în noapte. O frunz norocoas care nu era suficient de norocoas . Velutha n-ar fi trebuit s fie tâmplar. A fost numit Velutha — ceea ce înseamn Alb în malayalami — deoarece era atât de negru. Tat l lui, Vellya Paapen, era un Paravan. Un be iv amator de suc fermentat de palmier. Avea un ochi de sticl . Cioplea un bloc de granit cu ciocanul când o aşchie i-a zburat în ochiul stâng şi i l-a sec ionat. Copil fiind, Velutha venea cu Vellya Paapen la uşa din spate a Casei din Ayemenem s aduc nucile de cocos pe care le culeseser din copacii din curte. Pappachi nu permitea accesul Paravanilor în cas . Nimeni n-ar fi f cut-o. Ei nu aveau voie s ating nimic atins de Tangibili. Casta Hinduşilor şi Casta Creştinilor. Mammachi le spusese lui Estha şi Rahel c îşi mai amintea înc de o vreme, în copil ria ei, când se aştepta de la Paravani s se târasc înapoi cu o m tur , ştergându-şi urmele pentru ca brahmanii sau creştinii siriaci s nu se

51

pâng reasc p şind din greşeal pe urmele unui Paravan. Pe vremea lui Mammachi, Paravanii, aidoma altor intangibili, nu aveau voie sa mearg pe drumurile publice, nici s îşi acopere partea superioar a trupului, nici s poarte umbrele. Trebuiau s îşi pun mâinile la gur atunci când vorbeau, pentru a-i feri de respira ia lor poluat pe cei c rora li se adresau. La venirea britanicilor în Malabar, o serie de Paravani, Pelayas şi Pulayas (printre care şi bunicul lui Velutha, Kelan) s-au convertit la creştinism şi s-au al turat Bisericii Anglicane pentru a sc pa de calvarul statutului de paria. Ca încurajare suplimentar , au primit ceva mâncare şi bani. Erau cunoscu i drept creştinii-de-orez. Nu le-a trebuit mult pân s îşi dea seama c s riser din lac în pu . Au fost puşi s aib biserici separate, cu slujbe separate şi preo i separa i. Ca o favoare special , au primit chiar şi un episcop paria separat. Dup Independen , au descoperit c nu aveau dreptul la nici un fel de sprijin guvernamental, cum ar fi p strarea locului de munc sau dobânzi mici, deoarece oficial, pe hârtie, erau creştini, şi de aceea f r de cast . Era pu in ca şi cum ar fi trebuit s m ture urmele de paşi f r m tur . Sau, mai r u, ca şi cum n-ar fi avut voie s lase urme deloc. Mammachi, venit în vacan departe de Delhi şi Entomologia Imperial , a fost prima care a observat remarcabila uşurin a lui Velutha în tot ce inea de lucrul manual. Velutha avea pe atunci unsprezece ani, cam cu trei ani mai pu in decât Ammu. Era ca un mic magician. Putea face juc rii complicate — minuscule mori de vânt, pârâitoare, cutii de bijuterii mig lit lucrate din fire uscate de palmier; putea sculpta b rci perfecte din tulpini de tapioca şi figurine pe alunele cashew. Le aducea pentru Ammu, inându-le în palma întins (dup cum fusese înv at), pentru ca ea s nu trebuiasc s îl ating când le lua. Deşi era mai mic decât ea, îi spunea Ammukutty — Mica Ammu. Mammachi l-a convins pe Vellya Paapen s îl trimit la Şcoala Paria, fondat de socrul ei, Punnyan Kunju. Velutha avea paisprezece ani atunci când Johann Klein, un tâmplar din breasla tâmplarilor din Bavaria, a venit în Kottayam şi a petrecut trei ani la Societatea Misiunii Creştine, conducând un atelier cu tâmplarii din partea locului. În fiecare dup -amiaz , dup şcoal , Velutha s rea s prind autobuzul de Kottayam unde lucra cu Klein pân în amurg. La vârsta de şaisprezece ani, Velutha îşi terminase liceul şi era un tâmplar des vârşit. Îşi avea propriile scule de tâmpl rie şi o sensibilitate specific german în privin a designului. Îi construi lui Mammachi o mas de sufragerie Bauhaus cu dou sprezece scaune din lemn de trandafir şi un şezlong bavarez tradi ional dintr-un lemn mai deshis la culoare. Pentru piesele ei anuale de Cr ciun, i-a f cut lui Baby Kochamma un teanc de aripi de înger cu schelet din sârm care se fixau pe spatele copiilor ca nişte rani e, nori din carton pentru ca Arhanghelul Gabriel s poat ap rea printre ei şi o iesle demontabil în care s se nasc Cristos. Când arcul de argint al heruvimului ei din gr din s-a uscat în mod inexplicabil, Velutha a fost cel care i-a reparat vezica. În afara talentului de tâmplar, Velutha se pricepea şi la maşin rii. Mammachi (cu logica impenetrabil a Tangibililor) spunea adesea c , dac n-ar fi fost

52

Paravan, ar fi putut deveni inginer. Repara aparate de radio, ceasuri, pompe de ap . Se îngrijea de instala ii şi de toate dispozitivele electrice din cas . Când Mammachi decise s închid veranda din spate, Velutha fu acela care concepu şi construi uşa culisant-pliant care a ajuns s fie, ulterior, o adev rat mod în Ayemenem. Velutha ştia despre maşinile din fabric mai mult decât oricine altcineva. Când Chacko demision din postul lui de profesor în Madras şi reveni în Ayemenem cu o maşin de îmbuteliat Bharat, Velutha a fost acela care a asamblat-o şi a pus-o în func iune. Velutha a fost acela care s-a ocupat de între inerea noii maşini de sigilat conserve şi a toc torului automat de ananas. Velutha acela care ungea cu ulei pompele de ap şi micul generator diesel. Velutha acela care a construit suprafe ele de tocat acoperite cu aluminiu, uşor de cur at, şi cuptoarele la nivelul solului destinate fierberii fructelor. Tat l lui Velutha, Vellya Paapen, era îns un Paravan de Mod Veche. El apucase Zilele Mersului înapoi şi gratitudinea lui fa de Mammachi şi familia ei pentru tot ceea ce f cuser pentru el era la fel de profund ca un fluviu ieşit din matc . Când a avut accidentul cu aşchia de piatr , Mammachi i-a asigurat şi pl tit ochiul de sticl . Nu îşi lichidase înc datoria şi, deşi ştia c nu se aştepta de la el s fac acest lucru, c nu ar fi fost niciodat în stare — sim ea c ochiul nu îi apar inea. Gratitudinea îi f cea zâmbetul mai larg şi îi încovoia spatele. Vellya Paapen se temea pentru fiul lui mai mic. Nu putea spune ce anume îl speria. Nu era ceva ce ar fi f cut. Sau spus. Nu era ce spunea, ci felul în care o spunea. Nu ce f cea, ci felul în care o f cea. Poate era doar o lips de ezitare. O siguran nejustificat . În felul în care mergea. În felul în care îşi inea capul. Felul calm în care oferea sugestii f r a fi fost întrebat. Sau felul în care respingea sugestiile f r a p rea rebel. În timp ce acestea erau calit i perfect acceptabile, poate chiar dezirabile la Tangibili, Vellya Paapen gândea c la un Paravan ele puteau (şi aveau s fie, şi într-adev r, ar fi trebuit) s fie luate drept insolen . Vellya Paapen încerc s îl aten ioneze pe Velutha. Dar cum nu era în stare s pun degetul pe ceea ce îl deranja, Velutha îi în elese greşit grija confuz . Avea impresia c tat l lui îi invidia scurta ucenicie şi abilit ile înn scute. Bunele inten ii ale lui Vellya Paapen degenerar rapid în cic leal şi ceart şi o atmosfer general dezagreabil între tat şi fiu. Spre marea nelinişte a mamei sale, Velutha începu s evite s se duc acas . Lucra pân târziu. Prindea peşte în râu şi îl pr jea la foc în aer liber. Dormea afar , pe malul râului. Apoi, într-o bun zi, disp ru. Vreme de patru ani nimeni nu ştiu unde era. Umbla zvonul c ar lucra pe un şantier al Departamentului Protec iei Sociale şi al Spa iului Locativ din Trivandrum. Iar mai recent, zvonul inevitabil c ar fi devenit naxalit. C ar fi fost la închisoare. Cineva spuse c l-ar fi v zut în Quilon. Nu a putut fi contactat atunci când mama lui, Chella, a murit de tuberculoz . Apoi, Kuttappen, fratele lui mai mare, a c zut dintr-un cocotier şi şi-a fracturat coloana vertebral . Paralizase şi era incapabil s lucreze. Velutha auzi de

53

accident la un an dup ce se întâmplase. Erau cinci luni de când revenise la Ayemenem. Nu a suflat niciodat vreo vorba despre unde a fost sau ce a f cut. Mammachi îl reangaj pe Velutha ca tâmplar al fabricii şi îl puse responsabil cu între inerea general . Provoc mult indignare în rândul celorlal i lucr tori Tangibili din fabric deoarece, dup spusele lor, Paravanii nu erau meni i s fie tâmplari. Şi, desigur, Paravanii r t citori nu erau meni i s fie reangaja i . Pentru a-i mul umi pe ceilal i — şi cum ştia c nimeni altcineva nu l-ar angaja tâmplar —Mammachi îl pl ti pe Velutha mai pu in decât ar fi pl tit un tâmplar Tangibil, dar mai mult decât ar fi pl tit un Paravan. Mammachi nu îl încuraja s intre în cas (exceptând cazul în care avea nevoie ca un lucru s fie reparat sau instalat). Socotea c ar trebui s -i fie recunosc tor c i se permitea accesul în cl dirile fabricii, şi c avea voie s ating lucruri pe care le atingeau Tangibilii. Spunea c era un pas mare pentru un Paravan. Când revenise în Ayemenem dup anii de pribegie, Velutha avea înc aceeaşi iu eal . Siguran a. Iar Vellya Paapen se temea acum pentru el mai mult ca niciodat . De data aceasta îns , îşi inu gura. Nu spuse nimic. Cel pu in nu înainte ca Teroarea s pun st pânire pe el. Nu înainte s vad , noapte de noapte, o b rcu vâslit dincolo de râu. Nu înainte s-o vad revenind în zori. Nu înainte s vad ce atinsese fiul s u paria. Mai mult decât atinsese. Penetrase. Iubise. Când Teroarea puse st pânire pe el, Vellya Paapen se duse la Mammachi. Privi int în fa cu ochiul s u ipotecat. Plânse cu singurul s u ochi. Un obraz str lucindu-i de lacrimi. Cel lalt r mas uscat. Cl tin din cap dintr-o parte în alta, pân ce Mammachi îi porunci s înceteze. Tremura din tot trupul, ca un om bolnav de malarie. Mammachi îi porunci s înceteze, dar el nu putu, deoarece nu-i po i comanda fricii. Nici m car aceleia a unui Paravan. Vellya Paapen îi spuse lui Mammachi ceea ce v zuse. Ceru iertare lui Dumnezeu pentru a fi conceput un monstru. Se oferi s îşi ucid fiul cu mâna lui. S distrug ceea ce crease. În camera de al turi, Baby Kochamma auzi zgomotul şi veni s afle despre ce era vorba. Z ri Suferin şi Probleme la orizont şi, în secret, în adâncul inimii ei, jubilase. Spuse (printre altele) — Cum de-a putut ea s -i suporte mirosul? N-ai remarcat? Au miros specific, Paravanii ştia. Şi se scutur teatral, ca un copil silit s m nânce spanac. Prefera un miros iezuit-irlandez aceluia specific de Paravan. De departe. De departe. Velutha, Vellya Paapen şi Kuttappen locuiau într-o colib mic de laterit, mai la vale de Casa din Ayemenem. O fug de trei minute printre cocotieri pentru Esthappen şi Rahel. Abia sosiser la Ayemenem cu Ammu şi erau prea mici s şi-

54

l mai aminteasc pe Velutha înainte de-a fi plecat. Dar în lunile de când se întorsese, ajunseser s fie cei mai buni prieteni. Le era interzis s îi viziteze casa, dar ei o f ceau. St teau cu el ore întregi, pe vine — semne de întrebare încovoiate într-un bazin de rumeguş şi aşchii de lemn —, şi se minunau cum de p rea el s ştie întotdeauna ce forme netede îl aşteptau în interiorul lemnului. Adorau felul în care în mâinile lui Velutha lemnul p rea s se înmoaie şi s devin la fel de maleabil ca plastilina. El îi înv s foloseasc rindeaua. Casa lui (într-o zi bun ) mirosea a aşchii proaspete de lemn şi a soare. A curry de peşte roşu cu tamarind negru. Cel mai bun curry de peşte din lume, dup spusele lui Estha. Velutha a fost acela care i-a f cut lui Rahel cea mai norocoas undi din lume şi i-a înv at, pe ea şi pe Estha, s pescuiasc . Şi în acea zi senin de decembrie, el fu acela pe care ea îl v zuse prin ochelarii ei roşii, m rş luind cu un steag roşu la bariera din afara Cochinului. Fluiere de poli işti sfredelir g uri în Umbrela de Zgomote. Prin g urile umbrelei cârpite, Rahel putu vedea crâmpeie de cer roşu. Şi pe cerul roşu, zmee de un roşu-aprins se roteau, c utând şobolani. În ochii lor galbeni, ascunşi, exista un drum şi steaguri roşii în marş. Şi o c maş alb pe un spate negru cu un semn din naştere. M rş luind. Teroare, sudoare şi pudr de talc se amestecar într-o past mov între inelele de gr sime de pe gâtul lui Baby Kochamma. Saliva i se coagula în mici cheaguri albe în col urile gurii. Îşi imagin c v zuse un b rbat în procesiune, care ar ta ca fotografia din ziare a naxalitului pe nume Rajan, despre care se zvonea c s-ar fi mutat la sud de Palghat. Îşi imagin c el privise drept la ea. Un om cu un steag roşu şi un chip ca un ghem deschise uşa lui Rahel, pentru c nu era închis . Pragul era plin de oameni care se opriser s caşte gura. — i-e cald, puiule? o întreb amabil omul ca un ghem pe Rahel, în malayalami. Apoi, dur: — Cere-i lui taic -t u s î i cumpere aer condi ionat! şi hohoti încântat de propria-i remarc spiritual şi bine plasat . Rahel îi zâmbi la rândul ei, mul umit c Chacko fusese confundat cu tat l ei. Ca o familie normal . — Nu r spunde! îi şopti r guşit Baby Kochamma. Priveşte în jos. Priveşte pur şi simplu în jos! Omul cu steagul îşi îndrept aten ia asupra ei. Privea în jos, în podeaua maşinii. Ca o mireas sfioas , speriat , care fusese m ritat cu un str in. — Bun , surioar , spuse cu grij b rbatul în englez . Cum te cheam , te rog? Când Baby Kochamma nu r spunse, el privi în spate, la tovar şii lui. — Nu are nume. — Ce zici de Modalali Mariakutty? suger cineva chicotind. În malayalami, Modalali înseamn st pân. — A, B, C, D, X, Y, Z, spuse altcineva, f r nici o leg tur .

55

Mai mul i studen i se îngr m dir în jurul lor. Pentru a se feri de soare, purtau cu to ii pe cap batiste sau prosopele imprimate la „Vopsitoria Bombay". Ar tau ca nişte figuranți care hoin riser pe platourile de filmare ale versiunii malayalami a filmului Sindbad: ultima c l torie. B rbatul ca un ghem îi d du cadou lui Baby Kochamma steagul lui roşu. — Ia, zise el. ine-l. Baby Kochamma îl inu, continuând s nu îl priveasc pe om. — Flutur -l, ordon el. Trebui s îl fluture. Nu avu de ales. Mirosea a pânz nou şi a pr v lie. Apretat şi pr fuit. Încerc s îl fluture de parc nu l-ar fi fluturat. — Acum spune Inquilab Zindabad! — Inquilab Zindabad, şopti Baby Kochamma. — Fat bun . Mul imea hohoti de râs. Se auzi un şuierat ascu it. — Bine, atunci, îi spuse în englez b rbatul lui Baby Kochamma, de parc amândoi ar fi încheiat cu succes o afacere. Pa! Trânti portiera azurie. Baby Kochamma tremura. Mul imea din jurul maşinii se desf cu şi îşi continu marşul. Baby Kochamma rul steagul cel roşu şi îl puse dup bancheta din spate a maşinii. Îşi vârî rozariul înapoi în bluz , unde îl inea laolalt cu pepenii ei. Se ocup cu una-alta, încercând s îşi p streze o urm de demnitate. Dup ce trecur şi ultimii oameni, Chacko zise c acum era în regul dac voiau s lase ferestrele în jos. — Eşti sigur c era el? o întreb Chacko pe Rahel. — Cine? spuse Rahel, devenind deodat prudent . — Eşti sigur c era Velutha? — Hmmm... spuse Rahel, jucându-se pentru a câştiga timp, încercând s descifreze semnalele gândurilor disperate ale lui Estha. — Am spus, eşti sigur c omul pe care l-ai v zut era Velutha? întreb Chacko pentru a treia oar . — Mmm... nda... nn... nnaproape, spuse Rahel. — Eşti aproape sigur ? spuse Chacko. — Nu... era aproape Velutha, spuse Rahel. Ar ta aproape ca el... — Deci nu eşti sigur ? — Aproape nu. Rahel arunc o privire spre Estha pentru a primi aprobarea. — Trebuie s fi fost el, zise Baby Kochamma. Trivandrum-ul i-a f cut-o. To i se duc acolo şi se întorc crezându-se mari politicieni. Nimeni nu p ru impresionat în mod special de puterea ci de p trundere. — Ar trebui s fim cu ochii pe el, zise Baby Kochamma. Dac începe chestia asta cu sindicatul în fabric ... Am remarcat anumite semne, o anumit grosol nie, o anumit ingratitudine... Mai deun zi, l-am rugat s m ajute cu pietrele pentru patul meu de grohotiş şi el...

56

— Eu l-am v zut pe Velutha acas , înainte s plec m, spuse senin Estha. Atunci, cum s fi fost el? — Pentru binele lui, spuse întunecat Baby Kochamma, sper c nu era. Şi data viitoare, Esthappen, nu m mai întrerupe. Era sup rat c nimeni nu o întrebase ce era acela un pat de grohotiş. În zilele care au urmat, Baby Kochamma îşi canaliz întreaga furie pentru a-l umili public pe Velutha. Şi-o ascu i ca pe un creion. În mintea ei, el ajunsese s reprezinte marşul. Şi pe b rbatul care o silise s fluture steagul Partidului Marxist. Şi pe b rbatul care o botezase Modalali Mariakutty. Şi pe to i oamenii care râseser de ea. Începu s îl urasc . Din felul în care îşi inea Ammu capul, Rahel putea spune c mai era înc sup rat . Rahel îşi privi ceasul. Dou f r zece. Nici urm de tren. Îşi puse b rbia pe pervazul ferestrei. Sim ea cum garnitura cenuşie de fetru care c ptuşea geamul îi p trundea în piele. Îşi scoase ochelarii de soare ca s priveasc mai bine broasca strivit de pe drum. Era atât de moart şi atât de plat strivit , încât ar ta mai mult a pat de forma unei broaşte decât a broasc . Rahel se întreb dac domnişoara Mitten fusese strivit într-o pat de forma domnişoarei Mitten de c tre camionul cu lapte care o omorâse. Cu certitudinea unui drept-credincios, Vellya Paapen îi asigurase pe gemeni c nu existau pe lume pisici negre. Aşa ceva nu exist ! le spuse el. Existau doar g uri negre în Univers, în form de pisic . Erau atât de multe pete pe drum. Pete în Univers de forma strivitei domnişoare Mitten. Pete în Univers în form de broasc strivit . Pete în Univers în form de cioar strivit care încercase s m nânce petele în form de broasca strivit . Câini strivi i care mâncaser petele în form de cioar strivit din Univers. Pene. Fructe de mango. Scuipat. Pe tot drumul spre Cochin. Soarele str lucea prin ferestrele Plymouth-ului drept pe Rahel. Ea îşi închise ochii şi str luci la el. Pân şi în spatele pleoapelor, lumina era puternic şi fierbinte. Cerul era portocaliu, iar cocotierii erau anemone de mare unduindu-şi tentaculele, sperând s prind în curs şi s m nânce un nor care nu b nuia nimic. Un şarpe translucid cu pete şi cu limba despicat plutea pe cer. Apoi un soldat roman pe un cal p tat. Dup p rerea lui Rahel, chestia ciudat în ceea ce îi privea pe solda ii romani din benzile desenate era c d deau atâta aten ie armurilor şi coifurilor, pentru ca apoi, dup toate astea, s îşi lase picioarele goale. Nu avea nici un sens. Nici aşa, nici aşa. Ammu le spusese povestea lui Iulius Cezar şi cum fusese el înjunghiat în Senat de c tre Brutus, cel mai bun prieten al lui. Şi cum c zuse el pe jos cu

57

pumnalele în spate şi spusese „Ei tu? Brute? — Atunci cazi, Caesar". — Asta arat , spusese Ammu, c nu po i avea încredere în nimeni. Mam , tat , frate, so , cel mai bun prieten. Nimeni. Cu copiii, spusese ea (când o întrebaser ), r mânea de v zut. Le spuse c era pe deplin posibil, de exemplu, ca Estha s ajung un Porc Şovin. Noaptea, Estha obişnuia s stea în picioare în pat, cu cearşaful înf şurat în jurul lui, spunând „Ei tu, Brute? — Atunci cazi, Caesar!" şi se pr v lea f r a-şi îndoi genunchii, ca un cadavru str puns de cu ite. Kochu Maria, care dormea pe jos, pe o rogojin , spunea c avea s i se plâng lui Mammachi. — Spune-i mamei tale s te duc acas la taic -t u, zicea ea. Acolo po i rupe câte paturi vrei. Astea nu-s paturile tale. Asta nu e casa ta. Estha se scula din mor i, se ridica în picioare în pat şi spunea „Et tu? Kochu Marin? — Atunci cazi, Estha!" şi murea din nou. Kochu Maria era sigur c Et tu era o obscenitate în englez şi aştepta momentul potrivit pentru a i se plânge lui Mammachi de Estha. Femeia din maşina învecinat avea f râmituri de biscuit pe gur . So ul ei aprinse o igar îndoit de-dup -biscuit. Scoase doi nori de fum pe n ri şi, pentru o clip fugar , ar t ca un mistre . Doamna Mistre o întreb pe Rahel cum o cheam , cu un Glas de Copil. Rahel o ignor şi f cu, neatent , un balon de saliv . Ammu nu putea s sufere ca ei s fac baloane din saliv . Spunea c îi amintea de Baba. Tat l lor. Zicea c el obişnuia s fac balonaşe din saliv şi s îşi bâ âie piciorul. Conform spuselor lui Ammu, doar func ionarii se purtau aşa, nu aristocra ii. Aristocra ii erau oameni care nu f ceau balonaşe din saliv şi nu îşi bâ âiau picioarele. Nici nu bolboroseau. Deşi Baba nu era func ionar, Ammu spunea c se comporta adesea de parc ar fi fost unul dintre ei. Când erau singuri, Estha şi Rahel se pref ceau uneori c erau func ionari. F ceau balonaşe din saliv şi îşi bâ âiau picioarele şi bolboroseau precum curcanii. Şi-l aminteau pe tat l lor, pe care îl cunoscuser între r zboaie. El le d duse o dat s trag din igara lui şi se sup rase pentru c o supseser , udându-i filtrul cu saliv . — Nu e o nenorocit de bomboan ! spusese el, sincer furios. Îşi aminteau furia lui. Şi a lui Ammu. Îşi aminteau cum, odat , fuseser împinşi prin camer , de la Ammu la Baba şi de la Baba la Ammu, ca nişte mingi de biliard. Ammu împingându-l pe Estha: — Ia, tu ii unul dintre ei. Nu pot s am grij de amândoi. Mai târziu, când Estha a întrebat-o pe Ammu despre asta, ea l-a îmbr işat şi a spus c nu trebuie s îşi închipuie tot soiul de lucruri. În singura fotografie de-a lui pe care o v zuser (pe care Ammu le d duse voie s o priveasc o dat ), el purta o c maş alb şi ochelari. Ar ta ca un juc tor de crichet chipeş, cu un aer studios. Cu un bra îl inea pe Estha coco at pe umeri.

58

Estha zâmbea, cu b rbia odihnindu-se pe capul tat lui lui. Rahel era inut cu cealalt mân , lipit de trupul lui. Avea un aer moroc nos şi irascibil, cu picioruşele de bebeluş b l ng nindu-i-se. Cineva le pictase pete rumene pe obraji. Ammu spunea c el i-a luat în bra e doar pentru fotografie, şi chiar şi atunci fusese atât de beat, încât ea se temuse c avea s îi scape. Ammu zise c st tuse în afara cadrului, gata s îi prind dac i-ar fi sc pat. Totuşi, cu excep ia obrajilor lor, Estha şi Rahel g seau c era o fotografie frumoas . — Ai de gând s termini! spuse Ammu atât de tare, încât Murlidharan, care s rise de pe piatr pentru a se holba în Plymouth, se d du înd r t, cioturile tres rindu-i de spaim . — Ce? spuse Rahel, dar ştiu imediat ce anume. Balonaşele de saliv . Iart -m , Ammu. — Iart -m nu învie un mort, zise Estha. — Oh, gata! spuse Chacko. Nu po i dicta ce face cu propria ei saliv ! — Vezi- i de treaba ta, i-o t ie Ammu. — Trezeşte amintiri, îi explic Estha, în în elepciunea sa, lui Chacko. Rahel îşi puse ochelarii de soare. Lumea c p t culoarea furiei. — Scoate- i ochelarii ia ridicoli! spuse Ammu. Rahel îşi scoase ochelarii ei ridicoli. — Felul în care te por i cu ei e fascist, spuse Chacko. Pân şi copiii au anumite drepturi, pentru Dumnezeu! — Nu lua numele Domnului în deşert, zise Baby Kochamma. — N-o fac, spuse Chacko. Îl folosesc în mod justificat. — Înceteaz s pozezi în Marele Salvator al copiilor! spuse Ammu. Când trecem la lucrurile practice, nu dai doi bani pe ei. Sau pe mine. — Ar trebui? zise Chacko. Sunt ei responsabilitatea mea? Spuse c Ammu şi Estha şi Rahel erau nişte pietre de moar atârnate de gâtul lui. Partea din spate a picioarelor lui Rahel era ud şi transpirat . Pielea îi aluneca pe tapiseria de scai a banchetei. Ea şi Estha ştiau de pietrele de moar . În Revolt pe Bounty, când oamenii mureau pe mare, erau înf şura i în cearşafuri albe şi arunca i peste bord cu pietre de moar în jurul gâtului, pentru ca trupurile s nu pluteasc . Estha nu era sigur cum hot rau ei câte pietre de moar s ia la bord înainte de-a pleca în c l torie. Estha îşi puse capul în poal . Mo ul îi era ciufulit. Şuieratul unui tren îndep rtat se ridic de pe drumul p tat cu broaşte. Frunzele de ignam de pe ambele p r i ale şinei de cale ferat începur s dea din cap, consim ind în bloc. Dadadadada. Pelerinii cei chei din Beena Mol începur un alt bhajan. — V spun, hinduşii ştia, zise pioas Baby Kochamma, nu au nici un sim al intimit ii.

59

—Au to i b t turi şi piele solzoas , spuse sarcastic Chacko. Şi am auzit c pruncii lor ies din ou . Rahel avea dou umfl turi pe frunte, despre care Estha spunea c vor deveni coarne. Cel pu in cu una dintre ele avea s se întâmple aşa, pentru c era pe jum tate hindus . Ea nu fusese suficient de iute pentru a-l întreba cum era cu coarnele lui. Pentru c orice ar fi fost Ea, era şi El. Trenul trecu pe lâng ei sub o coloan neagr de fum gros. Erau treizeci şi dou de vagoane, iar pragurile uşilor erau pline cu tineri tunşi castron, în drum spre Marginea Lumii, pentru a vedea ce se întâmpla cu oamenii care c deau. Cei care îşi lungeau prea mult gâtul c deau ei înşişi de pe margine. În întunericul greu, cu coafurile întoarse pe dos. Trenul trecu atât de repede, încât era greu de imaginat c to i aşteptaser atâta vreme, pentru atât de pu in. Frunzele de ignam continuar s încuviin eze din cap mult dup ce trenul trecuse, de parc ar fi fost întru totul de acord cu el şi nu aveau nici un fel de îndoieli. O p tur fin de praf de c rbune pluti în jos ca o binecuvântare murdar şi degaj pu in traficul. Chacko porni Plymouth-ul. Baby Kochamma încerc s fie vesel . Începu un cântec. Se-aude un dang t trist de ceas de prim rie şi de clopote de tur-l . Iar sus, în camera copiilor, o absur-d p s -ric iese-afar ca s spun ...

Se uit Ia Estha şi Rahel, aşteptând ca ei s spun Cu-cu. Nu o f cur . Se sim i o adiere de maşin . Copaci verzi şi stâlpi de telegraf trecur pe lâng ferestre. P s ri nemişcate alunecar pe lâng ei pe sârme în mişcare, precum bagajul nerevendicat la aeroport. O lun palid atârna enorm pe cer, în plin zi, şi mergea acolo unde mergeau şi ei. La fel de mare ca burta unui b utor de bere.

60

Omul cel mare — Laltain, Omul cel mărunt — Mombatti

Mizeria asediase Casa din Ayemenem aşa cum o armat medieval avanseaz c tre un castel inamic. Astupa orice cr p tur şi se lipea de geamuri. Musculi ele bâzâiau în ceainice. Insecte moarte z ceau în vase goale. Podeaua era lipicioas . Pere ii albi deveniser de un cenuşiu neuniform. Balamalele şi clan ele de alam erau mohorâte şi unsuroase la atingere. Prizele, arareori folosite, erau astupate de murd rie. Becurile erau acoperite cu un strat de ulei. Singurele lucruri care luceau erau gândacii uriaşi care mişunau de jurîmprejur ca ornamentele emailate într-un decor cinematografic. Baby Kochamma încetase de mult s mai observe aceste lucruri. Kochu Maria, care remarca totul, renun ase s se mai sinchiseasc de ele. Şezlongul pe care era tol nit Baby Kochamma avea coji de alune îndesate în cr p turile tapiseriei putrezinde. Cu un gest inconştient de democra ie cultivat de televiziune, st pâna şi servitoarea scormoneau amândou , f r s se uite, în acelaşi bol cu alune. Kochu Maria îşi îndesa alunele în gur . Baby Kochamma le punea cu demnitate în a ei. La Best of Donahue, publicul din studio urm rea un clip dintr-un film în care un cânt re ambulant negru cânta Somewhere Over the Rainbow într-o sta ie de metrou. Cânta sincer, de parc ar fi crezut cu adev rat cuvintele cântecului. Baby Kochamma cânta o dat cu el, iar glasul ei firav tremura îngroşat de pasta de alune. Zâmbea când versurile ajungeau din nou la ea. Kochu Maria o privea de parc ar fi luat-o razna şi înşf ca mai mult decât por ia de alune ce-i revenea de drept. Când atinse sunetele înalte (where din somewhere), cânt re ul ambulant îşi arunc capul pe spate şi palatul roz şi zim at al gurii lui umplu ecranul televizorului. Era tot atât de zdren ros ca un star rock, dar din ii lips şi paloarea nes n toas a tenului ilustrau elocvent o via de priva iuni şi dezn dejde. Trebuia s se opreasc din cântat ori de câte ori venea sau pleca un tren, ceea ce se întâmpla des. Apoi luminile se aprinser în studio şi Donahue îl prezent pe b rbatul acela care, la un semnal prestabilit, începu s cânte din exact acelaşi loc unde trebuise s se opreasc (pentru un tren) — ob inând evident o victorie înduioş toare a Cântecului asupra Metroului.

61

Data urm toare când cânt re ul ambulant fu întrerupt la mijlocul cântecului fu abia atunci când Phil Donahue îi petrecu bra ul pe dup umeri şi-i spuse „Mul umesc. Mul umesc mult". Era desigur cu totul altceva s fii întrerupt de Phil Donahue decât s fii întrerupt de un uruit de metrou. Era o pl cere. O onoare. Publicul din studio începu s aplaude şi p rea în eleg tor. Cânt re ul ambulant str lucea, fericit s apar la o or de audien maxim , şi, pentru câteva clipe, priva iunile trecur pe planul doi. Fusese visul lui s cânte la emisiunea lui Donahue, spuse el, nedându-şi seama c şi acesta tocmai îi fusese furat. Exist vise m re e şi vise m runte. „Omul cel Mare — Laltain sahib. Omul cel M runt — Mombatti", spunea despre vise un b trân hamal bihari, care întâmpina la gar (în mod constant, an de an) excursia-petrecere şcolar a lui Estha. Omul cel Mare — Lantern . Omul cel M runt — Bastonaşul-de-seu. Omul cel Imens — Luminile Stroboscopului, uitase el s spun . Şi Omul cel M runt — Sta ia de Metrou. Profesorii se tocmeau cu el în timp ce el se târa în spatele lor cu bagajele b ie ilor, picioarele lui cr c nate devenind şi mai cr c nate, şcolarii cruzi imitându-i mersul. Obişnuiau s îl numeasc Testicule-între-Paranteze. Omul cel mai M runt — Vene Varicoase, uitase el cu totul s men ioneze în timp ce se îndep rta şov ind cu jum tate din banii pe care îi ceruse şi mai pu in de o zecime din ceea ce i se cuvenea. Afar , ploaia se oprise. Cerul plumburiu se cr p , iar norii se separar în ghemotoace mici, ca o umplutur de saltea standard. Esthappen ap ru în pragul uşii de la buc t rie, ud (şi mai în elept decât era el de fapt). În spatele lui iarba înalt str lucea. C elul st tea lâng el, pe trepte. Pic turi de ploaie alunecau pe fundul curbat al jgheabului ruginit de pe marginea acoperişului, ca nişte bile sclipitoare pe un abac. Baby Kochamma îşi ridic privirea de pe ecranul televizorului.  Uite-l c vine, o anun ea pe Rahel, f r a se mai deranja s coboare glasul. Fii atent acum. Nu va spune nimic. Se va duce direct în camera lui. Priveşte! C elul profit de ocazie şi încerc s regizeze o intrare combinat . Kochu Maria lovi cu s lb ticie podeaua cu palmele şi spuse „Marş! Marş! Poda Patti!" Aşa c mica vietate încet , cu în elepciune.  Priveşte! zise Baby Kochamma. P rea exaltat .  Se va duce direct în camera lui şi îşi va sp la hainele. Este exagerat de curat... nu va spune un cuvânt!

62

Avea aerul unui câine de vân toare dresat pentru aport, semnalând un animal în iarb . Mândrindu-se cu abilitatea ei de a-i prezice mişc rile. Cunoaşterea ei superioar a obiceiurilor şi a preferin elor lui. P rul lui Estha era culcat în smocuri, aidoma petalelor r sfrânte ale unei flori. Printre ele se z reau crâmpeie de scalp alb. Şiroaie de ap i se prelingeau pe fa şi pe gât. Se îndrept spre camera lui. Un halou de satisfac ie ap ru în jurul capului lui Baby Kochamma.  Vezi? zise ea. Kochu Maria profit de ocazie pentru a schimba canalul şi a se uita pu in la Unit i de elit . Rahel îl urm pe Estha în camera lui. Camera lui Ammu. Cândva. Camera îi p strase secretele. Nu dezv luia nimic. Nici prin dezordinea cearşafurilor mototolite, nici în neglijen a unui pantof azvârlit sau a unui prosop ud atârnat de speteaza unui scaun. Sau a unei c r i pe jum tate citite. Era ca o camer de spital imediat dup ieşirea asistentei. Pardoseala era curat , pere ii albi. Dulapurile închise. Pantofii aranja i. Coşul de gunoi gol. Cur enia obsesiv a camerei era singurul semn pozitiv de voin din partea lui Estha. Singura sugestie vag c avea, poate, vreun Scop în Via . Doar murmurul unei lipse de chef de-a tr i din resturile oferite de al ii. Pe perete, lâng fereastr , era un fier de c lcat pe o scândur . Un teanc de haine împ turite, mototolite aşteptau s fie c lcate. T cerea atârna în aer ca o pierdere secret . Fantomele cumplite ale juc riilor imposibil de uitat se îngr m deau pe palele ventilatorului de plafon. O catapult . Un koala (de la domnişoara Mitten) cu ochi din nasturi, sl bi i. O gâsc gonflabil (care fusese ars cu o igaret de poli ist). Dou pixuri cu peisaje citadine t cute şi autobuze londoneze roşii care pluteau în sus şi în jos prin ele. Estha învârti robinetul şi apa r p i într-o g leat din plastic. Se dezbr c în baia plin de sclipiri. Ieşi din blugii lui uzi leoarc . epeni. Albastru-închis. Din care se ieşea greu. Îşi trase peste cap tricoul de culoarea zmeurei zdrobite, încrucişându-şi peste trup bra ele sub iri, netede, musculoase. Nu-şi auzi sora la uş . Rahel îi privi abdomenul supt şi cutia toracic ridicându-i-se atunci când tricoul umed i se dezlipea de piele, l sând-o ud şi de culoarea mierii. Fa a şi gâtul şi un triunghi în form de V la baza gâtului îi erau mai închise decât restul pielii. Şi bra ele lui aveau dou culori. Mai palide acolo unde se terminau mânecile. Un b rbat brun-închis în haine deschise ca mierea. Ciocolat cu o urm de cafea. Pome i înal i şi ochi h itui i. Un pescar într-o baie îmbr cat în faian alb , purtând în ochi secrete marine. O z rise? Chiar era sup rat? Ştia c ea era acolo? Nu se jenaser niciodat unul de trupul celuilalt, dar nu fuseser niciodat destul de vârstnici (împreun ) pentru a şti ce însemna jena.

63

Acum erau. Destul de vârstnici. Vârstnici. O vârst numai bun de tr it- murit. Ce cuvânt caraghios era vârstnic luat în sine, gândi Rahel, şi-şi spuse: Vârstnic. Rahel în uşa b ii. Îngust în şolduri. („Spune-i c va avea nevoie de cezarian !", îi spusese so ului ei un ginecolog beat în timp ce aşteptau restul la o benzin rie.) O şopârl pe o hart de pe tricoul ei decolorat. P rul lung, rebel, cu o scânteiere de roşu-henna aprins, azvârlea şuvi e nervoase spre şale. Diamantul din nara ei sclipea. Uneori. Uneori nu. O br ar sub ire, de aur, cu capete de şarpe str lucea ca un cerc de lumin portocalie la încheietura mâinii ei. Şerpi zvel i, şoptind unul c tre cel lalt, cap la cap. Verigheta topit a mamei ei. Zorii îndulceau liniile ascu ite ale bra elor ei sub iri, col uroase. La prima vedere, p rea s fi crescut în pielea mamei ei. Pome i înal i. Gropi e adânci atunci când zâmbea. Era îns mai înalt , mai musculoas , mai sub ire, mai col uroas decât fusese Ammu. Mai pu in frumoas poate pentru aceia c rora le pl ceau rotunjimile şi moliciunea la femei. Numai ochii ei erau incontestabil mai frumoşi. Mari. Luminoşi. În care s te îneci, cum spusese Larry McCaslin, descoperind asta pe propria lui piele. Rahel c ut în goliciunea fratelui ei semne care s îi apar in . În forma genunchilor. Arcuirea scobiturii piciorului. Panta umerilor. Unghiul sub care restul bra ului întâlnea cotul. Felul în care unghiile de la picioare i se curbau în sus la capete. Adânciturile sculptate de fiecare parte a feselor lui frumoase, tari. Prune încordate. Fesele b rba ilor nu cresc niciodat . Ca nişte ghiozdane de şcolar, evoc o clip amintirile copil riei. Dou cicatrice de vaccin pe bra îi str luceau ca nişte monede. Ale ei se g seau pe coaps . Fetele le au întotdeauna pe coapse, obişnuia s spun Ammu. Rahel îl privi pe Estha cu curiozitatea mamei care îşi priveşte copilul ud. O sor un frate. O femeie un b rbat. Un geam n un geam n. În l simultan aceste câteva zmee. Era un str in gol întâlnit sub semnul hazardului. Era cel pe care ea îl cunoscuse înainte ca Via a s înceap . Cel care o condusese cândva (înot) prin vaginul încânt toarei lor mame. Amândou lucrurile insuportabile în polaritatea lor. În separarea lor ireconciliabil . O pic tur de ploaie scânteie în vârful lobului urechii lui Estha. Gros, argintiu, în lumin , ca un bob greu de mercur. Se întinse. Îl atinse. Îl lu . Estha nu o privi. Se retrase într-o t cere şi mai adânc . De parc trupul lui avea puterea de a fereca sim urile în interior (înnodate, ovoidale), departe de suprafa a pielii, într-un cotlon profund şi mai inaccesibil. T cerea îşi adun fustele şi alunec , precum Femeia P ianjen, în susul peretelui alunecos al b ii.

64

Estha îşi puse hainele ude într-o g leat sf râmicios, de un albastru viu.

şi începu s

le spele cu s pun

Abhilash Talkies

Abhilash Talkies se autoprezenta drept prima sal de cinematograf din Kerala cu ecran cinemascop de 70 mm. Pentru a sugera acest lucru, fa ada cl dirii fusese conceput ca o replic în ciment a unui ecran cinemascop curb. Deasupra (litere din ciment, iluminare cu neon) scria Abhilash Talkies în englez şi în malayalami. Toaletele erau numite A LUI şi A EI. A EI pentru Ammu, Rahel şi Baby Kochamma. A LUI doar pentru Estha, deoarece Chacko se dusese s se ocupe de rezerv rile la hotelul Regina M rii. — Ai s te descurci? spuse Ammu, îngrijorat . Estha d du din cap. Prin uşa roşie din formica închizându-se încet, de una singur , Rahel le urm pe Ammu şi pe Baby Kochamma în A EI. Se întoarse pentru a-i face cu mâna lui Estha Singur (cu un pieptene), aflat la cel lalt cap t al pardoselii alunecosuleioase de marmur , în pantofii lui bej şi ascu i i. Estha aştept în holul murdar din marmur , cu oglinzi singuratice care te priveau, pân ce uşa roşie îi lu sora. Se întoarse apoi şi disp ru în A LUI. În A LUI, Ammu suger ca Rahel s stea în echilibru pentru a face pipi. Spuse c WC-urile Publice erau Murdare. La fel ca şi Banii. Nu ştii niciodat cine i-a atins. Leproşi. M celari. Mecanici auto. (Puroi. Sânge. Unsoare.) Odat , când Kochu Maria o luase cu ea la m cel rie, Rahel remarcase c bancnota verde de cinci rupii pe care le-o d duse m celarul avea pe ea un strop minuscul de carne roşie. Kochu Maria a îndep rtat stropul cu degetul mare. Zeama l sase o pat roşie. A pus banii în pieptar. Bani însângera i mirosind a carne. Rahel era prea scund pentru a sta pe vine f r s ating vasul, aşa c Ammu şi Baby Kochamma au ridicat-o, cu picioarele petrecute peste bra ele lor. Picioarele ei cu degete r sfirate ca de porumbel în sandale Bata. Sus-sus, cu buf n eii jos. Pre de o clip , nu se întâmpl nimic şi Rahel privi în sus spre mama ei şi spre str m tuş cu o privire întreb tor-r ut cioas (şi acum?). — Hai, spuse Ammu. Pşşş... Pşşş pentru sunetul de Pişu. Mmmm pentru Sunetul Muuzitşii. Rahel chicoti. Ammu chicoti. Baby Kochamma chicoti. Când se porni jetul, îi

65

ajustar pozi ia suspendat . Rahel nu era stânjenit . Terminase, iar Ammu inea hârtia igienic . — Tu sau eu? îi zise Baby Kochamma lui Ammu. — Indiferent, zise Ammu. Haide. Tu. Rahel îi inea poşeta. Baby Kochamma îşi ridic sariul mototolit. Rahel studie picioarele enorme ale str m tuşei. (Mul i ani dup aceea, pe când se citea la şcoal o lec ie de istorie — Împ ratul Babur avea un ten f inos şi coapse aidoma unor stâlpi —, înaintea ochilor avea s i se iveasc aceast scen . Baby Kochamma aplecat ca o pas re mare deasupra unui WC public. Vene albastre, ca nişte fire neregulate de tricotat trecând de-a lungul tibiilor ei translucide. Genunchi graşi, încre i i. P r pe ei. Bietele picioare mititele — s care o asemenea povar !) Baby Kochamma aştept o frac iune de secund . Capul împins în fa . Zâmbet tâmp. Sânii leg nându-i-se în jos. Pepeni într-o bluz . Fundul în sus, scos în afar . Când începu sunetul gâlgâitor, b şicat, ea asculta cu ochii. Un pârâu galben bolborosi printr-o trec toare montan . Lui Rahel îi pl cur toate astea. inea poşeta. Fiecare dintre ele f când pipi în fa a celorlalte. Ca prietenele. Pe atunci habar nu avea cât de pre ios era sentimentul acela. Ca prietenele. Nu vor mai fi niciodat împreun în felul acesta. Ammu, Baby Kochamma şi ea. Când Baby Kochamma termin , Rahel se uit la ceas. — i-a trebuit atât de mult, Baby Kochamma, spuse ea. Este dou f r zece. Rubadub dub (gândi Rahel), Trei femei într-o cad , Z bovesc o vreme spuse Încet.

Gândea c Încet e o persoan . Încet Kurien. Încet Kutty. Încet Mol. Încet Kochamma. Încet Kutty. Repede Verghese. Şi Kuriakose. Trei fra i cu m trea . Ammu îşi rezolv problema în şoapt . Prelins pe peretele vasului, s nu se aud . Asprimea tat lui ei îi disp ruse din priviri şi avea din nou ochii lui Ammu. Avea gropi e în zâmbet şi nu mai p rea sup rat . Nici cu privire la Velutha, nici la balonaşele de saliv . Era un Semn Bun. Estha Singur în A LUI trebui s urineze pe bilele de naftalin şi chiştoacele de igar din pisoar. A face pipi în vasul de toalet ar fi însemnat Înfrângere. Pentru a o face în pisoar era prea scund. Avea nevoie de în l ime. A c utat în l ime şi, într-un col din A LUI, a g sit-o. O m tur murdar , o sticl de suc de fructe acidulat pe jum tate cu un lichid l ptos (fenil) cu chestii negre plutitoare prin el. O perie de baie pleoştit şi dou cutii metalice ruginite de nimic. Ar fi putut fi produse cu marca Mur turi Paradis. Buc i de ananas în sirop. Sau felii. Felii de ananas. Cu onoarea reabilitat de conservele bunicii sale, Estha Singur aranja cutiile goale în fa a pisoarului. St tea coco at, cu câte un picior pe fiecare dintre

66

ele, şi urina cu grij , cu ezit ri minime. Ca un B rbat. Chiştoacele de igar , pân atunci doar îmbibate cu ap , erau acum ude şi încre ite. Greu de aprins. Dup ce termin , Estha se mut la chiuveta din fa a oglinzii. Se sp l pe mâini şi îşi umezi p rul. Apoi, inhibat de dimensiunea pieptenelui lui Ammu, care era prea mare pentru el, îşi ref cu cu grij mo ul. Dat pe spate, apoi împins în fa şi r sucit într-o parte la cap t. Puse pieptenele din nou în buzunar, coborî de pe cutii şi le puse la loc împreun cu sticla şi peria şi m tura. Se înclin în fa a tuturor. A întregului alai liniştitor. Sticla, m tura, cutiile, peria de baie pleoştit . — Înclin -te, spuse el şi zâmbi, deoarece atunci când era mai mic tr ise cu convingerea c trebuie s spui „înclin -te" atunci când te înclini. C trebuia s o spui pentru a o face. „Înclin -te, Estha", ar fi spus ele. Iar el s-ar fi înclinat şi ar fi spus „Înclin -te" şi ele s-ar fi uitat una la alta şi ar fi râs, iar el şi-ar fi f cut griji. Estha Singur al din ilor neregula i. Afar , îşi aştept mama, sora şi str m tuşa. Când ele ieşir , Ammu spuse „E-n regul , Esthappen?" Estha zise „În regul " şi cl tin din cap cu grij pentru a nu-şi deranja mo ul. În regul ? În regul . Puse pieptenele la loc în geanta ei. Ammu sim i un elan subit de afec iune pentru b ie elul ei t cut, demn în pantofii lui bej şi ascu i i, care tocmai dusese la bun sfârşit prima lui sarcin de adult. Îi trecu degetele iubitoare prin p r. Îi stric mo ul. Omul cu Tor a de o el Veşnic Gata le spuse c filmul a început, aşa c s se gr beasc . Trebuir s se precipite pe treptele roşii cu covorul roşu vechi. O scar roşie cu pete roşii de scuipat în col ul roşu. Omul cu Tor a îşi adun mototol mundu-ul, inându-l înghesuit sub testicule, cu mâna stâng . Pe când urca, muşchii gambei i se înt reau ca nişte ghiulele p roase sub pielea care urca. inea lanterna în mâna dreapt . Se gr bea în gând. — A început de mult, spuse el. Aşadar, pierduser începutul. Pierduser ridicarea perdelei încre ite de catifea, cu becuri în ciucurii galbeni grupa i în m nunchiuri. Ridicându-se uşor, iar muzica ar fi fost Plimbarea puiului de elefant din Hatari. Sau Marşul colonelului Bogey. Ammu inea mâna lui Estha. Baby Kochamma, urcând cu efort treptele, o inea pe a lui Rahel. Baby Kochamma, împov rat de pepenii ei, nu voia s recunoasc în sinea ei c abia aştepta filmul. Prefera s simt c nu f cea asta decât de dragul copiilor. inea în gând o eviden organizat , atent a Lucrurilor Pe Care Ea Le F cuse Pentru Oameni şi a Lucrurilor Pe Care Oamenii Nu Le F cuser Pentru Ea. Cel mai mult îi pl ceau fragmentele cu c lug ri e de la început şi spera c nu le pierduser . Ammu le-a explicat lui Estha şi Rahel c oamenilor le pl ceau întotdeauna cel mai mult lucrurile cu care se Identificau cel mai tare. Rahel presupuse c se Identifica cel mai mult cu Christopher Plummer, care juca rolul c pitarului von Trapp. Chacko nu se Identifica deloc cu el şi îl numea c pitanul von Clapp Trapp.

67

Rahel era ca un ân ar frenetic într-o les . În zbor. Imponderabil. Dou trepte în sus. Dou în jos. Una sus. Urca cinci şiruri de trepte roşii pentru una a lui Kochamma. Sunt Popeye marinarul Locuiesc într-o rulot Deschid uşa Şi cad pe jos Sunt Popeye marinarul

dum dum dum dum

dum dum

Sus dou . Jos dou . Una sus. Sari, sari. — Rahel, zise Ammu, n-ai înv at înc Lec ia. Nu-i aşa? Rahel înv ase: Frenezia Aduce întotdeauna Lacrimi. Dum dum. Ajunser în holul Rondoul Prin esei. Dep şir Standul de R coritoare unde aşteptau oranjadele. Şi limonadele aşteptau. Portocala prea portocal . L mâia prea l mâie. Ciocolatele prea topite. Omul cu Tor a deschise uşa grea a Rondoului Prin esei c tre întunericul plin de vâjâit de ventilator şi ron it de alune. Mirosea a oameni care respirau şi a ulei de p r. Şi a covoare vechi. Un miros magic de Sunetul muzicii pe care Rahel şi-l amintea şi îl îndr gea. Mirosurile, aidoma muzicii, poart amintiri. Inspir adânc şi îl îmbutelie pentru veşnicie. Estha avea biletele. Omule ul. Locuia într-o rulot . Dum dum. Omul cu Tor a îşi a inti lumina asupra biletelor roz. Rândul J. Numerele 17,18,19, 20. Estha, Ammu, Rahel, Baby Kochamma. Se strecurar cu greu pe lâng oameni enerva i care îşi mişcau picioarele încoace şi încolo pentru a le face loc. Şezutul scaunelor trebuia l sat în jos. Baby Kochamma îi inu scaunul lui Rahel cât s se ca re pe el. Nu era destul de grea, aşa c scaunul o plie în interiorul lui ca pe umplutura unui sandviş, iar ea privi printre genunchi. Doi genunchi şi o fântân . Estha, cu mai mult demnitate, st tu pe marginea scaunului. Umbrele ventilatoarelor se profilau pe marginile ecranului, acolo unde nu ajungeau imaginile filmului. Gata cu lanterna. Începea Succesul Mondial. Camera se avânt în înaltul albastru (de culoarea maşinii) al Austriei, cu sunetul cristalin, trist, al clopotelor bisericii. Mult mai jos, pe p mânt, în curtea aba iei, pavajul str lucea. C lug ri ele îl str b teau. Lente ca ig rile de foi. C lug ri e t cute adunate în linişte în jurul maicii stare e, care nu le citea niciodat scrisorile. Se adunau ca furnicile în jurul unei f râmituri de pâine pr jit . ig ri de foi în jurul unei Regine igar . F r p r pe genunchi. F r pepeni în bluze. Şi cu respira ia ca menta. Aveau de înaintat plângeri maicii stare e. Plângeri în cântecdulce. Despre Julie Andrews, care era înc sus, pe dealuri, cântând Dealurile sunt vii de sunetul muzicii [The Hills

68

Are Alive with the Sound of Music], şi întârzia iar la slujb . Se urc într-un copac Юi îşi juleşte genunchii

pârâu muzical surorile. Rochia i s-a rupt. Valseaz în drum spre mes Şi fluier pe sc ri...

Oamenii din sal se întorceau. — Ssst! spuneau ei. Ssst! Ssst! Ssst! Şi sub v l Are bucle în p r!

Se auzea o voce din afara filmului. Era limpede şi adev rat , str b tând întunericul plin de vâjâit de ventilator şi ron it de alune. În public era o m icu . Capetele se r sucir ca dopurile de sticl . Cefele cu p r negru devenir chipuri cu guri şi must i. Must i şuier toare cu din i de rechin. Multe dintre ele. Ca autocolantele lipite. — Ssst! spuser ei cu to ii. Estha era acela care cânta. O c lug ri cu mo . Un Elvis Pelvis c lug ri . Nu se putea ab ine. — Scoate i-l de aici! spuse Publicul, când îl descoperi. Tacidingur sau Ieşiafar . Ieşiafar sau Tacidingur . Publicul era un Om Mare. Estha era un Omule , cu biletele. — Estha, pentru numele lui Dumnezeu, TACI! se auzi şoapta crunt a lui Ammu. Aşa c Estha T CU. Gurile şi must ile se întoarser . Şi atunci, f r nici un avertisment, cântecul reveni, şi Estha nu se putu ab ine. — Ammu, pot s m duc s -l cânt afar ? zise Estha (înainte ca Ammu s -l plesneasc ). M întorc dup cântec. — Dar s nu te mai aştep i vreodat s merg cu tine undeva, spuse Ammu. Ne faci pe to i de râs. Dar Estha nu se putea ab ine. Se ridic s ias . S treac de Ammu cea furioas . De Rahel concentrându-se printre genunchi. De Baby Kochamma. De Publicul care trebui s îşi mişte din nou picioarele. Încoaceşiîncolo. Semnul roşu de deasupra uşii indica IEŞIRE cu o lumin roşie. Estha IEŞI. În hol, oranjadele aşteptau. Limonadele aşteptau. Ciocolatele ce se topeau aşteptau. Banchetele-de-maşin din scai de un albastru electric aşteptau. Afişele cu În curând! aşteptau. Estha Singur se aşez pe o banchet -de-maşin din scai de un albastru electric, 69

în holul Rondoul Prin esei de la Abhilash Talkies şi cânt . Cu o voce de c lug ri , la fel de limpede ca apa curat . Dar cum s-o faci s stea Şi s asculte tot ce spui?

B rbatul de dup Tejgheaua cu R coritoare, care a ipise pe un şir de scaune, în aşteptarea pauzei, se trezi. Îl z ri, cu ochi cleioşi, pe Estha Singur în pantofii lui bej cu vârful ascu it. Şi cu mo ul lui ciufulit. Omul îşi şterse tejgheaua de marmur cu o cârp cenuşie. Şi aştept . Şi aşteptând ştergea. Şi ştergând aştepta. Şi îl privea pe Estha cântând. Cum ii în loc un val pe nisip? Oh, cum rezolvi o problem ca... Marii ...ia?

— Ai! Eda cherukka! zise Omul Oranjad Limonad , cu un glas grav, îngroşat de somn. Ce naiba crezi c faci? Cum ii o raz de lun în mân ?

Estha cânta. — Ai! zise Omul Oranjad Limonad . Uite ce e, acesta este Timpul meu de Odihn . Curând va trebui s m trezesc şi s muncesc. Aşa c nu po i cânta cântece englezeşti aici. Termin ! Ceasul lui de aur era aproape ascuns de p rul cârlion at de pe antebra . Lan ul lui de aur era aproape ascuns de p rul de pe piept. C maşa lui alb de terilen era descheiat pân unde îi începea umfl tura bur ii. Ar ta ca un urs neprietenos plin cu bijuterii. În spatele lui erau oglinzi pentru ca oamenii s se priveasc în ele în timp ce cump rau b uturi reci şi gust ri. S îşi refac ciufurile şi s îşi aranjeze cozile. Oglinzile îl priveau pe Estha. — Aş putea înainta o Plângere Scris împotriva ta, îi spuse Omul lui Estha. iar pl cea? O Plângere Scris ? Estha se opri din cântat şi se ridic s intre înapoi în sal . — Acum, c m-am sculat, spuse Omul Oranjad Limonad , acum, c m-ai trezit din Timpul meu de Odihn , acum, c m-ai deranjat, vino m car s bei ceva. Po i s faci m car atât. Avea o fa neras , f lcoas . Din ii, ca nişte clape galbene de pian, îl priveau pe micul Elvis Pelvis. — Nu, mul umesc, spuse Elvis politicos. Familia m aşteapt . Şi mi-am terminat banii de buzunar. Band buzna'? spuse Omul Oranjad Limonad cu din ii înc la pând . Întâi cântece englezeşti şi acum band buzna'! Pe ce lume tr ieşti? Pe lun ? 70

Estha se întoarse s plece. — Stai o clip ! spuse aspru Omul Oranjad Limonad . Doar o clip ! zise el iar, mai blând. Cred c te-am întrebat ceva. Din ii lui galbeni erau ca nişte magne i. Vedeau, zâmbeau, cântau, miroseau, se mişcau. Hipnotizau. — Te-am întrebat unde stai, zise el, esându-şi plasa r ut cioas . — Ayemenem, zise Estha. Locuiesc în Ayemenem. Bunica mea are Mur turi & Conserve Paradis. Este Comanditarul — Partenerul Inactiv. — Da? spuse Omul Oranjad Limonad . Inactiv şi zi şi noapte? Râse cu un râs r ut cios pe care Estha nu-l putu în elege. - N-are importan . N-ai s în elegi. Vino s bei ceva, spuse el. O B utur Rece Gratuit . Vino. Vino încoace şi spune-mi totul despre bunica ta. Estha se duse. Atras de din ii galbeni. — Aici. Dup tejghea, spuse Omul Oranjad Limonad . Glasul îi deveni şoapt . — Trebuie s r mân un secret, deoarece b uturile nu se dau înaintea pauzei. E o Jignire adus Cinematografului. De competen a justi iei, ad ug el dup o pauz . Estha trecu în spatele Tejghelei cu R coritoare s îşi ia B utura Rece Gratuit . Z ri cele trei scaune înalte aliniate pentru ca Omul Oranjad Limonad s doarm pe ele. Lemnul lucios pe locul unde şezuse acesta. — Acum, fii dr gu şi ine asta pentru mine, spuse Omul Oranjad Limonad , întinzându-i lui Estha penisul prin dhoti-ul lui de muselin alb şi moale. Am s i dau sucul. Portocale? L mâie? Estha îl inu pentru c trebuia. — Portocale? L mâie? zise Omul? L mâiecuportocale? — L mâie, v rog, zise Estha politicos. Primi o sticl rece şi un pai. Aşa c inu o sticl într-o mân şi un penis în cealalt . Tare, fierbinte, vânos. Nu o raz de lun . Mâna Omului Oranjad Limonad se închise peste a lui Estha. Unghia degetului lui mare era lung , ca de femeie. Mişc mâna lui Estha în sus şi în jos. La început încet. Apoi mai repede. Limonada era rece şi dulce. Penisul fierbinte şi tare. Clapele pianului priveau. — Deci bunica ta conduce o fabric ? zise Omul Oranjad Limonada. Ce fel de fabric ? — Multe produse, zise Estha, f r s se uite, cu paiul în gur . Sucuri acidulate din fructe, mur turi, dulce uri, praf de curry. Felii de ananas. — Bun, zise Omul Oranjad Limonad . Excelent. Mâna i se strânse şi mai tare peste a lui Estha. Tare şi transpirat . Şi tot mai repede. Rapid mai rapid bairam

71

Nu-l l sa s stea nici neam Pân’ rapidu-i mai rapid, Şi postitoru'i mul umit.

Dulcea a lichid de l mâie se ridic prin paiul de hârtie umed (aplatizat aproape de saliv şi team ). Suflând în pai (în timp ce cealalt mân a lui se mişca), Estha f cu bule de aer în sticl . Bule dulci-lipicioase de l mâie ale sucului pe care nu-l putea bea. Lista în minte produsele bunicii sale. MUR TURI Mango Ardei verde Dovleac amar Usturoi L mâi verzi în saramur

SUC ACIDULAT Portocale Struguri Ananas

DULCEЯURI Banane Fructe asortate Marmelad de grapefruit

Apoi fa a cartilaginos- epoas se contorsion , iar mâna lui Estha deveni ud şi fierbinte şi lipicioas . Avea albuş de ou pe ea. Albuş alb de ou. Fiert ca de pahar. Limonada era rece şi dulce. Penisul era moale şi zbârcit: ca un portofel de piele gol. Cu cârpa lui cenuşie, omul şterse cealalt mân a lui Estha. — Acum termin - i sucul, zise el şi ciupi afectuos una din bucile fundului lui Estha. Prune tari în evi strâmte. Şi pantofi bej cu vârful ascu it. — Nu trebuie s îl iroseşti, zise el. Gândeşte-te la to i oamenii s raci care nu au nimic de mâncat sau de b ut. Eşti un b iat bogat, norocos, cu band buzna' şi fabrica unei bunici pe care s-o moşteneşti. Ar trebui s îi mul umeşti lui Dumnezeu c nu ai griji. Acum termin - i sucul. Şi aşa, în spatele Tejghelei cu R coritoare, în holul Rondo-ul Prin esei de la Abhilash Talkies, în sala cu primul ecran Cinemascop de 70 mm Esthappen Yako îşi termin prima sticl gratuit de team acidulat cu arom de l mâie. L mâiepreal mâie, prea rece. Prea dulce. Acidul îi ieşi pe nas. Avea s primeasc curând înc o sticl (fric acidulat , gratis). Dar nu ştia înc asta. Îşi inea Cealalt Mân lipicioas departe de trup. Nu trebuia s ating nimic. Când Estha îşi termin sucul. Omul Oranjad Limonad spuse „Gata? Bunb iat". Lu sticla goal şi strivi paiul şi îl trimise pe Estha înapoi în Sunetul muzicii. Înapoi în întunericul s -l tai cu cu itul, Estha îşi inu cu grij Cealalt Mân (în sus, de parc ar fi inut o portocal imaginar ). Se strecur pe lâng Public (cu picioarele mişcându-se încoaceşiîncolo), pe lâng Baby Kochamma, pe lâng Rahel (tot l sat pe spate), pe lâng Ammu (tot sup rat ). Estha se aşez , inându-şi înc portocala lipicioas . Şi iat -l pe c pitanul von Clapp-Trapp. Christopher Plummer. Arogant. Cu

72

inima de piatr . Cu gura ca o fant . Şi un fluier de poli ist cu sunet o elit. Un c pitan cu şapte copii. Copii cura i, ca un pachet de mentosan. Se pref cea c nu îi iubeşte, dar nu era aşa. Îi iubea. O iubea pe ea (Julie Andrews), ea îl iubea pe el, ei îi iubeau pe copii, copiii îi iubeau pe ei. To i se iubeau între ei. Erau copii cura i, albi, iar paturile lor erau moi de Puf de. Ra. . Pol. Ar . Casa în care locuiau avea un lac şi gr dini, o scar somptuoas , uşi şi ferestre albe şi perdele cu flori. Copiii cura i şi albi, chiar şi cei mari, se temeau de tunete. Pentru a-i linişti, Julie Andrews i-a b gat pe to i în patul ei curat şi a cântat cu ei un cântec despre câteva dintre lucrurile ei preferate. Acestea erau câteva dintre lucrurile ei preferate: (1) Fete în rochi e albe cu funde albastre de satin. (2) Gâşte s lbatice care zburau cu luna pe aripi. (3) Ceainice str lucitoare de alam . (4) Clopo ei de uş şi de sanie şi şni el cu t i ei. (5) Etc.

Apoi, în capul anumitor membri gemeni bivitelini ai publicului din Abhilash Talkies, s-au ridicat unele întreb ri, care necesitau r spunsuri, cum ar fi: (1) C pitanul von Clapp-Trapp îşi bâ ia piciorul? Nu. (2) C pitanul von Clapp-Trapp f cea balonaşe din saliv ? Mai mult ca sigur, nu. (3) Bolborosea? Nu.

Ah, c pitane von Clapp-Trapp, c pitane von Clapp-Trapp, l-ai putea iubi pe omule ul cu portocala din rândurile publicului mirositor? Tocmai ce-a inut în mân pişu-pişu-ul Omului Oranjad Limonad , dar l-ai putea totuşi iubi? Şi pe sora lui geam n ? Basculând în sus cu fântâna ei într-o Dragoste-în-Tokio? Ai putea-o iubi şi pe ea? C pitanul von Trapp avea, la rândul lui, câteva întreb ri. (1) Sunt ei nişte copii albi cura i? Nu. (Dar Sophie Mol este.) (2) Fac balonaşe din saliv ? Da. (Dar Sophie Mol, nu.) (3) Îşi bâ âie picioarele? Da. (Dar Sophie Mol, nu.) (4) Au inut vreodat , unul dintre ei sau amândoi, pişupişu-urile unor str ini? N... Nda. {Dar Sophie Mol, nu.)

73

„Atunci îmi pare r u", spuse c pitanul von Clapp-Trapp. „Nici nu intr în discu ie. Nu îi pot iubi. Nu pot fi Baba al lor. Oh, nu." C pitanul von Clapp-Trapp nu putea. Estha îşi puse capul în poal . — Ce s-a întâmplat? zise Ammu. Dac mai faci bot, te duc direct acas . Ridic te, te rog. Şi priveşte. Pentru asta ai fost adus aici. Termin - i sucul. Priveşte filmul. Gândeşte-te la to i oamenii s raci. B iat bogat norocos cu band buzna'. F r griji. Estha se ridic şi privi. Stomacul i se întoarse pe dos. Avea o senza ie v luritverzuie, vâscoas , algoas , cu noduri, abisal -de-abisuri-plin . — Ammu? spuse el. — Ce mai vrei? Ce-ul r stit, l trat, scuipat. — Simt c vomit, zise Estha. — Doar sim i sau î i vine? Vocea lui Ammu tr da îngrijorarea. — Nu ştiu. — Mergem s încerc m? zise Ammu. O s te sim i mai bine. — Bine, zise Estha. Bine? Bine. — Unde v duce i? vru s ştie Baby Kochamma. — Estha merge s încerce s vomite, zise Ammu. — Unde merge i? întreb Rahel. — Simt c vomit, spuse Estha. — Pot s vin şi eu s m uit? — Nu, zise Ammu. Din nou pe lâng Public (picioarele încoaceşiîncolo). Ultima dat ca s cânte. De data aceasta ca s încerce s vomite. Ieşirea pe la IE IRE. Afar , în holul de marmur , Omul Oranjad Limonad mânca ceva dulce. Falca i se umfla cu ceva dulce mişc tor. Scotea sunete înfundate, aspirate ca apa ce se scurge dintr-o chiuvet . Pe tejghea era un ambalaj verde de Parry. Pentru omul acesta dulciurile erau pe gratis. Avea un şir de dulciuri gratuite în sticle îmbâcsite. Ştergea tejgheaua de marmur cu cârpa lui cenuşie pe care o inea în mâna p roas , cu ceas la încheietur . Când o z ri pe femeia luminoas cu umeri lucind şi pe b ie el, o umbr îi travers chipul. Apoi zâmbi, cu zâmbetul lui de pian portabil. — Din nou afar atâtdecurând? zise el. Estha avea deja gre uri Ammu îl dirij spre toaleta din Rondoul Prin esei. A EI. Fu inut între chiuveta murdar şi trupul lui Ammu. Cu picioarele b l b nindu-i-se. Chiuveta avea robinete din o el şi pete de rugin . Şi cr p turi din ghemotoace de peri bruni între esu i, ca harta rutier a unui oraş mare, încâlcit.

74

Estha se convulsion , dar nu ieşi nimic. Doar gânduri. Iar ele plutir afar şi înapoi în untru. Ammu nu le putu vedea. Ele roiau ca nişte nori de furtun deasupra oraşului Chiuvet . Dar b rba ii chiuvet şi femeile chiuvet îşi vedeau de treburile lor obişnuite de chiuvet . Maşini chiuvet şi autobuze chiuvet înc mai vâjâiau de jur-împrejur. Via a chiuvet îşi urma cursul. — Nu? întreb Ammu. — Nu, spuse Estha. Nu? Nu. — Atunci spal -te pe fa , zise Ammu. Apa î i face întotdeauna bine. Spal -te pe fa şi hai s mergem s bem o limonad acidulat . Estha se sp l pe fa şi pe mâini şi pe fa şi pe mâini. Genele îi erau ude şi lipite între ele. Omul Oranjad Limonad îndoi ambalajul verde de bomboan şi marc pliul cu unghia vopsit de la degetul mare. Pocni o musc cu o revist f cut sul. Delicat, îi f cu vânt de pe marginea tejghelei pe podea. Z cea pe spate şi d dea din picioarele ei firave. — Dulce b iatul, îi spuse el lui Ammu. Cânt frumos. — E fiul meu, zise Ammu. — Da? spuse Omul Oranjad Limonad , şi o privi pe Ammu cu din ii. Da? Nu p re i destul de vârstnic ! — Nu se simte bine, zise Ammu. M-am gândit c un suc rece iar putea face bine. — Cu siguran , spuse Omul. „Cusiguran cusiguran . Portocalecul mâie? L mâiecuportocale? Întrebare înfior toare, temut . — Nu, mul umesc. Estha o privi pe Ammu. V lurit-verzui, algos, abisal- de-abisuri-plin. — Şi dumneata? o întreb pe Ammu Omul Oranjad Limonad . CocaColaFanta? Înghe at Laptedetrandafiri? — Nu. Pentru mine nu, mul umesc, zise Ammu. Femeie luminoas , cu gropi e adânci. — Uite, spuse Omul, cu un pumn plin de bomboane, ca o stewardes darnic . Astea sunt pentru micul dumitale Mon. — Nu, mul umesc, spuse Estha, privind-o pe Ammu. — Ia-le, Estha, zise Ammu. Nu fi nepoliticos. Estha le lu . — Spune Mul umesc, zise Ammu. Mul umesc, spuse Estha. (Pentru dulciuri, pentru albuşul alb de ou.) — Cu pl cere, zise în englez Omul Oranjad Limonad . — Deci! zise el. Mon spune c sunte i din Ayemenem? — Da, zise Ammu. — Merg acolo deseori, spuse Omul Oranjad Limonad . Familia so iei este din Ayemenem. Ştiu unde e fabrica voastr . Mur turi Paradis, nu-i aşa? El mi-a spus.

75

Mon al dumitale. Ştia unde s îl g seasc pe Estha. Asta încerca s spun . Era un avertisment. Ammu v zu ochii str lucind de febr ai fiului ei. —Trebuie s mergem, spuse ea. Nu trebuie s risc m un puseu de febr . Verişoara lor vine mâine, îi explic ea Unchiului. Dup care ad ug , f r emfaz : De la Londra. — De la Londra? Un nou respect sclipi în ochii Unchiului. Pentru o familie cu leg turi la Londra. — Estha, r mâi aici cu Unchiul. Eu le aduc pe Baby Kochamma şi pe Rahel, spuse Ammu. — Vino, zise Unchiul. Vino şi stai cu mine pe un scaun înalt. — Nu, Ammu! Nu, Ammu, nu! Vreau s vin cu tine! Ammu, uimit de insisten a strident , neobişnuit la fiul ei de obicei t cut, îi ceru scuze Unchiului Oranjad Limonad . — De obicei nu e aşa. Hai atunci, Esthappen. Mirosul înapoi-în untru. Umbre de ventilator. Cefe. Gâturi. Gulere. P r. Cocuri. Cozi. Cozi de cal. O fântân în Dragoste-în-Tokio. O feti şi o fost c lug ri . Cei şapte copii de ment ai c pitanului von Trapp îşi f cuser baia de ment şi st teau într-un şir de ment cu p rul bine piept nat, cântându-i cu glasuri obediente de ment femeii cu care c pitanul aproape c se însurase. Baroneasa blond care str lucea ca un diamant. Dealurile sunt vii de sunetul muzicii.

— Trebuie s plec m, le spuse Ammu lui Baby Kochamma şi Rahel. — Dar, Ammu! zise Rahel. Nici m car nu s-au întâmplat înc Lucrurile cele mai Importante! Nici m car nu a s rutat-ol Nici m car nu a rupt înc steagul lui Hitler! Nici m car nu au fost înc tr da i de Rolf Poştaşul! — Estha e bolnav, spuse Ammu. Haide i! — Solda ii nazişti nici n-au venit înc ! — Haide i, spuse Ammu. Ridica i-v ! — Nici nu au prezentat Sus pe deal era o turm singuratic de capre [High on a hill was a lonely goatherd]! - Estha trebuie s fie s n tos pentru Sophie Mol, nu? zise Baby Kochamma. — Nu trebuie, spuse Rahel, dar mai mult pentru ea îns şi. — Ce-ai spus? zise Baby Kochamma, prinzând inten ia în mare, nu şi ceea ce fusese spus de fapt. — Nimic, zise Rahel. — Te-am auzit, spuse Baby Kochamma.

76

Afar , Unchiul îşi reorganiza sticlele opace. Ştergând cu cârpa lui cenuşie petele de ap în form de inel pe care le l saser pe Tejgheaua de R coritoare din marmur . Se preg tea pentru Pauz . Era un Unchi Oranjad Limonad Curat. Avea o inim de stewardes prizonier într-un trup de urs. — Pleca i, deci? spuse el. — Da, zise Ammu. De unde putem lua un taxi? — Ieşi i pe poart , în susul drumului, la stânga, spuse el privind-o pe Rahel. Nu mi-a i spus niciodat c ave i şi o mic Mol. Şi, întinzând o alt bomboan : — Uite, Mol — pentru tine. — Ia-o pe a mea! spuse repede Estha, nevrând ca Rahel s se apropie de b rbat. Rahel o pornise îns spre el. În timp ce se apropia, el îi zâmbea şi ceva din zâmbetul de pian portabil, ceva din privirea fix pironit asupra ei o f cu s se fereasc de el. Era lucrul cel mai hidos pe care îl v zuse vreodat . Se r suci pentru a-l privi pe Estha. Se îndep rt de omul cel p ros. Estha îi îndes în mân bomboana lui Parry, iar ea îi sim i degetele înfierbântate cu buricele reci ca ghea a. — La revedere, Mon, îi zise Unchiul lui Estha. O s ne vedem într-o bun zi în Ayemenem. Deci, din nou treptele cele roşii. De data aceasta Rahel mergea agale. Lent. Nu, nu vreau s plec. O ton de c r mizi la cap tul unei lese. — Dr gu om, tipul cu Oranjada Limonada, spuse Ammu. — Câhh! zise Baby Kochamma. — Nu pare, dar a fost surprinz tor de dr gu cu Estha, spuse Ammu. — Atunci de ce nu te m ri i cu el? zise Rahel cu obr znicie. Timpul se opri pe scara roşie. Estha se opri. Baby Kochamma se opri. — Rahel, spuse Ammu. Rahel înghe . Îi p rea extrem de r u pentru ceea ce spusese. Nu ştia de unde veniser cuvintele acelea. Nu ştiuse c le purta în ea. Dar acum ieşiser şi nu aveau cum s se mai întoarc înapoi. Planau asupra sc rii roşii ca nişte func ionari într-un birou guvernamental. Unii st teau în picioare, al ii şedeau şi îşi bâ âiau picioarele. — Rahel, spuse Ammu. Î i dai seama ce ai f cut adineaori? Ochi speria i şi o fântân o privir pe Ammu. — E-n regul . Nu- i fie fric , spuse Ammu. R spunde-mi doar. Î i dai? — Ce? zise Rahel abia şoptit. — Seama ce ai f cut adineaori? spuse Ammu. Ochi speria i şi o fântân o privir pe Ammu. — Ştii ce se întâmpl când îi r neşti pe oameni? zise Ammu. Când îi r neşti pe oameni, ei încep s te iubeasc mai pu in. Asta fac cuvintele aruncate la întâmplare. Îi fac pe oameni s te iubeasc ceva mai pu in.

77

O molie rece cu smocuri dorsale neobişnuit de dese ateriza uşor pe inima lui Rahel. Acolo unde o atingeau picioarele ei de ghea i se f cu pielea de g in . Şase ridic turi de piele de g in pe inima ei neglijent . Ceva mai pu in o iubea Ammu a ei. Şi aşa, pe poart , în susul drumului şi la stânga. Sta ia de taxi. O mam r nit , o fost c lug ri , un copil fierbinte şi unul rece. Şase ridic turi de piele de g in şi o molie. Taxiul mirosea a somn. Haine vechi f cute sul. Prosoape umede. Subsuori. Era, la urma urmei, c minul şoferului de taxi. Locuia în el. Era singurul loc în care s îşi depoziteze mirosurile. Scaunele fuseser vandalizate. Sfâşiate. O bucat de buret de un galben murdar ieşea în afar şi vibra pe bancheta din spate ca un ficat imens, bolnav de hepatit . Şoferul avea vioiciunea s lbatic a unui mic roz tor. Avea un nas roman coroiat şi o musta a la Micul Richard. Era atât de scund, c privea drumul prin volan. Pentru partenerii de trafic ar ta ca un taxi cu pasageri, dar f r şofer. Conducea repede, agresiv, âşnind în spa iile libere, deranjând alte maşini de pe benzile pe care circulau. Accelerând pe trecerile de pietoni. Trecând pe roşu. — De ce nu folosi i o pern sau ceva de genul acesta? suger cu glasul ei prietenos Baby Kochamma. A i putea vedea mai bine. — Nu te amesteca, soro! suger şoferul cu glasul lui neprietenos. Trecând pe lâng marea ca cerneala, Estha scoase capul pe fereastr . Putea sim i în gur gustul brizei fierbin i, s rate. O putea sim i ridicându-i p rul. Ştia c , dac Ammu ar afla ce f cuse el cu Omul Oranjad Limonad , l-ar iubi şi pe el mai pu in. Mult mai pu in. Sim i vârtejul ruşinos transformându-i-se în stomac în grea . Tânjea dup râu. Pentru c apa ajut întotdeauna. Noaptea pâcloas de neon n v li pe geamul taxiului. În taxi era z puşeal şi linişte. Baby Kochamma p rea îmbujorat şi exaltat . Îi pl cea tare mult s nu fie sursa stânjenelii. De fiecare dat când le ieşea în drum vreun câine vagabond, şoferul f cea un efort sincer s -l omoare. Molia de pe inima lui Rahel îşi întinse aripile catifelate şi frigul îi p trunse în oase. În parcarea hotelului Regina M rii, Plymouth-ul azuriu bârfea cu alte maşini, mai mici. Slip, Slip, Snuh-sneh. O doamn mare la o petrecere a doamnelor mici. Cu coada ei de rândunic fluturând. — Camerele cu num rul 313 şi 327, spuse b rbatul de la recep ie. F r aer condi ionat. Dou paturi. Ascensorul este oprit pentru repara ii. B iatul de serviciu care îi conduse sus nu era b iat. Avea ochi înce oşa i şi doi nasturi lips de la haina cafenie, ponosit . I se vedea maioul cenuşiu. Trebuia s îşi poarte chipiul Caraghios l sat pe o parte, cu bareta lui tare, de plastic, p trunzând în b rbia lui dubl , flasc . P rea o cruzime inutil s -l faci pe un om b trân s poarte un asemenea chipiu pe o ureche şi s rearanjezi arbitrar felul în care vârsta alegea s îi atârne din b rbie.

78

Mai erau alte trepte roşii de urcat. Acelaşi covor roşu din holul cinematografului îi urm rea pretutindeni. Covor fermecat zbur tor. Chacko era în camera lui. Surprins îndopându-se. Pui fript, cartofi pai, porumb dulce şi sup de pui, dou buc i de paratha şi înghe at de vanilie cu sos de ciocolat . Sos într-o sosier . Chacko spunea adesea c ambi ia sa era s moar de prea mult mâncat. Mammachi spunea c era un semn cert de nefericire refulat . Chacko spunea c nici vorb de aşa ceva. Spunea c era L comie Pur . Chacko era mirat s îi vad pe to i înapoindu-se atât de curând, dar se pref cu c nu ar fi aşa. Continu s m nânce. Planul ini ial fusese ca Estha s doarm cu Chacko, iar Rahel cu Ammu şi Baby Kochamma. Îns acum, c Estha nu se sim ea bine şi Iubirea fusese redistribuit (Ammu o iubea ceva mai pu in), Rahel urma s doarm cu Chacko, iar Estha cu Ammu şi Baby Kochamma. Ammu scoase din valiz pijamaua lui Rahel şi periu a ei de din i şi le puse pe pat. — Uite, zise Ammu. Dou clicuri s închid valiza. Clic. Şi clic. — Ammu, spuse Rahel, am s r mân f r cin drept pedeaps ? Era dornic s schimbe pedepsele. F r cin , pentru ca Ammu s o iubeasc la fel ca înainte. — Cum doreşti, zise Ammu. Dar te sf tuiesc s m nânci. Dac vrei s creşti, trebuie. Ai putea s iei pu in din puiul lui Chacko. — Poate da, poate nu, spuse Chacko. — Şi pedeapsa mea? zise Rahel. Nu m-ai pedepsit! — Unele lucruri vin cu propriile lor pedepse, spuse Baby Kochamma. De parc ar fi explicat o problem pe care Rahel nu putea s o în eleag . Unele lucruri vin cu propriile lor pedepse. Precum dormitoarele cu dulapuri înzidite. Curând to i aveau s afle mai multe despre pedepse. C veneau în m rimi diferite. C unele erau atât de mari, încât erau ca nişte dulapuri cu dormitoare înzidite. Î i puteai petrece toat via a în ele, r t cind printre rafturi întunecoase. S rutul de noapte bun al lui Baby Kochamma l s un mic scuipat pe obrazul lui Rahel. Şi-l şterse cu um rul. — Noapte bun , Domnul s v binecuvânteze, spuse Ammu. Dar o spuse cu spatele. Plecase deja. — Noapte bun , spuse Estha, prea bolnav ca s îşi iubeasc sora. Rahel Singur îi privi îndep rtându-se pe coridorul hotelului ca nişte fantome t cute, dar materializate. Dou mari, una mic , cu pantofi bej şi ascu i i. Covorul roşu le înghițea zgomotul paşilor. Rahel r mase în pragul camerei de hotel, plin de triste e. Purta în ea triste ea venirii lui Sophie Mol. Triste ea c Ammu o iubea ceva mai pu in. Şi triste ea a ceea ce i-o fi f cut lui Estha în Abhilash Talkies Omul

79

Oranjad Limonad . Un vânt în ep tor sufl peste ochii ei usca i, dureroşi. Chacko puse o pulp de pui şi câ iva cartofi pr ji i pe o farfurioar , pentru Rahel. — Nu, mul umesc, spuse Rahel, sperând c , dac îşi va putea isp şi cumva pedeapsa, Ammu şi-o va revoca pe a ei. — Ce zici de nişte înghe at cu sos de ciocolat ? spuse Chacko. — Nu, mul umesc, zise Rahel. — Bine, spuse Chacko. Dar nu ştii ce pierzi. Termin tot puiul şi apoi toat înghe ata. Rahel îşi puse pijamaua. — Te rog nu îmi spune pentru ce eşti pedepsit , zise Chacko. Nu suport s aud aşa ceva. Aduna cu o bucat de paratha ultimele urme de sos de ciocolat din sosier . Dezgust torul lui dulce dup -dulce. — Ce-a fost? i-ai sc rpinat pişc turile de ân ar pân i-a dat sângele? Nu i-ai spus „mul umesc" şoferului de taxi? — Ceva mult mai r u decât asta, zise Rahel, loial fa de Ammu. — Nu-mi spune, spuse Chacko. Nu vreau s ştiu. Sun pentru room-service şi un servitor obosit veni s ia farfuriile şi oasele. Încerc s surprind mirosurile cinei, dar acestea evadar şi urcar în draperiile brune şi bo ite ale hotelului. O nepoat lipsit de cin şi unchiul ei saturat de cin se sp lau împreun pe din i în baia hotelului Regina M rii. Ea, o condamnat disperat , uscat în pijama v rgat şi o Fântân într-o Dragoste-în-Tokio. El, în izmene şi vest de bumbac. Vesta lui, strâmt şi întins ca o a doua piele pe burta-i rotund , se l rgea deasupra depresiunii buricului. Când Rahel îşi inu neclintit periu a de din i înspumat şi îşi mişc în schimb din ii, el nu îi spuse c nu trebuia s fac aşa. Nu era un fascist. Scuipar pe rând. Rahel îşi cercet cu aten ie spuma alb de Binaca, urm rindo cum se prelingea pe marginea chiuvetei, s vad ce putea distinge. Ce culori şi ce creaturi stranii fuseser eliminate din spa iile dintre din ii ei? Nici una în seara asta. Nimic neobişnuit. Doar bule de past de din i Binaca. Chacko stinse Lumina Mare. În pat, Rahel îşi scoase Dragoste-în-Tokio-ul şi-l puse lâng ochelarii de soare. Fântâna ei alunec pu in, dar r mase în picioare. Chacko st tea întins pe pat în baia de lumin de la lampa de c p tâi. Se întinse spre c maşa ce z cea mototolit la picioarele patului. Îşi scoase portofelul din buzunar şi se uit la fotografia lui Sophie Mol, trimis de Margaret Kochamma cu doi ani în urm , Rahel îl privi şi molia ei rece îşi întinse din nou aripile. Încet în afar . Încet

80

în untru. Sclipirea leneş a unui pr d tor. Cearşafurile erau aspre, dar curate. Chacko îşi închise portofelul şi stinse lumina. În întunericul nop ii aprinse o igar Charminar şi se întreb cum ar ta acum fiica lui. Nou ani. Ultima dat o v zuse când era roşie şi zbârcit . Cu greu ai fi numit-o f ptur omeneasc . Trei s pt mâni dup aceea, so ia lui, Margaret, singura lui iubire, plânsese şi îi spusese despre Joe. Margaret îi spusese lui Chacko c nu mai putea tr i cu el. Îi spusese c avea nevoie de un spa iu al ei. De parc Chacko ar fi folosit rafturile ei pentru hainele lui. Ceea ce, cunoscându-l, probabil c f cea. Ea îi ceru divor ul. În acele câteva nop i pline de chin înainte de-a pleca, Chacko se strecura din pat cu o lantern şi îşi privea copila adormit . Pentru a o cunoaşte. Pentru a şi-o întip ri în memorie. Pentru a se asigura c , atunci când avea s se gândeasc la ea, copilul pe care îl va invoca va coincide cu realitatea. Îşi întip ri în minte puful castaniu de pe craniul ei moale. Forma gurii ei contractate, în continu mişcare. Spa iile dintre dege elele ei de la picioare. Umbra ce sugera o aluni . Şi apoi, f r s vrea, se trezi c utându-şi copilul de semne ale lui Joe. Bebeluşul îi strânse ar t torul în timp ce el îşi întreprindea studiul nebunesc, sfâşiat, invidios, în lumina lanternei. Buricul i se profila pe abdomenul s tul, satinat, ca un monument coco at pe un deal. Chacko îşi puse urechea pe el şi ascult cu uimire zgomotele din interior. Mesaje trimise de colo colo. Organe noi obişnuindu-se unul cu altul. Un guvern nou implementându-şi sistemele. Organizând diviziunea muncii, hot rând cine ce va face. Mirosea a lapte şi a urin . Chacko se mir cum cineva atât de mic şi de nedefinit, atât de vag în asem n rile sale, putea dispune atât de acaparator de aten ia, dragostea, s n tatea mintal ale unui b rbat în toat firea. Când plec , sim i cum ceva se rupsese în el. Ceva mare. Dar acum Joe era mort. Ucis într-un accident rutier. Cum nu se putea mai mort. O gaur în Univers având forma lui Joe. În fotografia lui Chacko, Sophie Mol avea şapte ani. Alb şi albastru. Buze trandafirii şi nici urm de creştin siriac . Deşi Mammachi, scrutând fotografia, insista c avea nasul lui Pappachi. — Chacko? spuse Rahel din patul ei cufundat în întuneric. Pot s - i pun o întrebare? — Pune dou , spuse Chacko. — Chacko, o iubeşti pe Sophie Mol Mai Mult decât Orice pe Lume? — E fiica mea, spuse Chacko. Rahel prelucra r spunsul. — Chacko? Este obligatoriu ca oamenii s TREBUIASC s îşi iubeasc copiii Mai Mult decât Orice pe Lume? — Nu exist reguli, spuse Chacko. Dar de obicei aşa se întâmpl . — Chacko, de exemplu, zise Rahel. Doar de exemplu, este posibil ca Ammu s-o

81

iubeasc pe Sophie Mol mai mult decât pe mine şi pe Estha? Sau ca tu s m iubeşti mai mult decât pe Sophie Mol, de exemplu? — Orice este posibil pentru Natura Uman , zise Chacko cu vocea lui de Citit cu Glas Tare. Vorbindu-i acum în întuneric micii lui nepoate brusc încordate cu p rul-fântân . Iubire. Nebunie. Speran . Bucurie nem rginit . Din cele patru lucruri posibile pentru Natura Uman , Rahel se gândi c Bucuria Nem rginit suna cel mai trist. Poate din cauza felului în care o rostise Chacko. Bucurie Nem rginit . Cu o sonoritate de biseric . Ca un peşte trist cu aripioare pe tot corpul. O molie rece ridic un picior rece. Fumul de igar se r suci în noapte. Iar b rbatul cel gras şi feti a cea mic st teau întinşi în t cere. Câteva camere mai încolo, în timp ce m tuşa lui sfor ia, Estha se trezi. Ammu dormea şi era frumoas în lumina albastru-dungat a str zii, ce p trundea prin fereastra albastru-dungat . Zâmbea în somn, visând delfini şi un albastru-închis dungat. Era un zâmbet care nu d dea nici o indica ie despre faptul c persoana c reia îi apar inea era o bomb gata s explodeze. Estha Singur se duse cl tinându-se la baie. Vomit un lichid limpede, amar, l mâios, spumos, acidulat. Gustul acru r mas în gur al primei întâlniri cu Frica a unui Omule . Dum dum. Se sim i ceva mai bine îşi puse pantofii şi o porni, cu şireturile desf cute, de-a lungul coridorului, şi se opri t cut la uşa lui Rahel. Rahel se coco pe un scaun şi îi descuie uşa. Chacko nu se deranj s se întrebe cum de putuse ea s ştie c Estha era la uş . Era obişnuit cu ciud eniile lor ocazionale. Z cea pe un pat îngust de hotel ca o balen eşuat pe plaj şi se întreba zadarnic dac fusese cu adev rat Velutha cel pe care îl v zuse Rahel. Nu i se p rea probabil. Velutha promitea mult prea mult. Era un Paravan cu viitorul în fa . Se întreba dac Velutha devenise membru legitimat al Partidului Marxist. Şi dac îl v zuse în ultima vreme pe Tovar şul K. N. M. Pillai. Pe la începutul acelui an, ambi iile politice ale Tovar şuui Pillai primiser un imbold neaşteptat. Doi membri ai Partidului local, Tovar şul J. Kattukaran şi Tovar şul Guhan Menon fuseser excluşi din Partid pe motiv c ar fi naxali i. Unul dintre ei — Tovar şul Guhan Menon — era primul pe lista candida ilor Partidului la alegerile suplimentare din Kottayam pentru Adunarea Legislativ din martie urm tor. Excluderea sa din Partid crea un vid pe care o serie de aspiran i se am geau c îl vor umple. Printre aceştia şi Tovar şul K. N. M. Pillai. Tovar şul Pillai începuse s urm reasc ce se petrecea la Mur turi Paradis cu interesul unei rezerve la un meci de fotbal. Pentru c a ini ia un nou sindicat, cât de mic, în ceea ce spera el s fie viitoarea sa circumscrip ie electoral , ar fi

82

reprezentat un început excelent pentru ascensiunea c tre Adunarea Legislativ . Pân atunci, la Mur turi Paradis Tovar şe! Tovar şe! (cum se exprima Ammu) nu fusese decât un joc inofensiv din afara orelor de program. Dar dac ar fi crescut miza, iar bastonul de mareşal ar fi fost smuls din mâinile lui Chacko, toat lumea (cu excep ia lui Chacko) şi-ar fi dat seama c fabrica, şi aşa înglodat în datorii, urma s aib necazuri. Cum lucrurile nu mergeau bine din punct de vedere financiar, munca era pl tit mult sub tarifele minime specificate de sindicat. Desigur, Chacko însuşi fusese acela care subliniase acest lucru în fa a oamenilor şi le promisese c , de îndat ce situa ia se redresa, salariile le vor fi reconsiderate. Era convins c ei aveau încredere în el şi ştiau c le urm rea interesul. Dar exista cineva care credea altfel. Serile, dup ieşirea din schimb, Tovar şul K. N. M. Pillai îi pândea pe muncitorii de la Mur turi Paradis şi îi mâna în tipografia sa. Cu vocea lui strident , pi ig iat , îi îndemna la revolu ie. În discursul lui reuşea s îmbine cu abilitate chestiunile locale pertinente cu retorica maoist grandioas care suna şi mai grandioas în malayalami. „Popoare ale Lumii", obişnuia el s -i îndemne, „fi i curajoase, îndr zni i s lupta i, înfrunta i dificult ile şi avansa i val dup val. Atunci Lumea întreag va apar ine Maselor. Monştrii de orice fel vor fi distruşi. Trebuie s pretinde i ceea ce vi se cuvine de drept. Prime anuale. Fond de binefacere. Asigurare de accidente." Cum aceste discursuri erau în parte repeti ii pentru momentul în care, în calitate de Membru local al Adun rii Legislative, Tovar şul Pillai avea s se adreseze milioanelor asuprite, era ceva straniu în tonalitatea şi caden a lor. Glasul îi era plin de câmpuri verzi de orez şi lozinci roşii care se profilau pe un cer albastru, nu pe fundalul unei înc peri mici şi încinse şi al mirosului de tuş tipografic. Tovar şul K. N. M. Pillai nu se manifest niciodat deschis împotriva lui Chacko. Ori de câte ori se referea la el în discursurile sale, avea grij s îl despoaie de orice atribut uman şi s îl prezinte ca pe un func ionar abstract într-o schem mai mare. Un construct teoretic. Un tentacul al monstruosului complot burghez menit a submina revolu ia. Nu se referea niciodat la el spunându-i pe nume, ci îl numea întotdeauna „Conducerea". De parc Chacko ar fi fost mai mul i oameni. În afara faptului c , din punct de vedere strategic era mişcarea corect , disjunc ia dintre om şi postul pe care îl ocupa îl ajuta pe Tovar şul Pillai s îşi p streze conştiin a curat în ceea ce privea afacerile lui particulare cu Chacko. Contractul pentru tip rirea etichetelor la produsele Mur turi Paradis îi asigurau un venit indispensabil. Îşi spunea c Chacko-Clientul şi ChackoConducerea erau doi oameni diferi i. Destul de diferi i, desigur, de ChackoTovar şul. Singura piedic în calea planurilor Tovar şului K. N. M. Pillai r mânea Velutha. Dintre to i muncitorii de la Mur turi Paradis, era singurul membru legitimat al Partidului şi asta îi asigura Tovar şului Pillai un aliat de care ar fi preferat s se lipseasc . Ştia c to i ceilal i muncitori Tangibili din fabric nu-l

83

puteau suferi pe Velutha din vechi motive personale. Tovar şul Pillai p şea cu grij pe lâng acest obstacol, aşteptând momentul oportun pentru a-l înl tura. R mase în permanent contact cu muncitorii. Îşi f cu o îndatorire din a şti exact ce se întâmpla în fabric . Îi ridiculiza pentru faptul c acceptau salariile pe care le aveau, în vreme ce propriul lor guvern, Guvernul Poporului, era la putere. Când Punnachen, contabilul, care citea în fiecare diminea ziarele lui Mammachi, aduse vestea c umbla vorba printre muncitori s cear o m rire de salariu, Mammachi se înfurie. — Spune-le s citeasc ziarele. E foamete. Nu sunt locuri de munc . Oamenii mor de foame. Ar trebui s fie recunosc tori c au un serviciu. Ori de câte ori se întâmpla ceva grav la fabric , vestea îi era adus întotdeauna lui Mammachi, nu lui Chacko. Poate fiindc Mammachi se potrivea cu ordinea conven ional a lucrurilor. Ea era Modalali. Îşi juca rolul. R spunsurile ei, oricât de dure, erau directe şi previzibile. Chacko, pe de alt parte, deşi era B rbatul din Cas şi deşi spunea „Mur turile mele, dulce urile mele, prafurile mele de curry", era atât de ocupat s încerce diferite costume, încât încurca borcanele. Mammachi încerca s îl previn pe Chacko. El o auzea, dar nu asculta cu adev rat ce îi spunea. Aşa c , în ciuda zvonurilor timpurii referitoare la nemul umirile de pe proprietatea de la Mur turi Paradis, Chacko, repetând pentru Revolu ie, continua s se joace de-a Tovar şe! Tovar şe! În noaptea aceea, în patul lui îngust de hotel, se gândi somnoros s i-o ia înainte Tovar şului Pillai organizându-şi muncitorii într-un fel de sindicat particular. Avea s le organizeze alegeri. S îi fac s voteze. Puteau fi aleşi cu rândul ca reprezentan i. Zâmbi la ideea de-a ine negocieri la masa rotund cu Tovar şa Sumathi sau, mai mult, cu Tovar şa Lucykutty, care avea cel mai frumos p r. Gândurile îi revenir la Margaret Kochamma şi la Sophie Mol. Leg turi aprige de dragoste îi înf şurar strâns pieptul, l sându-l aproape f r suflare. Z cea treaz şi num ra orele pân aveau s plece spre aeroport. Pe patul de al turi, nepoata şi nepotul lui dormeau inându-se în bra e. Un geam n fierbinte şi unul rece. El şi Ea. Noi şi Noi. Cumva, nu pe deplin inconştien i de umbra de predestinare şi tot ceea ce le rezerva viitorul. Visau la râul lor. La cocotierii care se aplecau spre el şi priveau, cu ochi de cocos, b rcile alunecând pe ap . În susul râului, diminea a. În josul lui, seara. Şi sunetul monoton, lugubru, al ramelor de bambus ale barcagiilor care se loveau de lemnul întunecat, uleios, al b rcilor. Era cald , apa. Gri-verzuie. Ca m tasea încre it . Cu peşti în ea. Cu cerul şi cu pomii în ea. Şi noaptea, cu luna galben şi sf râmat în ea.

84

Când obosir de atâta aşteptat, mirosurile cinei p r sir draperiile şi migrar pe ferestrele Reginei M rii pentru a dansa noaptea departe, pe marea mirosind a cin . Era dou f r zece.

Ținutul lui Dumnezeu însuși

Peste ani, când Rahel reveni la râu, acesta o întâmpin cu zâmbetul unui craniu însp imânt tor, cu g uri acolo unde fuseser ochii şi cu o mân eap n ridicat de pe un pat de spital. Se întâmplaser ambele lucruri. El se îngustase. Ea crescuse. În aval, fusese construit un baraj de ap s rat , în schimbul voturilor puternicului lobby al cultivatorilor de orez. Barajul regla aportul de ap s rat din apele îndiguite ce se deschideau în Marea Arabiei. Astfel, aveau acum dou recolte pe an, în loc de una. Mai mult orez, cu pre ul unui râu. Deşi era iunie, şi ploua, râul era doar un canal umflat. O panglic sub ire de ap tulbure care lip ia obosit pe malurile pline de mâl de pe ambele p r i, împânzit de o buruian suculent ale c rei r d cini brune, a oase, se unduiau pe sub ap ca nişte tentacule sub iri. Gâze cu aripi de bronz mişunau pe suprafa a ei. Cu picioarele r sucite în afar , atente. Avusese cândva puterea de-a inspira team . De-a schimba vie i. Acum îns col ii îi erau smulşi, energia vl guit . Nu era decât o panglic mâloas verde, leneş , care transporta spre mare deşeuri fetide. Pungi de plastic în culori ip toare pluteau de colo colo pe suprafa a lui vâscoas , plin de buruieni, ca nişte flori tropicale zbur toare. Treptele din piatr care pe vremuri îi conduceau pe înot tori direct la ap , iar pe Poporul Pescar la peşte, erau în întregime dezgolite şi duceau acum de nic ieri nic ieri, ca un monument absurd în consol ce nu comemora nimic. În cr p turi creşteau ferigi. De cealalt parte a râului, malurile noroioase abrupte se transformau brusc în pere ii scunzi, de noroi, ai cocioabelor. Copiii îşi suspendau fundurile deasupra marginii şi defecau direct pe noroiul moale, poros al albiei expuse a râului. Cei mai mici îşi l sau dârele fluide ca muştarul s îşi g seasc singure calea în jos. În cele din urm , seara, râul se ridica pentru a accepta ofrandele zilei şi a le târî spre mare, l sând în urm dâre unduioase de spum alb , groas . În amonte, mame curate sp lau haine şi vase în deşeuri industriale lichide nediluate. Oamenii se

85

sc ldau. Torsuri austere s punindu-se, aranjate precum busturile negre pe o pajişte îngust , unduitoare, ca o panglic . În zilele c lduroase, mirosul de fecale se ridica din apele râului şi plutea ca o p l rie deasupra Ayemenem-ului. Mai departe, spre interior, şi tot de cealalt parte, un lan hotelier de cinci stele cump rase Inima Întunericului. Nu te mai puteai apropia de Casa Istoriei (unde şoptiser cândva str moşi cu respira ie de h r i, cu unghiile picioarelor tari) dinspre râu. Întorsese spatele Ayemenem-ului. Oaspe ii hotelului erau transporta i pe apele îndiguite, direct din Cochin. Soseau cu şalupa, deschizând pe ape un „V" de spum , l sând în urm o pelicul uleioas cu iriz ri de curcubeu. Priveliştea hotelului era splendid , dar şi aici apa era vâscoas şi contaminat . Fuseser puse pancarte cu Sc ldatul interzis, elegant caligrafiate. Construiser un zid înalt care s ecraneze mahalaua şi s o împiedice s violeze proprietatea lui Kari Saipu. În privin a mirosului nu puteau face mare lucru. Aveau îns un bazin pentru înot tori. Şi pomfret tandoori proasp t şi cl tite în meniu. Copacii erau înc verzi, cerul mai era albastru, ceea ce avea o oarecare importan . Aşa c mergeau înainte şi îşi înecau paradisul în duhori — „ inutul lui Dumnezeu însuşi", dup cum îl numeau ei în broşurile lor, deoarece ştiau, Oamenii aceia abili ai Hotelului, c duhoarea, ca şi s r cia altora, nu era decât o simpl chestiune de obişnuin . O chestiune de disciplin . De Rigoare şi Aer Condi ionat. Nimic mai mult. Casa lui Kari Saipu fusese renovat şi zugr vit . Devenise piesa central a unui complex sofisticat, întret iat de canale artificiale şi poduri de leg tur . B rci mici se leg nau pe ap . Vechiul bungalow colonial, cu veranda lui profund şi coloanele dorice, era înconjurat de case mai mici, mai vechi, din lemn — case str moşeşti — pe care lan ul hotelier le cump rase de la familiile vechi şi le transplantase în Inima Întunericului. Juc rii ale Istoriei în care s se joace turiştii boga i. Ca snopii de orez din visul lui Iosif, ca o gr mad de b ştinaşi ner bd tori înf işându-şi peti iile unui magistrat englez, casele cele vechi fuseser aranjate în jurul Casei Istoriei în pozi ii de ap rare. Moştenirea, se numea hotelul. Oamenilor Hotelului le pl cea s le spun oaspe ilor c cea mai veche dintre casele de lemn, cu magazia ei etanş , lambrisat , în care putea s încap suficient orez pentru a hr ni un an o armat întreag , fusese casa str moşeasc a Tovar şului E. M. S. Namboodiripad, „Mao Zedong al Keralei", le explicau ei neini ia ilor. Mobilierul şi obiectele decorative dobândite o dat cu casa erau expuse. O umbrel din trestie, o canapea din r chit . O lad de zestre din lemn. Erau prev zute cu etichete edificatoare pe care scria Umbrel tradi ional din Kerala şi Lad tradi ional de zestre. Aşadar, acolo se ajunsese atunci, Istoria şi Literatura raliate comer ului. Kurtz

86

şi Karl Marx dându-şi mâna pentru a saluta oaspe ii boga i de îndat ce coborau din b rci. Casa Tovar şului Namboodiripad func iona ca sal de mese a hotelului, unde turişti în costume de baie, pe jum tate arşi de soare, îşi sorbeau laptele de nuc fraged de cocos (servit în coaj ), iar foştii comunişti, care lucrau acum ca osp tari servili în costume populare colorate, se plecau uşor înd r tul t vilor lor cu b uturi. Seara (pentru Parfumul Regional), turiştii erau trata i cu spectacole kathakali trunchiate („Putere redus de concentrare", le explicau dansatorilor Oamenii Hotelului). Astfel, poveştile str vechi erau fragmentate şi amputate. Legende clasice de şase ore erau condensate în pastile de dou zeci de minute. Spectacolele erau puse în scen lâng piscin . în timp ce toboşarii b teau toba, iar dansatorii dansau, oaspe ii hotelului se hârjoneau în ap împreun cu copiii lor. În timp ce Kunti îi dezv luia lui Karna, pe malul râului, secretul ei, cupluri amoroase se ungeau reciproc cu ulei de plaj . În timp ce ta ii jucau cu fiicele lor adolescente nubile jocuri sexuale sublimate, Poothana îl al pta pe tân rul Krishna la pieptul ei otr vit. Bhima îl eviscera pe Dushasana şi sp la p rul lui Draupadi cu sângele lui. Veranda din spatele Casei Istoriei (unde se reunise un detaşament de poli işti Tangibili, unde fusese ars o gâsc gonflabil ) fusese închis şi transformat în buc t ria de var a hotelului. Acum lucrul cel mai r u care se petrecea acolo erau kebaburile şi crema de zah r ars. Teroarea inea de trecut. Învins de mirosul mânc rii. Redus la t cere de buc tarii care fredonau. Tocatul vesel al usturoiului şi ghimbirului. Scoaterea m runtaielor mamiferelor mici — porci, capre. T iatul c rnii în cubule e. Cur atul peştilor de solzi. Ceva z cea îngropat în p mânt. Sub iarb . Sub dou zeci şi trei de ani de ploaie de iunie. Un lucruşor uitat. Nimic de care lumea s duc lips . Un ceas de copil, din plastic, cu orele vopsite pe el. Ar ta dou f r zece. O ceat de copii o urm pe Rahel în plimbarea ei. — Salut, hippie, ziser ei dou zeci şi cinci de ani prea târziu. Cumtecheam ? Apoi, cineva arunc spre ea cu o pietricic , şi copil ria ei fugi, fluturându-şi bra ele firave. Pe drumul de întoarcere, înconjurând Casa din Ayemenem, Rahel ieşi în drumul principal. Şi aici, casele se înmul iser precum ciupercile, şi doar faptul c se în l au sub copaci şi c drumeagul îngust ce se desprindea din drumul principal şi ducea la ele era impracticabil pentru autovehicule mai d deau Ayemenem-ului aparen a liniştii rurale. În realitate, popula ia lui crescuse la aceea a unui mic or şel. Dincolo de fa ada fragil de verdea tr ia o mare de oameni care se puteau aduna cât ai clipi din ochi. Pentru a omorî în b taie un

87

şofer de autobuz neglijent. Pentru a spulbera parbrizul unei maşini care îndr znise s se aventureze pe str zi în ziua unui marş al Opozi iei. Pentru a fura insulina importat a lui Baby Kochamma şi gogoşile ei umplute cu crem , aduse tocmai de la Bestbakery din Kottayam. În fa a tipografiei Lucky Press, Tovar şul K. N. M. Pillai st tea lâng zidul împrejmuitor şi discuta cu oamenii afla i de cealalt parte a zidului. Bra ele Tovar şului K. N. M. Pillai erau încrucişate pe piept, şi îşi strângea subsuorile cu un gest posesiv, de parc cineva i-ar fi cerut s i le împrumute şi el tocmai refuzase. Omul de dincolo de zid frunz rea un teanc de fotografii aflate într-o pung de plastic, cu un aer de interes simulat. Fotografiile erau, în marea lor majoritate, poze ale fiului Tovar şului K. N. M. Pillai, Lenin, care locuia şi lucra în Delhi pentru ambasadele danez şi german — se îngrijea de vopsitorie, instala ii şi toate lucr rile electrice. Pentru a înl tura orice temere pe care clien ii ar fi putut-o avea cu privire la orientarea lui politic , el îşi modificase uşor numele. Levin, îşi spunea acum. P. Levin. Rahel încerc s treac neobservat pe acolo. Era absurd din partea ei s îşi imagineze c ar fi putut reuşi. — Aiyyo, Rahel Mol! spuse Tovar şul K. N. M. Pillai, re- cunoscând-o instantaneu. Orkunnilley? Tovar şul Unchi? — Oower, zise Rahel. îşi mai amintea de el? Îşi amintea, într-adev r. Nici întrebarea, nici r spunsul nu se voiau a fi altceva decât un preambul politicos la o conversa ie. Şi ea, şi el ştiau c exist lucruri care pot fi uitate. Şi lucruri care nu pot — care stau pe rafturi pr fuite aidoma p s rilor împ iate cu ochi r i, privind int lateral. — Deci! zise Tovar şul Pillai. Dac nu m înşel, eşti în Ameirica acum? — Nu, spuse Rahel. Sunt aici. — Da, da, zise el cu un aer pu in ner bd tor, dar altfel în Ameirica, presupun? Tovar şul Pillai îşi descruciş bra ele. Sfârcurile lui priveau peste zidul desp r itor la Rahel ca ochii trişti ai unui St. Bernard. — A i recunoscut-o? îl întreb Tovar şul Pillai pe omul cu fotografiile, ar tând cu b rbia spre Rahel. Omul nu o recunoscuse. — Fiica fiicei b trânei Kochamma de la Mur turi Paradis, zise Tovar şul Pillai. Omul avu un aer încurcat. Era evident un str in. Şi nici nu consuma mur turi. Tovar şul Pillai încerc o abordare diferit . — Punnyan Kunju? întreb el. Patriarhul din Antiohia ap ru fugar pe cer — şi îşi flutur mâna veşted . Lucrurile începur s se lege pentru omul cu fotografiile. Încuviin entuziasmat. — Fiul lui Punnyan Kunju? Benaan John Ipe? Care obişnuia s stea la Delhi? spuse Tovar şul Pillai. —Oower, oower, oower, spuse omul.

88

— Fiica fiicei lui este dânsa. Acum în Ameirica. Cel care încuviin a d du din cap atunci când genealogia lui Rahel îi deveni clar . — Oower, oower, oower. Acum în Ameirica, da. Nu era o întrebare. Era pur admira ie. Îşi aminti vag o r bufnire de scandal. Uitase detaliile, dar îşi amintea c implicase sex şi moarte. Ap ruse în ziare. Dup o scurt t cere şi o alt serie de mici încuviin ri din cap, omul îi întinse Tovar şului Pillai punga cu fotografii. — Bineatunci, tovar şe, eu plec. Avea un autobuz de prins. — Deci! Zâmbetul Tovar şul Pillai deveni mai larg când îşi concentr , ca un reflector, întreaga aten ie asupra lui Rahel. Gingiile îi erau surpriz tor de roz, recompensa unei vie i întregi de vegetarianism neab tut. Era genul de om despre care cu greu i-ai fi putut imagina c fusese cândva un b ie el. Sau un bebeluş. Ar ta de parc s-ar fi n scut la vârsta mijlocie. Cu un început de chelie. — So ul lui Mol? vru el s ştie. — N-a venit. — Vreo fotografie? — Nu. — Numele? — Larry. Lawrence. — Oower. Lawrence. Tovar şul Pillai încuviin din cap de parc ar fi fost de acord cu asta. De parc , dat fiind posibilitatea unei op iuni, era tocmai varianta pe care ar fi aleso. — Vreo odrasl ? — Nu, spuse Rahel. — Înc în stadiul de planificare, presupun? Sau e ti gravid ? — Nu. — Unul e obligatoriu. B iat fat . Orice, spuse Tovar şul Pillai. Doi este, desigur, op iunea ta. — Suntem divor a i. Rahel sper s îl reduc la t cere. — Di-vor a i? Vocea i se ridic într-un registru atât de înalt, încât i se sparse la semnul de întrebare. Pronun chiar cuvântul de parc ar fi fost o form de moarte. — Este extrem de regretabil, spuse el, când îşi reveni. Recurgând, pentru nu se ştie ce motiv, la un limbaj necaracteristic, livresc. Extremdereg-retabil. Tovar şului Pillai îi trecu prin cap ideea c genera ia aceasta pl teşte poate pentru decaden a burghez a str moşilor. Unul era nebun. Cel lalt di-vor at. Probabil steril. Poate aceasta era adev rata revolu ie. Burghezia creştin începuse s se

89

autodistrug . Tovar şul Pillai coborî glasul de parc i-ar fi ascultat cineva, deşi nu mai era nimeni acolo. — Şi Mon? şopti el confiden ial. Ce mai face? — Bine, spuse Rahel. E bine. Bine. Sub ire şi de culoarea mierii. Îşi spal hainele cu s pun sf râmicios. — Aiyyo paavam, şopti Tovar şul Pillai, şi sfârcurile îi c zur într-o spaim fals . Bietul b iat. Rahel se întreba ce avea el de câştigat interogând-o atât de am nun it, pentru ca apoi s îi ignore cu totul r spunsurile. Era clar c nu aştepta adev rul de la ea, dar de ce nu încerca m car s se prefac ? — Lenin e acum în Delhi, spuse în cele din urm Tovar şul Pillai, incapabil s îşi ascund mândria. Lucreaz pentru ambasade str ine. Uite! Îi întinse lui Rahel punga de celofan. Fotografiile erau, în marea lor majoritate, fotografii ale lui Lenin şi ale familiei sale. So ia lui, copilul lui, scuter lui Bajaj nou. Era una care îl înf işa pe Lenin dând mâna cu un b rbat foarte bine îmbr cat, foarte roz. — Primul Secretar german, zise Tovar şul Pillai. P reau veseli în fotografii, Lenin şi so ia lui. De parc ar fi avut un frigider nou în sufragerie şi un avans dat pentru un apartament pe credit. Rahel îşi aminti incidentul care îl f cuse pe Lenin s ia forma unei Persoane Reale pentru ea şi Estha, când încetaser s îl mai priveasc ca pe un simplu alt pliu al sariului mamei sale. Ea şi Estha aveau cinci ani, Lenin avea poate trei sau patru ani. Se întâlniser la Clinica Dr. Verghese Verghese (Palpatorul Mamelor şi pediatrul cel mai vestit din Kottayam). Rahel era cu Ammu şi Estha (care insistase s vin şi el). Lenin era cu mama lui, Kalyani. Atât Rahel, cât şi Lenin se plângeau de acelaşi lucru — Obiecte Str ine Vârâte în Nas. Acum p rea o coinciden extraordinar , dar atunci, nu se ştie de ce, nu p ruse. Era curios cum politica se ascundea pân şi în ceea ce alegeau copiii s îşi îndese în nas. Ea, nepoata unui Entomolog Imperial, el, fiul unui lucr tor de partid din cadrul organiza iilor de mas ale Partidului Marxist. Deci, ea avea o m rgea de sticl , el un bob verde de maz re. Sala de aşteptare era plin . De dup perdeaua doctorului, glasuri sinistre murmurau, întrerupte de urletele copiilor dezl n ui i. Se auzi un pocnet de sticl şi metal, şi susurul şi bolborositul apei care fierbea. Un b iat se juca cu pl cu a de lemn Doctorul este ÎN UNTRU/Doctorul este PLECAT de pe perete, f când pancarta de alam s alunece în sus şi în jos. Un bebeluş cu febr sughi a la sânul mamei. Ventilatorul de plafon se învârtea lent, despicând aerul vâscos, speriat, într-o spiral nesfârşit care se r sucea lent pe pardoseal ca o coaj jupuit de cartof ce nu se mai termina. Nimeni nu citea revistele.

90

De dincolo de perdeaua s r c cioas întins de-a curmezişul pragului uşii care ducea direct în strad venea toc- toc-ul necru tor al picioarelor lipsite de corp, vârâte în papuci. Lumea zgomotoas , lipsit de griji a Celor care Nu Aveau Nimic în Nas. Ammu şi Kalyani schimbar copiii. Nasurile fur împinse în sus, capetele l sate pe spate şi întoarse spre lumin pentru a vedea dac o mam putea z ri ceea ce nu reuşise cealalt . Când asta nu d du rezultat, Lenin, îmbr cat ca un taxi — c maş galben , şort negru din supraelastic — reveni în poala de nailon a mamei sale (şi la pachetul lui de pastile de gum de mestecat). Se aşez pe florile sariului şi din acea pozi ie inatacabil de putere urm ri impasibil scena, îşi înfund adânc ar t torul stâng în nara neobturat şi respir zgomotos pe gur . Avea o c rare frumoas . P rul îi era lipit de cap cu ulei ayurvedic. Pastilele de gum de mestecat erau ale lui, s le in pân îl consulta doctorul şi s le consume dup aceea. Totul mergea aşa cum trebuie în lume. Probabil c era cam prea mic s ştie c Atmosfera din Sala de Aşteptare, plus ipetele din Spatele Perdelei, ar fi trebuit s duc , în mod logic, la o Fric S n toas de dr V. V. Un şobolan cu umerii acoperi i de p r epos f cu mai multe incursiuni preocupate între uşa doctorului şi fundul dulapului din sala de aşteptare. O sor medical ap ru şi disp ru prin uşa cu perdea zdren uit a doctorului. Scoase la iveal arme ciudate. O fiol micu . Un dreptunghi din sticl cu o pat de sânge pe el. Un tub de analize cu urin sclipitoare, luminat indirect. O tav din inox cu ace fierte. P rul de pe picioare îi era presat ca sârma în spiral de ciorapii albi, transparen i. Tocurile late ale sandalelor ei albe, scâlciate, erau tocite spre interior, f cându-i picioarele s alunece unul spre cel lalt. Agrafe negre, str lucitoare, ca nişte şerpi întinşi, îi fixau de capul unsuros boneta de sor . P rea s aib filtre antişobolan la ochelari. Nu p ru s remarce şobolanul cu umeri epoşi nici m car atunci când acesta trecu iute chiar pe lâng picioarele ei. Morm ia nume cu un glas grav, de b rbat: „A. Ninan... S. Kusumalatha... B. V. Roshini... N. Ambady." Ignora aerul tensionat, învolburat. Ochii lui Estha erau cât cepele, speria i. Era fascinat de indicatorul cu Doctorul este ÎN UNTRU/Doctorul este PLECAT. Rahel fu cuprins de un val de panic . — Ammu, hai s mai încerc m o dat . Ammu prinse cu o mân ceafa lui Rahel. Cu degetul mare învelit în batist , astup nara f r bilu în ea. To i ochii din sala de aşteptare erau întorşi spre Rahel. Urma s fie spectacolul vie ii ei. Expresia lui Estha preg tit s îşi sufle nasul. Fruntea i se încre i toat şi inspir adânc. Rahel îşi adun toate puterile. Te rog, Doamne, f -o s ias . Din vârfurile degetelor de la picioare, din adâncul inimii, sufl în batista mamei ei. Şi, într-un torent de mucus şi uşurare, ieşi. O bilu mic , mov, într-un înveliş lucitor de mucus. La fel de mândr ca o perl într-o stridie. Copiii se adunar în jurul ei s o admire. B iatul care se juca cu pancarta era plin de dispre . —Puteam s fac asta f r probleme! anun el.

91

— Încearc numai şi ai s vezi ce palm primeşti, spuse mama lui. — Domnişoara Rahel! strig sora privind în jur. — A ieşit! îi spuse Ammu femeii. A ieşit. Întinse batista mototolit . Sora habar nu avea ce voia s spun Ammu. — E în regul . Plec m, spuse Ammu. Bilu a a ieşit. — Urm torul, zise sora, şi închise ochii înd r tul filtrelor ei antişobolan. („Sunt fel de fel de oameni", îşi spuse ea.) S. V. S. Kurup! B iatul dispre uitor scoase un urlet când mama îl împinse în cabinetul doctorului. Rahel şi Estha p r sir triumf tori clinica. Micul Lenin r mase în urm pentru ca dr Verghese Verghese s îi sondeze nara cu instrumentele sale reci şi pe mama lui cu altele, mai moi. Acesta era Lenin pe vremea aceea. Acum avea o cas şi un scuter Bajaj. O so ie şi o progenitur . Rahel îi înapoie Tovar şului Pillai punga cu fotografii şi încerc s plece. — Un min't, zise Tovar şul Pillai. Era ca un paparazzo într-un tufiş. Momind oamenii cu sfârcurile şi b gându-le apoi pe gât fotografii cu fiul lui. Frunz ri teancul de fotografii (un ghid pictorial al Vie ii-lui-Lenin-într-un-Minut) pân la ultima poz . Orkunnundo? Era o fotografie veche, alb-negru. Una pe care Chacko o f cuse cu aparatul lui Rolleiflex pe care Margaret Kochamma i-l adusese drept cadou de Cr ciun. Ap reau în ea to i patru. Lenin, Estha, Sophie Mol şi ea, stând în fa a verandei Casei din Ayemenem. În spatele lor, decora iunile de Cr ciun ale lui Baby Kochamma atârnau din tavan în ghirlande. O stea de carton era legat de un bec. Lenin, Rahel şi Estha ar tau ca nişte animale speriate surprinse de farurile unei maşini. Cu genunchii lipi i unul de altul, cu zâmbetele înghe ate pe chip, cu bra ele în epenite de-o parte şi de alta a trupului, cu pieptul r sucit pentru a fi cu fa a la fotograf. De parc statul într-o parte ar fi fost un p cat. Numai Sophie Mol, cu un teatralism de Lumea întâi, îşi preg tise o poz special pentru fotografia tat lui ei biologic. Îşi întorsese genele pe dos pentru ca ochii s îi arate ca nişte petale de carne cu vinişoare roz (cenuşii într-o fotografie alb-negru). Purta din i falşi, proeminen i, t ia i din coaja galben a unei l mâi dulci. Limba i se strecura printre din i şi avea fixat în vârf degetarul de argint al lui Mammachi. (Îl şterpelise în ziua în care sosise, şi jurase s îşi petreac vacan a bând doar dintr-un degetar.) inea în fiecare mân câte o lumânare aprins . Un crac al blugilor ei evaza i era ridicat pentru a expune un genunchi alb, osos, pe care fusese desenat un chip omenesc. Cu câteva minute înainte ca fotografia s fie f cut terminase s le explice cu r bdare lui Estha şi Rahel (respingând orice dovad contrarie, fotografii, amintiri) c exista o şans destul de mare ca ei s fie bastarzi, şi ce însemna, de fapt, cuvântul bastard. Faptul generase o descriere implicit , deşi nu tocmai corect , a sexului. „Vezi, ce fac ei este..." Asta era doar cu câteva zile înainte ca ea s moar .

92

Sophie Mol. B utoare din degetar. F c toare de tumbe în sicriu. Sosise cu zborul Bombay-Cochin. Cu p l rie, pantaloni evaza i şi Iubit de la început.

Cangurii din Cochin

Pe aeroportul din Cochin, noii pantalonaşi bufan i ai lui Rahel erau plini de buline şi înc apreta i. Repeti iile fuseser f cute. Era Ziua Spectacolului. Punctul culminant al s pt mânii Ce O S Spun Sophie Mol? Diminea a, la hotelul Regina M rii, Ammu — care visase noaptea delfini şi un adânc albastru — o ajut pe Rahel s îşi pun Rochi a Spumoas de Aeroport. Era una dintre acele abera ii ruşinoase ale gustului lui Ammu, un nor de dantel galben eap n cu paiete mici argintii şi o fund pe fiecare um r. Fusta cu vol naşe era dublat cu vatir ca s stea bufant . Rahel se temea c nu se potrivea suficient de bine cu ochelarii ei de soare. Ammu îi întinse pantalonaşii apreta i, asorta i. Rahel, cu mâinile pe umerii lui Ammu, se vârî în pantalonaşii ei bufan i noi (piciorul stâng, piciorul drept) şi o s rut pe Ammu pe fiecare gropi (obrazul stâng, obrazul drept). Elasticul îi plesni uşor abdomenul. — Mul umesc, Ammu, spuse Rahel. — Mul umesc? zise Ammu. — Pentru rochi a şi buf n eii mei noi, spuse Rahel. Ammu zâmbi. — Cu pl cere, draga mea, spuse ea, dar cu triste e. Cu pl cere, draga mea. Molia de pe inima lui Rahel ridic un picioruş pufos. Apoi îl puse la loc. Picioruşul ei mic era foarte rece. Mama ei o iubea ceva mai pu in. Camera de la Regina M rii mirosea a ou şi a cafea-filtru. În drum spre maşin , Estha îşi c r termosul Vultur cu ap fierbinte. Termosurile Vultur aveau pe ele Vulturi de vid cu aripile întinse şi un glob în gheare. Vulturii de vid, credeau gemenii, priveau cât era ziua de lung lumea şi zburau toat noaptea în jurul recipientelor lor. Zburau f r zgomot, ca bufni ele, cu luna pe aripi. Estha purta o c maş roşie, cu mâneci lungi şi guler ascu it, şi pantaloni

93

strâm i negri. Mo ul lui p rea b os şi surprins. Ca albuşul b tut spum . Estha — cu un oarecare temei, s recunoaştem — spuse c Rahel era caraghioas în rochi a ei de aeroport. Rahel îl p lmui, iar el ripost . La aeroport nu îşi vorbir . Chacko, care de obicei purta mundu, îmbr case acum un costum caraghios de strâmt şi arbora un zâmbet larg. Ammu îi îndrept cravata, ciudat şi strâmb . Tocmai îşi luase micul dejun şi era satisf cut . Ammu zise: — Ce s-a întâmplat deodat cu Omul Maselor? O spuse îns cu gropi ele, deoarece Chacko era atât de entuziasmat. Atât de fericit. Chacko n-o pocni. Aşa c ea nu îl pocni la loc. De la flor reasa de la Regina M rii Chacko cump rase doi trandafiri roşii pe care îi inea cu grij . Stângaci. Cu drag. Magazinul aeroportului, inut de Corpora ia de Dezvoltare a Turismului din Kerala, era plin cu maharajahi Air India (mici medii mari), elefan i din lemn de santal (mici medii mari) şi m şti din papier-mâché reprezentând dansatori kathakali (mici medii mari). Mirosul greu de lemn de santal şi de finet de subsuori (mici medii mari) plutea în aer. În Sectorul Sosiri erau patru canguri din ciment în m rime natural , cu marsupii din ciment, pe care scria FOLOSEŞTE-M . În marsupiile lor, în loc de pui din ciment, aveau chiştoace de igar , chibrituri arse, capace de sticl , coji de alune, pahare din carton mototolite şi gândaci. Pete de scuipat plin de betel roşu le împânzeau, ca nişte r ni proaspete, bur ile de cangur. Cangurii de Aeroport aveau guri roşii zâmbitoare. Şi urechi cu margini roz. Ar tau de parc , ap sându-i, ar fi spus „Ma-ma" cu voci de p puş mecanic . Când avionul lui Sophie Mol ap ru pe cerul albastru de la Bombay-Cochin, mul imea se împinse în barele de fier pentru a vedea mai mult din toate. Sectorul Sosiri era o gr mad de dragoste şi ner bdare, deoarece zborul Bombay-Cochin era zborul cu care reveneau acas to i Reveni ii din Str in tate. Familiile veniser s îi întâmpine. Din toat Kerala. F când lungi c l torii cu autobuzul. De la Ranni, de la Kumili, de la Vizhinjam, de la Uzhavoor. Unii dintre ei îşi petrecuser noaptea în aeroport, îşi aduseser şi de mâncare. Şi rondele de tapioca pr jit şi chakka velaichathu pentru drumul de întoarcere. Erau to i acolo—ammooms surde, ar goase, appoopans artritici, so iile în epate,

94

unchii tic loşi, copiii cu capricii. Logodnicele pentru a fi reevaluate. So ul profesoarei aşteptându-şi înc viza saudit . Surorile so ului profesoarei aşteptându-şi zestrea. So ia gravid a bobinatorului. — Majoritatea din casta servitorilor, zise funest Baby Kochamma şi privi în alt parte, în timp ce o mam , neinten ionând s îşi cedeze Locul cel Bun de la bar , îndrept penisul copilaşului ei neatent spre o sticl goal , în timp ce acesta zâmbea şi le f cea cu mâna oamenilor din jurul lui. — Ssst... f cu mama lui. La început st ruitor, apoi s lbatic. Îns copilul credea c el era Papa. Zâmbea şi f cea cu mâna şi zâmbea şi f cea cu mâna. Cu penisul într-o sticl . — Nu uita i c sunte i Ambasadorii Indiei, le spuse Baby Kochamma lui Rahel şi Estha. Le ve i forma Prima Impresie despre ara voastr . Ambasadorii Gemeni bivitelini. Excelen ele Lor Ambasador E(lvis). Pelvis, şi Ambasador Î(n ep toare). Insect . În rochia ei apretat de dantel şi fântâna ei într-o Dragoste-în-Tokio, Rahel ar ta ca o Zân a Aeroportului cu un gust îndoielnic. Era înghesuit de şolduri umede (aşa cum avea s fie din nou la o înmormântare într-o biseric galben ) şi ner bdare cumplit . Purta în inim molia bunicului ei. Se întoarse cu spatele la pas rea g l gioas din o el de pe cerul albastru care îi purta în ea verişoara, şi iat ce v zu: canguri cu gura roşie cu zâmbete rubinii str b teau cu paşi de ciment pardoseala aeroportului. C lcâi — Vârf C lcâi — Vârf

Picioare lungi cu platfus. Gunoiul aeroportului în recipientele lor pentru pui. Cel mai mic îşi întinse gâtul cum fac b rba ii din filmele englezeşti când îşi l rgesc cravata dup orele de birou. Cel din mijloc scotocea în punga lui dup un chiştoc lung de igar pe care s -l fumeze. G si într-o pung întunecoas din plastic o alun cashew veche. O ron ise cu din ii din fa , ca un roz tor. Cel mare cl tin panoul cu Corpora ia de Dezvoltare a Turismului din Kerala v ureaz Bine A i Venit cu o dansatoare kathakali f când un namasté. Pe un alt panou, nezguduit de nici un cangur, scria tinev-i a-eniB ep atsaoC naidnI a roliinorriM. Urgent, Ambasador Rahel se afund în mul imea de oameni, îndreptându-se spre fratele ei şi co-Ambasador. Estha, priveşte! Estha, priveşte! Ambasador Estha nu privi. Nu vru s priveasc . Privea aterizarea plin de hudurc ieli cu termosul Vultur umplut cu ap de la robinet atârnat în jurul lui şi un sentiment abisal-de-abisuri-plin: Omul Oranjad Limonad ştia unde s -l g seasc . În fabrica din Ayemenem. Pe malurile râului Meenachal. Ammu privea cu geanta. Chacko cu trandafirii lui.

95

Baby Kochamma cu negul de pe gâtul ei lipicios. Apoi ieşir oamenii Bombay-Cochin. Din aerul r coros în aerul fierbinte. Oameni bo i i, netezi i in drum spre Sectorul Sosiri. Şi iat -i, Reîntorşi din Str in tate, în costume care nu trebuie c lcate şi cu ochelari curcubeu. Purtând în valizele lor Aristocratice sfârşitul s r ciei mistuitoare. Cu acoperişuri de ciment pentru casele lor acoperite cu stuf şi cu boilere pentru b ile p rin ilor. Cu sisteme de canalizare şi fose septice. Fuste maxi şi tocuri înalte. Mâneci bufante şi ruj. Mixere şi bli uri automate pentru aparatele lor de fotografiat. Cu chei pe care s le numere şi dulapuri de încuiat. Cu poft de kappa şi meen vevichathu pe care nu le mai mâncaser de atâta vreme. Cu dragoste şi o dâr de ruşine c familiile venite s îi întâmpine erau atât de... atât de l lâi. Priveşte cum sunt îmbr ca i! Cu siguran aveau haine, mai potrivite pentru aeroport! De ce au malayalezii aşa nişte din i groaznici? Şi chiar şi aeroportul în sine! Sem nând mai curând cu autogara local ! G ina ul de pe cl dire! Oh, petele de scuipat de pe canguri! Oho! India se duce de râp ! Când lungile c l torii cu autobuzul şi şederile peste noapte la aeroport fur întâmpinate cu dragoste şi o dâr de ruşine, ap rur mici fisuri, care aveau s creasc şi s creasc , şi înainte ca ei, Reîntorşii din Str in tate, s îşi dea seama, aveau s fie prinşi în capcan în afara Casei Istoriei, iar visele aveau s le fie revisate. Apoi, acolo, printre costumele care nu trebuie c lcate şi valizele str lucitoare, Sophie Mol. B utoare din degetar. F c toare de tumbe în sicriu. P şi pe pist , cu mirosul Londrei în p r. Pantalonii galbeni, evaza i ca nişte clopo ei, îi fluturau spre spate în jurul gleznelor. P rul lung i se prelingea de sub p l ria de paie. O mân într-a mamei ei. Cealalt leg nându-se ca a unui soldat (stng, stng, stngdreptstng). Era O fat Înalt şi Zvelt şi Blond P rul ei P rul ei Avea culoarea delicat a Ghim-mmm-birului (stângst ng, drept) Era O fat —

Margaret Kochamma îi spuse „Termin odat ".

96

Aşa c Termin odat . Ammu zise: — O vezi, Rahel? Se întoarse s îşi vad fiica cu pantalonaşi bufan i apreta i conversând cu marsupialele. Se duse şi o aduse, mustr tor. Chacko zise c nu o putea lua pe Rahel pe umeri deoarece ducea deja ceva. Doi roşii trandafiri. Stângaci. Cu drag. Când Sophie Mol îşi f cu apari ia în Sectorul Sosiri, Rahel, copleşit de exaltare şi de obid , îl ciupi tare pe Estha. Pielea lui între unghiile ei. Estha îi aplic o Br ar Chinezeasc , prinzându-i încheietura bra ului cu ambele mâini şi r sucindu-i pielea în sensuri opuse. Pielea îi deveni manşet şi o duru. Când o linse, sim i gust de sare. Saliva de pe încheietura mâinii ei era r coroas şi liniştitoare. Ammu nu remarc asta. De cealalt parte a barelor înalte de fier care îi separau pe cei care întâmpinau de cei întâmpina i, şi pe Cei care Salutau de Cei Saluta i, Chacko, radios, âşnind prin costum şi prin cravata strâmb , se înclin spre noua lui fiic şi spre fosta lui so ie. În gând, Estha zise „înclin -te". — Bun Ziua, doamnelor, zise Chacko cu vocea lui de Citit cu Glas Tare (vocea de asear cu care spusese Dragoste. Nebunie. Speran . Bucurie Nem rginit ). Cum a fost c l toria? Şi Aerul fu plin de Gânduri şi Lucruri de Spus. Dar în momente ca acesta, ajung s fie spuse doar Lucrurile M runte. Lucrurile Mari zac în untru, nespuse. — Spune Bun ziua şi Ce mai faci? îi zise Margaret Kochamma lui Sophie Mol. — Bun ziua şi Ce mai faci? zise Sophie Mol printre barele de fier, fiec ruia în parte. — Unul pentru tine şi unul pentru tine, spuse Chacko cu trandafirii s i. — Şi Mul umesc? îi zise Margaret Kochamma lui Sophie Mol. — Şi Mul umesc? îi spuse Sophie Mol lui Chacko, imitând semnul de întrebare al mamei ei. Margaret Kochamma o zgâl âi pu in pentru impertinen . — Cu pl cere, zise Chacko. Acum, da i-mi voie s v prezint pe toat lumea. Apoi, mai mult pentru privitori şi pentru cei care tr geau cu urechea, deoarece de fapt Margaret Kochamma nu avea nevoie de prezent ri. — So ia mea, Margaret. Margaret Kochamma zâmbi şi îşi cl tin trandafirul înspre el. Fosta so ie, Chacko! Buzele ei articular cuvintele, deşi glasul ei nu le rosti niciodat . Oricine putea s observe c Chacko era un b rbat mândru şi fericit c a avut o so ie ca Margaret. Alb . Într-o rochie înflorat , imprimat , cu picioare sub ea. Şi pistrui-de-spate cafenii pe spate. Şi pistrui-de-bra e pe bra e.

97

Dar în jurul ei atmosfera era oarecum trist . Iar dincolo de zâmbetul din ochii ei, Suferin a era de un albastru proasp t, lucitor. Din cauza unui groaznic accident de maşin . Din cauza unei g uri în Univers având forma lui Joe. — Bun ziua, tuturor, spuse ea. Am sentimentul c v cunosc de mult. Bun zi uatuturor. — Fiica mea, Sophie, spuse Chacko, şi râse mic, nervos, cu teama ca Margaret Kochamma s nu spun „Fosta fiic ". Dar ea nu o f cu. Era un râs uşor de în eles. Nu ca râsul Omului Oranjad Limonad pe care Estha nu îl în elesese. — 'mn ziua, zise Sophie Mol. Era mai înalt decât Estha. Şi mai voinic . Ochii îi erau de un albastrucenuşiu-alb strui. Pielea ei pal avea culoarea nisipului. Îns p rul de sub p l rie era frumos, ar miu intens. Şi da (oh, da!), avea nasul lui Pappachi aşteptând în untrul ei. Un nas-în-nas de Entomolog Imperial. Un nas de iubitor de molii. Îşi purta gentu a şic adorat , Fabricat în Anglia. — Ammu, sora mea, spuse Chacko. Ammu îi adres un „Bun ziua" de adult lui Margaret Kochamma şi un „Bun ziiiua" de copil lui Sophie Mol. Rahel privi cu ochi de şoim, încercând s vad cât de mult o iubea Ammu pe Sophie Mol, dar nu reuşi. Râsetele invadar ca o adiere brusc Sectorul Sosiri. Sosise (Bombay-Cochin) Adoor Basi, cel mai popular şi mai iubit actor al filmului malayalamez. Înc rcat cu o gr mad de pachete mici, greu de manevrat şi o adula ie public f r perdea, se sim ea obligat s joace. Sc pa pachetele întruna spunând „Ende Deivomay! Eee sadhanangal". Estha izbucni într-un hohot de râs înalt, încântat. — Ammu, priveşte! Adoor Basi îşi scap lucrurile! spuse Estha. Nu poate nici m car s îşi care lucrurile! — O face anume, zise Baby Kochamma, cu un accent britanic nou, ciudat. Ignor -l, pur şi simplu. — E un stardefilm, le explic el lui Margaret Kochamma şi lui Sophie Mol, f cându-l pe Adoor Basi s par un Stard care mai era şi Efilm pe deasupra. — Caut doar s atrag aten ia, spuse Baby Kochamma, şi refuz hot rât s îi fie distras aten ia. Dar Baby Kochamma se înşela. Adoor Basi nu c uta s atrag aten ia. Încerca doar s merite aten ia pe care o atr sese deja. — M tuşa mea, Baby, zise Chacko. Sophie Mol era nedumerit . O privea pe Baby Kochamma cu ochii cât cepele de atâta interes. Ştia de pui de vac şi pui de câine. Pui de urs —da. (Curând avea s îi arate lui Rahel un pui de liliac.) Dar puii de m tuş o derutau. Baby Kochamma zise „Bun ziua, Margaret" şi „Bun ziua, Sophie Mol". Spuse c Sophie Mol era atât de frumoas , c îi amintea de un spirit al p durii. De Ariel. — Ştii cine a fost Ariel? o întreb Baby Kochamma pe Sophie Mol. Ariel din Furtuna?

98

Sophie Mol spuse c nu. — Unde suge albina, acolo sug şi eu? spuse Baby Kochamma. Sophie Mol spuse c nu. — Într-o cup de ciubo ica-cucului stau? Sophie Mol spuse c nu. — Furtuna lui Shakespeare, insist Baby Kochamma. Toate astea erau menite, în primul rând, s -i aduc lui Margaret Kochamma dovada superiorit ii ei. Pentru a se departaja de casta servitorilor. — Încearc s se dea mare, şopti Ambasadorul E. Pelvis la urechea Ambasadorului I. Insect . Chicotele Ambasadorului Rahel izbucnir într-o bul albastru-verzuie (culoarea muştei albastre) şi invadar aerul fierbinte din aeroport. Pffff! Fu sunetul pe care-l scoase. Baby Kochamma îl v zu şi ştiu c Estha era cel care începuse. — Şi acum, VIP-urile, spuse Chacko (folosindu-şi înc vocea de Citit cu Glas Tare). — Nepotul meu, Esthapenn. — Elvis Presley, zise drept r zbunare Baby Kochamma. M tem c suntem pu in în urm aici. To i îl privir pe Estha şi râser . Dinspre t lpile pantofilor bej şi ascu i i ai Ambasadorului Estha urc un sentiment de furie care se opri în zona inimii. — Ce mai faci, Esthappen? spuse Margaret Kochamma. — Binemul umesc. Glasul lui Estha era ursuz. — Estha, zise afectuos Ammu, când cineva spune „Ce mai faci?" trebuie s spui „Mul umesc bine, dar dumneavoastr ?". Nu „Bine, mul umesc". Haide, spune „Mul umesc bine, dar dumneavoastr ?" Ambasadorul Estha o privi pe Ammu, — Haide, îi zise Ammu lui Estha. „Mul umesc bine, dar DUMNEAVOASTR ?" Ochii somnoroşi ai lui Estha.erau înc p âna i. Ammu spuse în malayalami: — Ai auzit ce-am spus? Ambasadorul Estha sim i fixa i asupra lui nişte ochi al- bastrucenuşiualb strui şi un nas de Entomolog Imperial. Nu avea în el un „Mul umesc, dar DUMNEAVOASTR ?". — Esthappen! zise Ammu şi în ea se trezi un sentiment de furie ce se opri la nivelul inimii. Un sentiment de Mult Mai Furios Decât este Nevoie. Se sim ea oarecum umilit de aceast rebeliune public în aria ei de jurisdic ie. Dorise o reprezenta ie f r incidente. Un premiu pentru copiii ei în competi ia de Conduit indo-britanic . Chacko îi zise în malayalami lui Ammu: — Te rog. Mai târziu. Nu acum.

99

Iar ochii furioşi ai lui Ammu, pironi i asupra lui Estha, spuser Bine. Mai Târziu. Şi Mai Târziu deveni un cuvânt oribil, amenin tor, care î i f cea pielea de g in . Mai Târ Ziu. Ca un clopot grav într-o fântân n p dit de muşchi. Tremur tor şi p ros. Ca picioarele moliei. Piesa mersese prost. Ca mur turile în sezonul musonic. —Şi nepoata mea, spuse Chacko. Unde este Rahel? Privi în jur f r s o poat repera. Ambasador Rahel, incapabil s fac fa r sturn rilor de situa ie din via a ei, se înf şurase ca un cârnat în perdeaua murdar a aeroportului şi nu avea de gând s se desfac . Un cârnat cu sandale Bata. — Ignor-o, pur şi simplu, spuse Ammu. Încearc doar s atrag aten ia. Ammu se înşela, la rândul ei. Rahel încerca doar s nu atrag aten ia pe care o merita. — Bun , Rahel, ce mai faci? spuse Margaret Kochamma perdelei murdare de la aeroport. — Mul umesc bine, dar DUMNEAVOASTR ? r spunse printr-un murmur perdeaua cea murdar . — Nu ai de gând s ieşi şi s spui Bun ziua? spuse Mardgaret Kochamma cu un glas blând de profesoar . (Ca al domnişoarei Mitten înainte de a-l vedea pe Satan în ochii lor.) Ambasador Rahel nu ieşea din perdea pentru c nu avea cum. Nu putea pentru c nu putea. Pentru c Totul mergea prost. Şi curând avea s fie un Mai Târ Ziu atât pentru ea, cât şi pentru Estha. Plin de molii p roase şi de fluturi de ghea . Şi de clopote grave. Şi de muşchi. Şi o Buhaham. Perdeaua de la aeroport era o mare alinare şi un întuneric şi un scut. — Ignor-o şi gata, spuse Ammu şi zâmbi silit. Capul lui Rahel era plin de pietre de moar cu ochi albastru-cenuşiu-alb strui. Ammu o iubea acum şi mai pu in. Şi ajunsese s discute aspectele practice cu Chacko. — Uite c vine bagajul! spuse radios Chacko. Fericit s scape. — Hai, Sophiekins, hai s î i lu m bagajele. Sophiekins. Estha îi privea avansând de-a lungul balustradei, împingând mul imea care se d dea la o parte, intimidat de costumul lui Chacko şi de cravata lui strâmb şi de atitudinea lui oarecum exploziv . Datorit m rimii bur ii, Chacko se mişca într-un fel care îl f cea s par c urc întruna la deal. Negociind optimist pantele abrupte şi alunecoase ale vie ii. El mergea de aceast parte a balustradei, Margaret Kochamma şi Sophie Mol de cealalt . Sophiekins.

100

Omul Aşezat, cu şapc şi epole i, intimidat la rândul lui de costumul Iui Chacko şi de cravata lui strâmb , îi permise accesul în sectorul de recuperare a bagajelor. Când nu mai r mase nici o bar între ei, Chacko o s rut pe Margaret Kochamma, dup care o lu pe Sophie Mol în bra e. — Ultima dat când am f cut-o, efortul mi-a fost r spl tit printr-o c maş ud , spuse Chacko şi râse. O îmbr işa şi o îmbr işa şi o îmbr iş . Îi s rut ochii albastru-cenuşiu-alb strui, nasul de entomolog, p rul castaniu-ar miu sub p l rie. Atunci Sophie Mol îi spuse lui Chacko: — Ummm... iart -m ? Crezi c ai putea s m pui acum jos? Eu mmm... nu sunt obişnuit s fiu inut în bra e. Aşa c Chacko o puse jos. Ambasador Estha v zu (cu ochi înc p âna i) cum costumul lui Chacko era dintr-o dat mai larg, mai pu in tensionat. Şi în timp ce Chacko lua bagajele, la fereastra cu perdeaua murdar Mai Târ Ziu deveni Acum. Estha v zu cum negul de pe gâtul lui Baby Kochamma îşi lingea buzele şi palpita cu o anticipare delicioas . Der-su- or i, der-soart. Îşi schimba culoarea ca un cameleon, Der-ver- de, der-negru-alb strui, der-galben-muştar. Gemeni la ceai Vor fi

— În regul , spuse Ammu. Ajunge. Amândoi. Ieşi afar de acolo, Rahel! În perdea, Rahel închise ochii şi se gândi la râul verde, la peştii t cu i care înoat în adâncuri şi la aripile transparente ale libelulelor (care pot vedea dincolo de ele) în soare. Se gândi la cea mai norocoas undi a ei, pe care Velutha o f cuse special pentru ea. Bambus galben cu o plut care se scufunda de fiecare dat când vreun peşte prostu o lua la întreb ri. Se gândi la Velutha şi îşi dori s fi fost cu el. Atunci Estha o descurc . Cangurii de ciment îi priveau. Ammu se uit la ei. Aerul era liniştit, cu excep ia sunetului negului pulsatil de pe gâtul Iui Baby Kochamma. — Ei, spuse Ammu. Şi era într-adev r o întrebare. Ei? Şi nu avea r spuns. Ambasador Estha privi în jos şi observ c pantofii lui (din care se ridica sentimentul de furie) erau bej şi ascu i i. Ambasador Rahel privi în jos şi v zu c în sandalele ei Bata degetele de la picioare încercau s se desprind unul de altul. Smucindu-se pentru a se al tura picioarelor altcuiva. Şi c ea nu le putea opri. Curând va fi f r degete la picioare si va avea un bandaj ca al leprosului de la

101

barier . — Dac vreodat , spuse Ammu, şi vorbesc serios când spun VREODAT , dac vreodat mai sunte i neascult tori în Public, am s am grij s fi i trimişi undeva unde ve i înv a al naibii de bine cum s v purta i. E clar? Când Ammu era cu adev rat furioas , spunea Al Naibii de Bine. Al naibii de bine era un pu adânc cu oameni mor i în el. — Este. Clar? spuse din nou Ammu. Ochi speria i şi o fântân privir spre Ammu. Ochi somnoroşi şi un mo mirat privir spre Ammu. Dou capete încuviin ar de trei ori. Da. Este. Clar. Îns Baby Kochamma nu era satisf cut de eşecul unei situa ii care fusese atât de plin de poten ial. D du din cap. — Ce s spun! zise ea. Ce s spun! Ammu se r suci spre ea, iar întoarcerea capului ei era o întrebare. — E inutil, zise Baby Kochamma. Sunt şmecheri. Sunt neciviliza i, mincinoşi. Devin imposibili. Nu te po i în elege cu ei. Ammu se întoarse din nou spre Estha şi Rahel şi ochii îi erau nişte nestemate tulburi. — To i spun c un copil are nevoie de un Baba. Iar eu spun c nu. Nu copiii mei. Şti i de ce? Dou capete încuviin ar . — De ce? Spune i-mi! zise Ammu. Şi nu laolalt , ci aproape, Esthappen şi Rahel spuser : — Pentru c eşti Ammu a noastr şi Baba al nostru şi ne iubeşti îndoit. — Mai mult decât Îndoit, zise Ammu. Aşa c aminti i-v ce v-am spus. Sentimentele oamenilor sunt pre ioase. Şi atunci când nu m asculta i în Public, toat lumea r mâne cu o impresie greşit . — Ce Ambasadori şi jum tate a i fost! zise Baby Kochamma. Ambasador E. Pelvis şi Ambasador I. Insect îşi plecar capetele. — Şi înc ceva, Rahel, zise Ammu, cred c e momentul s înve i diferen a dintre CURAT şi MURDAR. Mai ales în ara asta. Ambasador Rahel privi în p mânt. — Rochia ta este — era — CURAT , spuse Ammu. Perdeaua aceea este MURDAR . Cangurii aceia sunt MURDARI, Mâinile tale sunt MURDARE. Rahel era speriat de felul în care Ammu spunea curat şi MURDAR atât de tare. De parc ar fi vorbit cu un surd. — Acum, vreau s merge i şi s spune i Bun ziua cum se cuvine, spuse Ammu. Face i asta sau nu? Dou capete încuviin ar de dou ori. Ambasador Estha şi Ambasador Rahel se îndreptar spre Sophie Mol.

102

— Unde crezi c sunt trimişi oamenii s se Comporte Al Naibii de Bine? o întreb şoptit Estha pe Rahel. — La Guvern, şopti drept r spuns Rahel, pentru c ştia — Ce mai faci? îi spuse Estha lui Sophie Mol, suficient de tare pentru ca Ammu s aud . — Ce s fac, casc şi tac, îi şopti Sophie Mol lui Estha. Înv ase asta la şcoal , de la o coleg pakistanez . Estha se uit la Ammu. Privirea lui Ammu spunea Nu Are Importan Atâta Vreme Cât Ai F cut Ceea Ce Trebuia. In drum spre parcarea aeroportului, Vremea torid li se strecura în haine şi umezea pantalonaşii bufan i apreta i. Copiii r maser în urm , mişunând printre maşinile parcate şi taxiuri. — A voastr v loveşte? întreb Sophie Mol. Rahel şi Estha, nefiind siguri unde b tea aceast întrebare, nu spuser nimic. — A mea, da, zise Sophie Mol, invitându-i s r spund la rândul lor. — A noastr , nu, zise Estha loial. — Norocosule, spuse Sophie Mol. Norocosul b iat bogat cu band buzuna'. Şi fabrica unei bunici de moştenit. F r griji. Trecur de greva de avertisment a Sindicatului Muncitorilor Clasa III de la Aeroport — grev a foamei de o zi. i pe lâng oamenii privind greva foamei de o zi — grev de avertisment a Sindicatului Muncitorilor Clasa III de la Aeroport. Şi pe lâng oamenii care îi priveau pe oamenii ce priveau oa menii. Pe un panou mic de tabl de pe un arbore banian scria Pentru plângeri referitoare la bolile venerice adresa i-v dr O. K. Joy. — Pe cine iubeşti tu Cel Mai Mult pe Lume? o întreb Rahel pe Sophie Mol. — Joe, r spunse Sophie Mol f r ezitare. Tat l meu. A murit acum dou luni. Am venit aici ca s ne Revenim de pe urma Şocului. — Dar Chacko este tat l t u, zise Estha. — Este doar tat l-meu-cel-adev rat, zise Sophie Mol. Joe e tat l meu. El nu m loveşte niciodat . Abia dac se întâmpl . — Cum te-ar putea lovi dac e mort? întreb , rezonabil, Estha. — Unde este tat l vostru? vru s ştie Sophie Mol. — Este... şi Rahel privi spre Estha cerându-i ajutor. — ...plecat, zise Estha. — S î i spun lista mea? o întreb Rahel pe Sophie Mol. — Dac vrei, zise Sophie Mol. „Lista" lui Rahel era o tentativ de-a face ordine în haos. O revizuia neîncetat, sfâşiat veşnic între dragoste şi datorie. Nu era, sub nici o form , o m sur real a sentimentelor ei. — Întâi Ammu şi Chacko, zise Rahel. Apoi Mammachi... — Bunica noastr , o l muri Estha. — Mai Mult decât fratele t u? întreb Sophie Mol.

103

— Noi nu intr m în discu ie, zise Rahel. Şi, oricum, el s-ar putea transforma. Aşa zice Ammu. — Ce vrei s spui? S se transforme în ce? întreb Sophie Mol. — Într-un Porc Şovin, zise Rahel. — Foarte pu in probabil, spuse Estha. — Oricum, dup Mammachi, Velutha, şi apoi... — Cine este Velutha? vru s ştie Sophie Mol. — Un b rbat pe care îl iubim, zise Rahel. Şi dup Velutha, tu, spuse Rahel. — Eu? De ce m iubeşti? zise Sophie Mol. — Pentru c suntem verişoare primare. Aşa c trebuie, zise Rahel pioas . — Dar nici m car nu m cunoşti, spuse Sophie Mol. Şi, oricum, eu nu te iubesc. — Dar ai s-o faci atunci când ai s ajungi s m cunoşti, spuse încrez toare Rahel. — M îndoiesc, zise Estha. — De ce nu? spuse Sophie Mol. — De aia, zise Estha. Şi, oricum, dup toate probabilit ile, va fi o pitic . De parc a iubi o pitic ar fi fost în afara oric rei discu ii. — Ba nu, zise Rahel. — Ba da, spuse Estha. — Ba nu. — Ba da. — Ba nu. — Ba da. Suntem gemeni, îi explic Estha lui Sophie Mol, şi vezi cât de scund este ea fa de mine. Îndatoritoare, Rahel inspir adânc, îşi scoase pieptul în afar şi îşi lipi spatele de al lui Estha în parcarea aeroportului, ca Sophie Mol s vad cu cât era mai scund . — Poate c vei fi o liliputan , suger Sophie Mol. Asta înseamn mai înalt decât o pitic şi mai scund decât... o F ptur Uman . T cerea era nesigur în privin a compromisului. În pragul .Sectorului Sosiri, o siluet vag în form de cangur cu gura roşie îi f cu semn cu laba de ciment doar lui Rahel. S ruturile de ciment zumz iau prin aer ca nişte mici elicoptere. — Şti i s merge i dând din fund? se interes Sophie Mol. — Nu. în India noi nu d m din fund când mergem, spuse Ambasador Estha. — Ei bine, noi o facem în Anglia, zise Sophie Mol. Toate manechinele o fac. La televizor. Privi i —e uşor. Şi to i trei, cu Sophie Mol în frunte, merser balansându-şi fundule ul prin parcarea aeroportului, leg nându-se ca nişte manechine, cu termosurile Vultur şi gentu ele şic Fabricate-în-Anglia s ltându-le în jurul şoldurilor. Pitici umezi mergând înalt. Umbrele li se mişcau în urm . Avioane argintii pe cerul albastru al unei

104

biserici, ca moliile într-o raz de lumin . Plymouth-ul azuriu cu coad de rândunic avu un zâmbet pentru Sophie Mol. Un zâmbet de bar de protec ie cromat de rechin. Un zâmbet-de-maşin Mur turi Paradis. Când z ri portbagajul cu recipientele de mur turi şi lista produselor Paradis pictate pe el, Margaret Kochamma zise: — O, Doamne! M simt de parca aş fi într-o reclam ! Spunea adesea Oh, Doamnei — Oh, Doamne! Oh, Doamneohdoamne! — Nu ştiam c face i şi felii de ananas! spuse ea. Sophie ador ananasul, nu-i aşa, Soph? — Uneori, spuse Sophie Mol. Şi uneori nu. Margaret Kochamma se urc în reclam cu pistruii ei bruni de pe spate şi cu pistruii ei de pe bra e şi cu rochia ei înflorat cu picioare dedesubt. Sophie Mol st tea în fa , între Chacko şi Margaret Kochamma, doar p l ria z rindu-i-se dind r tul banchetei. Pentru c era fiica lor. Rahel şi Estha st teau în spate. Bagajul era în portbagaj. Portbagaj era un cuvânt frumos. Rastel era un cuvânt îngrozitor. În apropiere de Ettumanoor trecur pe lâng un elefant de templu, mort, electrocutat de un cablu de înalt tensiune c zut pe drum. Un inginer de la municipalitatea din Ettumanoor superviza evacuarea cadavrului. Trebuiau s fie cu mare b gare de seam , deoarece decizia avea s slujeasc drept precedent pentru orice Evacuare Guvernamental ulterioar de Cadavru de Pachiderm. Nu era o chestiune care s fie tratat cu superficialitate. Se aflau acolo o maşin de pompieri şi câ iva pompieri deruta i. Ofi erul municipal avea un dosar şi striga mult. Se mai afla acolo un c rucior de înghe at Joy şi un om care vindea alune în conuri alungite de hârtie inteligent concepute, pentru ca în ele s nu încap mai mult de opt sau nou buc i. Sophie Mol spuse: — Uita i un elefant mort. Chacko se opri s întrebe dac nu era cumva Kochu Thomban (Micul Col os), elefantul templului din Ayemenem care venea o dat pe lun la Casa din Ayemenem dup nuci de cocos. I-au spus c nu era el. Uşura i de faptul c era un str in şi nu un elefant pe care îl ştiau, pornir mai departe. — Suav Domnului, zise Estha. — Slav Domnului, Estha, îl corect Baby Kochamma. Pe drum, Sophie Mol înv s recunoasc prima adiere a mirosului greu de cauciuc neprocesat ce se apropia şi s îşi in strâns n rile mult dup trecerea camionului care îl transporta. Baby Kochamma propuse un cântec de c l torie.

105

Estha şi Rahel trebuir s cânte în englez , cu glasuri ascult toare. Degajat, de parc nu ar fi fost obliga i s îl repete toat s pt mâna. Ambasador E. Pelvis şi Ambasador I. Insect . BucurA i-v întru Do-Omnul Me-Ereu Şi din nou v spun, bu-curA i-v .

Pro NUN i ia lor era perfect . Plymouth-ul gonea prin c ldura verde de amiaz , f când reclam conservelor pe capot şi cerului albastru în coada sa de rândunic . Imediat în afara Ayemenem-ului d dur peste un fluture verde ca varza (sau poate el d duse peste ei).

106

Caiete pentru exerciţii de înţelepciune

În biroul lui Pappachi, fluturii şi moliile din insectar se dezintegraser în gr mezi mici de praf irizat ce se aşternuse pe fundul casetei de sticl în care erau etala i, l sând goale acele care îi tr seser în eap . Cu cruzime. Camera era n p dit de ciuperci şi c zut în paragin . Un cerc vechi, verde-neon, atârna de un cui în perete, uriaşa aur lep dat a unui sfânt. O coloan de furnici de un negru str lucitor traversau pervazul unei ferestre, cu fundul în sus, ca un şir de dansatoare într-unul din muzicalurile lui Busby Berkeley. Profilate în soare. Lucioase şi frumoase. Rahel (pe un scaun, aflat pe o mas ) scotocea într-un dulap cu c r i cu uşi din sticl opac , murdar . Urmele picioarelor ei goale erau clare în praful de pe podea. Duceau de la uş la mas (tras lâng dulap), la scaun (tras lâng mas şi ridicat pe ea). C uta ceva. Acum via a ei avea m rime şi contur. Avea semilune sub ochi şi o trup de troli profilându-i-se la orizont. Pe raftul cel mai de sus, leg turile de piele ale volumelor lui Pappachi cu Bog ia lumii insectelor Indiei se desprinseser de pe fiecare carte şi se ancoraser încre ite una de alta ca azbestul. Peştişori argintii îşi s pau galeriile în filele lor, ad postindu-se la întâmplare, în func ie de specie, şi transformând informa ia organizat în dantel galben . Rahel bâjbâi în spatele şirului de c r i şi scoase la iveal lucrurile ascunse. O scoic neted şi una epoas . O cutie de plastic pentru lentile de contact. O pipet portocalie. Un crucifix de argint pe un şir de m rgele. Rozariul lui Baby Kochamma. Îl inu în lumin . Fiecare m rgea îşi înşf c cu l comie tainul de soare. O umbr c zu pe dreptunghiul luminat de soare de pe pardoseala biroului. Rahel se întoarse spre uş cu şiragul ei de lumin . — Imagineaz - i. Mai este înc aici. L-am furat. Dup ce ai fost tu Returnat. Cuvântul acela ieşi cu uşurin . Returnat. De parc pentru asta erau f cu i gemenii. Pentru a fi împrumuta i şi returna i. Precum c r ile de la bibliotec . Estha nu îşi ridic privirea. Gândurile îi erau bântuite de trenuri. Obtura lumina care venea dinspre uş . O gaur în Univers de forma lui Estha. În spatele c r ilor, degetele mirate ale lui Rahel d dur peste înc ceva. O alt co ofan avusese aceeaşi idee. Îl scoase la lumin şi îl şterse de praf cu mâneca de

107

la c maş . Era un pachet plat, învelit în plastic transparent şi lipit cu band adeziv . Pe un petic de hârtie din interior scria Esthappen şi Rahel. Cu scrisul lui Ammu. În el erau patru caiete ferfeni ite. Pe copertele lor scria Caiete pentru exerci ii de în elepciune cu loc pentru Nume, Şcoal , Clas , Materie. Pe dou figura numele ei, pe dou acela al lui Estha. În interiorul copertei din spate a unuia dintre ele o mân de copil scrisese ceva. Forma contorsionat a fiec rei litere şi spa iul neregulat dintre cuvinte f ceau dovada luptei pentru controlarea creionului r t citor, dotat cu voin proprie. Contrasta cu sentimentul lucid: Eu o Ur sc pe Domnişoara Mitten şi Cred ca Chiulo ii Ei sunt RUP I. Pe coperta caietului, Estha îşi ştersese numele cu saliv şi jupuise astfel jum tate din hârtie. Deasupra dezastrului scrisese cu creionul Ne-cunoscut. Esthappen Ne-cunoscut. (Numele lui de familie amânat Pe Moment, în timp ce Ammu alegea între numele so ului şi acela al tat lui ei.) În dreptul Clasei scria: 6 ani. În dreptul Materiei scria: Compunere. Rahel st tea cu picioarele încrucişate (pe scaunul de pe mas ). — Esthappen Ne-cunoscut, spuse ea. Deschise cartea şi citi cu glas tare. „Când Ulise se întoarse acas fiul s u veni şi spuse tat credeam c nu te mai întorci, mul i prin i venir şi fiecare vru s se însoare cu Pene Lopa, dar Pene Lopa spuse c b rbatul care poate inti, prin cele dou sprezece inele m poate lua de nevast , şi to i au eşuat. şi ulise veni la palat îmbr cat ca un cerşetor şi întreb dac poate s încerce şi el. to i b rba ii râser de el şi spuser c dac noi n-o putem face nici tu nu po i. fiul lui ulise îi opri şi spuse l sa ils ncerce iar el lu arcul şi trase drept prin cele dou sprezece inele."

Sub aceasta erau corecturile unei lec ii anterioare. Ferus Înv ța Ferus Înv аa Ferus Înv аa Ferus Înv аa

Nici unul Nice unul nice unul Nic unul

Tr suri

Podeț Purt tor Consolidat

Tr suri

Podeа

Purt tor

Consolidat

Râsul se undui pe marginile glasului lui Rahel. „întâi Siguran a", anun ea. Ammu tr sese cu creionul roşu o linie şerpuit pân în josul paginii şi scrisese: Margine? Şi pe viitor literele legate, te rog! „Când mergem pe strad în oraş", continua circumspect povestea lui Estha, „trebuie s mergem întotdeauna pe pavaj. Dac mergi pe pavaj nu exist trafic care s produc accidente, dar pe drumul principal este un trafic atât de pericolos încât po i fi uşor lovit şi l sat c zut în nesimtire sau infirm. Dac î i spargi capul sau î i fracturezi şira spin rii vei fi foarte nefericit. poli iştii pot dirija circula ia ca s nu fie prea mul i

108

invalizi care s mearg la spitul. Când ne d m jos din autobuz trebuie s o facem doar dup ce îl întreb m pe tacsator ori vom fi r ni i şi le vom da de lucru medicilor. Meseria unui şofer este foarte fatl . Famlia lui trebuie s fie foarte nestinilit pentru c şoferul poate uşor s moar ." „Puşti morbid", îi spuse Rahel lui Estha. Când întoarse pagina, ceva îi intr în gât, îi smulse graiul, i-l scutur şi i-l înapoie f r marginile râzânde. Urm toarea povestire a lui Estha se intitula Mica Ammu. Cu un scris legat. Codi ele de la Y şi G erau încovoiate şi buclate. Umbra din prag st tea ca o stan de piatr . „Sâmb t am fost la o libr rie din Kottayam s îi cump r m un cadou lui Ammu pentru c ziua ei de naştere e pe 17 noiembrie. I-am cump rat un jurnal. L-am ascuns în dulp apoi a început s fie noapte. Apoi am spus ai vrea s vezi cadoul iar ea a spus da aş vrea s îl v d. şi noi am scris pe hârtie Pentru o Ammu Mic cu Dragoste de la Estha şi Rahel şi i l-am dat lui Ammu şi ea a spus ce cadou frumos este exact ce îmi doream şi apoi am stat pu in de vorb şi am vorbit despre jurnal apoi am s rutat-o şi ne-am dus la culcare. Am vorbit între noi şi ne-am culcat. Noi am avut un mic vis. Dup ceva timp eu m-am sculat şi îmi era foarte sete şi m-am dus în camera lui Ammu şi am spus c mi-e sete. Ammu mi-a dat ap şi a spus vino s dormi cu mine. şi eu m-am întins în spatele lui Ammu şi i-am vorbit lui Ammu şi m-am culcat s dorm. Dup pu in m-am trezit şi am vorbit din nou şi dup asta am avut o petrecere în miez de noapte. Am mâncat banane cu cafea şi portocale, dup aceea a venit Rahel şi am mai mâncat dou banane şi am s rutat-o pe Ammu pentru c era ziua ei dup care i-am cântat mul i ani tr iasc . Apoi diminea a am primit de la Ammu haine noi drept cadou de mul umire Rahel era o maharani şi eu eram Micul Nehru."

Ammu corectase greşelile de ortografie şi scrisese sub eseu: Dac Vorbesc cu cineva, m po i întrerupe numai dac este foarte urgent. Când o faci, spune te rog „Îmi cer scuze". Te voi pedepsi aspru dac nu respec i aceste instruc iuni. F - i te rog tema cu corecturile. Mica Ammu. Care nu îşi f cuse niciodat corecturile. Care trebuia s îşi fac bagajele şi s plece. Pentru c nu avea un Drept de Domiciliu I. Pentru c Chacko spusese c ea distrusese deja destul. Care s-a întors la Ayemenem cu astm şi un hârâit în piept care suna ca un b rbat îndep rtat strigând. Estha nu a v zut-o niciodat astfel. S lbatic . Bolnav . Trist . Când Ammu s-a întors ultima dat la Ayemenem, Rahel tocmai fusese exmatriculat de la M n stirea Nazareth (pentru c decorase baliga şi se izbise de fetele mai mari). Ammu îşi pierduse ultima din succesiunea ei de slujbe — recep ioner într-un hotel ieftin; fiind bolnav , lipsise mult de la serviciu. Hotelul nu îşi putea permite aşa ceva, i s-a spus. Aveau nevoie de o recep ioner mai s n toas . Cu ocazia ultimei vizite, Ammu îşi petrecu diminea a în camera ei, cu Rahel. 109

Cu ceea ce-i mai r m sese din salariul ei mizer, îi cump rase fiicei ei un mic cadou ambalat în hârtie brun pe care erau lipite inimioare din hârtie colorat . Un pachet de bomboane- igarete, o cutie metalic de creioane Phantom şi Paul Bunyan — benzi desenate din seria Junior Classics Illustrated. Erau cadouri pentru un copil de şapte ani; Rahel avea aproape unsprezece. Era de parc Ammu ar fi crezut c , dac refuza s recunoasc trecerea timpului, dac voia ca el s r mân în epenit în via a celor doi gemeni ai ei, aşa avea s se şi întâmple. De parc simpla ei voin ar fi fost suficient pentru a suspenda copil ria copiilor ei pân ce avea s îşi permit s îi ia s locuiasc împreun cu ea. Atunci ei ar fi putut continua de acolo de unde r m seser . S înceap din nou de la şapte ani. Ammu îi spuse lui Rahel c i-a cump rat şi lui Estha nişte benzi desenate, dar c le p stra pentru atunci când va avea un alt serviciu şi va putea s câştige suficient pentru a închiria o camer în care s stea împreun to i trei. Atunci avea sa se duc la Calcutta s îl aduc pe Estha, iar el urma s îşi primeasc benzile desenate. Ziua aceea nu era prea departe, spuse Ammu. Se putea întâmpla în orice zi. Curând chiria nu avea s mai fie o problem . Spuse c f cuse o cerere pentru o slujb la ONU şi c aveau s locuiasc cu to ii la Haga cu o ayah olandez care s aib grij de ei. Sau, pe de alt parte, spuse Ammu, ar putea r mâne în India s fac ceea ce inten ionase tot timpul s fac — s deschid o şcoal . Alegerea între o carier în domeniul educa iei şi o slujb la Na iunile Unite nu era uşoar , spuse ea — dar important era c însuşi faptul de-a avea o op iune reprezenta un mare privilegiu. Dar Pentru Moment, spuse ea, pân avea s se decid , p stra secret cadoul lui Estha. Toat diminea a, Ammu vorbi f r întrerupere. Îi puse întreb ri lui Rahel, dar nu o l s niciodat s r spund . Dac Rahel încerca s spun ceva, Ammu o întrerupea cu un gând nou sau cu o întrebare nou . P rea îngrozit ca nu cumva fiica ei s spun vreun lucru matur şi s dezghe e astfel Timpul înghe at. Teama o f cea guraliv . O inea la distan cu tr nc neala ei. Era umflat de cortizon, cu fa a ca o lun plin , nu mama zvelt pe care o ştia Rahel. Pielea îi era întins pe obrajii buh i i ca pielea lucioas , cicatrizat , ce acoper vechile urme de vaccin. Când zâmbea, gropi ele ei ar tau de parc ar fi fost dureroase. P rul ei cre îşi pierduse str lucirea şi îi atârna ca o draperie greoaie de jur-împrejurul fe ei umflate. Îşi ducea r suflarea într-un inhalator de sticl în geanta ei ferfeni it . Vapori de Brovon maro. Fiecare inspira ie era ca un r zboi câştigat în fa a pumnului o elit care încerca s îi stoarc aerul din pl mâni. Rahel îşi privea mama respirând. De fiecare dat când inspira, adânciturile de lâng claviculele ei deveneau şi mai adânci şi se umpleau cu umbre. Ammu expector în batist un ghemotoc de flegm şi i-o ar t lui Rahel. — Trebuie s-o verifici mereu, şopti ea r guşit, de parc flegma ar fi fost un extemporal la aritmetic ce trebuia rev zut înainte de-a fi predat. Când e alb înseamn c nu e coapt . Când e galben şi are miros de putregai, este coapt şi gata s fie expectorat . Flegma este ca fructele. Coapte sau crude. Trebuie s fii în

110

stare s le deosebeşti. La prânz râgâi ca un camionagiu şi spuse „Scuz -m ", cu un glas grav, nefiresc. Rahel îi remarc firele noi, groase din sprâncene, lungi — ca nişte tentacule. Ammu zâmbi t cerii din jurul mesei atunci când adun de pe os peştele pr jit. Spuse c se sim ea ca un semn de circula ie pe care îşi las p s rile g ina ul. Avea o str lucire stranie, febril , în ochi. Mammachi o întreb dac b use şi îi suger s o viziteze pe Rahel cât mai rar posibil. Ammu se ridicase de la mas şi plecase f r un cuvânt. Nici m car la revedere. — Du-te şi vezi ce-i cu ea, îi spusese Chacko lui Rahel. Rahel se pref cu c nu îl aude. Îşi v zu mai departe de peşte. Se gândi la flegm şi aproape c vomit . Atunci îşi urâse mama. O urâse. N-a mai v zut-o niciodat . Ammu a murit într-o înc pere sinistr din Pavilionul Bharat în Allepey, unde se dusese la un interviu pentru postul de secretar particular . Murise singur . Cu un ventilator zgomotos de plafon care s îi in tov r şie şi f r un Estha care s stea întins în spatele ei şi s îi vorbeasc . Avea treizeci şi unu de ani. Nu b trân , nu tân r , ci o vârst numai bun de tr it-murit. Se trezise noaptea dintr-un vis familiar, repetat, în care un poli ist o aborda cu foarfecele, vrând s îi ciopâr easc p rul. În Kottayam le f ceau asta prostituatelor prinse în bazar — le stigmatizeaz în aşa fel încât toat lumea s ştie cu cine are de-a face. Veshyas. Astfel ca noii poli işti în patrulare s nu aib probleme în a identifica pe cine s h r uiasc . Ammu le remarca întotdeauna în pia , femeile cu ochii goi şi capetele rase cu de-a sila în ara unde p rul lung, uns cu ulei era doar apanajul celor cu o moral neîntinat . Noaptea, în pavilion, Ammu se ridic în patul str in în camera str in din oraşul str in. Nu ştia unde e, nu recunoştea nimic în jurul ei. Numai teama îi era familiar . B rbatul îndep rtat din untrul ei începu s strige. De aceast dat , pumnul o elit nu-şi mai sl bi strânsoarea. Umbrele se adunar ca liliecii în g vanele adânci de lâng claviculele ei. Omul de serviciu o g si a doua zi în zori. Opri ventilatorul. Avea o pung adânc , albastr , sub un ochi care era umflat ca un balon. De parc ochiul ei ar fi încercat s fac ceea ce pl mânii nu puteau. La un moment dat, aproape de miezul nop ii, b rbatul cel îndep rtat care locuia în pieptul ei încetase s mai urle. Un pluton de furnici c ra serioase prin uş un gândac mort, ar tând ce trebuie f cut cu cadavrele. Biserica refuz s o îngroape pe Ammu. Din mai multe motive. Aşa c Chacko închirie un microbuz care s transporte corpul la crematoriul electric. O înf şurase într-un cearşaf murdar şi o aşezase pe o brancard . Rahel se gândi c p rea un Senator roman. Ei tu, Ammu! gândi ea şi zâmbi, amintindu-şi de Estha. Era ciudat s conduci pe str zi luminoase, aglomerate, cu un Senator roman mort pe podeaua microbuzului. F cea cerul albastru şi mai albastru. Dincolo de

111

ferestrele microbuzului, oamenii, ca p puşile decupate din carton, îşi duceau mai departe vie ile lor de p puşi de hârtie. Via a real era în interiorul microbuzului. Unde era moartea adev rat . Peste hopurile sup r toare şi gropile de pe drum, trupul lui Ammu s lt şi alunec de pe brancard . Capul ei lovi un bol de fier din pardoseal . Nu gemu şi nici nu se trezi, în capul lui Rahel se isc un zumzet, şi tot restul zilei Chacko trebui s strige la ea ca s fie auzit. Crematoriul avea aerul d r p nat al unei g ri, cu singura diferen c era pustiu. F r trenuri, f r mul ime. Nimeni nu era incinerat acolo cu excep ia cerşetorilor, abandona ilor şi a celor mor i în custodia poli iei. Oamenii care mureau f r s fi avut pe cineva care s stea întins în spatele lor şi s le vorbeasc . Când veni rândul lui Ammu, Chacko inu strâns mâna lui Rahel. Ea nu voia s fie inut de mân . Se folosi de caracterul alunecos al sudorii de crematoriu pentru a se prelinge din strânsoarea lui. Nimeni din familie nu mai era acolo. Uşa de o el a cuptorului se ridic şi bâzâitul înfundat al focului etern deveni un uruit roşu. C ldura zvâcni spre ei ca o fiar înfometat . Apoi, Ammu a lui Rahel fu înghi it de el. P rul ei, pielea şi zâmbetul ei. Vocea ei. Felul în care-l folosea pe Kipling ca s -şi arate dragostea fa de copii înainte de a-i culca: De-un sânge suntem, tu şi eu. S rutul ei de noapte bun . Felul în care le inea cu o mân fe ele nemişcate (cu obrajii presa i, cu gurile ca acelea de peşte), în timp ce cu cealalt le f cea c r ri şi le piept na p rul. Felul în care ținea întinşi chilo eii pentru ca Rahel s se strecoare în ei. Piciorul stâng, piciorul drept. Toate acestea fur date ca hran bestiei, care fu satisf cut . Era Ammu a lor şi Baba al lor şi îi iubea Dublu. Uşa cuptorului se închise cu zgomot. N-a fost v rsat nici 0 lacrim . Angajatul de serviciu al crematoriului se dusese în josul str zii s bea o can de ceai şi nu se mai întoarse vreme de dou zeci de minute. Atât trebuir s aştepte Chacko şi Rahel pentru chitan a roz care avea s le permit s ridice r m şi ele lui Ammu. Cenuşa ei. Nisipul oaselor ei. Din ii zâmbetului ci. Ea întreag , înghesuit într-un mic recipient din lut. Chitan a nr. Q498673. Rahel îl întreb pe Chacko cum ştia direc ia Crematoriului care cenuş a cui era. Chacko spuse c trebuiau s aib ei un sistem. Dac Estha ar fi fost cu ei, ar fi inut el chitan a. El era P str torul Amintirilor. Custodele firesc al biletelor de autobuz, al chitan elor bancare, al însemn rilor despre banii lichizi, al cotoarelor cecurilor. Omule ul. Locuia într-o Rulo-t . Dum dum. Dar Estha nu era cu ei. To i hot râser c era mai bine aşa. Îi scriseser în schimb. Mammachi spuse c şi Rahel ar trebui s îi scrie. Ce s îi scrie? Dragul meu Estha, Ce mai faci? Eu sunt bine. Ammu a murit ieri. Rahel nu i-a scris niciodat . Sunt lucruri pe care nu le po i face — cum ar fi s i scrii unei p r i din tine însu i. Picioarelor tale sau p rului. Sau inimii. În biroul lui Pappachi, Rahel (nici b trân , nici tân r ), cu praf de pardoseal

112

pe picioare, îşi ridic ochii din Caietul cu Exerci ii de În elepciune şi v zu c Esthappen Ne-cunoscut plecase. Coborî (de pe scaun, de pe mas ) şi ieşi pe verand . Z ri spatele lui Estha disp rând pe poart . Era în toiul dimine ii şi st tea din nou s plou . Verdele — în ultimele clipe ale acelei lumini stranii, str lucitoare, premerg toare r p ielii — era violent. În dep rtare cânt un cocoş, iar glasul i se despic în dou . Ca o talp care se dezlipeşte de pe un pantof vechi. Rahel st tea acolo cu caietele ei de în elepciune ferfeni ite în fa a verandei unei case vechi, sub capul unui bizon cu ochii din nasturi, unde cu ani în urm , în ziua în care venise Sophie Mol, se interpretase Bine ai venit acas , Sophie Mol a noastr . Lucrurile se pot schimba peste noapte.

Bine ai venit acasă, Sophie Mol a noastră

Era o cas mare şi veche, Casa din Ayemenem, dar avea un aer distant. De parc ar fi avut prea pu in în comun cu oamenii care tr iau în ea. Ca un om b trân cu ochi urduroşi care priveşte copiii jucându-se şi nu vede decât vremelnicie în exaltarea lor entuziast şi în implicarea lor plenar în via . Acoperişul abrupt, din igl , devenise întunecat şi se acoperise cu muşchi datorit ploilor şi trecerii timpului. Ramele triunghiulare din lemn fixate în frontoane erau m iestrit cioplite, lumina care b tea oblic prin ele şi forma modele pe pardoseal era plin de secrete. Lupi. Flori. Iguane. Schimbându-şi forma dup cum aluneca soarele pe bolt . Murind punctual, în amurg. Uşile nu aveau dou , ci patru obloane din tec lambrisat, pentru ca în zilele de demult doamnele s poat ine partea inferioar pe jum tate închis , proptinduşi coatele de pervaz şi târguindu-se cu vânz torii ambulan i f r s se arate de la talie în jos. Practic, puteau cump ra covoare, sau br ri, cu sânii acoperi i şi posteriorul gol. Practic. Nou trepte uneau aleea cu veranda din fa . Faptul c era în l at îi d dea demnitatea unei scene şi tot ceea ce se petrecea acolo avea aura şi semnifica ia unui spectacol. D dea spre gr dina ornamental a lui Baby Kochamma, în jurul c reia şerpuia aleea cu pietriş coborând înspre poalele dealului cu pante line unde se afla casa. Era o verand adânc , r coroas chiar şi la amiaz , când soarele pârjolea cel

113

mai tare. Când s-a pus pardoseala roşie de ciment, în ea a intrat albuşul a aproape nou sute de ou . C p tase un luciu puternic. Sub capul de bizon împ iat, cu nasturi pe post de ochi, având portretele socrului şi soacrei de o parte şi de alta, şedea Mammachi, într-un scaun scund din r chit , la o mas din r chit pe care se afla un pahar verde din care se arcuia un singur fir de orhidee mov. Dup -amiaza era liniştit şi torid . Aerul aştepta. Mammachi inea sub b rbie o vioar scânteietoare. Ochelarii ei opaci în stilul anilor cincizeci erau negri şi aveau lentilele oblice, cu strasuri în col urile ramei. Sariul îi era apretat şi parfumat. Crem cu auriu. Cerceii cu diamante îi str luceau în urechi ca nişte candelabre minuscule. Inelele ei cu rubine erau largi. Pielea palid , fin îi era br zdat precum caimacul de pe laptele care se r cea şi pres rat cu negi mici şi roşii. Era frumoas . B trân , neobişnuit , maiestuoas . Mam V duv Oarb cu o vioar . În anii tinere ii, cu prevedere şi sim gospod resc, Mammachi îşi adunase tot p rul c zut într-o gentu mic , brodat , pe care o inea pe m su a de toalet . Când s-a adunat destul, a f cut din el o coad prins în plas pe care o inea ascuns într-un dul pior cu cheie al turi de bijuteriile ei. De câ iva ani, de când p rul începuse s îi înc run easc , pentru a-i da volum, îşi purta coada neagr ca pana corbului prins de capul ei mic, argintiu. În concep ia ei faptul era perfect acceptabil, din moment ce tot p rul îi apar inea. Noaptea, când îşi scotea coada, le permitea nepo ilor s îi împleteasc p rul r mas într-o codi strâns , unsuroas şi cenuşie de şobolan, prins la cap t cu un elastic. Unul dintre copii îi împletea p rul, iar cel lalt îi num ra nenum ra ii negi. F ceau cu rândul. Pe scalp, ascunse cu grij de p rul rar, Mammachi avea ridic turi semilunare. Cicatrice ale unor lovituri vechi dintr-o c snicie veche. Cicatricele ei de vaz de alam . Cânt Lentement — o mişcare din Suita 1 în re/sol din Muzica apelor de Händel. Dincolo de ochelarii oblici, ochii inutili îi erau închişi, dar putea vedea muzica p r sind strunele viorii şi ridicându-se în amiaz ca fumul. În mintea ei, era ca o camer cu draperii întunecoase trase pentru a acoperi o zi luminoas . În timp ce cânta, gândurile îi zburau înapoi peste ani, la primul ei lot de conserve de profesionist . Cât de frumoase fuseser ! Îmbuteliate şi legate, stând pe o mas la c p tâiul patului ei, pentru a fi primul lucru pe care s -l ating în zori, când se trezea. Se culcase devreme în noaptea aceea, dar se trezise pu in dup miezul nop ii. Bâjbâise dup ele, iar degetele ei ner bd toare se aleseser cu o pelicul de ulei. Recipientele cu mur turi st teau într-o baie de ulei. Era ulei peste tot. În cerc, sub termosul ei. Sub Biblie. Peste tot pe noptier . Fructele de mango murate absorbiser uleiul şi se dilataser , f când sticlele s curg . Mammachi consultase cartea pe care i-o cump rase Chacko, Conserve de cas , dar aceasta nu oferea nici o solu ie. Atunci dictase o scrisoare pentru cumnatul

114

lui Annamma Chandy, care era directorul regional de la Mur turi Padma din Bombay. Acesta îi sugerase s m reasc propor ia de conservant folosit. Şi de sare. Sfatul folosise, dar nu rezolvase integral problema. Chiar şi acum, dup atâ ia ani, sticlele de Mur turi Paradis tot mai curgeau pu in. Imperceptibil, dar mai curgeau înc , iar în c l toriile lungi etichetele lor deveneau unsuroase şi transparente. Mur turile îns continuau s fie pu in s r ele. Mammachi se întreba dac va st pâni vreodat arta conserv rii perfecte, şi dac lui Sophie Mol i-ar pl cea nişte zeam de struguri la ghea . Nişte suc rece, violet, în pahar. Se gândi apoi la Margaret Kochamma, şi notele languroase, lichide, ale muzicii lui Händel devenir ascu ite şi furioase. Mammachi nu o întâlnise niciodat pe Margaret Kochamma. Dar, oricum, o dispre uia. Fiica pr v lierului — aşa era etichetat Margaret Kochamma în mintea lui Mammachi. Aşa era organizat lumea lui Mammachi. Dac era invitat la o nunt în Kottayam, îşi petrecea toat vremea şoptind persoanei cu care mergea: — Bunicul matern al miresei era tâmplarul tat lui meu. Kunjukutty Eapen? Sora str bunicii lui era o biat moaş din Trivandrum. Tot dealul sta apar inea familiei so ului meu. Desigur, Mammachi ar fi dispre uit-o pe Margaret Kochamma chiar şi dac ar fi fost moştenitoarea tronului Angliei. Lui Mammachi nu îi displ cea doar originea ei muncitoreasc . O ura pe Margaret Kochamma pentru faptul de-a fi fost so ia lui Chacko. O ura pentru c îl p r sise. Dar ar fi urât-o şi mai mult dac ar fi r mas al turi de el. În ziua în care Chacko îl împiedicase pe Pappachi s o bat (iar Pappachi îşi zdrobise în schimb scaunul), Mammachi îşi împachetase bagajul conjugal şi i-l încredin ase lui Chacko. Din momentul acela, el devenise depozitarul tuturor sentimentelor ei de femeie. B rbatul ei. Singura ei Iubire. Era la curent cu rela iile lui libertine cu femeile din fabric , dar încetase s mai fie r nit de ele. Când Baby Kochamma adusese aceast chestiune în discu ie, Mammachi se crispase toat şi strânsese din buze. — Nu îşi poate nega Nevoile B rb teşti, spusese ea autoritar. În mod surprinz tor, Baby Kochamma acceptase aceast explica ie şi no iunea enigmatic , incitant , de Nevoi B rb teşti câştigase o aprobare tacit în Casa din Ayemenem. Nici Mammachi, nici Baby Kochamma nu vedeau vreo contradic ie între gândirea marxist a lui Chacko şi libidoul lui feudal. Îşi f ceau griji doar în privin a naxali ilor, cunoscu i pentru faptul c îi sileau pe b rba ii de Familie Bun s se însoare cu servitoarele pe care le l saser gravide. Ceea ce ele nu b nuiau nici m car pe departe era c , atunci când avea s fie lansat , bomba care urma s distrug pe veci Bunul Renume al familiei avea s vin dintr-o direc ie cu totul neaşteptat . Mammachi construise o intrare separat în camera lui Chacko, în extremitatea de r s rit a casei, astfel încât obiectele „Nevoilor" lui s nu trebuiasc s treac tiptil prin cas . Le strecura în secret bani, pentru ca ele s fie în continuare fericite. Iar ele îi luau, pentru c le f ceau trebuin . Aveau copii mici şi p rin i

115

vârstnici. Sau so i care cheltuiau tot ceea ce câştigau în baruri toddy. Aranjamentele îi conveneau lui Mammachi, pentru c , în mintea ei, o tax clarifica lucrurile. Desp r ea sexul de iubire. Nevoile de Sentimente. Margaret Kochamma îns era din cu totul alt aluat. Cum nu avea mijloacele s afle (deşi încercase o data s o fac pe Kochu Maria s cerceteze aşternuturile în c utare de pete), Mammachi nu putea decât s spere c Margaret Kochamma nu inten iona s reia rela ia sexual cu Chacko. Pe tot parcursul şederii lui Margaret Kochamma în Ayemenem, Mammachi îşi st pânise sentimentele altminteri de nest pânit strecurând bani în buzunarele rochiilor l sate de Margaret Kochamma în coşul de rufe murdare. Margaret Kochamma nu a înapoiat niciodat banii, pentru simplul motiv c nu i-a g sit niciodat . Buzunarele ei erau golite în virtutea obişnuin ei de Aniyan, sp l toreasa. Mammachi ştia asta, dar prefera s interpreteze t cerea lui Margaret Kochamma drept o acceptare tacit a pl ii pentru favorurile pe care Mammachi îşi imagina c i le ofer fiului ei. Aşa c Mammachi avu satisfac ia de a o privi pe Margaret Kochamma doar ca pe o alt târf , Aniyan, sp l toreasa, fu încântat de câştigul ei cotidian şi, desigur, Margaret Kochamma nu afl , din fericire, de întregul aranjament. De pe stinghia sa de la fântân , un cuc pintenat zburlit strig Huup Huup şi îşi agit aripile de un roşu-ruginiu. O cioar fur nişte s pun care îi f cea cl buc în cioc. În buc t ria întunecoas şi plin de fum, scunda Kochu Maria st tea în vârful picioarelor şi glazura tortul înalt, cu dou etaje, scriind BINE AI VENIT ACAS , SOPHIE MOL. A NOASTR . Deşi înc de pe vremea aceea majoritatea femeilor creştine siriace începuser s poarte sariuri, Kochu Maria îşi mai purta înc chatta nep tat , cu mâneci trei sferturi şi decolteu în anchior şi mundu-ul alb, care se plia la spate într-un evantai apretat de pânz . Evantaiul lui Kochu Maria era mai mult sau mai pu in ascuns de şor ul de servitoare în carouri alb-albastre, cu volane, total nepotrivit, pe care Mammachi insista ca ea s îl poarte în cas . Avea antebra e scurte, groase, degete ca nişte cârn ciori de bere şi un nas lat şi c rnos, cu n ri dilatate. Cute adânci de piele îi uneau, de ambele p r i, nasul de b rbie şi separau acea parte a fe ei ei de rest, ca într-un rât. Capul îi era prea mare fa de trup. Ar ta ca un fetus conservat în formol care sc pase din borcanul cu formaldehid al unui laborator de biologie şi care se descre ise şi se îngroşase cu timpul. inea m run iş umed în pieptarul pe care şi-l lega strâns în jurul pieptului pentru a-i aplatiza sânii p gâni. Cerceii ei kunukku erau groşi şi aurii. Lobii urechilor îi fuseser întinşi în ghirlande grele ce i se b l ng neau în jurul gâtului, cu cerceii atârnând în ele ca nişte copii veseli într-un carusel, dar nu în mişcare de rota ie complet . Lobul drept îi plesnise o dat şi fusese cusut la loc de dr Verghese Verghese. Kochu Maria nu putea s nu îşi mai poarte cerceii kunukku fiindc , dac ar fi f cut-o, cum ar mai fi ştiut oamenii c , în ciuda slujbei ei umile de buc t reas (şaptezeci şi cinci de rupii pe luna), era o creştin siriac ,

116

închinându-se la Mar Thoma? Nu o Pelaya, sau o Pulaya, sau o Paravan. Ci o creştin Tangibil , de cast superioar (în rândul c reia creştinismul se infiltrase precum ceaiul dintr-un plicule ). Lobii despica i cusu i la loc reprezentau de departe o alegere cu mult mai bun . Kochu Maria nu f cuse deja cunoştin cu dependen a de televiziune care z cea în str fundurile f pturii ei. Dependen a de Hulk Hogan. Nu v zuse înc un televizor. N-ar fi crezut c televiziunea exist . Dac vreo persoan ar fi insinuat acest lucru, Kochu Maria ar fi presupus c îi jignea intelectul. Kochu Maria era circumspect în privin a versiunilor altor persoane referitoare la lumea exterioar . În majoritatea cazurilor, le considera drept un afront la adresa lipsei ei de educa ie şi a credulit ii ei (anterioare). Acum, ca tactic , într-o negare ferm a naturii ei înn scute, Kochu Maria credea cu greu tot ce spuneau ceilal i. Cu câteva luni în urm , în iulie, când Rahel îi spusese c un astronaut american pe nume Neil Armstrong p şise pe lun , râsese sarcastic şi spusese c un acrobat malayali pe nume O. Muthachen f cuse flick-flack-uri pe soare. Cu creioane pe nas. Era gata s admit c americanii existau, deşi nu v zuse niciodat vreunul. Era gata s admit pân şi c Neil Armstrong ar putea fi un soi de nume absurd. Îns chestia cu p şitul pe lun ? Nu, domnule! Şi nici nu credea fotografiile cenuşii, neclare, care ap ruser în Malayala Manorama, pe care ea nu îl putea citi. R mase convins c Estha, atunci când spunea: „Et tu, Kochu Maria!", o insulta în englez . Credea c înseamn ceva de genul Kochu Maria, tu, pitic neagr urât . Pândea momentul potrivit, aşteptând o ocazie în care s se poat plânge de el. Termin de glazurat tortul. Apoi îşi l s capul pe spate şi îşi stoarse pe limb restul de glazur . Spirale infinite de past de din i de ciocolat pe o limb roz de Kochu Maria. Când Mammachi strig de pe verand („Kochu Mariye! Aud maşina!") gura îi era plin de glazur şi nu fu în stare s r spund . Când termin , îşi trecu limba peste din i, dup care plesc i scurt de câteva ori din limb , de parc tocmai ar fi mâncat ceva acru. Sunete de maşin îndep rtate, albastre ca cerul (dincolo de şcoal , dincolo de sta ia de autobuz, dincolo de biserica galben şi de drumul roşu plin de hopuri dintre copacii de cauciuc), trimiser un murmur prin anexele sumbre, pline de funingine de la Mur turi Paradis. Muratul (şi terciuitul, t iatul, fiertul şi amestecatul, rasul, s ratul, uscatul, cânt ritul şi sigilatul sticlelor) încet . „Chacko Saar vannu", suna şoapta c l toare. Cu itele de tocat fur puse jos. Legumele fur abandonate, pe jum tate t iate, pe toc toare imense din o el. Dovleci amari p r si i, ananaşi incomple i. Degetare colorate din cauciuc (culori aprinse, ca nişte prezervative vesele, groase) fur scoase. Mâini marinate fur sp late şi şterse de şor uri de un albastru-cobalt. Şuvi e de p r rebele fur strânse la loc şi vârâte sub baticuri albe. Mundu-urile suflecate sub şor uri fur l sate în jos. Uşile de plas ale fabricii aveau balamalele s rite şi se închiser singure cu zgomot.

117

Şi pe una dintre lateralele aleii, lâng vechiul pu , la umbra copacului kodam puli, o armat t cut în şor uri albastre se adun s priveasc în c ldura în buşitoare. Cu şor uri albastre, capişoane albe, ca un pâlc de steaguri cochete albe şi albastre. Achoo, Jose, Yako, Anian, Elayan, Kuttan, Vijayan, Vawa, Joy, Sumathi, Ammal, Annamma, Kanakamma, Latha, Sushila, Vijayamma, Jollykutty, Mollykutty, Luckykutty, Beena Mol (fete cu nume de autobuz). Murmurul anterior de nemul umire ascuns sub un strat gros de devotament. Plymouth-ul azuriu îşi f cu intrarea pe poart şi scrâşni pe aleea cu pietriş, strivind scoici mici şi pietricele roşii şi galbene spulberate. Copiii n v lir afar din maşin . Fântâni n ruite. Mo uri aplatizate. Pantaloni evaza i galbeni, mototoli i şi o gentu şic mult-iubit . Afectate de diferen a de fus orar şi de abia treze. Apoi adul ii cu glezne umflate. Len i de la prea mult şezut. — A i sosit? întreb Mammachi, întorcându-şi ochelarii oblici fumurii în direc ia noilor sunete: trântit de portiere, coborât din maşin . Îşi l s vioara în jos. — Mammachi! îi zise Rahel frumoasei ei bunici oarbe. Estha a vomitat! în mijlocul Sunetului muzicii! Şi... Ammu îşi atinse uşor fiica. Pe um r. Şi atingerea ei însemna Sssst... Rahel privi în jur şi remarc faptul c era într-o Pies . Îns nu avea decât un rol mic. Era un simplu peisaj. O floare, poate. Sau un pom. Un chip în mul ime. Unul dintre or şeni. Nimeni nu îi spuse Bun lui Rahel. Nici m car Armata Albastr din c lduraverde. — Unde este? întreb Mammachi zgomotele maşinii. Unde este Sophie Mol a mea? Vino încoace şi las -m s te privesc. În timp ce vorbea. Melodia de Aşteptare care plana deasupra ei ca o umbrel sclipitoare de elefant de templu se disipa şi se aşternu lin ca praful. Chacko, în costumul s u Ce s-a întâmplat cu Omul Maselor şi cravata lat , le conduse triumf tor pe Margaret Kochamma şi pe Sophie Mol în susul celor nou trepte roşii, ca pe o pereche de trofee de tenis recent câştigate. Şi, o dat în plus, nu fur spuse decât Lucrurile M runte. Lucrurile Mari z ceau în untru nespuse. — Bun , Mammachi, spuse Margaret Kochamma cu glasul ei de profesoar amabil (care uneori îi plesneşte pe elevi). Mul umesc c ne-ai primit. Aveam atâta nevoie s evad m. Mammachi suprinse o dâr de parfum ieftin acrit pe margini de sudoarea de avion. (Ea îns şi avea o sticl de Dior închis în seif într-o pungu de piele catifelat verde.)

118

Margaret Kochamma lu mâna lui Mammachi. Degetele erau moi, inelele cu rubine erau tari. — Bun , Margaret, spuse Mammachi (nu aspru, nu politicos), având înc pe nas ochelarii fumurii. Bine ai venit la Ayemenem. Regret c nu v pot vedea. Aşa cum probabil ştii, sunt aproape oarb . Vorbea deliberat rar. — Oh, nici o problem , spuse Margaret Kochamma. Oricum, sunt sigur c ar t groaznic. Râse incert, neştiind dac era r spunsul cuvenit. — Greşit, zise Chacko. Se întoarse înspre Mammachi, cu un zâmbet mândru pe care mama lui nu îl putea vedea. — Este la fel de frumoas ca întotdeauna. — Mi-a p rut foarte r u s aud despre... Joe, spuse Mammachi. P rea s îi par doar pu in r u. Nu foarte r u. Urm o scurt t cere P rere-de-R u-dup -Joe. — Unde e Sophie Mol a mea? zise Mammachi. Vino încoace şi las-o pe bunica s te priveasc . Sophie Mol fu dus la Mammachi. Mammachi îşi ridic pe frunte ochelarii fumurii de soare. Ar tau ca nişte ochi oblici de pisic pe capul vechi de bizon. Bizonul cel Vechi spuse „Nu. Mai Mult Ca Sigur Nu". În bizoneza veche. Chiar şi dup transplantul de cornee, Mammachi nu putea s disting decât lumini şi umbre. Dac cineva st tea în prag, putea spune c este cineva în prag. Dar nu şi cine anume. Putea citi un cec sau o chitan sau o bancnot numai dac era suficient de aproape pentru a o atinge cu genele. O inea atunci fix şi îşi plimba privirea de-a lungul ei. Rostogolind-o de la un cuvânt la altul. Or şenii o v zur pe Mammachi tr gând-o pe Sophie Mol (în rochi a ei de zân ) aproape de ochi pentru a o privi. Pentru a o citi ca pe un cec. Pentru a o cerceta ca pe o bancnot . Mammachi (cu ochiul ei mai bun) z ri p r castaniu roşcat (N... Naproape blond), curbura a doi obraji cu pistrui mari (Nnnn... aproape trandafirii), ochi albastru-cenuşiu-alb strui. — Nasul lui Pappachi, spuse Mammachi. Spune-mi, eşti o fat dr gu ? o întreb ea pe Sophie Mol. — Da, zise Sophie Mol. — i înalt ? — Înalt pentru vârsta mea, spuse Sophie Mol. — Foarte înalt , zise Baby Kochamma. Mult mai înalt decât Estha. — E mai mare, spuse Ammu. — Totuşi... zise Baby Kochamma. Pu in mai încolo, Velutha traversa scurt tura dintre arborii de cauciuc. Cu torsul gol. Cu un colac de sârm izolat încol cit pe un um r. Purta pantaloni albastru-închis imprima i şi un mundu negru pliat lejer deasupra genunchilor. Pe

119

spate, frunza lui norocoas din pomul semnului de naştere (care f cea ca musonii s vin toamna). Frunza lui de toamn în noapte. Rahel îl z ri înainte ca el s apar dintre copaci şi s p şeasc pe alee, şi ieşi din Pies ducându-se la el. Ammu o v zu plecând. Din culise, îi privea executând elaboratul lor Salut Oficial. Velutha f cu o reveren aşa cum fusese înv at, cu mundu-ul r sfirat ca o fust , ca o l pt reas englezoaic din Micul dejun al regelui. Rahel se înclin (şi spuse „Înclin -te"). Apoi îşi înl n uir degetele mici şi îşi strânser mâinile cu gravitate, cu aerul unor bancheri afla i la o conven ie. În lumina juc uş a soarelui, filtrat de copacii de un verde întunecat, Ammu îl privi pe Velutha ridîcându-i fiica f r umbr de efort, de parc nu ar fi fost decât un copil gonflabil, f cut din aer. Iar când o arunc în sus şi ea îi ateriza în bra e, Ammu z ri pe chipul lui Rahel încântarea tinere ii aeropurtate. V zu şirurile de muşchi de pe abdomenul lui Velutha în- t rindu-se şi ridicându-i-se sub piele ca p tr elele unei tablete de ciocolat . Se mir cât de mult i se schimbase trupul —atât de pe nesim ite, din corpul cu muşchi abia contura i al unui b iat în trupul unui b rbat. Conturat şi tare. Un corp de înot tor. Un corp de înot tor-tâmplar. Lustruit cu un lac de corp cu luciu intens. Avea pome ii înal i şi un zâmbet alb, neaşteptat. Zâmbetul lui îi aminti lui Ammu de Velutha b ie el. Ajutându-l pe Vellya Paapen s numere nuci de cocos. întinzându-i în palm micile daruri f cute special pentru ea, pentru ca ea s le poat lua f r a-l atinge. B rci, cutii, mici mori de vânt. Spunându-i Ammukutty. Mica Ammu. Deşi era de departe mai pu in mic decât el. Când îl privi acum, nu putu s nu se gândeasc la faptul c b rbatul care devenise se asem na atât de pu in cu b iatul care fusese. Zâmbetul era singurul „bagaj" pe care îl luase cu el din anii copil riei în aceia ai maturit ii. Dintr-o dat , Ammu sper ca el s fi fost acela pe care îl v zuse Rahel în timpul marşului. Sper ca el s fi fost acela care îşi ridicase steagul şi îşi încrucişase bra ele de furie. Sper ca sub v lul precaut de veselie s se ad posteasc o furie vie, sonor , contra lumii autosuficiente, ordonate, pe care ea o ura atât. Spera ca el s fi fost acela. Fu uimit cât de în largul ei se sim ea cu el fiica ei, la nivel fizic. Surprins c feti a ei p rea s aib o lume proprie, din care o excludea cu totul. O lume tactil de zâmbete şi râsete în care ea, mama ei, nu avea nici un rol. Ammu recunoscu vag c gândurile îi erau pres rate cu o tent uşoar , purpurie, de invidie. Nu îşi permise s gândeasc pe cine invidia de fapt. Pe b rbat sau pe propriul ei copil. Sau doar lumea lor de degete între esute şi zâmbete neaşteptate. B rbatul ce st tea în umbra arborilor de cauciuc cu b nu i de lumin solar dansându-i pe trup, inându-i fiica în bra e, îşi ridic privirea şi o surprinse pe aceea a lui Ammu. Secole zburar într-o singur clip efemer . Istoria era prins pe picior greşit, luat prin surprindere. Lep dat ca o piele veche de şarpe. Urmele ei, cicatricele ei, r nile din r zboaiele vechi şi zilele de mers cu spatele...

120

toate disp rur . R mase în loc o aur , un lic r palpabil care era la fel de uşor de v zut ca apa unui râu sau ca soarele de pe cer. La fel de uşor de sim it precum c ldura unei zile toride sau smucitura unui peşte prins în undi . Atât de evident , c nimeni nu o remarc . În acea frac iune de secund , Velutha privi în sus şi v zu lucruri pe care nu le v zuse pân atunci. Lucruri care pân atunci fuseser inaccesibile, obturate de ochelarii de cal ai istoriei. Lucruri simple. V zu, de pild , c mama lui Rahel era femeie. C atunci când zâmbea f cea gropi e adânci care persistau mult dup ce zâmbetul îi p r sea privirea. V zu c bra ele ei cafenii erau rotunde şi ferme şi perfecte. C umerii îi str luceau, dar c ochii îi erau altundeva. V zu c atunci când îi f cea daruri acestea nu mai trebuiau oferite în palma întins , pentru ca ea s nu trebuiasc s îl ating . B rcile şi cutiile lui. Micile lui mori de vânt. Mai v zu şi c nu era în mod obligatoriu singurul care oferea daruri. C şi ea avea daruri pe care s i le ofere. Conştiin a acestui fapt îl str fulgera clar, ca o lam ascu it de cu it. Rece şi fierbinte în acelaşi timp. Fu suficient o singur clip . Ammu v zu c el v zuse. Privi în alt parte. La fel şi el. Demonii istoriei revenir s îi revendice. S îi reînf şoare în vechea ei piele plin de cicatrice şi s îi târasc înapoi, acolo unde tr iau de fapt. Unde Legile Dragostei stabileau cine trebuie iubit. Şi cum. Şi cât de mult. Ammu se îndrept spre verand , înapoi în Pies . Tremurând. Velutha privi la Ambasador I. Insect din bra ele lui. O puse jos. Tremurând la rândul lui. — Uit -te la tine! zise el, privindu-i ridicola rochi vaporoas . Atât de frumoas ! Te m ri i? Rahel i se întinse spre subsuori şi îl gâdil f r mil . Gâdi gâdi gâdi! — Te-am v zut ieri, zise ea. — Unde? întreb Velutha cu un glas voit înalt şi surprins. — Mincinosule, zise Rahel. Mincinosule şi pref cutule. Te-am v zut. Erai un comunist şi aveai o c maş şi un steag. Эi te-ai f cut c nu m vezi. —Aiyyo kashtam, zise Velutha. Aş face eu asta? Spune-mi tu, ar face Velutha vreodat aşa ceva? Trebuie s fi fost Geam nul-meu-cel-de-mult-pierdut. — Care Geam n-cel-de-mult-pierdut? — Urumban, prostu o... Cel care tr ieşte în Kochi. — Care Urumban? Apoi îi z ri lic rul din ochi. — Mincinosule! Nu ai nici un geam n! Nu era Urumban! Tu erai! Velutha râse. Avea un râs frumos, sincer. — Nu eram eu, spuse el. Eram la pat, bolnav. — Vezi, zâmbeşti! spuse Rahel. Asta înseamn c tu erai. Zâmbetul înseamn

121

„Tu erai". — Asta numai în englez ! zise Velutha. În malayalam profesoara îmi spunea întotdeauna „Zâmbetul înseamn nu eram eu". Lui Rahel îi trebui un moment s prelucreze asta. Plonj înc o dat spre el. Gâdi gâdi gâdi! Râzând înc , Velutha o c ut în Pies pe Sophie. — Unde e Sophie Mol a noastr ? Hai s -i arunc m o privire. i-ai amintit s o iei, sau ai l sat-o în urm ? — Nu te uita într-acolo, zise repede Rahel. Se c r pe parapetul de ciment care separa arborii de cauciuc de alee şi îşi puse mânu ele peste ochii lui Velutha. — De ce? zise Velutha. — Pentru c nu vreau eu, spuse Rahel. — Unde este Estha Mon? zise Velutha, cu un Ambasador (deghizat în Insect În ep toare deghizat în Zâna Aeroportului) atârnându-i de spate cu picioarele încol cite în jurul mijlocului, orbindu-l cu mânu ele sale lipicioase. Nu l-am v zut. — Oh, l-am vândut în Cochin, zise Rahel cu un aer distrat. Pentru un sac de orez. Şi o tor . Spuma rochi ei ei apretate imprima flori aspre de dantel pe spatele lui Velutha. Flori de dantel şi o frunz norocoas înflorite pe un spate negru. Îns atunci când Rahel scrut Piesa în c utarea lui Estha, observ c el nu era acolo. Înapoi în Pies , Kochu Maria sosi, pitic , în spatele tortului ei înalt. — Vine tortul, îi zise ea, cam tare, lui Mammachi. Kochu Maria vorbea întotdeauna cam tare cu Mammachi pentru c îşi închipuia c vederea proast îi afecta automat şi celelalte sim uri. — Kando, Kochu Maria? spuse Mammachi. O vezi pe Sophie Mol a noastr ? — Kandoo, Kochamma, spuse extrem de tare Kochu Maria. O v d. Îi adres lui Sophie un zâmbet extrem de larg. Era exact de în l imea lui Sophie. Mai scund decât creştinele siriace, în ciuda tuturor eforturilor ei. — Are culoarea mamei ei, zise Kochu Maria. — Nasul lui Pappachi, insist Mammachi. — Nu ştiu asta, dar e foarte frumoas , strig Kochu Maria. Sundarikutty. E un îngeraş. Îngeraşii aveau culoarea nisipului şi purtau pantaloni evaza i. Micii demoni erau cafenii ca noroiul, în rochi e de Zâne ale Aeroportului, şi aveau pe frunte umfl turi care se puteau transforma în coame. Cu Fântâni în Dragoste-în-Tokio-uri. Şi obiceiul de-a citi de-a-nd r telea. Şi dac î i d deai osteneala s priveşti, îl puteai vedea pe Satan în ochii lor. Kochu María prinse mâinile lui Sophie Mol într-ale ei, cu palmele în sus, i le

122

ridic la fa şi inspir profund. — Ce face? se interes Sophie, cu mâinile ei fine de londonez prinse în cele pline de b t turi de ayemenemez . Cine este şi de ce îmi miroase mâinile? — E buc t reasa, spuse Chacko. Este felul ei de-a te s ruta. — De-a s ruta? Sophie Mol era neconvins , dar interesat . — Ce minunat! zise Margaret Kochamma. Este un fel de adulmecat! La fel fac b rba ii şi femeile unul cu cel lalt? Nu voise ca vorbele ei s sune chiar aşa şi roşi. O gaur în Univers de forma unei profesoare de şcoal jenate. — Ah, tot timpul! spuse Ammu, şi vorbele ieşir ceva mai tare decât murmurul sarcastic pe care îl inten ionase. Aşa facem copii. Chacko nu o pocni. Aşa c ea nu îl pocni la loc. Dar Aerul în Aşteptare deveni Furios. — Cred c îi datorezi scuze so iei mele, Ammu, spuse Chacko, cu un aer protector, posesiv (sperând c Margaret Kochamma nu va spune, cl tinând un trandafir spre el, „Fosta so ie, Chacko!"). — O, nu! zise Margaret Kochamma. A fost vina mea! N-am vrut nici o clip s sune aşa... ceea ce am vrut s spun era — vreau s zic e fascinant s crezi c ... — A fost o întrebare perfect legitim , spuse Chacko. Şi consider c Ammu ar trebui s îşi cear scuze. — Chiar trebuie s ne purt m de parc am fi un blestemat de trib pr p dit abia descoperit? zise Ammu. — O, Doamne! spuse Margaret Kochamma, În liniştea furioas a Piesei (Armata Albastr înc pândind în c lduraverde), Ammu se întoarse la Plymouth, îşi scoase valiza, trânti portiera şi se duse în camera ei, cu umerii str lucind. L sându-i pe to i s se întrebe de unde înv ase s fie atât de insolent . La drept vorbind, chiar şi aveai de ce s te miri. Pentru c Ammu nu primise genul de educa ie, nici nu citise genul de c r i, nici nu întâlnise genul de oameni care s o fi putut influen a s gândeasc aşa cum gândea. Pur şi simplu aşa era ea f cut . Copil fiind, înv ase foarte repede s nesocoteasc poveştile de genul „Tata Urs Mama Urs" care îi erau date spre a le citi. În varianta ei, Tata Urs o b tea pe Mama Urs cu vaze de alam . Mama Urs suporta acele b t i cu o resemnare mut . În anii ei de formare, Ammu îşi v zuse tat l esându-şi pânza hidoas . Era încânt tor şi rafinat cu musafirii, şi gata s -i linguşeasc dac se întâmpla s fie albi. Dona bani orfelinatelor şi leprozeriilor. Muncea din greu pentru imaginea sa public de om sofisticat, generos, moral. Îns singur cu so ia şi copiii s i se transforma într-un terorist monstruos, suspicios, cu o urm de viclenie vicioas . Erau b tu i, umili i şi f cu i apoi s suporte invidia prietenilor şi a rubedeniilor

123

pentru faptul de-a avea un asemenea so şi tat minunat. Ammu îndurase nop i reci de iarn în Delhi, ascunzându-se în tufişurile mehndi din jurul casei lor (pentru cazul în care oamenii din Familii Bune i-ar fi v zut), deoarece Pappachi se întorsese prost dispus de la lucru şi le b tuse pe ea şi pe Mammachi şi le d duse afar din cas . Într-o asemenea noapte, Ammu, în vârst de nou ani, ascunzându-se împreun cu mama ei în tufişuri, privise silueta dichisit a lui Pappachi în ferestrele luminate pe când trecea din camer în camer . Nefiindu-i de ajuns c -şi b tuse nevasta şi fiica (Chacko era plecat la şcoal ), rupsese perdelele, izbise mobila şi sp rsese o lamp de mas . O or dup ce se stinseser luminile, ignorând rug min ile însp imântate ale lui Mammachi, mica Ammu se strecurase înapoi în cas printr-o gaur de ventila ie pentru a-şi salva cizmele noi de cauciuc la care inea mai mult decât la orice altceva. Le pusese într-o pung de hârtie şi se strecurase înapoi în sufragerie, când luminile fur reaprinse brusc. Pappachi st tuse în tot acest timp în balansoarul lui de mahon, leg nându-se t cut în întuneric. Când o prinsese, nu rostise un cuvânt. O biciuise cu cravaşa lui cu mâner de fildeş (cea pe care o inea în poal în fotografia din birou). Ammu nu plânsese. Când terminase s-o bat , o obligase s îi aduc foarfecele mare de g urit al lui Mammachi din dulapul ei de croitorie. Şi sub privirile lui Ammu, Entomologul Imperial îi ciopâr ise cizmele noi din cauciuc cu foarfecele de g urit al mamei ei. Fâşiile de cauciuc negru c zuser pe podea. Ammu nu b gase de seam chipul tras, speriat al mamei ei ap rut la fereastr . A fost nevoie de zece minute pentru ca iubitele ei cizme de cauciuc s fie ciopâr ite complet. Când şi ultima fâşie de cauciuc se unduise pe podea, tat l ei o privise cu ochi reci, goi, şi se leg nase, se leg nase, se leg nase. Înconjurat de o mare de şerpi de cauciuc încovriga i. Crescând, Ammu înv ase s tr iasc cu aceast cruzime rece, calculat . Îşi dezvolt un sim trufaş al nedrept ii şi pornirea c tre înc p ânare şi nes buin care ia naştere în Cineva Mic care a fost terorizat toat via a de Cineva Mare. Nu f cea absolut nimic pentru a evita certurile şi confrunt rile. De fapt, s-ar putea spune c le c uta cu lumânarea, ba poate chiar le savura. — A plecat? întreb Mammachi t cerea din jurul ei. — A plecat, spuse cu glas tare Kochu Maria. — E voie s spui „blestemat" în India? întreb Sophie Mol. — Cine a spus „blestemat"? întreb Chacko. — Ea, zise Sophie Mol. M tuşa Ammu. A spus „un blestemat de trib pr p dit". — Taie tortul şi d fiec ruia câte o felie, spuse Mammachi. — Pentru c în Anglia nu avem voie, îi zise Sophie Mol lui Chacko. — Nu ave i voie ce? spuse Chacko. — Voie s spunem Blee Estem At, spuse Sophie Mol.

124

Mammachi privi orb dup -amiaza luminoas . — Toat lumea este aici? întreb ea. — Oower, Kochamma, spuse Armata Albastr din c ldura verde. Suntem cu to ii aici. În afara Piesei, Rahel îi spuse lui Velutha: — Noi nu suntem aici, nu-i aşa? Noi nici m car nu Juc m. — Chiar Aşa, spuse Velutha. Noi nici m car nu Juc m. Ceea ce aş vrea îns s ştiu este unde e Esthappappychachen Kuttappen Peter Mon al nostru? Şi acesta deveni un încânt tor şi epuizant dans à la Rum- plestiltskin printre arborii de cauciuc. Oh, Esthapappychachen Kuttappen Peter Mon, Unde, oh, unde ai disp rut?

Şi de la Rumplestiltskin trecu la Primula Stacojie. Îl c ut m ici, îl c ut m colo, Fran ujii-l caut peste tot. Este în rai? Este în iad? Acel aşadenşel -tor Estha-Pen?

Kochu Maria t ie o bucat de tort pentru a ob ine aprobarea lui Mammachi. — O felie pentru fiecare, îi confirm Mammachi lui Kochu Maria, atingând uşor bucata cu degete înc rcate de inele cu rubine pentru a vedea dac era suficient de mic . Kochu Maria t ie restul tortului în dezordine, laborios, respirând pe gur , de parc ar fi t iat o halc de miel fript. Puse feliile pe o tav mare de argint. Mammachi cânt la vioara ei melodia Bine ai venit acas , Sophie Mol a noastr . O melodie saturat de ciocolat . Dulce-lipicioas şi brun-topit . Valuri de ciocolat pe un mal de ciocolat . În toiul melodiei, Chacko îşi ridic glasul deasupra sunetului de ciocolat . — Mam ! zise el (cu vocea lui de Citit cu Glas Tare). Mam ! Ajunge! Gata cu vioara! Mammachi se opri din cântat şi privi în direc ia lui Chacko, cu arcuşul suspendat la jum tatea cursei. — Ajunge? Crezi c ajunge, Chacko? — E mai mult decât suficient, zise Chacko. — Destul e destul, murmur pentru sine Mammachi. Cred c am s m opresc acum. De parc ideea i-ar fi venit subit. Îşi puse vioara în cutia ei neagr , în form de vioar . Se închidea ca o valiz . Şi muzica lu sfârşit o dat cu ea. Clic. Şi iar clic. Mammachi îşi puse din nou ochelarii negri. Şi trase perdelele peste ziua 125

torid . Ammu se ivi din cas şi o chem pe Rahel. — Rahel! Vreau sa î i faci somnul de dup -amiaz ! Intr în cas dup ce î i termini tortul! Lui Rahel i se strânse inima. Suomn de dup -amiaz . Ura asta. Ammu intr din nou în cas . Velutha o puse jos pe Rahel, care r mase pierdut la marginea aleii, la periferia Piesei, a Suomnului profilându-se mare şi urâcios la orizont. — Şi te rog s nu mai fii exagerat de familiar cu omul la! îi zise Baby Kochamma lui Rahel. — Exagerat de familiar ? zise Mammachi. Cine este, Chacko? Cine este exagerat de familiar ? — Rahel, spuse Baby Kochamma. — Exagerat de familiar cu care? — Cu cine? îşi corect Chacko mama. — Bine, cu cine este ea exagerat de familiar ? întreb Mammachi. — Cu iubitul t u Velutha — cu cine altcineva? zise Baby Kochamma, şi lui Chacko — Întreab -l unde a fost ieri. Hai s l murim lucrurile o dat pentru totdeauna. — Nu acum, zise Chacko. — Ce înseamn exagerat de familiar? o întreb Sophie Mol pe Margaret Kochamma, care nu îi r spunse. — Velutha? Velutha e aici? Eşti aici? întreb Mammachi în Dup -Amiaz . — Oower, Kochamma. El p şi printre copaci în Pies . — Ai aflat ce era? întreb Mammachi. — Garnitura valvei inferioare, zise Velutha. Am schimbat-o. Acum func ioneaz . — Atunci, d -i drumul, zise Mammachi. Rezervorul e gol. — Omul va fi Nemesis a noastr , zise Baby Kochamma. Nu pentru c ar fi fost clarv z toare şi ar fi avut brusc o viziune profetic . Ci doar pentru a-i crea probleme. Nimeni nu îi acord vreo aten ie. —Lua i aminte la cuvintele mele, zise ea cu am r ciune. — O vezi? spuse Kochu Maria când ajunse cu tava de pr jituri la Rahel. Se referea la Sophie Mol. — Când o s fie mare, o s fie Kochamma noastr , şi o s ne m reasc salariile, şi o s ne dea sariuri de nailon de Onam. Kochu Maria f cea colec ie de sariuri, deşi nu purtase niciodat vreunul şi probabil nici nu avea s o fac vreodat . — Şi ce? zise Rahel. La vremea aia o s locuiesc în Africa. — Africa? chicoti Kochu Maria. Africa e plin de oameni negri, urâ i, şi de

126

ân ari. — Tu eşti singura urâta, spuse Rahel şi ad ug (în englez ) „Pitic proast !" — Ce-ai spus? rosti amenin tor Kochu Maria. Nu-mi spune. Ştiu. Am auzit. Am s -i spun lui Mammachi. Aşteapt numai! Rahel se îndrept spre fântâna cea veche unde se g seau de obicei nişte furnici de omorât. Furnici roşii care, atunci când erau strivite, degajau un miros puturos, acru. Kochu Maria o urm cu tava de pr jituri. Rahel spuse c nu voia nici un pic din pr jitura aia tâmpit . — Kushumbi!, spuse Kochu Maria. Oamenii invidioşi se duc de-a dreptul în iad. — Cine e invidios? — Nu ştiu. Spune-mi tu, zise Kochu Maria cu un şor cu volane şi o inim ca o etul. Rahel îşi puse ochelarii de soare şi privi înapoi în Pies . Totul avea culoarea Furiei. Sophie Mol, stând între Margaret Kochamma şi Chacko, ar ta de parc ar fi trebuit pocnit . Rahel descoperi o coloan întreag de furnici zemoase. Erau în drum spre biseric . Îmbr cate toate în roşu. Trebuiau ucise înainte de-a ajunge acolo. Stâlcite şi strivite cu o piatr . Nu po i avea în biseric furnici care put. Când via a le p r si, furnicile scoaser un cr n nit slab. Ca un spirîduş mâncând o felie de pâine pr jit sau un biscuit crocant. Biserica Furniceasc va fi goal , iar Episcopul Furnicesc va aştepta în caraghioasa sa sutan de Episcop Furnicesc, b l ng nind t mâia într-un vas de argint. Şi nimeni nu va sosi. Dup ce va fi aşteptat un r stimp Furnicesc rezonabil, el va afişa pe frunte o încrunt tur caraghioas de Episcop Furnicesc şi va cl tina trist din cap. Se va uita la vitraliile Furniceşti lucitoare şi, când va fi terminat s le priveasc , va încuia biserica cu o cheie enorm şi o va l sa în întuneric. Apoi se va duce acas la so ia lui şi (dac ea nu va fi fost moart ) vor trage un suomn Furnicesc de Dup -Amiaz . Sophie Mol, cu p l rie, pantaloni evaza i şi Iubit de la Început, ieşi din Pies ca s vad ce f cea Rahel în spatele fântânii. Îns piesa continua o dat cu ea. Mergea când ea mergea, se oprea când se oprea ea. Zâmbete dr g stoase o urmau. Kochu Maria trase tava de pr jituri din calea zâmbetului ei adorator atunci când Sophie se l s pe vine în noroiul de la fântân (pantaloni galbeni, evaza i, uzi acum de n mol). Sophie Mol inspecta cu o detaşare clinic acel carnagiu urât mirositor. Piatra era acoperit cu carcase roşii zdrobite şi câteva picioare care se mai agitau uşor. Kochu Maria privea cu f râmiturile ei de pr jitur . Zâmbetele Dr g stoase priveau Dr g stos. Feti e jucându-se. Dulci. Una de culoarea plajei.

127

Una cafenie. Una Iubit . Una Iubit Ceva mai Pu in. — Hai s l s m una în via , ca s poat fi singuratic , suger Sophie Mol. Rahel o ignor şi le omorî pe toate. Apoi, în Rochi a ei spumoas de Aeroport cu pantalonaşi bufan i asorta i (care nu mai erau apreta i) şi ochelari de soare neasorta i, fugi. Disp ru în c ldura verde. Zâmbetele Dr g stoase persistar asupra lui Sophie Mol, ca un reflector, gândind probabil c verişoarele bune se jucau de-a v-a i ascunselea, aşa cum fac adesea verişoarele bune.

Doamna Pillai, doamna Eapen, doamna Rajagopalan

Verdele zilei se prelinsese din copaci. Frunze întunecate de palmier erau etalate ca nişte piepteni atârnând din cerul musonic. Un soare portocaliu aluneca printre din ii lor curbi, avizi. Un escadron de lilieci de fructe goni prin întuneric. În gr dina ornamental abandonat , Rahel, privit de pitici lâncezind şi de un heruvim p r sit, se ghemuise lâng iazul st tut şi privea brotacii s rind din piatr în piatr înspumat . Frumoşi Brotaci Urâ i. Unsuroşi. Râioşi. Or c ind. Prin i nes ruta i, plini de jale, prinşi în capcan în untrul lor. Hran pentru şerpii care pândeau în iarba înalt de iunie. Foşnet. Trând veal . F r brotaci care s sar din piatr în piatr înspumat . F r prin de s rutat. De când se întorsese, era prima noapte în care nu plouase. Cam la ora asta, gândi Rahel, dac aici ar fi Washington, aş fi în drum spre serviciu. C l toria cu autobuzul. Luminile str zii. Gazele de eşapament. Forma respira iei oamenilor pe sticla anti- glon a cabinei mele. Z ng nitul monedelor împinse spre mine în t vi a metalic . Mirosul banilor pe degetele mele. Be ivul punctual, cu ochi treji, care apare fix la 10 seara: „Hei, tu! C ea neagr ! Suge-mi-o!" Avea şapte sute de dolari. Şi o br ar de aur cu capete de şarpe. Dar Baby Kochamma o întrebase deja cât mai inten iona s r mân . Şi ce avea de gând în privin a lui Estha. Nu avea nici un plan. Nici un plan. Nici un Drept de Domiciliu I.

128

Privi în urm la gaura difuz , uguiat din Univers, de forma unei case, şi îşi imagin c tr ia în ligheanul de argint pe care îl instalase Baby Kochamma pe acoperiş. P rea destul de mare ca oamenii s tr iasc în el. Cu siguran era mai mare decât multe dintre casele oamenilor. Mai mare, de exemplu, decât locuin a strâmt a lui Kochu Maria. Dac ar dormi acolo, ea şi Estha, ghemui i laolalt ca fetuşii într-un uter strâmt de o el, ce-ar face Hulk Hogan şi Bam Bam Bigelow? Dac vasul ar fi ocupat, unde s-ar duce ei? Ar aluneca pe horn în via a şi televizorul lui Baby Kochamma? Ar ateriza pe soba cea veche cu un Heeaag!, în muşchii şi hainele lor cu paiete? Sar prelinge Oamenii Sub iri — victimele şi refugia ii foametei — prin cr p turile uşilor? Ar glisa Genocidul printre igle? Cerul gemea de undele TV. Cu ochelari speciali, le-ai fi putut vedea r sucindu-se pe cer printre lilieci şi p s ri c l toare — blonde, r zboaie, foamete, fotbal, spectacole culinare, lovituri de stat, coafuri epene de fixativ. Pectorali de designer. Plutind ca nişte planorişti spre Ayemenem. L sând felurite dâre pe cer. Ro i. Mori de vânt. Flori înflorind şi neînflorind. Heeaag! Rahel reveni la contemplarea brotacilor. Graşi. Galbeni. Din piatr în piatr înspumat . Atinse uşor unul. Acesta îşi ridic pleoapele. Caraghios de sigur de sine. Membran nictitant — îşi aminti c odat ea şi Estha petrecuser o zi întreag spunând asta. Ea cu Estha şi cu Sophie Mol. Nictitant ictitant titant itant tant ant nt În ziua aceea, purtau to i trei sariuri (vechi, pe jum tate rupte), Estha era expertul în drap ri. El aranjase cutele lui Sophie Mol. Potrivise pallu-ul lui Rahel şi şi-l potrivise şi pe al lui. Pe frunte aveau bindi-uri roşii. În încercarea de a şterge creionul dermatograf interzis al lui Ammu, nu f cuser decât s şi-l întind pe ochi, şi ar tau ca trei ratoni dându-se drept doamne hinduse. Era cam la o s pt mân dup sosirea lui Sophie Mol. O s pt mân înainte ca ea s moar . Pân atunci, ea evoluase f r menajamente în public, sub supravegherea perspicace a gemenilor, şi le întrecuse toate aştept rile. Ea: (a) Îl informase pe Chacko c , deşi el era Tat l ei Adev rat, îl iubea mai pu in decât pe Joe (ceea ce îl l sa disponibil — dac nu chiar înclinat — s fie tat l surogat al anumitor persoane biviteline ce-i râvneau cu l comie afec iunea).

129

(b) Refuzase oferta lui Mammachi de a-i înlocui pe Estha şi Rahel în calitatea lor de împletitori privilegia i ai cozii nocturne de şoricel a lui Mammachi şi de num r tori de negi. (c) (& Cel Mai Important) — St vilise cu iste ime ieşirile prevalente ale lui Baby Kochamma, şi nu numai c îi respinsese toate avansurile şi micile seduc ii, dar o f cuse pe loc şi extrem de dur. Şi de parc asta nu ar fi fost de ajuns, se dovedise în plus uman . Într-o zi, gemenii reveniser dintr-o c l torie clandestin pe râu (care o exclusese pe Sophie Mol) şi o g siser în lacrimi în gr din , coco at în punctul cel mai înalt al Buclei de Iarb a lui Baby Kochamma, „Fiind Singuratic ", dup cum se exprimase ea. A doua zi, Estha şi Rahel o luaser cu ei s îl viziteze pe Velutha. Îl vizitar în sariuri, înotând f r gra ie prin noroiul roşu şi iarba înalt (Nictitant ictitant tant ant nt ) şi se prezentar drept doamna Pillai, doamna Eapen şi doamna Rajagopalan. Velutha se prezent pe el însuşi şi îl prezent pe fratele lui paralizat, Kuttappen (deşi dormea buştean). Îi salut cu cea mai mare curtoazie. Li se adres tuturor cu Kochamma şi le d du s bea ap proasp t de nuc de cocos. Sporov i cu ei despre vreme. Râu. Despre faptul c , dup p rerea lui, cocotierii deveneau an de an mai pu in înal i. Ca şi doamnele din Ayemenem. Îi prezent g inii lui ursuze. Le ar t uneltele lui de dulgherie şi ciopli fiec ruia câte o linguri de lemn. Abia acum, dup atâ ia ani, recunoscu Rahel, cu gândire de adult, delicate ea gestului s u. Un b rbat în toat firea distrând trei ratoni, tratându-i ca pe nişte adev rate doamne. Implicându -se instinctiv în conspira ia fic iunii lor, având grij s nu o distrug cu neglijen adult . Sau cu afec iune. La urma urmei, este atât de uşor s destrami o poveste. S întrerupi un şir de gânduri. S distrugi o frântur de vis purtat de colo colo cu grij , ca un obiect de por elan. S o laşi s existe, s c l toreşti împreun cu ea, aşa cum f cuse Velutha, este lucrul cel mai greu de f cut. Cu trei zile înaintea Terorii, îi l sase s îi vopseasc unghiile cu Cutex roşu aruncat de Ammu. Aşa ar ta el în ziua în care îi vizitase Istoria pe veranda din spate. Un dulgher cu unghii ip toare. Detaşamentul de Poli işti Tangibili le privise şi izbucnise în râs. — Ce-i asta? spusese unul dintre ei. AC DC? Un altul îi ridicase cizma cu un miriapod ghemuit în striurile t lpii. Ruginiuînchis. Un milion de picioare. Ultima dâr de lumin alunec de pe um rul heruvimului. Întunericul înghi i gr dina. Întreag . Ca un piton. Luminile se aprinser în cas . Rahel îl putea z ri pe Estha în camera lui, stând pe patul curat. Privea afar în noapte prin fereastra f r perdele. Nu o putea vedea, stând afar în întuneric şi privind în untru la lumin . Un cuplu de actori prinşi în capcan într-o pies obscur f r vreun indiciu

130

asupra intrigii sau nara iunii. Bâjbâindu-şi rolurile, alinând necazurile altcuiva. Suferind suferin a altcuiva. Incapabili, cumva, s schimbe piesele. Sau s cumpere, contra unei taxe, vreo marc ieftin de exorcism de la vreun consilier cu diplom fantezist , care s îi pun s stea jos şi s le spun , într-unul din multele moduri; — Voi nu sunte i P c toşii. Sunte i Cei Fa de Care s-a P c tuit. Nu era i decât nişte copii. Nu avea i nici un control. Voi sunte i victimele, nu f ptaşii. Ar fi ajutat dac ar fi putut face acea trecere. Dac ar fi putut s poarte, fie şi numai pentru o vreme, gluga tragic a victimelor. Atunci ar fi fost capabili s îi dea un chip şi s invoce revolta fa de cele întâmplate. Sau s caute compensarea. Şi poate, în cele din urm , s exorcizeze amintirile care îi bântuiau. Dar furia nu le era accesibil şi nu exista chip care s fie asociat acelui Alt Lucru pe care îl ineau în Cealalt Mân lipicioas a lor, ca pe o portocal imaginar . Nu exista nici un loc unde s îl pun jos. Nu era al lor, ca s îl dea. Avea s trebuiasc inut. Cu grij şi în veci. Esthappen şi Rahel ştiau amândoi c în acea zi existaser mai mul i f ptaşi (în afara lor). Dar o singur victim . Care avea unghii roşii ca sângele şi pe spate o frunz brun care f cea musonii s vin la timp. L sa în urm o gaur în Univers, prin care întunericul n v lea ca smoala lichid . Prin care mama lor îl urmase f r m car s se întoarc şi s -şi fluture mâna în semn de r mas-bun. Îi l sase în urm învârtindu-se în întuneric, f r cabluri de ancorare, într-un loc lipsit de temelii. Multe ore mai târziu, luna se în l şi îl f cu pe pitonul trist s înapoieze ceea ce înghi ise. Gr dina reap ru. Regurgitat integral. Cu Rahel în ea. Direc ia brizei se schimb şi îi aduse sunetul tobelor. Un dar. Promisiunea unei poveşti. A fost odat ca niciodat , spuneau ele, un ... Rahel îşi în l capul şi ascult . În nop ile senine, sunetul de chenda r zbatea la o distan de pân la un kilometru de templul din Ayemenem, anun ând o reprezenta ie kathakali. Rahel se duse, atras de amintirea acoperişurilor abrupte şi a pere ilor albi. A l mpilor de alam aprinse şi a lemnului întunecat, dat cu ulei. Se duse cu speran a de-a întâlni un elefant care nu fusese electrocutat pe şoseaua KottayamCochin. Se opri la buc t rie s ia o nuc de cocos. Ieşind, remarc faptul c una dintre uşile din plas ale fabricii ieşise din balamale şi era proptit de toc. O d du în l turi şi p şi în untru. Aerul era greu de umezeal , suficient de ud ca peştii s înoate în el. Sub t lpile ei, pardoseala era alunecoas de spum musonic . Un liliac mic, neliniştit, zbura de colo colo între bârnele acoperişului. Hârdaie de conserve joase, din ciment, profilate în întuneric f ceau pardoseala fabricii s arate ca un cimitir interior destinat mor ilor cilindrici. R m şi ele p mânteşti ale întreprinderii Mur turi & Conserve Paradis. Unde cu mult timp în urm , în ziua în care venise Sophie Mol, Ambasadorul

131

E. Pelvis amesteca un vas cu dulcea stacojie şi gândea Dou Gânduri. Unde un secret roşu, în form de mango fraged, fusese conservat, pecetluit şi pus la p strare. Este adev rat, lucrurile se pot schimba peste noapte.

132

Râul din barcă

În timp ce piesa Bine ai venit acas , Sophie Mol a noastr era prezentat în fa a verandei, iar Kochu Maria împ r ea tort unei Armate Albastre în c ldura verde, Ambasadorul E. Pelvis/S. Primul (cu un mo ), în pantofii bej ascu i i, deschise uşile de plas spre anexele umede şi mirosind a conserve ale fabricii Mur turi Paradis. P şi printre cuvele uriaşe de conserve, din ciment, pentru a g si un loc în care s Gândeasc . Ousa, Buhaham Barului, care tr ia pe o bârn înnegrit în apropierea lucarnei (şi contribuia sporadic la aroma anumitor produse Paradis), îl privi mergând. Trecând pe lâng l mâile galbene plutind în saramur , care trebuiau decantate din când în când (altfel se formau insule de mucegai negru, asem n tor cu ciupercile cre e dintr-o sup limpede). Pe lâng fructe verzi de mango, t iate şi umplute cu şofran şi praf de chili şi legate cu sfoar . (Nu necesitau o vreme nici o aten ie.) Pe lâng damigenele din sticl cu dopuri de plut , pline cu o et. Pe lâng rafturi cu pectin şi conservan i. Pe lâng t vi cu t rt cu e amare, cu cu ite şi degetare colorate. Pe lâng saci de iut gemând de usturoi şi ceap m runt . Pe lâng mormane de piper verde, proasp t. Pe lâng o gr mad de coji de banane aflat pe pardoseal (p strate pentru cina porcilor). Pe lâng dulapul de etichete, plin cu etichete. Pe lâng clei. Pe lâng pensula de clei. Pe lâng o cad de fier plin cu sticle goale plutind în ap cu s pun. Pe lâng sucul acidulat de l mâie. Pe lâng zeama de struguri. Şi înapoi. În untru era întuneric, singura lumin fiind cea filtrat de uşile de plas îmbâcsit , şi o dâr de lumin solar pr foas (pe care Ousa nu o folosea) ce p trundea prin luminator. Mirosul de o et şi asafetida îi în epa n rile, dar Estha era obişnuit cu el, îl iubea. Locul pe care îl alese pentru a Gândi era între perete şi cazanul negru din fier în care se r cea lent o şarj de dulcea de banane proasp t fiart (ilegal). Dulcea a era înc fierbinte, şi pe suprafa a ei stacojie şi lipicioas se stingea

133

încet o spum groas , rozalie. Mici bule de banan înecându-se adânc în dulcea şi nimeni care s le ajute. Omul Oranjad Limonad putea s apar în orice clip . S prind un autobuz care f cea curse Cochin-Kottayam şi s apar acolo. Iar Ammu i-ar fi oferit o ceaşc de ceai. Sau poate suc acidulat de ananas. Cu ghea . Galben într-un pahar. Cu paleta lung de fier Estha amestec dulcea a groas , proasp t . Spuma muribund f cu forme muribunde spumoase. O cioar cu o arip zdrobit . O ghear încleştat de pui. O Buhaham (nu Ousa) oglindit în dulcea gre oas . Un vârtej trist. Şi nimeni care s dea o mân de ajutor. În timp ce amesteca dulcea a groas , Estha gândi Dou Gânduri, iar cele Dou Gânduri gândite fur acestea: (a) Oricui i se poate întâmpla Orice, Şi (b) Este mai bine s fii preg tit. Gândind aceste gânduri, Estha Singur era fericit cu crâmpeiele sale de în elepciune. Pe când dulcea a purpurie, fierbinte, se învârtea, Estha deveni un Vr jitor Amestec tor cu un mo ciufulit şi din i neregula i, şi apoi Vr jitoarele lui Macbeth. B şici de banan arse de foc. Ammu îi d duse voie lui Estha s copieze re eta de dulcea de banane a lui Mammachi în caietul ei nou de re ete, negru cu cotor alb. Pe deplin conştient de onoarea f cut de Ammu, Estha recursese la cele mai frumoase dou scrisuri de mân ale lui. Dulcea ă de banane (în scrisul s u vechi cel mai frumos) Zdrobi i banane coapte. Ad uga i apa cât s le acopere şi fierbe i pe foc foarte iute pân se înmoaie fructele. Stoarce i sucul, strecurându-l prin mai multe rânduri de muselin . Cânt ri i o cantitate egal de zah r şi puneаi-o deoparte. Fierbe i fructele pân devin stacojii şi se evapor cam jum tate din cantitate. Preparaţi gelatina (pectină) astfel: Propor ie 1:5 Ex: 4 linguri Pectin : 20 linguri e zah r.

134

Estha considerase întotdeauna Pectin ca fiind cel mai tân r dintre cei trei fra i cu ciocane, Pectin , Hectina şi Abednego. Şi-i imagina construind o corabie de lemn la lumin sc zut , în burni . Ca şi fiii lui Noe. îi putea vedea clar în imagina ie. Luându-se la întrecere cu timpul. Cioc nitul lor n ştea un ecou monoton sub cerul amenin tor, prevestitor de furtun . Şi în apropiere, în jungl , în lumina sinistr de dinaintea furtunii, animalele st teau la rând perechi. B iatfat . B iatfat . B iatfat . B iatfat . Gemenii nu erau primi i. Restul re etei era în cel mai frumos scris nou al lui Estha. Unghiular, ascu it. Era înclinat spre spate, de parc literele ar fi ezitat s formeze cuvinte, iar cuvintele ar fi ezitat s fie în propozi ii. Ad uga i Pectina la sucul concentrat. Fierbe i câteva (5) minute. Folosi i un foc iute, care s -l înv luie de jur-împrejur. Ad uga i zah rul. Fierbe i pân ce se ob ine o consistent vâscoas . R ci i lent. Sper c o s v plac aceast re et .

În afara greşelilor de ortografie, ultimul rând — Sper c o s v plac aceast re et — era propria lui ad ugire la textul original. Treptat, în timp ce Estha amesteca, dulcea a de banane se îngroşa şi se r cea, iar Gândul Num rul Trei se în l nechemat din pantofii lui bej şi ascu i i. Gândul Num rul Trei era: (c) O barc . O barc cu care s vâsleşti de cealalt parte a râului. Akkara. Cealalt Parte. O ambarca iune care s transporte Provizii. Chibrituri. Haine, Vase şi tig i. Lucruri de care ei urmau s aib nevoie şi cu care nu puteau trece înot. Perii de pe bra ele lui Estha se zbârliser . Amestecatul dulce ii deveni vâslit. Jur-împrejurul deveni înainte şi înapoi. Traversând un râu stacojiu lipicios. Un cântec al cursei de b rci Onam umplu fabrica. „Thaiy thaiy thaka thaiy thaiy thome!" Enda da korangacha, chandi ithra thenjadu? (Hei, domnule Maimu , de ce ai fundul atât de roşu?) Pandyill thooran poyappol nerakkamuthiri nerangi njan. (M-am dus s m uşurez la Madras, şi l-am sc rpinat pân a sângerat.) Glasul lui Rahel pluti prin fabric pe deasupra întreb rilor şi r spunsurilor

135

oarecum f r perdea ale cântecului b rcii. — Estha! Estha! Estha! Estha nu r spunse. Corul cântecului b rcii era şoptit în dulcea a groas . Theeyome Thithome Tharaka Thithome Theem

O uş de plas scâr âi, şi o Zân a Aeroportului cu bose şi ochelari roşii de plastic cu rame galbene privir în untru cu soarele în spate. Fabrica avea culoarea Furiei. L mâile s rate erau roşii. Fructele fragede de mango erau roşii. Dulapul cu etichete era roşu. Raza de soare plin de praf (pe care Ousa nu o folosea niciodat ) era roşie. Uşa de plas se închise. Rahel st tea în fabrica goal , cu Fântâna ei într-o Dragoste-în-Tokio. Auzi un glas de c lug ri cântând un cântec al b rcii. Un soprano limpede plutind deasupra vaporilor de o et şi a cuvelor de conserve. Se întoarse spre Estha, aplecat deasupra zemii stacojii din cazanul negru. — Ce vrei? întreb Estha f r s priveasc în sus. Nimic, spuse Rahel. — Atunci de ce ai venit aici? Rahel nu r spunse. Urm o scurt t cere ostil . — De ce amesteci dulcea a? întreb Rahel. — India e o ar Liber , zise Estha. Nimeni nu putea nega acest lucru. India era o ar Liber . Puteai face sare. Vâsli în dulcea , dac voiai. Omul Oranjad Limonada putea s intre pur şi simplu prin uşile de plas . Dac voia. Iar Ammu i-ar fi oferit suc de ananas. Cu ghea . Rahel se aşez pe marginea unei cuve de ciment (margini spumoase de vatir şi dantel , muiate delicat în conserve de mango fraged) şi încerc degetarele de cauciuc. Trei muşte albastre luptar s lbatic cu uşile de plas , vrând s fie l sate în untru. Iar Ousa, Buhaham Barului, privea t cerea cu miros de conserve care domnea între gemeni ca o ran . Degetele lui Rahel erau Galbene Verzi Albastre Roşii Galbene. Dulcea a lui Estha era amestecat . Rahel se ridic s plece. Pentru Suomnul ei de dup -amiaz . — Unde te duci? — Undeva. Rahel îşi scoase degetele cele noi, şi îşi relu degetele ei de culoarea degetelor. 136

Nu galbene, nu verzi, nu albastre, nu roşii. Nu galbene. — M duc Akkara, zise Estha. F r a privi în sus. La Casa Istoriei. Rahel se opri şi se întoarse, iar peste inima ei îşi desf cu aripile de r pitoare o molie maroniu-g lbuie cu smocuri dorsale neobişnuit de dese. Încet în afar . Încet în untru. — De ce? zise Rahel. — Pentru c Oricui i se poate întâmpla Orice, zise Estha. E mai Bine s fii Preg tit. Nu puteai contrazice acest lucru. Nimeni nu se mai ducea la casa lui Kari Saipu. Vellya Paapen sus inea c era ultima f ptur omeneasc care s îşi fi aruncat privirea asupra ei. Spunea c era bântuit . Le spusese gemenilor povestea întâlnirii cu fantoma lui Kari Saipu. Se întâmplase cu doi ani în urm , spusese el. Traversase râul, în c utarea unui arbore de nucşoar , ca s prepare o past de nucşoar şi ghimbir proasp t pentru Chelia, so ia lui, care tr gea s moar de tuberculoz . Deodat sim ise miros de fum de igar (pe care îl recunoscuse imediat, deoarece Pappachi obişnuia s fumeze aceeaşi marc ). Vellya Paapen se r sucise şi îşi azvârlise secera înspre miros. intuise fantoma de trunchiul unui arbore de cauciuc, unde, conform spuselor lui Vellya Paapen, mai era şi acum. Un miros gre os, care sângera sânge limpede, de culoarea ambrei, şi cerşea ig ri. Vellya Paapen nu g si niciodat arborele de nucşoar , şi trebui s îşi cumpere o secer nou . Dar avu satisfac ia de-a şti c reflexele lui fulger toare (în pofida ochiului ipotecat) şi prezen a lui de spirit puseser cap t r t cirilor însetate de sânge ale unei fantome pedofile. Atâta vreme cât nimeni nu sucomba artificiilor ei şi nu o elibera cu o igar . Ceea ce nu ştia Veelya Paapen era c acea Cas a lui Kari Saipu era Casa Istoriei (ale c rei uşi erau încuiate, iar ferestrele deschise). Şi c în untru, str moşi cu respira ie de h r i, cu unghii tari la picioare, şopteau şopârlelor de pe perete. C Istoria folosea veranda din spate pentru a-şi negocia termenii şi a-şi colecta drepturile. C nesocotirea lor ducea la consecin e cumplite. C , în ziua în care Istoria alesese s îşi fac ordine în c r i, Estha urma s p streze chitan a pentru taxele pl tite de Velutha. Vellya Paapen habar nu avea c tocmai Kari Saipu era acela care prindea visele şi le visa din nou. C el le smulgea din mintea celor ce treceau pe acolo, tot aşa cum copiii culeg stafidele negre de pe o pr jitur . C acelea dup care tânjea mai presus de toate, visele pe care adora s le viseze din nou, erau visele fragede ale gemenilor bivitelini. S racul b trân Vellya Paapen, dac ar fi ştiut atunci c Istoria avea s îl aleag pe el drept emisar, c lacrimile lui aveau s pun Teroarea în mişcare, poate c nu s-ar fi împ unat ca un cocoşel tân r în bazarul din Ayemenem, l udându-se cum traversase râul înot cu coasa în gur (acru, gustul fierului pe limba lui). Cum o pusese jos doar pentru o clip , în timp ce îngenunchease s îşi spele

137

n molul de râu din ochiul ipotecat (era uneori n mol în râu, mai ales în lunile ploioase), când surprinsese primul nor de fum de igar . Cum îşi luase secera, se r sucise pe c lcâie şi intuise mirosul care fix pentru totdeauna stafia. Totul dintr-o singur mişcare fluid , atletic . Când ajunse s îşi în eleag rolul în Planurile Istoriei, era prea târziu pentru aşi mai reface paşii. Îşi ştersese singur urmele paşilor. Târându-se înapoi cu o m tur . În fabric , t cerea coborî din nou şi se strânse în jurul gemenilor. De data aceasta îns era un alt fel de t cere. O t cere de râu b trân. T cerea Oamenilor Pescari şi a sirenelor ca de cear . — Dar comuniştii nu cred în stafii, spuse Estha, de parc ar fi continuat un discurs investigând solu ii la problema stafiilor. Conversa ia lor ieşea la suprafa şi se scufunda ca toren ii montani. Putând fi uneori auzit de al ii. Alteori nu. — O s devenim comunişti? întreb Rahel. — S-ar putea s trebuiasc . Estha-Practicul. Frânturi îndep rtate de voci şi paşi de Armat Albastr ce se apropie îi f cur pe tovar şi s pecetluiasc secretul. Fu conservat, pecetluit şi pus deoparte. Un secret de forma unui mango fraged, roşu, într-o cuv . Prezidat doar de o Buhaham. Agenda Roşie fu parcurs şi aprobat : Tovar şa Rahel urma s mearg s îşi fac Suomnul de Dup -Amiaz , apoi s stea treaz pân ce adormea Ammu. Tovar şul Estha urma s g seasc steagul (pe care Baby Kochamma fusese silit s îl fluture) şi s o aştepte la râu, unde trebuiau amândoi s : (b) Se preg teasc s se preg teasc pentru a fi preg ti i. Rochi a de zân abandonat a unei copile (semiconservat ) st tea singur , eap n , în mijlocul podelei întunecate din dormitorul lui Ammu. Afar , Aerul era Alert şi Str lucitor şi Fierbinte. Rahel st tea întins lâng Ammu, treaz de-a binelea în buf n eii ei asorta i de aeroport. Putea vedea pe obrazul lui Ammu modelele florilor „în cruciuli e" de pe cuvertura albastr „în cruciuli e". Putea auzi dup -amiaza albastr „în cruciuli e". Ventilatorul de plafon leneş. Viespea galben bâzâind în fereastr într-un bzzzzz periculos. Clipirea neîncrez toare a unei şopârle. Pui p şind an oş prin curte. Sunetul soarelui încre ind rufele. Unduind aşternuturi albe. Înt rind sariuri apretate. Crem şi auriu. Furnici roşii pe pietre galbene. O vac înfierbântat suferind de c ldur . Muuu. În dep rtare. Şi mirosul unei stafii de englez viclean, intuit de un arbore de cauciuc,

138

cerând politicos o igar . — Hmmm... nu v sup ra i. Nu ave i cumva o mmm... igar ? Cu un glas amabil de profesor de şcoal . Oh, drag . Şi Estha aşteptând-o. La râu. Sub mangostanul pe care reverendul E. John Ipe îl adusese acas din vizita în Mandalay. Pe ce st tea Estha? Pe ce st teau ei întotdeauna sub mangostan. Ceva cenuşiu şi sumbru. Acoperit de muşchi şi licheni, în buşit de ferigi. Ceva pe care îl revendica p mântul. Nu un buştean. Nu o piatr ... Înainte s îşi duc gândul la bun sfârşit, Rahel se sculase şi alerga. Prin buc t rie, pe lâng Kochu Maria dormind buştean. Cu riduri adânci ca un rinocer impetuos într-un şor cu volane. Pe lâng fabric . F când tumbe în picioarele goale prin dogoarea verde, urmat de o viespe galben . Tovar şul Estha era acolo. Sub mangostan. Cu steagul roşu înfipt lâng el, în p mânt. O Republic Mobil . O Revolu ie a Gemenilor cu un Mo . Pe ce st tea? Ceva acoperit de muşchi, ascuns de ferigi. Cioc nit scotea un sunet de gol. T cerea se l sa şi se ridica şi se pr v lea şi se încol cea în forme de opt. Libelule împodobite planau rotindu-se în soare ca nişte glasuri p trunz toare de copii. Degete de culoarea degetelor se luptau cu ferigile, mişcau pietrele, eliberau drumul. Era o ancor transpirat în c utarea unei muchii de care s se aga e. Şi un Un Doi şi. Lucrurile se pot schimba peste noapte. Era o barc . O luntre mic , din lemn. Barca pe care st tea Estha şi pe care o g sise Rahel. Barca pe care avea s o foloseasc Ammu pentru a traversa râul. Pentru a iubi la ceas de noapte pe b rbatul pe care copiii ei îl iubeau la lumina zilei. O barc atât de veche, încât prinsese r d cini. Aproape. O plant -barc b trân , cenuşie, cu flori-barc şi fructe-barc . Iar dedesubt, o pat de iarb uscat de forma unei b rci. O lume a b rcilor gonind, gr bite. Întunecat şi uscat şi r coroas . Descoperit acum. Şi oarb . Termite albe în drumul lor spre munc . Buburuze albe în drumul lor spre cas . C r buşi albi îngropându-se departe de lumin . L custe albe cu viori din lemn alb. Muzic alb trist .

139

O viespe alb . Moart . O piele de şarpe casant , p strat în întuneric, se dezintegra în soare. Dar avea s fie bun , mica luntre? Era poate prea veche? Prea moart ? Era Akkara prea departe pentru ea? Doi gemeni bivitelini privir dincolo de râul lor. Meenachalul. Verde-cenuşiu. Cu peşti în el. Cu cerul şi copacii în el. Iar noaptea, cu luna galben şi spart în el. Când Pappachi era copil, un vechi tamarin c zuse în el în timpul unei furtuni. Mai era înc acolo. Un copac neted, f r scoar , înnegrit de excesul de ap verde. Trunchi plutitor în deriv . Prima treime a râului era prietena lor. Înainte ca Adâncul Adev rat s înceap . Cunoşteau treptele alunecoase de piatr (treisprezece) înainte de-a începe noroiul cleios. Cunoşteau buruiana de dup -amiaz care plutea în interior fa de r stoaca din Komarakom. Cunoşteau peştii mai mici. Pallathi-ul plat, n tâng, paral-ul argintiu, koori-ul şiret, must cios, karimeen-ul sporadic. Aici îi înv ase Chacko s înoate (plesc ind f r nici un ajutor în jurul abdomenului lui amplu, de unchi). Aici descoperiser ei singuri deliciile intermitente ale vânturilor trase sub ap . Aici înv aser s pescuiasc . S împleteasc în cârlig râme violacee încovrigate, pe undi e f cute de Velutha din lujere zvelte de bambus galben. Aici studiaser ei T cerea (aidoma copiilor Oamenilor Pescari) şi înv aser limbajul sclipitor al libelulelor. Aici înv aser ei s Aştepte. S Priveasc . S gândeasc gânduri f r a le da glas. S se mişte ca fulgerul atunci când bambusul galben, flexibil, se arcuia în jos. Deci aceast prim treime a râului o cunoşteau bine. Celelalte dou treimi mai pu in. A doua treime era locul în care începea Adâncul Adev rat. Unde curentul era iute şi sigur (în aval la reflux, în amonte, împingând în sus apele z g zuite, când venea fluxul). A treia treime era din nou pu in adânc . Apa cafenie şi întunecat . Plin de buruieni şi ipari rapizi şi mâl lent care li se prelingea ca pasta de din i printre degetele de la picioare. Gemenii puteau s înoate ca focile şi, sub supravegherea lui Chacko, traversaser de câteva ori râul revenind gâfâind şi privind cruciş de pe urma efortului, cu o piatr , o crengu sau o frunz de pe Partea Cealalt drept dovad a faptei lor vitejeşti. Îns mijlocul unui râu respectabil sau Partea Cealalt nu erau locuri în care copiii s Z boveasc , s Hoin reasc ori s înve e Lucruri. Estha şi Rahel acordau celor de a doua şi de a treia treimi ale Meenachalului respectul pe care îl meritau. Totuşi, nu traversatul înot era problema. Problema era luarea b rcii cu Lucruri în ea (astfel încât s poat (b.) S se preg teasc s se preg teasc pentru a fi preg ti i).

140

Priveau dincolo de râu cu ochi de Barc Veche. De unde st teau ei, nu puteau vedea Casa Istoriei. Era doar o întunecime dincolo de mlaştin , în inima propriet ii abandonate de arbori de cauciuc, de unde se în l a sunetul greierilor. Estha şi Rahel ridicar b rcu a şi o duser în ap . P rea surprins , ca un peşte ursuz ieşit din adâncuri la suprafa . Tânjind dup lumina soarelui. Avea nevoie s fie r zuit şi cur at , poate, dar nimic mai mult. Dou inimi fericite se ridicar în înalt ca nişte zmee colorate pe un cer de un albastru azuriu. Dar atunci într-o şoapt verde, lent , râul (cu peşti în el, cu cerul şi copacii în el) n v li clocotitor în untru. Încet, barca cea veche se scufund şi se opri pe cea de-a şasea treapt . Şi o pereche de inimi gemene biviteline se scufundar şi se oprir pe treapta de deasupra celei de-a şasea. Peştii înotând la mare adâncime îşi acoperir gurile cu aripioarele şi râser strâmb la vederea spectacolului. O femel p ianjen-de-barc alb fu luat de apele râului în barc , se zb tu scurt şi se înec . Sacul cu ou albe i se rupse prematur şi o sut de pui de p ianjen (prea uşori pentru a se îneca, prea mici pentru a înota) împânzir suprafa a neted a apei verzi înainte de-a fi purta i spre mare. Spre Madagascar, pentru a pune bazele unui nou tip de P ianjeni Înot tori Malayali. Dup pu in timp, de parc s-ar fi vorbit (deşi nu o f cuser ), gemenii începur s spele barca în r u. Pânzele de p ianjen, noroiul, muşchii şi lichenii fur lua i de ap . Când fu curat , o întoarser cu fundul în sus şi şi-o s ltar pe cap. Ca pe o p l rie confederat şiroind de ap . Estha smulse steagul cel roşu. O mic procesiune (un steag, o viespe şi o barc -pe-picioare) urma cu pricepere drumul cunoscut de-a lungul micii c r ri ce str batea p durea tân r . Evit tufele de urzici şi p şi peste şan urile şi muşuroaiele de furnici cunoscute. Ocoli abisul pu ului adânc din care fusese extras lateritul şi care era acum un lac liniştit cu maluri portocalii abrupte, ap vâscoas , tulbure, acoperit cu o pelicul luminoas de spum verde. O pajişte înverzit , înşel toare, în care se înmul eau ân arii şi unde peştii erau graşi, dar inaccesibili. Drumul, care mergea paralel cu râul, ducea la un luminiş mic n p dit de iarb , împrejmuit de copaci deşi: cocotieri, aluni, mangostani. La marginea luminişului, cu spatele la râu, o colib joas cu pere i din laterit portocaliu tencuit cu noroi şi un acoperiş de paie cuib rit aproape de sol, de parc ar fi ascultat şoptindu-se un secret subteran. Pere ii joşi ai colibei aveau aceeaşi culoare ca şi p mântul pe care st teau, şi p reau s fi germinat dintr-o s mân de cas plantat în p mânt, din care se ridicaser în unghi drept creste de p mânt, înconjurând terenul. Trei bananieri neîngriji i creşteau în curtea din fa care fusese împrejmuit cu panouri din frunze de palmier esute. Barca pe picioare se apropie de colib . O lamp de ulei, neaprins , atârna de peretele de lâng uş , petecul de zid din spatele ei afumat, negru-funingine. Uşa era întredeschis . În untru era întuneric. O g in neagr ap ru în prag. Reveni în untru, întru totul indiferent la vizitele b rcii.

141

Velutha nu era acas . Nici Vellya Paapen. Cineva îns era. Glasul unui b rbat se în l a din interiorul casei şi r suna prin luminiş, f cându-l s par pustiu. Glasul striga acelaşi lucru, iar şi şi iar şi, şi de fiecare dat urca într-un registru şi mai înalt, şi mai isteric. Era un apel la o guava r scoapt care amenin a s cad din pom şi s fac mizerie pe jos. Pa pera-pera-pera-perakka, (Domnule gugga-gug-gug-guava,) Ende parambil thooralley. (Nu te uşura aici, pe proprietatea mea.) Chetende parambil thoorikko, (Te po i uşura al turi, pe proprietatea fratelui meu,) Pa pera-pera-pera-perakka. (Domnule gugga-gug-gug-guava.)

Cel care striga era Kuttappen, fratele mai mare al lui Velutha. Era paralizat de la piept în jos. Zi de zi, lun de lun , în timp ce fratele lui era plecat, iar tat l se ducea la munc , Kuttappen z cea întins pe spate şi îşi privea tinere ea trecând agale pe lâng el, f r m car s se opreasc s dea bine e. Ziua întreag z cea acolo ascultând liniştea copacilor îngr m di i, neavând decât tov r şia unei g ini negre, tiranice. Ducea dorul mamei lui, Chella, care murise în acelaşi col în care z cea el acum. Murise o moarte de tuse, scuipat, durere, flegm . Kuttappen îşi amintea cum remarcase c picioarele ei muriser mult înaintea ei. Cum pielea de pe ele devenise cenuşie şi lipsit de via . Cât de plin de team privise el moartea târându-se peste ea din str funduri. Kuttappen veghea cu o spaim crescând asupra propriilor picioare amor ite. Din când în când, şi le lovea plin de speran cu un b pe care îl p stra sprijinit în col , s îl apere de şerpii veni i în vizit . Nu avea nici un fel de senza ii în picioare, şi doar dovada vizual îl asigura c înc îi mai erau unite de trup şi c erau, într-adev r, ale lui. Dup ce murise Chella, fusese mutat în col ul ei, col pe care Kuttappen şi-l imaginase ca fiind col ul din casa sa pe care Moartea îl rezervase administr rii afacerilor ei mortale. Un col pentru g tit, unul pentru haine, unul pentru aşternuturile rulate, unul pentru murit. Se întreba cât avea s dureze asta, şi ce f ceau cu restul col urilor oamenii care aveau în casele lor mai mult de patru col uri. Li se l sa alegerea col ului în care s moar ? Presupunea, nu f r temei, c avea s fie primul din familie care s o ia pe urmele mamei sale. Avea s ia cunoştin de altceva. Curând. Foarte curând. Uneori (din obişnuin , de dorul ei), Kuttappen tuşea aşa cum obişnuia s o fac mama lui, iar partea superioar a trupului i se arcuia ca un peşte abia prins. Partea inferioar z cea de plumb, de parc ar fi apar inut altcuiva. Cuiva mort, al c rui spirit era prins în capcan şi nu putea sc pa. Spre deosebire de Velutha, Kuttappen era un Paravan bun, sigur. Nu ştia nici 142

s scrie, nici s citeasc . Cum z cea acolo, pe patul lui tare, buc i de paie şi nisip c deau peste el din tavan şi i se amestecau cu sudoarea. Uneori, o dat cu ele c deau furnici şi alte insecte. În zilele proaste, pere ii portocalii îşi d deau mâna şi se aplecau asupra lui ca nişte doctori r u-voitori, storcându-i r suflarea lent, deliberat, şi f cându-l s urle. Uneori, ei renun au din proprie ini iativ , iar camera în care z cea devenea imposibil de mare, terorizându-l cu spectrul propriei lui neînsemn t i. Iar asta îl f cea s se lamenteze. Nebunia îi d dea târcoale, ca un chelner ner bd tor la un restaurant scump (aprinzând ig ri, umplând iar pahare). Kuttappen se gândea cu invidie la oamenii nebuni care puteau merge. Nu avea îndoieli asupra echit ii târgului; s n tatea lui mental contra unor picioare valide. Gemenii puser barca jos, iar zgomotul fu întâmpinat de o linişte subit venit din interior. Kuttappen nu aştepta pe nimeni. Estha şi Rahel împinser uşa şi intrar . Aşa mici cum erau, tot trebuir s se aplece pu in ca s intre. Viespea aştept afar , pe lamp . — Noi suntem. Înc perea era întunecoas şi curat . Mirosea a curry de peşte şi a lemn ars. C ldura p trundea în lucruri ca o febr moderat . Noroiul de pe jos era îns r coros sub picioarele goale ale lui Rahel. Culcuşul lui Velutha şi al lui Vellya Paapen era rulat şi sprijinit de perete. Hainele atârnau pe o sfoar . Exista un raft de buc t rie jos, din lemn, pe care erau aranjate vase acoperite de teracot , linguri mari f cute din coji de cocos şi trei farfurii emailate ciobite, cu margini albastru-închis. Un b rbat adult putea sta drept în centrul înc perii, nu îns şi pe marginile ei. O alt uş joas ducea spre o curte din spate unde erau al i bananieri, dincolo de care râul sclipea prin frunziş. Un atelier de dulgher fusese ridicat în curtea din spate. Nu existau chei sau dulapuri de încuiat. G ina neagr ieşi pe uşa din spate şi scurm distrat curtea în care rumeguşul şi aşchiile de lemn zburau de colo colo, ca nişte bucle blonde. Judecând dup firea ei, p rea s se fi obişnuit cu un regim de articole de feronerie: încuietori şi cârlige şi cuie şi şuruburi vechi. — Aiyyo, Mori! Mol! Oare ce crede i? C Kuttappen e bun de aruncat la coş! zise o voce stânjenit , imaterial . Gemenilor le trebui o vreme pentru ca ochii s li se obişnuiasc cu întunericul. Apoi întunericul se risipi şi Kuttappen ap ru pe patul lui, un duh sclipind în întuneric. Albul ochilor lui era de un galben-închis. T lpile picioarelor (moi de atâta stat în pat) ieşeau de sub pânza care i le acoperea. Mai aveau înc pete de un portocaliu pal, urmare a anilor în care umblase descul prin noroiul roşu. Avea b t turi cenuşii pe glezne de la funia aspr pe care Paravanii şi-o legau de picioare când se urcau în cocotieri. Pe peretele din spatele lui era un Isus-calendar-cu p r- de-şoarece, benign, cu

143

ruj şi fard şi o inim roşiatic , împodobit , ce-i str lucea printre haine. Sfertul de jos al calendarului (partea pe care erau datele) era crea ca o fust . Isus în mini. Dou sprezece straturi de jupoane pentru cele dou sprezece luni ale anului. Nici unul rupt. Mai erau şi alte lucruri din Casa din Ayemenem care fie le fuseser date, fie fuseser recuperate din lada de gunoi. Lucruri de bog taşi într-o cas de s raci. Un ceas care nu mergea, un coş de hârtii din tabl înflorat . Vechile cizme de c l rie ale lui Pappachi (maro, cu mucegai verde), având înc şanuri în ele. Cutii de biscui i cu imagini somptuoase ale unor castele englezeşti şi cu doamne cu turnuri şi bucle cârlion ate. Un poster mic (al lui Baby Kochamma, dat datorit unei pete de umezeal ) atârna lâng Isus. Era imaginea unei copile blonde scriind o scrisoare, cu lacrimile prelingându-i-se pe obraji. Dedesubt scria: î i scriu ca s î i spun c îmi Lipseşti. Ar ta de parc ar fi fost proasp t tuns şi buclele ei t iate zburau de colo colo prin curtea din spate a lui Velutha. Un tub transparent din plastic ducea de sub cearşaful din bumbac uzat ce îl acoperea pe Kuttappen la o sticl cu lichid galben care aduna razele de lumin ce p trundeau prin uş , şi în buşeau întrebarea care se ridica în Rahel. Îi aduse ap într-un pahar din o el (kooja-ul de lut). P rea s îşi cunoasc drumul. Kuttappen îşi în l capul şi b u. Nişte ap i se prelinse pe b rbie. Gemenii se ghemuir pe vine, ca nişte bârfitori adul i profesionişti în pia a din Ayemenem. St tur o vreme în linişte. Kuttappen chinuit, gemenii preocupa i de gânduri cu barca. — A venit domnişoara lui Chacko Saar? întreb Kuttappen. — Trebuie s fi venit, zise laconic Rahel. — Unde e? — Cine ştie? Trebuie s fie pe undeva. Nu ştim. — O s mi-o aduce i aici s-o v d? — Nu pot, zise Rahel. — De ce nu? — Trebuie s stea în cas . E foarte delicat . Dac se murd reşte, moare. — În eleg. — Nu avem voie s-o aducem aici... şi oricum, nu e nimic de v zut, îl asigur Rahel pe Kuttappen. Are p r, picioare, din i — ştii — totul... doar c este cam înalt . Şi asta era singura concesie pe care o f cea. — Asta e tot? spuse Kuttappen, în elegând foarte repede. Atunci care este interesul în a o vedea? — Nici unul, spuse Rahel. — Kuttappa, dac o luntre curge, este foarte greu de reparat? întreb Estha. — N-ar trebui s fie, zise Kuttappen. Depinde. De ce, a cui luntre curge? — A noastr — pe care am g sit-o. Vrei s-o vezi?

144

Ieşir şi revenir cu barca cenuşie pentru ca b rbatul paralizat s o poat studia. I-o inur ca pe un acoperiş. Apa se prelingea pe el. — Întâi va trebui s g sim g urile, spuse Kuttappen. Apoi va trebui s le astup m. — Apoi s şmirgheluim, zise Estha. Apoi s lustruim. — Apoi vâsle, spuse Rahel. — Apoi vâsle, încuviin Estha. — Apoi valea, zise Rahel. — Încotro? întreb Kuttappen. — Încoace şi încolo, zise vag Estha. — Trebuie s fi i aten i, spuse Kuttappen. Apa asta a noastr — nu este întotdeauna ceea ce pare a fi. — Ce pare a fi? întreb Rahel. — Oh... o mic ammooma bisericoas , liniştit şi curat ... idi appams la micul dejun, kanji şi rneen la prânz. V zându-şi de ale ei. F r a privi în stânga şi în dreapta. — Şi chiar este de fapt...? — De fapt ceva s lbatic... O aud noaptea — trecând valvârtej în lumina lunii, mereu gr bit . Trebuie s fi i aten i cu ea. — Şi ce m nânc ea de fapt? — Ce m nânc de fapt? Oh... Stu... şi... Tot c uta ceva englezesc pe care s îl m nânce râul cel r u. — Felii de ananas... suger Rahel. — Aşa este! Felii de ananas şi Stu, Şi mai şi bea. Whisky. — Şi coniac. — Şi coniac. Aşa-i. — Şi se uit în stânga şi-n dreapta. — Aşa-i. — Şi vede de treburile altora... Esthappen propti micu a barc pe pardoseala neregulat de p mânt cu câteva buc i de lemn g site în atelierul lui Velutha din curtea din spate. Îi d du lui Rahel o lingur mare de g tit f cut dintr-un mâner de lemn îndesat în jum tatea şlefuit a unei coji de nuc de cocos. Gemenii se urcar în luntre şi vâslir pe ape întinse, agitate. Cu un Thaiy thaiy thaka thaiy thaiy thome. Şi sub privirile unui Isus împodobit. El umbla pe ap . Poate. Dar ar fi putut El s înoate pe uscat? Cu pantalonaşi bufan i asorta i şi ochelari fumurii? Cu Fântâna Lui într-o Dragoste-în-Tokio? Cu pantofi ascu i i şi un mo ? Ar fi avut El imagina ia necesar ? Velutha se întoarse s vad dac Kuttappen avea nevoie de ceva. De la distan auzi cântecul r guşit. Voci tinere subliniind cu încântare „scatologia".

145

Hei domnule Maimu De ce ai FUNDUL atât de ROŞU? M-am dus s m UŞUREZ la Madras Şi l-am sc rpinat pân a SÂNGERAT!

Fugar, vreme de câteva clipe fericite, Omul Oranjad Limonad îşi închise zâmbetul galben şi disp ru. Teama se scufund şi se aşternu pe fundul apei adânci. Dormind somnul unui câine. Gata s se ridice şi s întunece lucrurile într-o clip . Velutha zâmbi când v zu steagul marxist înflorind ca un copac în pragul lui. Trebui s se aplece mult pentru a intra în cas . Un eschimos tropical. Când îi v zu pe copii, ceva se crisp în el. Şi nu putea în elege ce. Îi vedea în fiecare zi. Îi iubea f r s o ştie. Dar deodat fu altfel. Acum. Dup ce Istoria alunecase atât de r u. Niciodat nu se mai strânsese vreun pumn în el. Copiii ei, îi şopti o şoapt nebuneasc . Ochii ei, gura ei. Din ii ei. Pielea ei moale, alunecoas . Goni furios gândul. Acesta reveni şi i se aşez în afara craniului. Ca un câine. — Ha! le zise el tinerilor s i oaspe i. Şi cine sunt, dac mi se permite s întreb, aceşti Oameni Pescari? — Esthapappychachen Kuttappen Peter Mon. Dl Şi Dna încânta ts tecunosc. Rahel îşi întinse linguroiul s fie strâns în cadrul salutului. Fu strâns în salut. Al ei. Apoi al lui Estha. — Şi unde, dac mi se permite s întreb, au plecat ei cu barca? — Spre Africa! strig Rahel. — Nu mai striga, zise Estha. Velutha p şi în jurul b rcii. Îi spuser unde o g siser . — Deci nu apar ine nim nui, zise Rahel vag întreb tor, deoarece îi trecuse dintr-o dat prin cap c s-ar putea s apar in totuşi cuiva. Ar trebui s o declar m la poli ie? — Nu fi proast , spuse Estha. Velutha b tu în lemn şi apoi cur o mic por iune cu unghia. — Bun lemn, spuse el. — Se scufund , zise Estha. Ia ap . — Po i s-o repari pentru noi, Veluthapappychachen Peter Mon? întreb Rahel. — O s vedem, spuse Velutha. Nu vreau s juca i jocuri prosteşti pe râul sta. — Nu o vom face. Promitem. O s-o folosim doar dac eşti cu noi. — Întâi va trebui s g sim g urile... spuse Velutha. — Apoi va trebui s le astup m! strigar gemenii, de parc ar fi fost al doilea vers al unei bine cunoscute poezii. — Cât o s dureze? întreb Estha. — O zi, r spunse Velutha. — O zi! Credeam c o s spui o lun !

146

Estha, delirând de bucurie, s ri pe Velutha, îi cuprinse mijlocul cu picioarele şi îl s rut . Şmirghelul era împ r it în jum t i identice, iar gemenii se puser pe treab cu o concentrare stranie, care excludea orice altceva. Praful de barc plutea prin camer şi li se aşternea pe p r şi pe sprâncene. Pe Kuttappen ca un nor, pe Isus ca o ofrand . Velutha trebui s le ia şmirghelul din mân . — Nu aici, spuse el ferm. Afar . Lu barca şi o duse afar . Gemenii îl urmar , cu ochii a inti i asupra b rcii cu o concentrare neab tut , c ei lihni i aşteptând s fie hr ni i. Velutha preg ti barca pentru ei. Barca pe care st tuse Estha şi pe care o g sise Rahel. Le ar t cum s urm reasc granula ia lemnului. Îi ini ie în ale şmirgheluitului. Când reveni în cas , g ina cea neagr îl urm , hot rât s fie oriunde nu era barca. Velutha înmuie un prosop de bumbac într-un vas de p mânt cu ap . Stoarse apa din el (cu s lb ticie, de parc ar fi fost un gând nedorit) şi i-l d du lui Kuttappen s îşi ştearg nisipul de pe fa şi gât. — Au spus ceva? întreb Kuttappen. Despre faptul c te-au v zut la marş? . — Nu, spuse Velutha. Nu înc . Dar o vor face. Ştiu. — Sigur? Velutha ridic din umeri şi lu prosopul s îl spele. Şi s îl cl teasc . Şi s îl scuture. Şi s -l stoarc . De parc ar fi fost creierul lui ridicol, neascult tor. Încerc s o urasc . Este una de-a lor, îşi spuse el. Înc una de-a lor, şi atât. Nu putea. Avea gropi e adânci când zâmbea. Ochii ei erau întotdeauna altundeva. Nebunia n v li printr-o fisur în Istorie. Îi fu de ajuns o singur clip . Şmirgheluind de o or , Rahel îşi aminti de Suomnul ei de Dup -Amiaz . S ri în sus şi o lu la goan . F când tumbe în c ldura verde a dup -amiezii. Urmat de fratele ei şi de o viespe galben . Sperând, rugându-se ca Ammu s nu se fi trezit şi s îi fi descoperit lipsa.

Dumnezeul Lucrurilor Mărunte

În dup -amiaza aceea, Ammu c l tori printr-un vis în care un b rbat vesel cu un bra o inea aproape de lumina unei l mpi cu ulei. Nu avea un al doilea bra cu care s se lupte cu umbrele ce lic reau în jurul lui pe podea.

147

Umbre pe care numai el putea s le vad . Şirurile de muşchi de pe abdomen i se ridicar sub piele ca p tr elele de pe o tablet de ciocolat . O inea aproape de tot, la lumina l mpii cu ulei, şi lucea de parc ar fi fost dat cu un lustru de corp cu luciu puternic. Putea s fac doar un singur lucru o dat . Dac o inea, nu putea s o s rute. Dac o s ruta, nu putea s o vad . Dac o vedea, nu putea s o simt . Ea i-ar fi putut atinge trupul uşor cu degetele, şi i-ar fi sim it pielea neted f cându-se ca de g in . Şi-ar fi putut l sa degetele s r t ceasc la baza abdomenului lui plat. Nep s tor, pe acele ridic turi lucioase de ciocolat . Şi s -i lase urme cu modele pe pielea de g in a trupului/ca o cret pe tabl , ca o adiere într-un câmp de orez, ca dârele avioanelor cu reac ie pe un cer albastru de biseric . Ar fi putut-o face cu atâta uşurin , dar nu o f cu. Şi el ar fi putut-o atinge. Dar nu o f cu, pentru c în întunericul de dincolo de lampa cu ulei, în umbr , erau scaune metalice pliante aranjate în cerc, iar pe scaune erau oameni care purtau ochelari oblici cu strasuri şi priveau. ineau to i sub b rbie viori lustruite, cu arcuşurile cump nite sub acelaşi unghi. To i aveau picioarele încrucişate, stângul peste dreptul, şi toate picioarele lor stângi tremurau. Unii aveau ziare. Al ii nu. Unii f ceau balonaşe din saliv . Al ii nu. Dar to i purtau pe fiecare lentil reflexele juc uşe ale unei l mpi cu ulei. Dincolo de cercul de scaune pliante era o plaj împânzit cu sticle albastre sparte. Valurile t cute aduceau alte sticle albastre care s fie sparte şi le luau în retragerea lor pe cele vechi. Se auzeau sunetele col uroase ale sticlei pe sticl . Pe o stânc , în mare, într-o sc p rare de lumin purpurie, se g sea un balansoar din mahon şi r chit . Sf râmat. Marea era neagr , spuma verde ca voma. Peştii se hr neau cu sticla zdrobit . Coatele nop ii se odihneau pe ap , iar stelele c z toare priveau fugar din cioburile ei casante. Moliile aprinser cerul. Nu era lun . El putea înota, cu singurul lui bra . Ea cu cele dou ale ei. Pielea lui era s rat . Şi a ei. El nu l sa urme de paşi pe nisip, nici unde în ap , nici reflexe în oglind . Ea l-ar fi putut atinge cu degetele, dar nu o f cu. St teau doar împreun . Nemişca i. Piele lâng piele. O adiere colorat , ca o pudr , îi ridic p rul şi i-l r sfir ca pe un şal v lurit în jurul um rului lui f r bra , ce se sfârşea brusc, ca o stânc . O vac roşie, slab , cu un os pelvian proeminent, ap ru şi înot direct spre larg, f r a-şi uda coarnele, f r a se uita înapoi.

148

Ammu zbur prin visul ei pe aripi grele, tremur toare, şi se opri s se odihneasc , imediat sub pielea lui. Avea pe obraz trandafiri presa i de pe cuvertura albastr cu broderie „în cruciuli e". Sim i chipurile copiilor ei atârnându-i deasupra visului, ca dou luni întunecate, îngrijorate, aşteptând s fie l sa i în untru. — Crezi c moare? o auzi ea pe Rahel şoptind c tre Estha. — Este un coşmar de dup -amiaz , r spunse Estha- cel-Riguros. Viseaz mult. Dac o atingea, nu putea s îi vorbeasc , dac o iubea, nu putea s plece, dac vorbea, nu putea s asculte, dac lupta, nu putea s înving . Cine era el, b rbatul cu o mân ? Cine putea fi? Dumnezeul Pierderii? Dumnezeul Lucrurilor M runte? Dumnezeul Pielii de G in şi al Zâmbetelor Neaşteptate? Al Mirosurilor de Metal Acru — precum barele de o el ale autobuzelor şi mirosul mâinilor taxatorului de la atâta inut? — S-o trezim? zise Estha. Dâre de lumin târzie de dup -amiaz se furişar în camer şi c zur pe tranzistorul ca o mandarin al lui Ammu, pe care îl lua întotdeauna cu ea la râu. (De forma unei mandarine era şi Lucrul pe care îl inuse Estha la Sunetul muzicii în Cealalt Mân , lipicioas , a lui.) Raze str lucitoare de soare luminau p rul încâlcit al lui Ammu. Ea aştept , sub pielea visului ei, nedorind s îşi lase copiii s intre. — Ammu spune c nu trebuie niciodat s îi trezeşti brusc pe oamenii care viseaz , spuse Rahel. Spune c ei ar putea face cu uşurin un Atac de Inim . Deciser împreun c ar fi de preferat s o deranjeze discret, nu s o trezeasc brusc. Aşa c deschiser sertare, îşi dreser glasul, şoptir tare, murmurar o melodioar . Mişcar pantofi. Şi g sir o uş de dulap care scâr âia. Ammu, odihnindu-se sub pielea visului ei, îi observa şi suferea din dragostea ce le-o purta. Omul cu un singur bra sufl şi îşi stinse lampa şi travers plaja col uroas , departe în umbrele pe care doar el le putea vedea. Nu l s nici o urm de pas pe mal. Scaunele pliante fur pliate. Marea cea neagr se linişti. Valurile încre ite se netezir . Spuma fu îmbuteliat din nou. Sticla astupat . Noaptea amânat pân la noi dispozi ii. Ammu deschise ochii. F cuse o c l torie lung , de la îmbr işarea unui b rbat cu un singur bra , la gemenii ei bivitelini neidentici. — Aveai un coşmar de dup -amiaz , o inform fiica ei. — Nu era un coşmar, spuse Ammu. Era un vis. — Estha credea c mori. — P reai atât de trist , spuse Estha.

149

— Eram fericit , zise Ammu, şi îşi d du seama c fusese. — Dac eşti fericit într-un vis, Ammu, are vreo importan ? întreb Estha. — Ce s aib importan ? — Fericirea — are importan ? Ştia exact la ce se referea el, fiul ei cu mo ciufulit. Pentru c adev rul este c nu conteaz decât ceea ce conteaz . În elepciunea simpl , direct a copiilor. Dac m nânci peşte într-un vis, conteaz ? Înseamn c ai mâncat peşte? B rbatul vesel f r urme de paşi — el conta? Ammu bâjbâi dup radioul ei mandarin şi îl porni. Transmitea un cântec dintr-un film numit Chemmeen. Era povestea unei fete s race silite s se m rite cu un pescar de pe o plaj din apropiere, deşi ea iubeşte pe altcineva. Când pescarul afl de vechiul iubit al proaspetei sale so ii, o porneşte pe mare în b rcu a lui, deşi ştie c se apropie furtuna. Este întuneric şi se stârneşte vântul. De pe întinderea oceanului se ridic un vârtej. Se aude o muzic de furtun şi pescarul se îneac , tras la fundul m rii de for a vârtejului. Iubi ii fac un pact suicidar şi sunt g si i a doua zi diminea , pe plaj , sp la i de valuri, îmbr işa i. Aşa c to i mor. Pescarul, so ia lui, iubitul ei şi un rechin care nu are nici un rol în poveste, dar moare oricum. Marea îi revendic pe to i. În întunericul albastru dantelat cu broderii „în cruciuli e", cu margini de lumin , cu trandafiri din cruciuli e brodate pe obrajii ei somnoroşi, Ammu şi gemenii ei (câte unul de fiecare parte) cântau uşor cu radioul mandarin . Cântecul pe care îl cântau nevestele de pescar tinerei mirese atunci când îi împleteau cosi ele şi o preg teau pentru c s toria cu un b rbat pe care nu îl iubea. Pandoru mukkuvan muthimi poyi, (Odat , un pescar o porni pe mare,) Padinjaran kattathu mungi poyi, (Vântul de Apus sufl şi-i înghi i corabia,) O rochi de Zân a Aeroportului z cea pe jos, sus inut de propria ei dantel şi de apret. Afar , în mittam, sariuri apretate st teau rânduri-rânduri şi se înt reau la soare. Crem şi auriu. Pietricele mici se ad posteau în cutele lor apretate şi trebuiau scuturate de acolo înainte ca sariurile s fie împ turite şi duse la c lcat. Arayathi pennu pizhachu poyi, (Pe mal, nevasta lui porni haihui,) Elefantul electrocutat (nu Kochu Thomban) din Ettumanoor fu incinerat. Un eşafodaj uriaş fu în l at pe şosea. Inginerii municipalit ii implicate îi t iar col ii

150

cu fer str ul şi îi împ r ir neoficial. Inegal. Optzeci de cutii de seu pur fur turnate peste elefant pentru a alimenta focul. Fumul se ridic în nori groşi şi se desen pe cer în motive complicate. Oamenii îngr m di i în jur, la o distan sigur , citir în el tot felul de semne. Erau o mul ime de muşte. Avaney kadalamma kondu poyi. (Iar Mama Ocean se în l şi-l lu .) Zmei paria coborâr în copacii din apropiere, pentru a superviza supervizarea ultimelor rituri ale elefantului mort. Ei sperau, nu f r motiv, s adune m runtaiele uriaşe. Poate o vezic biliar enorm . Sau o splin gigantic , pr jit . Nu fur dezam gi i. Nici pe deplin satisf cu i. Ammu observ c ambii ei copii erau acoperi i cu un praf fin. Ca dou buc i neidentice de pr jitur , pudrate uşor cu zah r. Rahel avea o bucl blond ascuns printre cele brune. O bucl din curtea din spate a lui Velutha. Ammu o culese. — V-am mai spus, zise ea. Nu vreau s v duce i la el în cas . Asta va atrage doar necazuri. Ce necazuri, nu spuse. Nu ştia. Oarecum, nemen ionându-i numele, ea ştia c îl atr sese în intimitatea r scolit a acelei dup -amieze albastre brodate „în cruciuli e" şi a cântecului de la radioul mandarin . Nemen ionându-i numele, sim ea c pecetluise un pact între Visul ei şi Lume. Şi c moaşele pactului erau, sau aveau s fie, gemenii ei bivitelini, glazura i cu praf de fier str u. Ea ştia cine era el — Dumnezeul Pierderii, Dumnezeul Lucrurilor M runte. Sigur c ştia. Închise radioul mandarin . în liniştea dup -amiezii (dantelat cu margini de lumin ), copiii ei se ghemuir în c ldura ei. Mirosul ei. Îşi acoperir capul cu p rul ei. Sim ir cumva c , în somn, c l torise departe de ei. Ei o chemau acum înapoi cu palmele mânu elor lor mici lipite de pielea goal a stomacului ei. Între fust şi bluz . Adorau faptul c maroniul de pe dosul mâinilor lor era exact cafeniul pielii de pe abdomenul mamei lor. — Estha, priveşte, spuse Rahel, ciugulind o linie de puf moale ce se întindea la sud de ombilicul lui Ammu. — Aici te-am lovit noi. Estha urm ri cu degetul o vergetur argintie r t citoare. — În autobuz, Ammu? — Pe drumul întortocheat de pe planta ie? — Când Baba a trebuit s î i in burtica? — A trebuit s cumperi bilete de autobuz? — Te-am lovit?

151

Apoi, men inându-şi tonul banal, întrebarea lui Rahel: — Crezi c el ne-a pierdut, poate, adresa? Doar o urm de pauz în ritmul respira iei lui Ammu îl f cu pe Estha s ating degetul mijlociu al lui Rahel cu al lui. Şi deget mijlociu lâng deget mijlociu, pe abdomenul frumoasei lor mame, abandonar acel şir de întreb ri. — Asta e lovitura lui Estha şi asta e a mea, spuse Rahel. ...Şi asta e a lui Estha şi asta e a mea. Împ r ir între ei cele şapte vergeturi ale mamei lor. Apoi Rahel puse gura pe burta lui Ammu şi o supse, tr gând în gur carnea moale şi dându-şi capul pe spate pentru a admira ovalul sclipitor de saliv şi urma roşiatic a din ilor ei pe pielea mamei ei. Ammu se mir de transparen a acelui s rut. Era un s rut limpede-precumcristalul. Neumbrit de pasiune sau dorin — perechea de câini care doarme atât de adânc în copii, aşteptându-i s creasc . Era un s rut care nu cerea un s rut drept r spuns. Nu un s rut înce oşat, plin de întreb ri care voiau r spuns. Ca s ruturile b rba ilor veseli cu un bra din vis. Ammu obosi de felul lor posesiv de-a o manevra. Îşi dorea trupul înapoi. Era al ei. Îşi scutur copiii de pe ea aşa cum se scutur o c ea de c eluşi când se satur de ei. Se ridic şi îşi r suci p rul într-un nod la ceaf . Apoi îşi arunc picioarele afar din pat, se duse la fereastr şi trase perdelele. Lumina pieziş a dup -amiezei inund înc perea şi îi lumin pe cei doi copii de pe pat. Gemenii auzir cheia învârtindu-se în uşa b ii lui Ammu. Clic. Ammu se privi în oglinda lung de pe uşa b ii şi spectrul viitorului îi ap ru în ea pentru a o lua în râs. Conservat. Cenuşiu. Cu ochi urduroşi. Cu trandafiri broda i „în cruciuli e" pe un obraz uscat, scofâlcit. Sâni veşteji i care atârnau ca nişte şosete îngreunate. Uscat ca un os între picioarele ei, p rul alb ca z pada. Rar. La fel de sf râmicios ca o ferig presat . Piele care sc descuama şi c dea ca neaua. Ammu se cutremur . Cu acea senza ie de r ceal într-o dup -amiaz torid c Via a fusese Tr it . C paharul ei era plin cu praf. C aerul, cerul, copacii, soarele, ploaia, lumina şi întunericul se transformau toate, încetul cu încetul, în nisip. C nisipul avea s îi umple n rile, pl mânii, gura. Avea s o trag în jos, l sând la suprafa un vârtej învolburat cum las crabii atunci când se îngroap în nisipul plajei. Ammu se dezbr c şi puse o periu roşie de din i sub sân, s vad dac st . Nu st tu. Acolo unde se atingea, carnea era întins şi neted . Sub mâinile ei, sfârcurile i se încre ir şi se înt rir ca nişte nuci întunecate, tr gând de pielea moale a sânilor. Linia sub ire de puf de la ombilic ducea pe deasupra curbei dulci a bazei abdomenului, la triunghiul ei întunecat. Ca o s geat c l uzind un c l tor r t cit. Un amant neexperimentat.

152

Îşi desf cu p rul şi se întoarse s vad cât de lung crescuse. C dea, în valuri şi bucle şi smocuri cre e rebele — moale în interior, mai aspru în afar —, pân imediat sub locul în care talia ei mic , viguroas îşi începea arcuirea înspre şolduri. Aerul din baie era în buşitor. Broboane mici de sudoare îi pres rau pielea precum diamantele. Apoi se sparser şi se scurser la vale. Transpira ia se prelingea în josul liniei scobite a coloanei vertebrale. Îşi privi cam critic posteriorul rotund, greu. Nu mare în sine. Nu mare per se (cum s-ar fi exprimat, f r îndoial , Chacko-de-la-Oxford). Mare doar pentru c restul f pturii ei era atât de zvelt. Apar inea unui alt trup, mai voluptuos. Trebui s admit c fesele ei ar sus ine fiecare, bucuroas , o periu de din i. Poate dou . Râse tare la ideea de-a se plimba goal prin Ayemenem, cu un m nunchi de periu e de din i colorate ieşindu-i din fiecare buc a fundului. Îşi în buşi repede râsul. Z ri un ghemotoc de nebunie sc pând din sticla sa şi zburdând triumf tor prin baie. Ammu îşi f cea griji în privin a nebuniei. Mammachi spunea c era prezent în familia lor. C se pogora brusc asupra oamenilor şi îi lua pe nepreg tite. Pathil Animai, care la vârsta de şaizeci şi cinci de ani începuse s se dezbrace şi s alerge goal de-a lungul râului, cântându-le peştilor. Sau Thampi Chachen, care îşi scormonea în fiecare diminea fecalele cu o andrea c utând un dinte de aur înghi it cu ani în urm . Şi dr Muthachen, care a trebuit s fie luat de la propria lui cununie într-un sac. Urmau s spun genera iile viitoare: „Şi Ammu — Ammu Ipe. M ritat cu un bengalez. A înnebunit destul de tare. A murit tân r . Undeva, într-o locuin ieftin ." Chacko spuse c num rul ridicat de cazuri de nebunie în rândul creştinilor siriaci era pre ul pl tit pentru încruciş rile între rudele de sânge. Mammachi nu era de acord. Ammu îşi adun p rul greu, şi-l înf şur în jurul fe ei şi privi printre şuvi ele desp r ite în zarea drumului, înspre Vârsta înaintat şi înspre Moarte. Ca un c l u medieval cercetându-l pe condamnat prin despic turile oblice ale glugii. Un c l u zvelt, gol, cu sâni întuneca i şi gropi e adânci atunci când zâmbea. Cu şapte vergeturi argintii de la gemenii ei bivitelini, n scu i la lumina lumân rii în mijlocul veştilor despre un r zboi pierdut. Nu atât ceea ce se g sea la sfârşitul drumului ei o speria pe Ammu, cât natura drumului în sine. Nici o born kilometric nu îi marca parcursul. Nici un copac nu creştea de-a lungul lui. Nici o umbr pestri nu îl adumbrea. Nici un fel de cea nu se aduna deasupra lui. Nici o pas re nu îi d dea ocol. Nici o meandr , nici o curb , oricât de strâns , nu îi obstruc iona, fie şi pentru o clip , perceperea clar a cap tului. Asta o umplea pe Ammu de o groaz cumplit , c ci nu era genul de femeie care s îşi vrea prezis viitorul, îi era mult prea groaz de el. Aşa c , dac i s-ar fi acordat dreptul la o mic dorin , poate nu ar fi fost decât s Nu Ştie. S nu ştie ce îi rezerva fiecare zi. S nu ştie unde ar fi urmat s se afle într-o lun , într-un an. În zece ani. S nu ştie încotro ar putea-o lua drumul ei şi ce se afla dincolo de curb . Iar Ammu ştia. Sau credea c ştie, ceea ce era de fapt la fel

153

de r u (pentru c , dac ai mâncat peşte într-un vis, înseamn c ai mâncat peşte). Şi ceea ce ştia Ammu (sau credea c ştie) mirosea a fum iute, acru, ce se ridica din recipientele de ciment de la Mur turi Paradis. Fum care zbârcea tinere ea şi mura viitorul. Cu capul înv luit în propriul p r, Ammu se propti de ea îns şi în oglinda b ii şi încerc s plâng . Pentru ea. Pentru Dumnezeul Lucrurilor M runte. Pentru moaşele gemene pudrate cu zah r din visul ei. În dup -amiaza aceea — pe când în baie sor ii conspirau s altereze cursul oribil al drumului misterioasei lor mame, pe când în curtea din spatele casei lui Velutha îi aştepta o barc veche, pe când într-o biseric galben un liliac tân r aştepta s se nasc —, în dormitorul mamei lor, Estha st tea în cap pe fundule ul lui Rahel. Dormitorul cu draperii albastre şi viespi galbene care nu l sau geamurile în pace. Dormitorul ai c rui pere i aveau s afle curând secrete cumplite. Dormitorul în care Ammu avea s fie mai întâi încuiat , pentru ca apoi s se încuie singur . A c rui uş , Chacko, înnebunit de durere, patru zile dup înmormântarea lui Sophie Mol, avea s o doboare la p mânt. — Ieşi din casa mea pân nu î i zdrobesc fiecare oscior din trup! Casa mea, ananaşii mei, conservele mele. Dup aceea, Rahel avea s viseze ani în şir acest vis: un b rbat gras, f r chip, îngenuncheat lâng cadavrul unei femei. Ciopâr indu-i p rul. Zdrobindu-i fiecare os din trup. Frângându-le chiar şi pe cele mici. Degetele. Oasele urechii trosnir ca nişte r murele. Pocpocpoc sunetul moale al oaselor care se frângeau. Un pianist m cel rind clapele pianului. Chiar şi pe cele negre. Iar Rahel (deşi peste ani, în Crematoriul Electric, avea s profite de caracterul alunecos al sudorii pentru a se elibera din strânsoarea lui Chacko) îi iubea pe amândoi. Pe instrumentist şi pe pian. Ucigaşul şi cadavrul. În timp ce uşa era doborât încetul cu încetul, pentru a-şi controla tremurul mâinilor, Ammu avea s tiveasc la capete panglicile lui Rahel care nu aveau nevoie de tiv. — Promite i-mi c v ve i iubi întotdeauna unul pe cel lalt, avea s spun tr gându-şi copiii spre ea. — Promitem, aveau s spun Estha şi Rahel. Neg sind cuvinte prin care s îi spun c pentru ei nu exista Unul, nici Cel lalt. Pietre gemene de moar şi mama lor. Pietre de moar amor ite. Ceea ce f cuser avea s se întoarc şi s îi lase goi pe din untru. Dar asta avea s fie Mai Târziu. Mai Târziu. Un clopot grav într-un pu plin de muşchi. Fragil i p ros ca picioarele moliei.

154

În momentul acela nu exista decât incoeren . De parc semnifica ia ar fi p r sit pe furiş lucrurile, l sându-le fragmentate. Deconectate unele de altele. Scânteierea acului lui Ammu. Culoarea unei panglici. Urzeala cuverturii brodate „în cruciuli e". O uş cedând încetul cu încetul. Lucruri izolate care nu însemnau nimic. De parc inteligen a care decodific motivele ascunse ale lumii — care leag reflexiile de imagini, sclipirile de lumini, texturile de stofe, acele de a , pere ii de camere, dragostea de team de furie de remuşcare — s-ar fi pierdut brusc. — F - i bagajul şi pleac , avea s spun Chacko, c lcând peste aşchii. Profilându-se pe deasupra lor. Cu un mâner cromat de uş în mân . Dintr-o dat , ciudat de calm. Surprins de propria lui for . De m rimea lui. De puterea lui de-a teroriza. De enormitatea teribilei lui suferin e. Roşu culoarea lemnului despicat. Ammu, t cut pe dinafar , tremurând pe din untru, nu-şi ridica ochii din tivitul ei inutil. Cutia cu panglici colorate avea s zac deschis în poala ei, în camera în care îşi pierduse Dreptul de Domiciliu I. Aceeaşi camer în care (dup ce venise r spunsul Expertei în Gemeni din Hyderabad) Ammu avea s preg teasc micul cuf r al lui Estha şi sacul lui kaki de haine: 12 veste de bumbac f r mâneci, 12 veste de bumbac cu mâneci trei sferturi. Estha, aici e numele t u, scris pe ele cu cerneal . Şosetele lui. Pantalonii lui strâm i. C m şile lui cu guler ascu it. Pantofii bej şi ascu i i (din care proveneau Sentimentele de Furie). Înregistr rile cu Elvis. Tabletele lui de calciu şi siropul Vydalin. Girafa lui Gratuit (care venise o dat cu Vyda- lin-ul). Enciclopedia lui C r ile Cunoaşterii, volumele 1-4. Nu, dragule, acolo nu va fi un râu în care s pescuieşti. Biblia lui îmbr cat în piele alb cu fermoar, cu un buton de manşet de Entomolog Imperial, din ametist, prins de fermoar. Cana lui. S punul lui. Cadoul lui Aniversar în Avans pe care nu trebuia s îl deschid . Patruzeci de formulare verzi de scrisori interne. Uite, Estha, am scris pe ea adresa noastr . Nu trebuie decât s o împ tureşti. Vezi dac po i s o împ tureşti singur. Şi Estha avea s împ tureasc frumos scrisoarea intern verde, de-a lungul liniilor punctate pe care scria Plia i aici, şi s priveasc spre Ammu cu un zâmbet care ei avea s îi frâng inima. Îmi promi i c ai s scrii? Chiar şi atunci când nu ai nout i? Promit, avea s spun Estha. Nu întru totul conştient de situa ia lui. Limita exact a în elegerii lui obturat de aceast bog ie subit de posesiuni lumeşti. Erau ale Lui. Şi purtau pe ele numele lui scris cu cerneal . Urmau s fie împachetate în cuf rul (cu numele lui pe el) care st tea deschis pe pardoseala dormitorului. Camera în care, peste ani, Rahel avea s se întoarc şi s priveasc un str in t cut f când baie. Şi sp lându-şi hainele cu s pun sf râmicios albastru str lucitor. Cu muşchii netezi şi de culoarea mierii. Cu secretele-m rii în ochi. Cu un strop argintiu de ploaie pe ureche.

155

Esthapappychachen Kuttappen Peter Mon.

Kochu Thomban

Sunetul chendei împânzi templul, accentuând t cerea nop ii înconjur toare. Drumul singuratic, ud. Copacii care vegheau. Rahel, cu r suflarea întret iat , inând în mân o nuc de cocos, p şi în templu prin uşa de lemn din zidul alb, înalt, m rginind incinta. În interior, totul era cu pere i albi, c ptuşi i cu muşchi şi lumina i de lun . Totul mirosea a ploaie recent . Un preot slab dormea pe o rogojin pe veranda în l at , din piatr . O tipsie de alam cu monede în ea z cea lâng pern ca o ilustra ie de benzi desenate a viselor lui. Incinta templului era pres rat cu luni, câte una în fiecare balt de noroi. Kochu Thomban îşi terminase rondurile ceremoniale şi se odihnea priponit de un ruş din lemn lâng un morman aburind al propriilor fecale. Dormea, datoria fiindu-i îndeplinit , m runtaiele golite, un col odihnindu-i-se pe p mânt, cel lalt îndreptat spre stele. Rahel se apropie în t cere. V zu c pielea lui era mai încre it decât îşi amintea ea. Nu mai era Kochu Thomban. Col ii îi crescuser . Era acum Vellya Thomban, Marele Col os. Puse nuca de cocos lâng el, pe p mânt. O cut de piele se despic , dând la iveal o lic rire lichid de ochi de elefant. Apoi se închise, şi gene lungi, ca un evantai, rechemar somnul. Un col îndreptat spre stele. Iunie este extrasezon pentru dansatorii kathakali. Exist îns temple pe lâng care o trup nu va trece f r s dea spectacole în untru. Templul din Ayemenem nu se num ra printre ele, dar în zilele acelea, gra ie aşez rii geografice, lucrurile se schimbaser . În Ayemenem dansar pentru a se scutura de umilin a suferit în Inima Întunericului. De spectacolele lor trunchiate, date pe marginea piscinei. De orientarea c tre turism pentru a preveni moartea prin înfometare. Pe drumul de întoarcere din Inima Întunericului, se oprir la templu s cear iertare zeilor. S se scuze pentru a le fi corupt poveştile. Pentru a le fi furat identitatea. Pentru a le fi folosit via a. În asemenea ocazii, un public omenesc era bine venit, dar întru totul accidental. În coridorul larg, acoperit — kuthambalam-ul cu coloane, învecinat cu inima templului unde tr ia Zeul Albastru cu flautul s u—, toboşarii b teau toba, iar dansatorii dansau, culorile schimbându-li-se încet în noapte. Rahel se aşez pe

156

jos, cu picioarele încrucişate, sprijinindu-şi spatele de rotunjimile unui stâlp alb. O canistr înalt , plin cu ulei de cocos, lucea în lumina tremur toare a l mpii de alam . Uleiul alimenta lumina. Aceasta lumina tabla. Nu conta c povestea începuse, deoarece kathakali descoperiser cu mult timp în urm c secretul Marilor Poveşti este acela c nu au secrete. Marile Poveşti sunt acelea pe care le-ai auzit şi vrei s le auzi din nou. Cele în care po i intra în orice punct şi pe care le po i locui confortabil. Nu te dezam gesc cu sentimente şi finaluri înşel toare. Nu te surprind prin neprev zut. Sunt la fel de familiare cum este casa în care tr ieşti. Sau mirosul pielii iubitului t u. Ştii cum se termin , şi totuşi ascul i de parc nu ai şti. Aşa cum, deşi ştii c într-o zi vei muri, tr ieşti de parc aşa ceva nu s-ar întâmpla. În Marile Poveşti ştii cine tr ieşte, cine moare, cine g seşte dragostea, cine nu. Şi totuşi vrei s ştii din nou. În asta constau misterul şi magia lor. Pentru B rbatul Kathakali, aceste poveşti sunt copiii lui şi copil ria lui. A crescut în interiorul lor. Ele sunt casa în care a crescut, pajiştile pe care s-a jucat. Sunt ferestrele lui şi felul lui de-a vedea. Aşa c , atunci când spune o poveste, o manevreaz de parc ar fi propriul lui copil. O ia peste picior. O pedepseşte. O trimite în sus ca pe un balon de s pun. O pune la p mânt şi îi d drumul din nou. Râde de ea pentru c o iubeşte. Poate zbura cu tine peste întreaga lume în câteva minute, se poate opri ore întregi s analizeze o frunz tremur toare. Sau s se joace cu coada unei maimu e adormite. Poate trece f r efort de la m celul r zboiului la expresia fericit a unei femei care-şi spal p rul într-un torent de munte. De la efervescen a abil a unui rakshasa cu o idee nou , la un iubitor de bârfe malayali care are de r spândit un scandal. De la senzualitatea unei femei cu un prunc la sân, la zburd lnicia seduc toare a zâmbetului lui Krishna. Poate dezv lui sâmburele de necazuri pe care îl cuprinde fericirea. Peştele ascuns al ruşinii într-o mare de glorie. Spune poveştile zeilor, dar firul lui este dep nat din inima omeneasc , nedivin . B rbatul Kathakali este cel mai frumos b rbat. Pentru c trupul lui este sufletul lui. Singurul lui instrument. De la vârsta de trei ani a fost planificat şi şlefuit, aranjat, înh mat în totalitate la istorisirea poveştilor. Are în el magia, acest b rbat din interiorul m ştii pictate şi al fustelor în vârtej nebun. Dar în aceste zile a devenit insuportabil. Imposibil. Bunuri condamnate. Copiii lui îl iau în râs. Râvnesc s fie tot ceea ce nu este el. I-a privit crescând pentru a deveni func ionari şi taxatori de autobuz. Ofi eri neevidentia i clasa a IV-a. Cu sindicate proprii. Dar el însuşi, l sat s penduleze undeva între cer şi p mânt, nu poate face ceea ce fac ei. Nu poate aluneca pe culoarele autobuzelor, num rând restul şi vânzând bilete. Nu poate r spunde clopo eilor care îl cheam . Nu se poate încovoia sub t vile cu ceai şi biscui i Marie. Din disperare, se întoarce c tre turism. Intr pe pia . Face comer ambulant cu singurul lucru pe care îl posed . Poveştile pe care le poate spune trupul lui.

157

Devine un Parfum Regional. În Inima întunericului îl iau în râs cu goliciunea lor indolent şi cu puterea lor de concentrare importat . El îşi alung furia şi danseaz pentru ei. Îşi colecteaz onorariul. Se îmbat . Sau fumeaz ierburi. Iarb bun de Kerala. Îl face s râd . Apoi se opreşte la Templul Ayemenem, el şi ceilal i cu el, şi danseaz acolo pentru a cere iertare zeilor. Rahel (f r planuri, f r Drept de Domiciliu I), cu spatele lipit de stâlp, îl privea pe Karna rugându-se pe malurile Gangelui. Karna, înv luit în armura lui de lumin . Karna, fiul melancolic al lui Surya, Zeul Zilei. Karna cel generos. Karna copilul abandonat. Karna cel mai venerat r zboinic dintre ei to i. În noaptea aceea, Karna fu de piatr . Fusta sfâşiat îi era cârpit . În coroana lui erau acum g uri acolo unde fuseser cândva giuvaieruri. Bluza din catifea i se tocise de atâta purtat. C lcâiele îi erau cr pate. Dure. Îşi lovea încheieturile de ele. Dar dac ar avea un alai de machiori aşteptând în culise, un agent, un contract, un procent din profituri — ce ar fi el atunci? Un impostor. Un pretendent bogat. Un actor interpretând un rol. Ar mai putea fi Karna? Sau ar fi prea în siguran în interiorul coconului s u de bog ie? I-ar creşte banii ca o scoar între el şi poveste? Ar mai fi capabil s îi ating inima, secretele ascunse, aşa cum poate acum? Poate c nu. În noaptea asta, acest b rbat este periculos. Disperarea lui — total . Aceast poveste este plasa de siguran deasupra c reia coboar în picaj şi planeaz ca un clovn sclipitor într-un circ falimentar. Este tot ce are pentru a-l împiedica s se zdrobeasc de lume ca o piatr c z toare. Este culoarea şi lumina lui. Este receptaculul în care se toarn pe sine. Îi d contur. Structur . Îl z g zuieşte. Îl con ine. Iubirea lui. Nebunia lui. Speran a lui. Bucuria lui nem rginit . În mod ironic, lupta lui este opusul luptei unui actor — el se str duieste nu s intre în rol, ci s scape de el. Dar asta este ceea ce nu poate s fac . În înfrângerea lui abject zace triumful lui suprem. El este Karna, cel pe care lumea l-a abandonat. Karna Singur. Bunuri condamnate. Un prin crescut în s r cie. N scut spre a muri pe nedrept, neînarmat şi singur, de mâna fratelui s u. Maiestuos în disperarea sa complet . Rugându-se pe malurile Gangelui. Izgonit cu pietre din propria f ptur . Apoi îşi f cu apari ia Kunti. Şi ea era b rbat, dar un b rbat devenit duios şi efeminat, un b rbat cu sâni, de la interpretarea prea multor roluri de femeie de-a lungul anilor. Plin de femeie. Kunti fu şi ea de piatr . Feroce pe aceleaşi pozi ii. Venise s îi spun lui Karna o poveste. Karna îşi înclin capul frumos şi ascult . Cu ochii roşii, Kunti dans pentru el. Îi vorbi despre o tân r c reia i se acordase un dar divin. O mantr secret pe care o putea folosi pentru a-şi alege un iubit din rândul zeilor. Despre cum, cu impruden a tinere ii, femeia hot râse s o încerce pentru a vedea dac func iona cu adev rat. Cum singur , pe un câmp pustiu, îşi întoarse fa a spre cer şi recit mantra. Cuvintele abia îi

158

p r siser buzele nebune, spuse Kunti, când Surya, Zeul Zilei, îi ap ru dinainte. Tân ra, vr jit de frumuse ea str lucitoare a tân rului zeu, i se d rui. Nou luni mai târziu îi n scu un fiu. Pruncul se n scu sc ldat în lumin , cu cercei de aur în urechi şi o platoş de aur pe piept, încrustat cu emblema soarelui. Tân ra mam îşi iubea profund primul-n scut, spuse Kunti, dar era nem ritat şi nu îl putea p stra. Îl puse într-un coş de r chit şi îi d du drumul pe apele unui râu. Copilul fu g sit în josul râului de Adhirata, un vizitiu. Şi numit Karna. Karna privi spre Kunti. Cine era ea? Cine era mama mea? Spune-mi unde este. Dum la ea. Kunti îşi plec fruntea. Este aici, spuse ea. St în fa a ta. Exaltarea şi furia lui Karna în fa a revela iei. Dansul s u de confuzie şi disperare. Unde ai fost, o întreb el, când aveam cel mai mult nevoie de tine? M-ai inut vreodat în bra e? M-ai hr nit? Ai avut vreodat grij de mine? Te-ai întrebat vreodat pe unde-oi fi? Drept r spuns, Kunti lu chipul regal în mâinile ei, verde fa a, roşii ochii, şi îl s rut pe frunte. Karna se înfior de încântare. Un r zboinic redus la pruncie. Extazul acelui s rut. El îl expedie spre extremit ile trupului s u. Spre degetele de la picioare. Spre vârfurile degetelor de la mâini. S rutul frumoasei lui mame. Ştiai cât de mult i-am dus dorul? Rahel îl putea vedea circulându-i prin vene, la fel de limpede ca un ou alunecând pe gâtul unui stru . Un s rut c l tor, al c rui drum retezat de dezn dejde când Karna îşi d du seama c mama i se dezv luise doar pentru a asigura securitatea celorlal i cinci copii ai ei, mai îndr gi i — fra ii Pandava —, pendulând în pragul b t liei lor epice cu cei o sut de veri ai lor. Pe ei c utase s îi apere Kunti, anun ându-l pe Karna c era mama lui. Avea de smuls o promisiune. Invoc Legile Dragostei. Sunt fra ii t i. Sânge din sângele t u. Promite-mi c nu vei porni la r zboi contra lor. Promite-mi-o. Karna R zboinicul nu putea face aceast promisiune, c ci f când-o ar fi trebuit s revoce o alta. În ziua urm toare urma s porneasc la r zboi, iar inamici aveau s -i fie fra ii Pandava. Ei — în special Arjuna — erau aceia care îl umiliser ca fiind fiul unui vizitiu am rât. Iar Duryodhana, cel mai mare dintre cei o sut de fra i Kaurava, fusese acela care îi venise în ajutor d ruindu-i un regat al lui. În schimb, Karna îi jurase lui Duryodhana credin etern . Îns Karna cel Generos nu îi putea refuza mamei sale ceea ce îi ceruse. Aşa c îşi modific promisiunea. Se eschiv . F cu o mic ajustare, f cu un jur mânt oarecum alterat. i-o promit, îi spuse Karna lui Kunti. Vei avea întotdeauna cinci fii. Lui Yudhishtira nu-i voi face r u. Bhima nu va muri de mâna mea. Gemenii — Nakula şi Sahadeva — vor trece neatinşi de mine. Dar Arjuna — în privin a lui nu voi face nici o promisiune. Îl voi ucide eu sau el m va ucide pe mine. Unul dintre noi va muri.

159

Ceva se schimb în aer. Şi Rahel ştiu c Estha venise. Nu întoarse capul, îns în ea se r spândi o str lucire. El a venit, gândi ea. E aici. Cu mine. Estha se propti de un stâlp îndep rtat şi st tur aşa pe toat durata reprezenta iei, separa i de l imea kuthambalam-ului, dar uni i de o poveste. Şi de amintirea unei alte mame. Aerul deveni mai cald. Mai pu in umed. Poate c seara aceea fusese una deosebit de proast în Inima Întunericului. În Ayemenem b rba ii dansau de parc nu s-ar fi putut opri. Ca nişte copii într-o cas c lduroas ad postindu-se de o furtun . Refuzând s ias şi s accepte vremea. Vântul şi tunetul. Şobolanii traversând în fug peisajul r scolit, cu semnele dolarilor în ochi. Lumea pr buşindu-se în jurul lor. Ieşir dintr-o poveste doar pentru a se cufunda adânc în alta. De la Karna Shabadam — Jur mântul lui Karna — la Duryodhana Vadham — moartea lui Duryodhana şi a fratelui s u Dushasana. Era aproape patru diminea a când Bhima îl doborî pe josnicul Dushasana. B rbatul care încercase în public s o dezbrace pe so ia lui Pandavas, Draupadi, dup ce Kauravas o câştigase la un joc de zaruri. Draupadi (în mod ciudat furioas doar pe b rba ii care o câştigau, nu pe cei care o puneau în joc) jurase c nu îşi va mai lega p rul pân ce nu îl va sp la în sângele lui Dushasana. Bhima jurase s îi r zbune onoarea. Bhima îl încol i pe Dushasana într-un câmp de b t lie pres rat deja cu cadavre. Se duelar o or întreag . F cur schimb de insulte. Enumerar toate relele pe care şi le f cuser unul altuia. Când lumina l mpii de alam începu s pâlpâie şi s se sting , declarar armisti iu. Bhima turn ulei, Dushasana cur fitilul ars. Se reîntoarser la lupt . Înc ierarea lor înfl c rat se rev rs din kuthambalam şi se roti în jurul templului. Se urm rir unul pe altul prin incint , învârtindu-şi m ştile din papier mâché. Doi b rba i în fuste umflate şi bluze din catifea tocit , s rind deasupra lunilor risipite şi a mormanelor de b legar, înconjurând corpul masiv al elefantului adormit. Dushasana bravând pentru o clip . F cându-se mic de fric în urm toarea. Bhima jucându-se cu el. Ambii ca de piatr . Cerul era un bol de trandafiri. Gaura cenuşie din Univers, de forma unui elefant, se agit în somnul ei, apoi adormi din nou. Zorii mijeau când se mişc bruta din Bhima. Tobele b tur mai tare, dar aerul deveni t cut şi plin de amenin ri. În lumina timpurie a dimine ii, Esthappen şi Rahel îl priveau pe Bhima îndeplinindu-şi jur mântul f cut lui Draupadi. Îl doborî la p mânt pe Dashasana cu lovituri de ghioag . Vân cu buzduganul fiece tremur firav din trupul muribund, izbindu-l pân îl reducea la t cere. Un fierar îndreptând o foaie rebel de metal. Netezind cu înd r tnicie fiecare denivelare. Continu s îl omoare mult dup ce era mort. Apoi, cu mâinile goale, sfâşie trupul, deschizându-l larg. Smulse m runtaiele şi se opri pentru a lip i sângele direct din bolul carcasei

160

sfâşiate, scrutând pe deasupra acesteia, cu ochii turba i sticlind de furie şi ur şi împlinire nebun . Bule de sânge roz-pal, gâlgâindu-i printre din i. Prelingându-ise pe fa a pictat , pe gât şi b rbie. Dup ce b u destul, se ridic , cu intestinele însângerate drapate ca o eşarf în jurul gâtului, şi se duse s o g seasc pe Draupadi şi s îi scalde p rul în sânge proasp t. Înc mai purta aura furiei pe care nici m car crima nu o poate potoli. În diminea a aceea era nebunie acolo. Sub bolul de trandafiri. Nu era o reprezenta ie. Esthappen şi Rahel o recunoscur . O mai v zuser la lucru şi înainte. Într-o alt diminea . Pe o alt scen . Un alt gen de frenezie (cu miriapozi pe t lpile pantofilor). Extravagan a brutal a uneia egalat de economia s lbatic a celeilalte. R maser acolo, Liniştea şi Vidul, fosile biviteline înghe ate, cu bose care nu ajunseser s devin coarne. Separa i de l imea unui kuthambalam. Prinşi în plasa unei poveşti care era şi nu era a lor. Care demarase cu o aparen de structur şi ordine, aruncându-se apoi în anarhie ca un cal speriat. Kochu Thomban se trezi şi îşi despic delicat nuca de cocos de diminea . B rba ii Kathakali îşi scoaser machiajul şi se duser acas s îşi bat nevestele. Chiar şi pe Kunti cea duioas cu sâni. În afara templului şi de jur-împrejur, or şelul deghizat în sat se scutur şi se trezi la via . Un b trân se scul din somn şi se îndrept cl tinându-se spre sob s îşi înc lzeasc uleiul piperat de cocos. Tovar şul Pillai. Sp rg torul de ou şi omletarul profesionist al Ayemenemului. Destul de straniu, el fusese acela care îi ini iase pe gemeni în kathakali. în ciuda judec ii mai s n toase a lui Babv Ko chamma, el fusese acela care îi luase, împreun cu Lenin, la spectacolele de-o noapte întreag de la templu, şi st tuse cu ei pân în zori, explicându-le limbajul şi gestica kathakali. În vârst de şase ani, ei asistaser al turi de el chiar la acea poveste. El fusese acela care le f cuse cunoştin cu Raudra Bhima — Bhima înnebunit, însetat de sânge, în c utare de moarte şi r zbunare. „Caut fiara care s l şluieşte în el", le spusese Tovar şul Pillai lor — copii speria i, cu ochii mari —, atunci când Bhima, de obicei blând, începuse s latre şi s mârâie. Ce fiar anume, Tovar şul Pillai nu a spus. Poate voise de fapt s spun „C ut omul care s l şluieşte în el", c ci desigur nici o fiar nu a cunoscut arta inventiv nelimitat , infinit , a urii umane. Nici o fiar nu o poate egala în amploare şi putere. Bolul cu trandafiri se înce oşa şi l s s cad din el o burni cald , cenuşie. Estha şi Rahel p şir afar pe poarta templului, Tovar şul Pillai p şi în untru, unsuros din cauza uleiului s u de baie. Avea past de santal pe frunte. Pic turi de ploaie îi st teau ca nişte inte pe pielea uns cu ulei. În palmele f cute cup inea o gr m joar de iasomie proasp t . Ono! zise el cu glasul lui pi ig iat. Sunte i aici! Deci mai sunte i interesa i de

161

cultura voastr indian ? Binebine. Foarte bine. Gemenii, nici nepoliticos, nici politicos, nu ziser împreun . El şi Ea. Noi cu Noi.

162

nimic. Merser

acas

Pesimistul şi optimistul

Chacko se mutase din camera lui şi urma s doarm în biroul lui Pappachi pentru ca Sophie Mol şi Margaret Kochamma s poat sta în camera lui. Era o înc pere mic , cu o fereastr ce d dea spre planta ia de cauciuc degradat , într-o oarecare m sur neglijat , pe care reverendul E. John Ipe o cump rase de la un vecin. O uş lega înc perea de casa principal , iar o alta (intrarea separat pe care o f cuse Mammachi pentru ca Chacko s îşi poat satisface discret „Nevoile B rb teşti") ducea direct în mittam-ul lateral. Sophie Mol dormea pe un mic pat pliant preg tit pentru ea lâng patul cel mare. Zumzetul ventilatorului lent de plafon îi umplea capul. Ochi de un albaştru-cenuşiu-alb strui se deschiser brusc. Ne Dormind Ne Liniştit Ne Dus Somnul fu alungat din scurt. Pentru prima dat de la moartea lui Joe, nu mai era primul lucru la care s se gândeasc atunci când se trezea. Privi de jur-împrejurul camerei. F r s se mişte, rotindu-şi doar globii oculari. Un spion prizonier într-un inut inamic, pl nuindu-şi spectaculoasa evadare. O vaz cu hibiscus aranjat stângaci, care se scutura deja, trona pe masa lui Chacko. Pere ii erau tapeta i cu c r i. Un dulap cu ochiuri de sticl era plin pân la refuz cu avioane din plut stricate. Fluturi frân i cu ochi ce implorau. Nevestele din lemn ale unui rege malefic, ofilindu-se sub ap sarea unei vr ji diavoleşti din lemn. Prizoniere. Numai una, mama ei, Margaret, evadase în Anglia. Camera f cea ocolul centrului calm, cromat, al ventilatorului argintiu de plafon. Un gecko bej, de culoarea unui biscuit insuficient copt, o privea cu ochi interesa i. Se gândi la Joe. Ceva se cl tin în untrul ei. Închise ochii. Centrul calm, cromat, al ventilatorului argintiu de plafon se învârtea în capul ei. Joe putea merge în mâini. Şi atunci când mergea cu bicicleta la vale, putea s îşi bage vântul în c maş . Pe patul al turat, Margaret Kochamma mai dormea înc . Era întins pe spate

163

cu mâinile împreunate imediat sub torace. Degetele îi erau umflate, iar verigheta p rea sup r tor de strâmt . Carnea de pe obraji îi atârna de ambele p r i ale fe ei, f cându-i pome ii s par înal i şi proeminen i, şi în acelaşi timp îi tr geau gura în jos, într-un zâmbet lipsit de veselie care includea doar o scânteiere de din i. Îşi pensase sprâncenele — cândva stufoase —, dându-le forma atunci la mod a unui arc sub ire ca urma unui creion, ceea ce îi d dea pân şi în somn o min uşor surprins . Restul îi creştea la loc într-o mare de epi abia ivi i. Chipul îi era îmbujorat. Fruntea îi str lucea. Sub roşea , se citea o paloare. O triste e reprimat . Materialul sub ire al rochiei ei din poliester şi bumbac de un albastru-închis cu flori albe îşi pierduse prospe imea şi atârna ofilit pe conturul corpului ei, ridicându-i-se deasupra sânilor, scufundându-se de-a lungul liniei dintre picioarele ei lungi şi puternice — de parc nici ea nu ar fi fost obişnuit cu c ldura şi ar fi avut nevoie de un pui de somn. Pe noptier era o fotografie de nunt alb-negru, în ram de argint, reprezentându-i pe Chacko şi Margaret Kochamma, f cut pe treptele bisericii din Oxford. Ningea pu in. Primii fulgi de nea ai z pezii proaspete se aşternuser pe strad şi pe trotuar. Chacko era îmbr cat precum Nehru. Purta un churidar alb şi un shervani negru. Umerii îi erau pudra i cu z pad . La butonier avea un trandafir, iar vârful batistei, pliat în triunghi, se z rea din buzun relul de la piept. În picioare avea nişte botine negre, lustruite. Ar ta de parc râdea de el însuşi şi de felul în care era îmbr cat. De parc ar fi luat parte la un carnaval. Margaret Kochamma purta o rochie lung , spumoas şi o coroni ieftin prins în p rul bogat şi ondulat. V lul îi era ridicat de pe fa . Era la fel de înalt ca şi el. P reau ferici i. Zvel i şi tineri, încrunta i din cauza soarelui ce le intra în ochi. Sprâncenele ei groase şi stufoase erau împreunate şi alc tuiau un contrast oarecum pl cut cu albul spumos de mireas . Un nor încruntat cu sprâncene. În spatele lor st tea o femeie gras ca o matroan , cu glezne groase, care avea to i nasturii încheia i la pardesiul ei lung. Mama lui Margaret Kochamma. Era încadrat de cele dou nepo ele ale ei, cu fusti e plisate din stof ecosez de lân , ciorapi lungi şi bretoane identice. Chicoteau amândou cu mânu ele la gur . Mama lui Margaret Kochamma privea în alt parte, în afara cadrului, de parc ar fi preferat s nu fie acolo. Tat l lui Margaret Kochamma refuzase s ia parte la c s torie. Îi displ ceau indienii, îi considera pe to i nişte oameni şire i, necinsti i. Nu putea s cread c fiica lui se c s torea cu unul dintre ei. În col ul din dreapta al fotografiei, un b rbat care mergea cu bicicleta de-a lungul trotuarului se întorsese s caşte gura la cuplu. Margaret Kochamma era chelneri într-o cafenea din Oxford când l-a întâlnit pentru prima dat pe Chacko. Familia ei locuia la Londra. Tat l ei avea o brut rie. Mama ei era asistenta unei modiste. Margaret Kochamma se mutase din casa p rinteasc înainte cu un an, din simpla dorin tinereasc de a-şi afirma

164

independen a. Inten iona s lucreze şi s strâng destui bani pentru a se înscrie la un curs de preg tire a cadrelor didactice, pentru ca apoi s îşi caute un post întro şcoal . La Oxford, împ r ea un mic apartament cu o prieten . O alt chelneri într-o alt cafenea. Mutându-se, Margaret Kochamma constat c devenise exact genul de fat pe care şi-l doreau p rin ii ei. Confruntat cu Lumea Real , se ag a cu disperare de regulile vechi pe care şi le amintea, şi în afara propriei persoane nu avea pe nimeni fa de care s se r zvr teasc . Aşa c , pân şi la Oxford, în afar de a pune gramofonul s cânte ceva mai tare decât i se permitea acas , continu s duc aceeaşi via m runt , limitat , de care îşi închipuia c sc pase. Pân când Chacko intr , într-o diminea , în cafenea. Era vara ultimului s u an la Oxford. Era singur. C maşa lui bo it era încheiat aiurea. Şireturile de la pantofi îi erau dezlegate. P rul, periat cu grij şi dat de pe frunte, i se ridicase în spate într-un halou eap n de „ epi". Ar ta ca un porc spinos neglijent, fericit. Era înalt, şi sub neglijen a hainelor (cravat nepotrivit , hain ponosit ) Margaret Kochamma putea ghici c era bine f cut. Avea un aer amuzat şi un fel de a-şi îngusta ochii de parc ar fi încercat s citeasc un panou îndep rtat şi uitase s îşi ia ochelarii cu el. Urechile i se profilau de o parte şi de alta a capului ca nişte mânere de ceainic. Exista un anumit contrast între constitu ia lui atletic şi aspectul neîngrijit. Singurul semn c în el z cea un b rbat gras erau obrajii veseli, lucitori. Nu avea nimic din imprecizia sau stâng cia apologetic asociat de obicei cu oamenii distra i, cu aspect neglijent. P rea vesel, de parc ar fi fost cu un prieten imaginar a c rui tov r şie îi f cea pl cere. Se aşez la fereastr , cu un cot pe mas şi fa a sprijinit în c uşul palmei, zâmbind în cafeneaua goal de parc ar fi inten ionat s lege o conversa ie cu mobilierul. Comand cu acelaşi zâmbet prietenos o cafea, dar f r a p rea s-o remarce cu adev rat pe chelneri a înalt , cu sprâncene stufoase, care îi lu comanda. Ea tres ri când el îşi puse dou linguri e cu vârf de zah r în cafeaua cu prea mult lapte. Apoi, el ceru ochiuri pe pâine pr jit . Mai mult cafea şi gem de c pşuni. Când ea se întoarse cu comanda, el spuse, ca şi cum ar fi continuat o conversa ie veche: — Ai auzit de b rbatul care avea doi fii gemeni? — Nu, spuse ea, punându-i micul dejun pe mas . Dintr-un anumit motiv (poate pruden fireasc şi o reticen instinctiv fa de str ini), ea nu ar t interesul viu pe care p rea s -l aştepte el în privin a B rbatului cu Doi Fii Gemeni. Lui Chacko nu p ru s îi pese. — Un b rbat avea doi fii, îi spuse el lui Margaret Kochamma. Pete şi Stuart. Pete era un Optimist, iar Stuart un Pesimist. Pescui c pşunele din gem şi le puse pe marginea farfuriei. Restul de gem îl întinse într-un strat gros pe pâinea pr jit uns cu unt. — La cea de-a treisprezecea lor aniversare, tat l îi d rui lui Stuart —

165

Pesimistul — un ceas scump, o trus de tâmpl rie şi o biciclet . Chacko privi spre Margaret Kochamma s vad dac îl asculta. — Iar camera lui Pete — Optimistul — se umplu cu balig de cal. Chacko puse ochiurile pe pâinea pr jit , sparse g lbenuşurile lucitoare, tremur toare, şi le întinse cu dosul linguri ei peste gemul de c pşune. — Când Stuart îşi deschise cadourile, bomb ni toat diminea a. Nu îşi dorise o trus de tâmpl rie, nu îi pl cea ceasul, iar bicicleta nu avea cauciucurile care trebuiau. Margaret Kochamma se oprise din ascultat, deoarece era fascinat de ciudatul ritual care se desf şura în farfuria lui. Pâinea pr jit cu gem şi ochiuri era t iat în cubule e bine definite. C pşunele scoase din gem erau luate pe rând, una câte una, şi t iate în feliu e sub iri. — Când tat l se duse în camera lui Pete — Optimistul — nu îl putu vedea pe Pete, dar putu s aud sunetul frenetic de lop tat şi un gâfâit. Baliga de cal zbura prin toat camera. Chacko începu s se cutremure de un râs înfundat, anticipând finalul glumei. Cu mâini care râdeau, puse câte o felie sub ire de c pşun pe fiecare p trat roşu şi galben str lucitor de pâine pr jit — f când ca totul s arate ca o gustare sinistr pe care ar putea-o oferi o femeie b trân la o partid de bridge. — Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci? strig tat l c tre Pete. Pe cubule ele de pâine pr jit fur pres rate sare şi piper. Chacko azvârli poanta, râzând c tre Margaret Kochamma, care zâmbea cu ochii a inti i în farfuria lui. Din balig se auzi un glas. „Ei, tat ", zise Pete, „dac e atâta rahat în jur, trebuie s fie şi un ponei pe undeva!" Chacko, cu un cu it într-o mân şi o furculi în cealalt , se l s pe spate în scaunul din cafeneaua goal şi râse cu sughi uri, cu râsul lui înalt, molipsitor, de om gras, pân ce lacrimile începur s i se preling pe obraji. Margaret Kochamma, care pierduse cea mai mare parte din glum , zâmbi. Apoi începu s râd de râsul lui. Râsul unuia îl alimenta pe al celuilalt, pân ce ajunser la un hohot isteric. Când ap ru proprietarul cafenelei, z ri un client (unul nu tocmai dezirabil) şi o chelneri (una doar potrivit de dezirabil ), prinşi într-un vârtej de râs g l gios, imposibil de st vilit. Între timp, un alt client (un obişnuit al localului) sosise neobservat şi aştepta s fie servit. Proprietarul şterse nişte pahare deja şterse, f cându-le s sune zgomotos, şi zdr ng ni vesela pe tejghea pentru a-i transmite lui Margaret Kochamma nemul umirea lui. Ea încerc s îşi vin în fire înainte de-a se duce s ia noua comand . Avea îns lacrimi în ochi şi trebui s îşi în buşe un nou şir de chicoteli, ceea ce îl f cu pe omul fl mând c ruia îi lua comanda s îşi ridice ochii din meniu, cu buzele strânse într-o dezaprobare t cut . Ea îi arunc o privire lui Chacko, care o privi la rându-i şi zâmbi. Era un zâmbet din cale-afar de prietenos.

166

Îşi termin micul dejun, pl ti şi plec . Proprietarul se apropie din nou de Margaret Kochamma si îi inu o prelegere despre Etica unei cafenele. Ea se scuz . Îi p rea sincer r u pentru felul în care se purtase. În seara aceea, dup program, se gândi la cele întâmplate şi nu fu tocmai împ cat cu sine. Nu obişnuia s fie frivol şi nu i se p rea normal s fi împ rt şit un asemenea râs necontrolat cu un str in. P rea s fi f cut un lucru extrem de familiar, de intim. Se întreb ce o f cuse s râd atât. Ştia c nu fusese gluma. Se gândi la râsul lui Chacko şi un zâmbet îi z bovi înc mult vreme în ochi. Chacko începu s viziteze destul de des cafeneaua. Venea întotdeauna cu tovar şul lui invizibil şi cu zâmbetul lui prietenos. Chiar şi atunci când nu îl servea Margaret Kochamma, o c uta din priviri şi schimbau în secret zâmbete ce evocau amintirea comun a Râsului lor. Margaret Kochamma se trezi aşteptând vizitele Porcului Spinos Bo it. F r anxietate, dar cu un fel de afec iune înfiorat . Afl c era Bursier Rhodes din India. C îi citea pe clasici. Şi c vâslea pentru Balliol. Pân în ziua nun ii, nu crezu nici o clip c va consim i vreodat s îi devin so ie. La câteva luni dup ce începuser s ias împreun , el ajunse s o strecoare în înc perile în care tr ia ca un prin exilat, neajutorat. În ciuda tuturor eforturilor valetului lui şi ale femeii de serviciu, camera lui Chacko era întotdeauna murdar . Pardoseala era împânzit de c r i, sticle goale de vin, lenjerie murdar şi chiştoace de igar . Era periculos s deschizi dulapurile, c ci hainele şi c r ile şi pantofii s-ar fi pr v lit, iar unele dintre c r ile lui erau suficient de grele pentru a face cu adev rat r u. Via a m runt şi ordonat a lui Margaret Kochamma se abandon acestui haos de-a dreptul baroc, cu suspinul liniştit al unui trup cald scufundându-se într-o mare r coroas . Ea descoperi c , dincolo de aspectul de Porc Spinos Bo it, se ducea o lupt între un marxist chinuit şi un romantic incurabil — care uita lumân rile, care sp rgea paharele de vin, care pierdea inelul. Care f cuse dragoste cu ea cu o patim ce îi t ie r suflarea. Se considerase dintotdeauna o fat oarecum neinteresant , cu talie groas , cu glezne groase. Nu urât . Nici special . Dar atunci când era cu Chacko, barierele vechi erau împinse în l turi. Orizontul se l rgea. Nu mai întâlnise pân atunci un b rbat care s vorbeasc despre lume — despre cum era şi cum ajunsese s fie, sau despre ce credea c avea s devin — în felul în care al i b rba i pe care îi cunoştea discutau despre slujbele lor, despre prieteni sau despre sfârşitul de s pt mân la malul m rii. Faptul c era cu Chacko o f cea pe Margaret Kochamma s se simt de parc sufletul ei ar fi evadat din limitele înguste ale rii ei insulare în spa iile lui vaste, extravagante. O f cu s se simt de parc lumea ar fi fost a lor — de parc s-ar fi

167

aflat înaintea lui ca o broasc despicat pe masa de disec ie, implorând s fie studiat . În anul în care l-a cunoscut, înainte de-a se m rita, ea descoperi în sine un dram de magie, şi o vreme se sim i ca un duh juc uş eliberat din lampa lui. Era probabil prea tân r ca s -şi dea seama c ceea ce lua ea drept dragoste fa de Chacko era de fapt o încercare, timid , de autoacceptare. Cât despre Chacko, Margaret Kochamma era prima prieten de sex feminin din via a lui. Nu doar prima femeie cu care se culcase, ci primul s u tovar ş adev rat. Ceea ce iubea Chacko cel mai mult la ea era autosuficien a. Poate c faptul nu era remarcabil pentru o englezoaic tipic , dar pentru Chacko era remarcabil. Iubea faptul c Margaret Kochamma nu se ag a de el. C era nesigur în privin a sentimentelor ei fa de el. C pân în ultima zi el nu ştiu nici o clip dac se va m rita cu el sau nu. Iubea felul în care se ridica goal în patul lui, cu spatele ei alb, lung r sucit de la el, privindu-şi ceasul şi spunând în felul ei pragmatic — „Hait, trebuie s plec." Iubea felul în care pornea în fiecare diminea şov ind la lucru, pe biciclet . Încuraja diferen ele lor de opinie şi se bucura în sinea lui de r bufnirile ei ocazionale de exasperare în fa a decaden ei lui. Îi era recunosc tor pentru c nu voia s aib grij de el. Pentru c nu se oferea s îi fac ordine în camer . C nu era mama lui sufocant . Ajunse s depind de Margaret Kochamma pentru faptul c nu depindea de el. O adora pentru faptul c nu îl adora. Despre familia lui, Margaret Kochamma ştia foarte pu ine. Vorbea rareori despre ei. Adev rul este c în anii de la Oxford Chacko se gândea rareori la familia lui. Se întâmplau prea multe în via a lui, iar Ayemenem p rea atât de departe. Râul prea mic. Peştii prea pu ini. Nu avea motive presante pentru a p stra leg tura cu p rin ii lui. Bursa Rhodes era generoas . Nu avea nevoie de bani. Era profund îndr gostit de dragostea lui pentru Margaret Kochamma şi în inima lui nu mai era loc pentru nimeni altcineva. Mammachi îi scria cu regularitate, cu descrieri detaliate ale disputelor ei sordide cu so ul şi ale grijilor ei privitoare la viitorul lui Ammu. Chacko citea rareori o scrisoare de la cap la coad . Uneori nici m car nu se obosea s le deschid . Nu r spundea niciodat . Chiar şi în acea singur dat când s-a întors (când l-a oprit pe Pappachi s o loveasc pe Mammachi cu vaza de alam şi când a fost distrus balansoarul în lumina lunii), nu şi-a prea dat seama de cât de r nit fusese tat l lui, sau de adora ia îndoit a mamei fa de el, sau de frumuse ea subit a surorii sale mai mici. Venise şi plecase în trans , tânjind, din clipa în care sosise, s se întoarc la fata alb cu p rul lung care îl aştepta.

168

În iarna de dup ieşirea din Balliol (fusese o catastrof la examene), Margaret Kochamma şi Chacko s-au c s torit. F r consim mântul familiei ei. F r ca familia lui s ştie. Au decis ca el s se mute în apartamentul lui Margaret Kochamma (luând locul Celeilalte chelneri e din Cealalt cafenea), pân ce el avea s îşi g seasc o slujb . Momentul ales pentru c s torie nici nu putea fi mai prost. Pe lâng presiunea de-a tr i laolalt , veni penuria. Nu mai existau banii din burs şi aveau de pl tit chiria pentru întregul apartament. O dat cu abandonarea vâslitului se declanşa o subit , prematur afirmare a vârstei a doua. Chacko ajunse un B rbat Gras, cu un trup pe potriva râsului s u. La un an dup c s torie, farmecul lenii studen eşti a lui Chacko se risipi pentru Margaret Kochamma. Nu o mai amuza c , în timp ce ea era la lucru, apartamentul r mânea în aceeaşi dezordine dezgust toare în care îl l sase. C lui îi era imposibil pân şi s conceap s fac patul sau s spele rufele sau vasele. C nu îşi cerea scuze pentru faptul c arsese cu igara canapeaua cea nou . C p rea incapabil s îşi încheie nasturii de la c maş , s îşi fac nodul la cravat şi s îşi lege şireturile înainte de-a se prezenta la un interviu pentru un post. Dup un an, Margaret era preg tit sa schimbe broscoiul de pe masa de disec ie pentru nişte concesii mici, practice. Cum ar fi o slujb pentru so ul ei sau o cas curat . În cele din urm , Chacko primi o slujb pe termen scurt, prost pl tit , la Departamentul de Vânz ri Transoceanice al Consor iului Indian al Ceaiului. Sperând c aceasta va duce la altele, Chacko şi Margaret Kochamma se mutar la Londra. În camere şi mai mici, şi mai deprimante. P rin ii lui Margaret Kochamma refuzar s o vad . Când l-a întâlnit pe Joe, tocmai descoperise c era gravid . Era un fost prieten din şcoal al fratelui ei. Când se întâlnir , Margaret Kochamma era în culmea atractivit ii ei fizice. Sarcina îi adusese culoare în obraji şi str lucire în p rul negru, des. În ciuda problemelor materiale, avea acel aer de exaltare secret , acea afec iune pentru propriul trup pe care o au adesea femeile gravide. Joe era biolog. Revizuia cea de-a treia edi ie a unui dic ionar de biologie, pentru o mic editur . Joe era tot ceea ce nu era Chacko. Serios. Solvabil. Zvelt. Margaret Kochamma se trezi atras de el ca o plant dintr-o înc pere întunecoas c tre o dâr de lumin . Când Chacko îşi termin obliga iile contractuale şi nu mai putu g si o alt slujb , îi scrise lui Mammachi, spunându-i de c s torie şi cerându-i bani. Mammachi fu distrus , dar îşi amanet în secret bijuteriile şi aranj ca banii s fie trimişi în Anglia. Nu erau destui. Nu erau niciodat destui. Când se n scu Sophie Mol, Margaret Kochamma îşi d du seama c , pentru binele ei şi al fiicei sale, trebuia s îl p r seasc pe Chacko. Îi ceru divor ul. Chacko se reîntoarse în India, unde îşi g si cu uşurin de lucru. Vreme de

169

câ iva ani fu profesor la Colegiul Creştin Madras, iar dup moartea lui Pappachi, se întoarse în Ayemenem cu maşina lui de capsulat sticle, cu vâsla lui Balliol şi cu inima lui frânt . Mammachi îl reprimi bucuroas în via a ei. Îl hr nea, îi cosea, avea grij ca în camera lui s fie zilnic flori proaspete. Chacko avea nevoie de adora ia mamei lui. Într-adev r, i-o cerea, deşi o dispre uia pentru asta şi o pedepsea pe c i secrete. Începu s îşi cultive corpolen a şi uzura fizic general . Purta sahariene ieftine, din terilen imprimat , peste mundu-urile lui albe şi cele mai urâte sandale de plastic care se g seau pe pia . Dac Mammachi avea musafiri, rude sau poate un prieten vechi care o vizita venind din Delhi, Chacko ap rea la masa pus cu gust— împodobit cu aranjamentele ei elegante de orhidee şi cu cea mai bun vesel — şi îşi zgând rea câte o crust veche sau îşi râcâia b t turile mari, negre, lunguie e pe care şi le cultivase pe coate. intele lui predilecte erau musafirii lui Baby Kochamma — episcopi catolici sau clerici afla i în vizit — care treceau adesea pe acolo la o gustare. În prezen a lor, Chacko îşi scotea sandalele şi l sa s îi respire un abces diabetic de la picior, plin de puroi, în plin evolu ie. — Doamne, ai mil de acest biet lepros, spunea el, în timp ce Baby Kochamma încerca disperat s distrag aten ia oaspe ilor de la acest spectacol, adunând f râmiturile de biscuit sau frânturile de banane pr jite care le împânzeau b rbile. Îns dintre pedepsele secrete cu care Chacko o chinuia pe Mammachi, cea mai rea şi mai jignitoare dintre toate era atunci când îşi dep na amintirile despre Margaret Kochamma. Vorbea adesea despre ea şi o f cea cu o mândrie special . De parc ar fi admirat-o pentru c divor ase de el. — M-a schimbat pentru un b rbat mai bun, îi spunea el lui Mammachi, iar ea tres rea de parc ar fi denigrat-o pe ea, nu pe el însuşi. Margaret Kochamma scria în mod regulat, dându-i lui Chacko veşti despre Sophie Mol. ÎI asigurase c Joe era un tat minunat, grijuliu şi c Sophie Mol îl iubea mult — fapte care îl bucurau şi îl întristau în aceeaşi m sur pe Chacko. Margaret Kochamma era fericit cu Joe. Poate mai fericit decât ar fi fost dac nu ar fi cunoscut acei ani nebuni, precari cu Chacko. Se gândea cu drag la Chacko, dar f r regret. Pur şi simplu nu îi trecea prin minte c îl r nise atât de adânc, pentru c înc se mai considera o femeie obişnuit , iar pe el un om extraordinar. Şi pentru c nici atunci, nici dup aceea, Chacko nu ar tase nici unul dintre semnele obişnuite ale durerii sau suferin ei, Margaret Kochamma presupunea c el sim ea c şi pentru el fusese o greşeal , aşa cum fusese şi pentru ea. Când i-a spus despre Joe, el plecase trist, dar t cut. Cu tovar şul s u invizibil şi cu zâmbetul lui prietenos. Îşi scriau des unul altuia, iar în decursul anilor rela ia lor se împlinise. Pentru Margaret Kochamma, devenise o prietenie confortabil , devotat . Pentru Chacko era o cale, singura cale, de-a r mâne în contact cu mama copilului lui şi singura femeie pe care o iubise vreodat . Când Sophie Mol fu destul de mare pentru a merge la şcoal , Margaret

170

Kochamma se înscrise la un curs de formare a profesorilor, dup care îşi lu un post de profesoar de gimnaziu în Clapham. Era în cancelarie când i s-a spus de accidentul lui Joe. Vestea fu adus de un poli ist tân r care avea o expresie grav pe chip şi îşi inea cascheta în mân . P ruse ciudat de comic, ca un actor prost dând prob pentru un rol solemn într-o pies . Margaret Kochamma îşi aminti c prima ei reac ie la vederea poli istului fusese s zâmbeasc . De dragul lui Sophie Mol, dac nu şi pentru binele ei înseşi, Margaret Kochamma f cu tot posibilul s înfrunte tragedia cu calm. S se prefac a înfrunta tragedia cu calm. Nu îşi lu liber de la serviciu. Avu grij ca programul şcolar al lui Sophie Mol s r mân neschimbat — Termin - i temele. M nânc - i oul. Nu, nu putem lipsi de la şcoal . Îşi disimul suferin a sub masca dinamic , practic a profesoarei. Gaur sever în Univers, în form de profesoar (care mai şi plesnea uneori). Dar când Chacko îi scrise pentru a o invita la Ayemenem, ceva în untrul ei scoase un oftat şi se linişti. În ciuda tuturor celor întâmplate între ea şi Chacko, nu era nimeni altcineva pe lume cu care s prefere s îşi petreac s rb torile de Cr ciun. Cu cât se gândea mai mult la acea perspectiv , cu atât mai tentat era. Se convinse singur c o c l torie în India ar fi exact ce îi trebuia lui Sophie Mol. Aşa c , în final, deşi ştia c prietenii şi colegii ei de la şcoal vor g si faptul straniu — fuga la primul so imediat dup moartea celui de-al doilea —, Margaret Kochamma îşi lichid depozitul la termen şi cump r dou bilete de avion. Londra — Bombay — Cochin. Avea s fie urm rit pentru tot restul vie ii de aceast decizie. Lu cu ea în mormânt fotografia trupului feti ei ei întins pe şezlongul din sufrageria Casei din Ayemenem. Chiar şi de la distan era evident c era moart . Nu bolnav sau adormit . Era ceva legat de felul în care z cea. Unghiul membrelor ei. Ceva legat de autoritatea Mor ii. Nemişcarea ei îngrozitoare. Buruieni verzi şi deşeuri de râu îi erau esute în p rul frumos, ar miu. Pleoapele ei l sate erau carne vie, mâncate de peşti. (Oh, da, peştii de adâncime fac asta. Gust orice.) Pe şor ule ul ei mov de catifea reiat scria Vacan ! cu caractere înclinate, vesele. Era la fel de ridat ca degetul unei sp l torese de prea mult stat în ap . O siren spongioas , care uitase cum s înoate. Un degetar de argint prins, ca amulet aduc toare de noroc, de pumnul ei micu . B utoare din degetar. F c toare de tumbe în sicriu. Margaret Kochamma nu îşi iert niciodat faptul de a o fi dus pe Sophie Mol la Ayemenem. De a o fi l sat acolo singur în week-end, în timp ce ea era cu Chacko la Cochin pentru a-şi confirma biletele de întoarcere.

171

Era în jurul orei nou diminea a când Mammachi şi Baby Kochamma primir vestea despre cadavrul unui copil alb g sit plutind pe râu în vale, acolo unde râul Meenachal se l rgeşte, apropiindu-se de apele îndiguite. Estha şi Rahel înc lipseau. Mai devreme, în cursul acelei dimine i, copiii — to i trei — nu ap ruser s îşi bea obişnuitul pahar cu lapte din zori. Baby Kochamma şi Mammachi socotir c poate se duseser la râu s înoate, ceea ce era alarmant, deoarece plouase din abunden în ziua precedent şi o bun parte din noapte. Ştiau c râul putea fi periculos. Baby Kochamma o trimise pe Kochu Maria s îi caute, îns aceasta reveni f r ei. În haosul care urmase vizitei lui Vellya Paapen, nimeni nu îşi putea aminti exact când anume îi v zuse ultima dat pe copii. Nu fuseser prezen i în mintea nim nui. Era posibil ca ei s fi lipsit toat noaptea. Ammu era înc încuiat în dormitorul ei. Baby Kochamma avea cheile. Strig prin uş pentru a o întreba pe Ammu dac avea idee unde ar putea fi copiii. Încerc s -şi st pâneasc panica din glas, s pun întrebarea firesc. Ceva se zdrobi de uş . Ammu era incoerent de furie şi incredulitate fa de ce i se întâmpla — s fie încuiat ca nebuna familiei într-o gospod rie medieval . Abia mai târziu, când cerul se pr v li peste ei, dup ce trupul lui Sophie Mol fu adus la Ayemenem şi Baby Kochamma îi d du drumul, reuşi Ammu s îşi analizeze furia, încercând s dea un sens celor întâmplate. Teama şi presim irile o obligar s gândeasc limpede, şi abia atunci îşi aminti ce le spusese gemenilor atunci când veniser la uşa camerei ei s o întrebe de ce fusese încuiat . Cuvintele nes buite pe care nu le gândise. — Din cauza voastr ! ipase Ammu. Dac nu a i fi fost voi, eu nu aş fi ajuns aici! Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat! N-aş fi fost aici! Aş fi fost liber ! Trebuia s v fi abandonat într-un orfelinat în ziua în care v-a i n scut! Sunte i pietrele de moar atârnate de gâtul meu! Nu îi putea vedea ghemui i lâng uş . Un Mo surprins şi o Fântân într-o Dragoste-în-Tokio. Gemeni Ambasadori înnebuni i ai Dumnezeu-ştie-ce. Excelen ele lor Ambasadorii E. Pelvis şi I. Insect . — Pleca i odat ! spusese Ammu. De ce nu pute i s v duce i de aici şi s m l sa i în pace? Şi asta şi f cuser . Îns atunci când singurul r spuns primit de Baby Kochamma la întrebarea referitoare la copii fu un obiect izbindu-se de uşa lui Ammu, aceasta plec . O groaz adânc se n scu în ea în timp ce încerca s fac leg turile evidente, logice şi total eronate referitoare la întâmpl rile acelei nop i şi la copiii lips . Ploaia începuse devreme, în dup -amiaza precedent . Brusc, ziua torid se întunecase, iar cerul începu s bubuie şi s huruie. Kochu Maria, prost dispus f r vreun motiv clar, era în buc t rie, aşezat pe scaunul ei jos şi cur a energic un peşte mare, stârnind o grindin mirositoare de solzi de peşte. Cerceii de aur i

172

se cl tinau s lbatic. Solzi argintii zburau prin toat buc t ria, aterizând pe ceainice, pere i, cu ite de cur at legume, pe mânerul frigiderului. Îl ignor pe Vellya Paapen atunci când acesta veni în uşa buc t riei, murat de ploaie şi tremurând. Ochiul cel adev rat îi era injectat şi ar ta de parc ar fi b ut. St tu acolo vreme de zece minute, aşteptând s fie b gat în seam . Când Kochu Maria termin cu peştele şi trecu la ceap , îşi drese glasul şi ceru s o vad pe Mammachi. Kochu Maria încerc s îl goneasc , dar el nu se l s b tut. De fiecare dat când deschidea gura s vorbeasc , mirosul de arak al r sufl rii lui o izbea pe Kochu M ria ca un ciocan. Pân atunci nu îl v zuse niciodat într-un asemenea hal şi era pu in speriat . Avea o oarecare idee despre ce era vorba, aşa c decise în cele din urm c ar fi mai bine s-o cheme pe Mammachi. Închise uşa de la buc t rie, l sându-l pe Vellya Paapen afar în mittam-ul din spate, cl tinându-se ca un be iv în ploaia toren ial . Deşi era decembrie, ploua de parc ar fi fost iunie. Perturbare ciclonic , o numir a doua zi ziarele. Dar la momentul acela nimeni nu mai era capabil s citeasc ziarele. Poate c ploaia fusese aceea care îl adusese pe Vellya Paapen la uşa buc t riei. Pentru un b rbat supersti ios, dezl n uirea potopului neobişnuit pentru acea perioad a anului ar fi putut p rea un avertisment al unui Dumnezeu furios. Pentru un b rbat supersti ios beat, ar fi putut p rea începutul sfârşitului lumii. Ceea ce şi era, într-un fel. Când Mammachi sosi în buc t rie în jupon şi în capot roz-pal cu termina ii paspoalate, Vellya Paapen urc treptele buc t riei şi îi oferi ochiul ipotecat. Îl inea în palma întins . Spuse c nu îl merita şi dorea ca ea s îl ia înapoi. Pleoapa lui stâng atârna peste orbita goal într-o clipire înghe at , monstruoas . De parc tot ce era el gata s spun f cea parte dintr-o fars elaborat . — Ce este? întreb Mammachi, întinzând mâna, gândind c poate dintr-un motiv anume Vellya Paapen îi înapoia kilogramul de orez roşu pe care i-l d duse în diminea a aceea. — E ochiul lui, îi zise tare Kochu Maria, ea îns şi cu ochii str lucind din cauza cepii. În momentul acela Mammachi atinsese deja ochiul de sticl . Se d du înapoi, scârbit de duritatea lui alunecoas . De r ceala lui de piatr b loas . — Eşti beat? spuse Mammachi furioas sunetului ploii. Cum îndr zneşti s vii aici în halul sta? Dibui drumul pân la chiuvet şi sp l sucurile ochiului b los de Paravan. Îşi mirosi mâinile atunci când termin . Kochu Maria îi d du lui Vellya Paapen un şervet vechi de buc t rie s se ştearg , şi nu spuse nimic atunci când el st tu pe treapta cea mai de sus, aproape în untrul buc t riei ei Tangibile, uscându-se, ad postit de ploaie sub streaşina înclinat a acoperişului. Când se mai calm , Vellya Paapen îşi puse ochiul la loc în orbita cuvenit şi începu s vorbeasc . Începu prin a relata cât de mult f cuse familia lui Mammachi pentru familia lui. Genera ie dup genera ie. Cum, cu mult înainte s o fi gândit comuniştii, reverendul E. John Ipe îi d duse tat lui lui, Kelan, titlul de

173

proprietate asupra p mântului pe care se în l a acum coliba lor. Cum pl tise Mammachi pentru ochiul lui. Cum aranjase ea ca Velutha s fie instruit şi îi d duse o slujb ... Lui Mammachi, deşi deranjat de be ia lui, nu-i displ cea s asculte povestirile poetice privitoare la ea şi la generozitatea creştin a familiei ei. Nimic nu o preg tea pentru ceea ce urma s aud . Vellya Paapen începu s plâng . Jum tate din el plângea. Lacrimile izvorau din ochiul cel adev rat şi îi str luceau pe obrazul negru. Cu cel lalt ochi privea împietrit înainte. Un Paravan b trân care cunoscuse zilele Mersului cu Spatele, sfâşiat între Loialitate şi Dragoste. Apoi, Teroarea puse st pânire pe el şi îi scoase cuvintele din gur . Îi relat lui Mammachi ce v zuse. Povestea b rcu ei care traversa noapte de noapte râul, şi cine era în ea. Povestea unui b rbat şi a unei femei stând împreun în b taia lunii. Piele lâng piele. S-au dus la casa lui Kari Saipu, spuse Vellya Paapen. Demonul b rbatului alb intrase în ei. Era r zbunarea lui Kari Saipu pentru ceea ce îi f cuse el, Vellya Paapen. Barca (pe care st tuse Estha şi pe care o g sise Rahel) era ancorat de ciotul unui copac de lâng poteca abrupt care ducea prin mlaştin la proprietatea abandonat de arbori de cauciuc. O v zuse acolo. În fiecare noapte. Leg nându-se pe ap . Goal . Aşteptând întoarcerea aman ilor. Aştepta ore în şir. Uneori nu ap reau decât în zori din iarba înalt . Vellya Paapen îi v zuse cu propriul lui ochi. Şi al ii îi v zuser . Tot satul ştia. Era doar o chestiune de timp pân ce Mammachi avea s afle. Aşa c Vellya Paapen venise s îi spun el însuşi lui Mammachi. Ca Paravan şi ca b rbat cu organe ipotecate, considera c era de datoria lui. Aman ii. Vl stare ale pântecelui lui şi al ei. Fiul lui şi fiica ei. F cuser neverosimilul verosimil şi imposibilul s se întâmple în realitate. Vellya Paapen vorbea întruna. Plângând. Icnind, Mişcându-şi gura. Mammachi nu putea s aud ce spunea el. Sunetul ploii deveni mai puternic şi îi explod în cap. Nu se auzi ipând. Deodat , b trâna oarb în capotul ei paspoalat şi cu p rul sub ire şi cenuşiu împletit într-o codi de şoricel p şi înainte şi îl împinse cu toat puterea ei pe Vellya Paapen. Acesta c zu pe spate, pe treptele de la buc t rie, şi ateriza cât era de lung în noroiul ud. Fusese luat complet prin surprindere. O parte a tabuului de-a fi un paria era s te aştep i s nu fii atins. Cel pu in nu în asemenea circumstan e. S fii închis într-un cocon invulnerabil din punct de vedere fizic. Baby Kochamma, trecând pe lâng uşa buc t riei, auzi izbitura. O g si pe Mammachi scuipând în ploaie, Ptiu! Ptiu! Ptiu!, şi pe Vellya Paapen z când în noroi, ud, plângând, în patru labe. Oferindu-se s îşi ucid fiul. S îi smulg membru dup membru. Mammachi urla: — Câine beat! Paravan mincinos şi beat! Peste toat zarva, Kochu Maria îi urla lui Baby Kochamma cele povestite de

174

Vellya Paapen. Baby Kochamma recunoscu pe loc poten ialul imens al situa iei, dar îşi îmblânzi imediat gândurile cu uleiuri onctuoase. Înflori. V zu totul ca pe felul lui Dumnezeu de-a o pedepsi pe Ammu pentru p catele ei şi, în acelaşi timp, de a r zbuna umilin a (a lui Baby Kochamma) îndurat din pricina lui Velutha şi a b rba ilor care defilau — batjocurile Modalali Mariakutty, fluturarea silit a steagului. Se lans de îndat . O nav de bun tate despicând o mare de p cate. Baby Kochamma îşi petrecu bra ul greu pe dup Mammachi. — Trebuie s fie adev rat, spuse ea pe un ton calm. E capabil de asta. Şi el la fel. Vellya Paapen nu ar min i într-o asemenea privin . Îi ceru lui Kochu Maria s aduc un pahar cu ap şi un scaun pe care s poat sta. Îl f cu pe Vellya Paapen s îşi repete povestea, întrerupându-l din când în când pentru detalii — A cui barc ? De când ine asta? Când Vellya Paapen sfârşi, Baby Kochamma se întoarse spre Mammachi. — Trebuie s plece, spuse ea. La noapte. Înainte ca lucrurile s ajung prea departe. Înainte s fim complet ruina i. Apoi tremur cu tremurul ei de şcol ri . Asta când spuse: — Cum de-a putut ea s -i suporte mirosul? N-ai remarcat? Au un miros specific, Paravanii ştia. Cu aceast remarc olfactiv , acest mic detaliu specific, Teroarea se dezl n ui. Furia lui Mammachi fa de b trânul Paravan cu un singur ochi stând în ploaie, beat, salivând şi acoperit de noroi, era redirec ionat într-un dispre rece fa de fiica ei şi de fapta acesteia. Se gândi la ea goal , acuplându-se în noroi cu un b rbat care nu era nimic altceva decât un culi împu it. Îşi imagin întâmplarea în detalii vii: mâna aspr , neagr a unui Paravan pe sânul fiicei ei. Gura lui peste a ei. Coapsele lui negre între picioarele ei dep rtate. Sunetul respira iei lor. Mirosul lui specific de Paravan. Ca animalele, gândi Mammachi, şi aproape c vomit . Ca un câine cu o c ea în c lduri. Toleran a ei fa de „Nevoile B rb teşti" atunci când era vorba despre fiul ei deveni combustibilul furiei ei inimaginabile fa de propria fiic . Pâng rise genera ii alese (Cel Mic şi Binecuvântat, binecuvântat de Patriarhul Antiohiei în persoan , un Entomolog Imperial, un Bursier Rhodes de la Oxford) şi îngenunchiase familia. Pentru genera ii întregi care vor urma, pe veci, oamenii îi vor ar ta cu degetul la nun i şi înmormânt ri. La botezuri şi la zile de naştere. Îşi vor da coate şi vor şuşoti. Acum totul se sfârşise. Mammachi îşi pierdu controlul. Cele dou b trâne f cur ceea ce trebuiau s fac . Mammachi puse în joc patima. Baby Kochamma — Planul. Kochu Maria era locotenentul pitic. O încuiar pe Ammu (atr gând-o în dormitor) înainte de-a trimite dup Velutha. Ştiau c trebuiau s -l fac s plece din Ayemenem înainte de întoarcerea lui Chacko. Nu puteau avea încredere în Chacko şi nici nu puteau prevedea care avea s fie atitudinea lui. Şi totuşi, nu era întru totul vina lor c toat chestiunea sc pase de sub control

175

ca un titirez. C îi lovise pe cei care îi ieşiser în cale. C atunci când Chacko şi Margaret Kochamma se întoarser de la Cochin era prea târziu. Pescarul o g sise deja pe Sophie Mol. Imagina i-vi-l. Cu barca în larg, în zori, la gurile râului pe care îl cunoscuse de când se ştia. Mai era înc iute şi umflat de pe urma ploii din noaptea precedent . Ceva trece pe lâng el, prin ap , şi culorile îi atrag privirea. Mov. Ar miu. Culoarea nisipului. Se mişc o dat cu curentul, îndreptându-se grabnic spre mare. Îşi trimite b ul din bambus pentru a-l opri şi a-l trage spre el. E o siren zbârcit . O siren -copil. O siren -copil copil. Cu p r ar miu. Cu un nas de Entomolog Imperial şi un degetar de argint prins la încheietura mâinii pentru a-i aduce noroc. O scoate din ap şi o pune în barc . Îşi pune prosopul sub ire de bumbac sub ea, ea zace pe fundul b rcii al turi de prada lui argintie de peştişori. Vâsleşte spre cas — Thaiy thaiy thakka thaiy thaiy thime —, gândindu-se cât este de greşit pentru un pescar s îşi închipuie c îşi cunoaşte bine râul. Nimeni nu cunoaşte Meenachalul. Nimeni un cunoaşte ce poate înşf ca el sau ce poate scoate pe neaşteptate la iveal . Sau când. Asta îi face pe pescari s se roage. La postul de poli ie din Kottayam, o Baby Kochamma tremurând fu condus în biroul Şefului Sec iei de Poli ie. Îi relat inspectorului Thomas Mathew împrejur rile care duseser la concedierea subit a unui angajat al fabricii. Un Paravan. Cu câteva zile în urm el încercase s ... s îi siluiasc nepoata, zise ea. O femeie divor at cu doi copii. Baby Kochamma înf iş eronat rela ia dintre Ammu şi Velutha nu pentru binele lui Ammu, ci pentru a evita scandalul şi a salva reputa ia familiei în ochii inspectorului Thomas Mathew. Nu îi trecu prin cap c ulterior Ammu va arunca ruşinea asupra ei înseşi — c avea s se duc la poli ie, încercând s l mureasc situa ia. În timp ce îşi relata povestea, Baby Kochamma începu s o şi cread . De ce nu s-a raportat din prima clip chestiunea la poli ie, vru s ştie Inspectorul. — Suntem o familie veche, cu tradi ie, zise Baby Kochamma. Acestea nu sunt lucruri pe care s le vrem discutate... Inspectorul Thomas Mathew, retr gându-se în spatele must ii sale frem t toare de Air India, în elese perfect. Avea o nevast Tangibil , dou fiice Tangibile — şiruri întregi de genera ii Tangibile aşteptând în pântecele lor Tangibile... — Unde este acum molestata? — Acas . Nu ştie c am venit aici. Nu m-ar fi l sat s vin. Normal — e înnebunit de grij în privin a copiilor. Isteric . Mai târziu, când povestea real ajunse la inspectorul Thomas Mathew, faptul c ceea ce luase Paravanul din împ r ia Tangibil nu fusese smuls, ci oferit, îl

176

nelinişti profund. Aşa c , dup înmormântarea lui Sophie Mol, când Ammu veni cu gemenii la el pentru a-i spune c se f cuse o greşeal , iar el îi lovi uşor sânii cu bastonul, gestul nu fu, în ceea ce-l privea, o brutalitate spontan de poli ist. Ştia exact ce f cea. Era un gest premeditat, calculat, pentru a o umili şi a o teroriza. O tentativ de a instaura ordinea într-o lume care o luase razna. Şi mai târziu înc , atunci când praful se aşternu peste toate, iar el avea deja documentele puse în ordine, inspectorul Thomas Mathew se felicit pentru întors tura pe care o luaser în cele din urm lucrurile. Acum îns , asculta atent şi politicos, în timp ce Baby Kochamma îşi construia povestea. — Noaptea trecut se întuneca — pe la şapte seara —, când el a venit acas la noi s ne amenin e. Turna cu g leata. Când a venit se stinseser luminile şi noi aprindeam l mpile, îi spuse ea. Ştia c b rbatul din cas , nepotul meu, Chacko Ipe, era — este — în Cochin. Eram trei femei singure în cas . F cu o pauz pentru a-i da inspectorului timp s îşi imagineze ororile care s-ar fi putut abate asupra a trei femei singure într-o cas din partea unui Paravan înnebunit dup sex. — I-am spus c dac nu pleac în linişte din Ayemenem vom chema poli ia. A început prin a spune c nepoata mea a consim it, v pute i imagina? Ne-a întrebat ce dovad avem pentru acuza pe care i-o aducem. Spunea c , în conformitate cu Legile Muncii, nu aveam motive pe baza c rora s îl concediem. Era foarte calm. „S-au dus zilele în care", ne-a spus el, „ne putea i izgoni ca pe câini..." Pân aici, Baby Kochamma sun extrem de conving toare. R nit . Neputând s cread . Apoi imagina ia i-o lu razna de-a binelea. Nu îi povesti cum îşi pierduse Mammachi cump tul. Cum se repezise la Velutha şi îl scuipase drept în fa . Lucrurile pe care i le spusese. Cuvintele grele pe care i le adresase. În schimb, îi relat inspectorului Thomas Mathew cum nu numai ce spusese Velutha o determinase s vin la poli ie, ci felul în care o spusese. Lipsa lui deplin de remuşc ri era ceea ce o şocase cel mai tare. De parc ar fi fost mândru de ceea ce f cuse. F r s îşi dea seama, îi atribui lui Velutha comportamentul b rbatului care o umilise în timpul marşului. Descrise înverşunarea sarcastic de pe chipul lui. Insolen a cras din glasul lui care o însp imântase atât de tare. Care o f cuse s fie sigur c alungarea lui şi dispari ia copiilor erau, nu aveau cum s nu fie, legate între ele. Îl cunoştea pe Paravan înc de pe vremea când era copil, spuse Baby Kochamma. Fusese instruit de familia ei, în şcoala copiilor paria fondat de tat l ei, Punnyan Kunju (domnul Thomas Mathew ştia, mai mult ca sigur, cine era? Da, desigur)... A fost preg tit de c tre familia ei s devin dulgher, casa în care locuia îi fusese dat bunicului lui de c tre familia ei. Datora totul familiei ei. — Voi, oamenii aleşi, spuse inspectorul Mathew, întâi îi r sf a i pe oamenii ştia, îi purta i ca pe nişte trofee deasupra capului, pentru ca, atunci când nu se poart cum se cuvine, s veni i fuga la noi dup ajutor. Baby Kochamma îşi coborî privirea ca un copil aspru pedepsit. Apoi îşi

177

continu povestirea. Îi spuse inspectorului Thomas Mathew cum observase, în ultimele s pt mâni, unele semne prevestitoare, o anumit insolen , o anumit lips de polite e. Men iona c îl v zuse la marş în drum spre Cochin şi c se zvonea c era sau c ar fi fost un naxalit. Nu observ uşoara cut de îngrijorare pe care aceast informa ie o produse pe fruntea inspectorului. Îşi prevenise nepotul în privin a lui, zise Baby Kochamma, dar nici m car în visele ei cele mai urâte nu se gândise c se va ajunge vreodat la una ca asta. Murise un copil frumos. Doi copii lipseau. Baby Kochamma ced nervos. Inspectorul Thomas Mathew îi oferi o ceaşc de ceai poli ienesc. Când se sim i ceva mai bine, o ajut s pun pe hârtie, în plângerea ei, tot ceea ce îi spusese. O asigur pe Baby Kochamma de întreaga Cooperare a Poli iei din Kottayam. Tic losul avea s fie prins înainte de apusul soarelui, zise el. Un Paravan cu doi gemeni bivitelini, vânat de istorie — ştia c nu erau multe locuri în care s se poat ascunde. Inspectorul Thomas Mathew era un om prudent. Îşi lu o m sur de prevedere. Trimise un Jeep s îl aduc pe Tovar şul K. N. M. Pillai la sec ia de poli ie. Pentru el era crucial s afle dac Paravanul se bucura de vreun sprijin politic sau dac opera pe cont propriu. Deşi el însuşi era un om al Congresului, nu inten iona s rişte vreun conflict cu Guvernul Marxist. Când sosi Tovar şul Pillai, acesta fu invitat s ia loc pe scaunul pe care Baby Kochamma abia îl p r sise. Inspectorul Thomas Mathew îi ar t plângerea lui Baby Kochamma. Cei doi b rba i avur o conversa ie. Scurt , criptic , la obiect. De parc ar fi schimbat numere şi nu cuvinte. Nici o explica ie nu p ru necesar . Nu erau prieteni, Tovar şul Pillai şi inspectorul Thomas Mathew, şi nu aveau încredere unul în cel lalt. Se în elegeau îns perfect unul pe cel lalt. Amândoi erau oameni pe care copil ria îi p r sise f r urme. Oameni lipsi i de curiozitate. F r dubii. Fiecare în felul lui, un adult în adev ratul, terifiantul sens al cuvântului. Priveau lumea şi nu se întrebau niciodat cum func ioneaz , deoarece ştiau. Ei o puneau în mişcare. Ei erau mecanicii care se îngrijeau de diferitele p r i ale aceleiaşi maşini. Tovar şul Pillai îi spuse inspectorului Thomas Mathew c îl cunoştea pe Velutha, dar omise s men ioneze c Velutha era membru al Partidului Comunist, sau c Velutha b tuse în noaptea precedent la uşa lui, ceea ce f cuse din Tovar şul Pillai ultima persoan care îl v zuse pe Velutha înainte ca el s dispar . Tovar şul Pillai nici m car nu a respins, deşi ştia c nu este adev rat afirma ia referitoare la tentativa de viol din plângerea lui Baby Kochamma. Îl asigur pur şi simplu pe inspectorul Thomas Mathew c , în ceea ce-l privea pe el personal, Velutha nu se bucura de patronajul sau sprijinul Partidului Comunist. C era pe cont propriu. Dup plecarea Tovar şului Pillai, inspectorul Thomas Mathew rev zu în gând conversa ia lor, întorcând-o pe toate p r ile, testându-i logica, c utând fisurile. Când fu satisf cut, îşi instrui oamenii.

178

Între timp, Baby Kochamma se înapoiase la Ayemenem. Plymouth-ul era parcat pe alee. Margaret Kochamma şi Chacko se întorseser de la Cochin. Sophie Mol era întins pe şezlong. Când Margaret Kochamma v zu trupul feti ei ei, şocul o n p di precum aplauzele fantomatice într-o sal goal . Se rev rs într-un val de vom şi o l s mut , cu ochii goi. Boci dou mor i, nu una. O dat cu pierderea lui Sophie, Joe murise din nou. Şi de data aceasta nu mai exista nici o tem de terminat, nici un ou de mâncat. Venise la Ayemenem s îşi vindece lumea r nit şi, în loc de asta, o pierduse în întregime. Tremura ca varga. Amintirile ei referitoare la zilele care au urmat erau confuze. Ore lungi, obscure, de senin tate grea, cu limba împleticit (administrat pe cale medical de dr Verghese Verghese), str b tut de accese vii, puternice, de isterie, la fel de p trunz toare şi de t ioase ca ascu işul unei lame de ras noi. Era vag conştient de Chacko—îngrijorat şi cu glasul blând atunci când era al turi de ea —, altminteri aprig, şuierând ca vijelia prin Casa din Ayemenem. Atât de diferit de Porcul Spinos Bo it pe care îl întâlnise în acea îndep rtat diminea la Oxford, în cafenea. Îşi amintea vag înmormântarea din biserica galben . Cântecul trist. Un liliac care sâcâise pe cineva. Îşi amintea sunetul uşilor doborâte şi vocile speriate ale femeilor. Şi cum, noaptea, greierii din tufişuri scoseser sunete aidoma scâr âitului de trepte şi amplificaser teama şi triste ea care planau deasupra Casei din Ayemenem. Nu îşi uit niciodat furia ira ional fa de ceilal i doi copii mai mici care fuseser , dintr-un anumit motiv, cru a i. Mintea ei înfierbântat se lipi ca un melc de ideea c Estha era, într-un anume fel, responsabil de moartea lui Sophie Mol. Ciudat, inând seama de faptul c Margaret Kochamma nu ştia c Estha — Vr jitor Amestec tor cu un Mo care vâslise dulcea a şi gândise Dou Gânduri — , Estha era acela care înc lcase regulile şi le traversase, dup -amiezele, pe Sophie Mol şi pe Rahel de cealalt parte a râului într-o barc mic . Estha acela care alungase un miros gre os fluturând înspre el un steag marxist. Estha acela care f cuse din veranda din spate a Casei Istoriei casa lor departe de cas , dotat cu un covor de iarb şi cu majoritatea juc riilor lor — o catapult , o gâsc gonflabil , un koala cu ochi din nasturi sl bi i. În fine, în acea noapte de coşmar, Estha acela care decisese c , deşi era întuneric şi ploua, Sosise Momentul ca ei s fug , deoarece Ammu nu îi mai voia. De ce, în ciuda faptului c nu ştia nimic din toate acestea, îl învinuise Margaret Kochamma pe Estha pentru ceea ce i se întâmplase lui Sophie? Poate c avea instinct matern. De trei sau de patru ori, înotând prin straturile groase de somn indus de sedative, ea îl c utase efectiv pe Estha, pocnindu-l pân ce o calma cineva, luândo de acolo. Ulterior, i-a scris lui Ammu o scrisoare pentru a-şi cere scuze. La sosirea acelei scrisori, Estha fusese deja Returnat, iar Ammu trebuise s îşi fac bagajele şi s plece. Numai Rahel r m sese în Ayemenem pentru a accepta, în

179

numele lui Estha, scuzele lui Margaret Kochamma. Nu îmi pot imagina ce m-a apucat, scria ea. Nu pot decât s o pun pe seama efectului tranchilizantelor. Nu aveam dreptul s m port aşa cum am f cut-o, şi vreau s şti i c îmi este ruşine şi îmi pare foarte, foarte r u. Ciudat, persoana la care nu s-a gândit niciodat Margaret Kochamma era Velutha. Despre el nu avea nici o amintire. Nici m car despre cum ar ta. Poate din cauza faptului c nu îl cunoscuse niciodat cu adev rat, c nici m car nu auzise ce se întâmplase cu el. Dumnezeul Pierderii. Dumnezeul Lucrurilor M runte. Nu l sase urme de paşi pe nisip, nici dâre pe ap , nici vreo reflexie în oglinzi. La urma urmei, Margaret Kochamma nu era împreun cu plutonul poli iştilor Tangibili când traversaser râul umflat. Şorturile lor largi, kaki, epene din cauza apretului. Zdr ng nitul metalic al c tuşelor din buzunarul greu al cuiva. Este absurd s te aştep i ca o persoan s îşi reaminteasc ceva despre care nu ştia c s-ar fi întâmplat.

180

Mâhnirea îns era înc la dou s pt mâni distan de acea dup -amiaz albastr brodat „în cruciuli e", când Margaret Kochamma z cea ame it de diferen a de fus orar şi înc adormit . Chacko, în drum spre Tovar şul K. N. M. Pillai, trecu pe lâng fereastra dormitorului ca o balen anxioas , furişându-se cu inten ia de-a trage cu ochiul s vad dac so ia lui (Fosta so ie, Chacko!) şi fiica lui erau treze şi aveau nevoie de ceva. În ultima clip , curajul îi pieri, şi trecu greoi mai departe f r a privi în untru. Sophie Mol (Ne dormind, Ne liniştit , Ne dus ) îl z ri plecând. Se aşez pe pat şi privi arborii de cauciuc. Soarele se mişcase pe cer şi arunca umbre domestice profunde asupra planta iei, întunecând copacii cu frunzişul deja întunecat. Dincolo de umbr , lumina era uniform şi blând . Se vedea o t ietur diagonal ce traversa coaja marmorat a fiec rui arbore, prin care cauciucul l ptos se prelingea precum sângele dintr-o ran şi picura în jum tatea aflat în aşteptare a unei coji de nuc de cocos, legat de copac. Sophie Mol coborî din pat şi cotrob i prin geanta mamei ei adormite. G si ceea ce c uta — cheile valizei mari, încuiate, de pe podea, cu autocolantele de la aeroport şi cu etichetele de bagaje pe ea. O deschise şi îi scotoci con inutul cu toat încântarea unui câine care scurm un rond de flori. R v şi teancuri de lenjerie, fuste şi bluze c lcate, şampoane, creme, ciocolat , band adeziv , umbrele, s pun (şi alte arome îmbuteliate la Londra), chinin , aspirin , antibiotice cu spectru larg. „Ia de toate", o sf tuiser colegele pe Margaret Kochamma cu glasuri îngrijorate. „Nu ştii niciodat ." Ceea ce era felul lor de a-i spune unei colege c l torind în Inima Întunericului c : (a) Oricui i se Poate întâmpla Orice. Aşa c (b) E Mai Bine s fii Preg tit. Pân la urm , Sophie Mol g si ceea ce c utase. Cadouri pentru verii ei. Turnuri triunghiulare de ciocolat Toblerone (moale şi deformat de c ldur ). Şosete cu degete multicolore. Şi dou pixuri — cu partea superioar umplut cu ap în care plutea un decupaj cu o imagine de strad londonez . Palatul Buckingham şi Big Ben. Magazine şi oameni. Un autobuz cu etaj propulsat de o bul de aer plutea în susul şi în josul str zii t cute. Era ceva sinistru în absen a zgomotului pe strada aglomerat a pixului. Sophie Mol îşi puse cadourile în gentu a şic şi ieşi în lume. Pentru a întreprinde o tranzac ie dificil . Pentru a negocia prietenia. O prietenie care, din nefericire, avea s fie l sat în suspensie. Incomplet . R t cind prin aer f r vreun punct de sprijin. O prietenie care nu se încheg întro poveste, motiv pentru care, mult mai repede decât ar fi trebuit s se întâmple vreodat , Sophie Mol deveni o Amintire, în timp ce Pierderea lui Sophie Mol deveni viguroas şi vie. Ca un fruct în plin sezon. În fiecare sezon.

181

182

Munca înseamnă Luptă

Chacko o lu pe scurt tura dintre arborii înclina i de cauciuc pentru a nu avea decât foarte pu in de mers pe drumul principal pân la casa Tovar şului K. N. M. Pillai. Avea un aer uşor ridicol, aşa cum p şea peste covorul de frunze uscate în costumul strâmt de aeroport cu cravata aruncat de vânt pe un um r. Tovar şul Pillai nu era acas la sosirea lui Chacko. So ia acestuia, Kalyani, cu past proasp t de santal pe frunte, îl invit s ia loc pe un scaun pliant din o el în mica înc pere din fa şi disp ru dincolo de pragul acoperit de o perdea de dantel din nylon de un roz ip tor, într-o camer al turat unde lic rea flac ra mic a unei l mpi mari cu ulei. Mirosul greu de t mâie se r spândea peste pragul deasupra c ruia o mic pancart din lemn spunea Munca înseamn Lupt . Lupta înseamn Munc . Chacko era prea masiv pentru înc pere. Pere ii albaştri îl încorsetau. Privi încordat şi pu in stânjenit în jur. Un prosop se usca pe grilajul unei ferestre mici, verzi. Masa era acoperit cu o fa de mas din plastic înflorat, viu colorat . Musculi e roiau în jurul unui m nunchi de banane mici, aşezate pe o farfurie emailat alb cu margine albastr . Într-un col al camerei era o gr mad de nuci de cocos nedezghiocate. Papucii de cauciuc ai unui copil z ceau r scr c ra i în paralelogramul str lucitor de lumin solar z brelit de pe pardoseal . Lâng mas era un dulap cu uşi de sticl . Perdelele imprimate ce atârnau în interiorul s u îi disimulau con inutul. Mama Tovar şului Pillai, o doamna vârstnic minuscul cu bluz maro şi mundu crem, st tea pe marginea patului înalt, de lemn, b gat în perete, cu picioarele b l ng nindu-i-se mult deasupra solului. Purta un prosop alb, sub ire, aranjat în diagonal peste piept şi aruncat peste um r. Un roi de ân ari, ca o tichie inversat , îi bâzâia deasupra capului. Îşi odihnea obrazul în palm , adunând laolalt toate ridurile de pe acea parte a fe ei. Fiecare centimetru al ei era zbârcit, pân şi încheieturile mâinilor şi gleznele. Doar pielea gâtului era încordat şi neted , întins peste o guş enorm . Fântâna ei de tinere e. Privea în gol la peretele opus, leg nându-se uşor, morm ind mici morm ituri regulate, ritmice, ca un pasager plictisit într-o c l torie lung cu autobuzul. Diplomele de liceu, licen şi masterat ale Tovar şului Pillai erau înr mate şi ag ate pe peretele din spatele capului ei. Pe un alt perete era o fotografie înr mat a Tovar şului Pillai decorându-l cu o

183

ghirland pe Tovar şul E. M. S. Namboodiripad. Pe un suport era un microfon, str lucind în prim-plan al turi de o pancart pe care scria Ajantha. Ventilatorul rotativ de mas aflat lâng pat îşi distribuia briza mecanic în rota ii democratice, exemplare — ridicând întâi ce mai r m sese din p rul b trânei doamne Pillai, apoi pe al lui Chacko. ân arii se risipeau şi se regrupau neobosi i. Pe fereastr Chacko putea z ri acoperişurile autobuzelor trecând cu un zgomot asurzitor, cu bagaje în plasa de bagaje. Trecu un jeep cu un megafon, urlând din r sputeri un cântec marxist, având ca tem Şomajul. Corul era în englez , restul în malayalami. N-avem posturi vacante! N-avem posturi vacante! Oriunde în lume s-ar duce un s rac, N-avem n-avem n-avem n-avem posturi vacante! „N-avem" pronun at s rimeze cu nave. Kalyani se întoarse cu un pahar din inox cu cafea-filtru şi o farfurie inox cu feliu e de banan pr jit (galben-aprins, cu semin e mici, negre, în centru), pentru Chacko. — S-a dus la Olassa. Trebuie s vin dintr-o clip în alta, spuse ea. Se referea la so ul ei cu addeham, forma respectuoas pentru „el", în timp ce „el" i se adresa cu „edi", ceea ce însemna, aproximativ, „Hei, tu!" Era o femeie frumoas , plin de via , cu piele cafeniu-aurie şi ochi imenşi. P rul ei lung şi cre era umed şi îi atârna liber pe spate, împletit doar la vârfuri. Îi umezise spatele bluzei strâmte de un roşu-închis, coborând-o într-un roşu şi mai închis, şi mai strâmt. Din locul în care se terminau mânecile, carnea moale a bra elor ei se umfla şi se rev rsa într-un bulg re somptuos peste coatele cu gropi e. Mundu-ul şi kavani-ul ei albe erau apretate şi c lcate. Mirosea a lemn de santal şi a maz re verde zdrobit , pe care o folosea în loc de s pun. Pentru prima dat în to i acei ani, Chacko o privi f r cea mai mic tres rire de dorin sexual . Avea o so ie (Fost so ie, Chacko!) acas . Cu pistrui pe bra e şi pistrui pe spate. Cu o rochie albastr şi cu picioare sub ea. Tân rul Lemn ap ru în uş în şort roşu din supraelastic. St tea ca un cocostârc pe un picior sub ire şi r sucea ca pe-o funie perdeaua de dantel roz, fixându-l pe Chacko cu ochii mamei lui. Avea deja şase ani, mult peste vârsta la care copiii îşi îndeas lucruri în nas. — Mon, du-te şi cheam-o pe Latha, îi spuse doamna Pillai. Lenin r mase intuit locului şi, continuând s se holbeze la Chacko, url strident şi f r efort, aşa cum numai copiii o pot face. — Latha! Latha! Eşti chemat ! Nepoata noastr din Kottayam. Fiica fratelui lui mai mare, explic doamna Pillai. A câştigat s pt mâna trecut Premiul întâi la Elocin la Festivalul Tineretului din Trivandrum.

184

O fetişcan cu un aer combativ, de circa doisprezece-trei- sprezece ani, se ivi prin perdeaua de dantel . Purta o fust lung , imprimat , care îi ajungea pân la glezne, şi o bluz alb , scurt pân în talie, cu pense care l sau loc unor viitori sâni. P rul ei uns era împ r it pe din dou . Fiecare dintre cele dou cozi strânse, lucitoare, era îndoit şi legat cu panglici, astfel încât îi atârnau de fiecare parte a fe ei precum conturul unor urechi mari, cl p uge, ce nu fuseser colorate înc . — Ştii cine este? o întreb doamna Pillai pe Latha. Latha cl tin din cap. — Chacko saar. Modalali-ul fabricii noastre. Latha îl privi cu un calm şi o lips de curiozitate neobişnuite pentru o fat de treisprezece ani. — A studiat la Oxford, Londra, spuse doamna Pillai. Vrei s -i reci i ceva? Latha se supuse f r ezitare. Se propti pe picioarele uşor dep rtate. — Onorat preşedinte, se înclin ea c tre Chacko, drag juriu şi... privi în jur la publicul imaginar adunat în mica înc pere încins ... iubi i prieteni. F cu o pauz teatral . — Aş vrea s v recit ast zi un poem de Sir Walter Scott intitulat Lochinvar. Îşi împreun mâinile la spate. O pelicul i se aşternu pe ochi. Privirea îi era fixat orb undeva, imediat deasupra capului lui Chacko. Se leg na uşor în timp ce vorbea. La început, Chacko crezu c era o traducere în malayalami a poemului Lochinvar. Cuvintele se contopeau unul cu cel lalt. Ultima silab a unuia se unea cu prima silab a urm torului. Era interpretat cu o vitez remarcabil . O, young Lochin varhas scum out of the vest, Through wall the vide Border his teed was the bes; Tand savissgood braodsod heweapon sadnun, Nhe rod all unarmed, and he rod all lalone. Poemul era pres rat de morm ielile b trânei doamne de pe pat, ceea ce nimeni, cu excep ia lui Chacko, nu p rea s remarce. Nhe swam the Eske river where ford there was none; Buttair he alighted at Netherby Gate, The bridehad cunsended, the gallantcame late. Tovar şul Pillai sosi la mijlocul poemului. Un luciu de sudoare îi acoperea pielea, mundu-ul lui alb era pliat deasupra genunchilor, pete întunecate de sudoare întinzându-i-se la subsuorile din terilen . Trecut de treizeci şi cinci de ani, era un b rbat mic, p mântiu, neatletic. Picioarele îi erau deja fusiforme, iar burta lui proeminent şi rev rsat , ca şi guşa micu ei lui mame, de-a dreptul nepotrivit cu restul trupului s u sub ire, m runt şi cu chipul vioi. De parc ceva în genele familiei ar fi f cut s pogoare asupra lor gâlme obligatorii ce le ap reau la întâmplare în diverse p r i ale trupului.

185

Musta a lui ordonat şi sub ire ca o tr s tur de penel îi împ r ea buza superioar în dou pe orizontal şi se termina exact în linie cu col urile gurii. Avea un început de chelie şi nu f cea nici o încercare de-a o ascunde. P rul îi era dat cu ulei şi piept nat pe spate. Era clar c nu alerga dup tinere e. Avea autoritatea dezinvolt a B rbatului Casei. Zâmbi şi îl salut din cap pe Chacko, dar nu p ru s remarce prezen a so iei sau a mamei sale. Ochii Lathei privir rapid spre el, cerând permisiunea de-a continua poemul. Îi fu acordat . Tovar şul Pillai îşi scoase c maşa, o f cu ghem şi îşi şterse subsuorile cu ea. Când termin , Kalyani i-o lu şi o inu de parc ar fi fost un dar. Un buchet de flori. Tovar şul Pillai, în vesta lui f r mâneci, se aşez pe un scaun pliant şi îşi trase piciorul stâng peste coapsa dreapt . Cât a mai durat recitarea nepoatei, st tu privind meditativ în podea, cu b rbia sprijinit în c uşul palmei, b tând din piciorul drept în ritm cu metrul şi caden a poemului. Cu cealalt mân îşi masa bolta extrem de arcuit a piciorului stâng. Când Latha termin , Chacko aplaud cu amabilitate sincer . Ea îi primi aplauzele f r urm de zâmbet. Era ca o înot toare est-german la o competi ie local . Ochii îi erau a inti i asupra Aurului Olimpic. Orice realizare mai m runt o considera ca de la sine în eleas . Îşi privi unchiul, cerând permisiunea de-a p r si înc perea. Tovar şul Pillai îi f cu semn şi îi şopti la ureche: — Du-te şi spune-le lui Pothachen şi Mathukutty c dac vor s m vad trebuie s vin imediat. — Nu, tovar şe, z u... Nu mai m nânc nimic, spuse Chacko, presupunând c Tovar şul Pillai o trimitea pe Latha dup alte gust ri. Tovar şul Pillai, recunosc tor pentru confuzie, o exploat . — Nu nu nu. Ha! Ce-i asta?... Edi Kalyani, adu o tav cu avalose oondas. Ca politician aspirant, era esen ial pentru Tovar şul Pillai s fie privit în circumscrip ia sa electoral drept om cu influen . Voia s se foloseasc de vizita lui Chacko pentru a-i impresiona pe aleg torii locali şi pe Lucr torii de Partid. Pothachen şi Mathukutty, oamenii dup care trimisese, erau nişte s teni care îl rugaser s se foloseasc de rela iile lui la spitalul din Kottayam pentru a le asigura fiicelor lor un post de sor medical . Tovar şul Pillai avea interesul ca ei s fie v zu i aşteptând în afara casei lui o întâlnire cu el. Cu cât erau mai mul i oamenii v zu i aşteptând s -l întâlneasc , cu cât p rea mai ocupat, cu atât avea s fie mai bun impresia l sat . Iar dac oamenii care aşteptau vedeau c însuşi Modalali-ul fabricii venise s -l vad , pe terenul lui, faptul avea s transmit semnale utile, ştia asta. — Deci! Tovar şe! spuse Tovar şul Pillai dup ce Latha fusese expediat şi dup ce sosiser avalose oondas. Care sunt nout ile? Cum se acomodeaz fiica dumitale? Insista s îi vorbeasc lui Chacko în englez . — O, bine. Acum doarme buştean. — Oho. Diferen a de fus orar, presupun, spuse Tovar şul Pillai, mul umit de

186

el însuşi c ştia câte ceva despre c l toriile interna ionale. — Ce se întâmpl în Olassa? O întrunire de Partid? întreb Chacko. — Ah, nici vorb de aşa ceva. Sora mea Sudha a suferit acum câtva timp o fractur , zise Tovar şul Pilai, aşa c am dus-o la Olassa Moos pentru o cur . Nişte uleiuri şi alte chestii din astea. So ul ei este la Patna, aşa c ea e singur la socri. Lenin îşi p r si postul din pragul uşii, se aşez pe genunchii tat lui s u şi se scobi în nas. — Ei, tinere domn, ce-ai zice de o poezie? îi zise Chacko. Tat l t u nu te-a înv at nici una? Lenin se holb la Chacko, nedând nici un semn c ar fi auzit sau în eles ceea ce-i spusese Chacko. — Ştie totul, zise Tovar şul Pillai. Este un geniu. Îns în fa a vizitatorilor e t cut. Tovar şul Pillai îl leg n pe Lenin pe genunchi. — Lenin Mon, spune-i-o Tovar şului Unchi pe cea pe care-o ştii de la Tata. Prieteni! Cet eni! Romani... Lenin îşi continu c utarea nazal de comori. — Hai, Mon, doar este Tovar şul nostru Unchi... Tovar şul Pillai încerc s demareze Shakespeare. — Prieteni! Cet eni! Romani! V rog... Privirea neclintit a lui Lenin r mase pe Chacko. Tovar şul Pillai încerc din nou. — ...s m asculta i? Lenin înşf c un pumn de feliu e de banan pr jite şi âşni pe uşa din fa . Începu s goneasc încoace şi încolo pe fâşia de curte dintre cas şi drum, zbierând ca un m gar cu o exaltare pe care nu o putea în elege. Când îşi epuiz o parte din energie, alerg tura lui se transform într-un galop agitat, cu genunchii la piept. ...s m-as CULTA I. Url Lenin din curtea din fa , acoperind sunetul unui autobuz în trecere. ... Venii aici pe Cezar s -l îngrop, nu slav s -i aduc. Cefa cer u unom tr ieşte înc Şi dup moar tealui. Ade seaîn s Se-ngroap , binele cu el... Zbiera faptul c în untru, prestator mândru.

fluent, f r s ezite nici m car o dat . Remarcabil, inând seama de avea doar şase ani şi nu în elegea un cuvânt din ce spunea. Stând privind afar la micul diavol-al-prafului care i se agita în curte (viitor de servicii cu un copil şi un scuter Bajaj), Tovar şul Pillai zâmbi

187

— Este primul în clas . Anul acesta va ob ine o dubl -promovare. Era mult ambi ie adunat în c m ru a aceea încins . Orice ar fi depozitat Tovar şul Pillai în dulapul lui cu perdele, nu erau avioane de plut stricate. Pe de alt parte, din clipa în care intrase în cas , sau, poate, din momentul în care sosise Tovar şul Pillai, Chacko trecuse printr-un curios proces de invalidare. Ca un general l sat f r stele, îşi controla zâmbetul. Îşi reprim expansivitatea. Oricine l-ar fi întâlnit acolo pentru prima oar l-ar fi putut considera reticent. Aproape timid. Cu instinctele infailibile ale unui lupt tor de strad , Tovar şul Pillai ştia c circumstan ele lui presante (casa mic , încins , mama cu veşnicele ei morm ieli, apropierea evident de masele muncitoare) îi d deau asupra lui Chacko un ascendent pe care, în acele vremuri revolu ionare, nu îl putea egala nici un fel de educa ie primit la Oxford. Îşi inea s r cia ca pe o puşc îndreptat spre capul lui Chacko. Chacko scoase o bucat mototolit de hârtie pe care încercase s schi eze în mare modelul unei noi etichete pe care voia s i-o tip reasc Tovar şul K. N. M. Pillai. Era destinat unui nou produs Mur turi & Conserve Paradis, inten ionat a fi lansat în prim var . O et Sintetic pentru G tit. Desenul nu era unul dintre punctele forte ale lui Chacko, dar Tovar şul Pillai prinse ideea general . Era familiarizat cu logo-ul dansatorului kathakali, sloganul de sub fusta lui care spunea Împ ra i ai Regatului Gustului (ideea lui) şi caracterele alese pentru Mur turi & Conserve Paradis. — Designul este acelaşi. Singura diferen este la text, presupun, spuse Tovar şul Pillai. — Şi la culoarea chenarului, zise Chacko. Muştar în loc de roşu. Tovar şul Pillai îşi ridic ochelarii pe frunte, pentru a citi textul cu glas tare. Lentilele i se înce oşar imediat din pricina uleiului de p r. — O et Sintetic pentru G tit, zise el. Asta cu litere mari, presupun. — Albastru de Prusia, zise Chacko. — Preparat din Acid Acetic? Albastru regal, spuse Chacko. Ca acela folosit la ardei verzi în saramur . — Con inut net. Lot nr., Data fabrica iei, Pre maximal de desfacere... acelaşi albastru regal dar c. şi l.c.? Chacko încuviin din cap. — Prin aceasta certific m c o etul din aceast sticl este garantat a fi de natura şi calitatea pe care le afirm . Ingrediente: ap şi acid acetic. Asta va fi de culoare roşie, presupun. Tovar şul Pillai folosea „presupun" pentru a deghiza întrebarea în afirma ie. Ura s pun întreb ri, cu excep ia celor de natur personal . Întreb rile semnificau o afişare vulgar a ignoran ei. Atunci când terminar discu ia privind eticheta pentru o et, Chacko şi Tovar şul Pillai ajunser s aib fiecare roiul lui de ân ari.

188

C zur de acord asupra unei date de livrare. — Deci marşul de ieri a fost un succes? spuse Chacko, sco ând în cele din urm la iveal motivul adev rat al vizitei sale. — Pân nu sunt îndeplinite cerin ele, Tovar şe, nu putem spune c este un Succes sau un Insucces. O inflexiune ironic se strecur în glasul Tovar şului Pillai. — Pân atunci, lupta trebuie s continue. — Dar Reac ia a fost bun , suger Chacko, încercând s recurg la acelaşi argou. — Asta, desigur, acolo, zise Tovar şul Pillai. Tovar şii au prezentat Memorandumul înaltei Conduceri de Partid. Acum s vedem. Nu trebuie decât s aştept m şi s urm rim evolu ia lucrurilor. — Am trecut ieri pe lâng ei, pe drum, zise Chacko. Procesiunea. — În drum spre Cochin, presupun, spuse Tovar şul Pillai. Dar conform surselor de Partid, Reac ia din Trivandrum a fost mult mai bun . — Şi la Cochin au fost mii de tovar şi, zise Chacko. De fapt, nepoata mea l-a v zut printre ei pe tân rul nostru Velutha. — Ah, în eleg. Tovar şul Pillai fu luat pe nepreg tite. Velutha era un subiect pe care inten ionase s îl discute cu Chacko. Cândva. Într-o bun zi. Dar nu aşa, pe nepus mas . Creierul îi zumz ia ca un roi de albine. Se întreba dac s profite de deschiderea ce i se oferea sau s o lase pe alt zi. Hot rî s se foloseasc atunci de ea. — Da. Este un bun lucr tor, zise el gânditor. Extrem de inteligent. — Este, zise Chacko. Un tâmplar excelent cu o minte de inginer. Dac nu ar fi fost... — Nu un astfel de lucr tor, Tovar şe, spuse Tovar şul Pillai. Lucr tor de Partid. Mama Tovar şului Pillai continua s se legene şi s bomb ne. Era ceva liniştitor în ritmul bomb nelilor. Ca tic itul unui ceas. Un sunet pe care îl remarcai cu greu, dar i-ar fi lipsit dac înceta. — Ah, în eleg. Deci este legitimat? — O, da, spuse încet Tovar şul Pillai. O, da. Sudoarea i se prelingea lui Chacko prin p r. Avea senza ia c o ceat de furnici îi f ceau turul scalpului. Se sc rpin în cap mult vreme, cu ambele mâini. Mişcându-şi în sus şi în jos toat pielea scalpului. — Oru kaaryam parayattey? Tovar şul Pillai trecu la malayalami şi la un ton confiden ial, conspirativ. — Vorbesc ca prieten, keto. Neoficial. Înainte de-a merge mai departe, Tovar şul Pillai îl studie pe Chakco, încercând s îi ghiceasc reac ia. Chacko îşi examina pasta cenuşie de sudoare şi m trea de sub unghii. — Paravanul acela î i va face necazuri, spuse el. Ascult -m pe mine... g seşte-

189

i de lucru în alt parte. Trimite-l de aici. Chacko fu uimit de întors tura pe care o luase conversa ia. Nu inten ionase decât s afle ce se întâmpla, cum st teau lucrurile. Se aşteptase s întâmpine opozi ie, chiar rezisten , şi în loc de asta i se propunea o complicitate viclean , perfid . — S -l trimit de aici? Dar de ce? Nu m deranjeaz c are carnet de partid. Eram doar curios, atâta tot... M gândeam c poate ai vorbit cu el, spuse Chacko. Dar sunt sigur c nu face decât s experimenteze, s îşi încerce aripile, este un tip cu scaun la cap, Tovar şe. Am încredere în el... — Nu la asta m refer, spuse Tovar şul Pillai. Poate foarte bine s fie OK ca persoan . Dar al i lucr tori nu sunt mul umi i de el. Vin deja la mine cu plângeri... În elegi, Tovar şe, din punct de vedere local, aceste chestiuni de cast sunt foarte adânc înr d cinate. Kalyani puse pe mas un pahar de o el cu cafea aburind , pentru so ul ei. — Uit -te la ea, de exemplu. St pâna acestei case. Nici m car ea nu ar permite vreodat Paravanilor şi altora de teapa lor s -i intre în cas . Niciodat . Nici m car eu nu o pot convinge. Propria mea so ie. Desigur, în cas ea este Şeful. Se întoarse spre ea cu un zâmbet afectuos, r ut cios. — Allay edi, Kalyani? Kalyani privi în p mânt şi zâmbi, recunoscându-şi sfios bigotismul. — Vezi? spuse triumf tor Tovar şul Pillai. Ea în elege foarte bine engleza. Doar c nu vorbeşte. Chacko zâmbi cu jum tate de gur . — Zici c lucr torii mei vin la tine cu plângeri... — O, da, corect, spuse Tovar şul Pillai. — Ceva anume? — Nimic ca atare, spuse Tovar şul K. N. M. Pillai. Dar vezi, Tovar şe, orice avantaje i-ai acorda, normal c altora o s le displac . O privesc ca pe o p rtinire. La urma urmei, orice munc ar face el, tâmplar, electrician sau orice ar fi, pentru ei el nu este decât un Paravan. Este o condi ionare pe care o au din naştere. Asta le-am spus şi eu, este greşit. Dar sincer vorbind, Tovar şe, Schimbarea este un lucru. Acceptarea este cu totul altceva. Trebuie s fii precaut. E mai bine pentru el s îl trimi i de aici... — Dragul meu camarad, spuse Chacko. Lucrul acesta este imposibil. B iatul e de nepre uit. Practic, el conduce fabrica... şi nu putem rezolva problema trimi ându-i de aici pe to i Paravanii. Nu, trebuie s înv m cum s solu ion m aceast abera ie. Tovar şului Pillai îi displ cea s i se adreseze cineva cu Dragul Meu Camarad. Pentru el suna ca o insult formulat într-o englez cult , ceea ce, desigur, f cea din ea o dubl insult — insulta în sine şi faptul c Chacko gândea c el nu o va în elege. Îi stric complet dispozi ia. — Poate, zise el caustic. Dar Roma nu a fost cl dit într-o singur zi. ine minte asta, Tovar şe, aici nu este colegiul dumitale de la Oxford. C ci ceea ce

190

pentru dumneata este o absurditate, pentru Mase e ceva diferit. Lenin, cu sub irimea tat lui şi cu ochii mamei sale, ap ru în uş , cu r suflarea întret iat . Terminase de urlat întregul discurs al lui Marc Antoniu şi cea mai mare parte din Lochinvar înainte de a-şi fi dat seama c îşi pierduse publicul. Se aşez din nou între genunchii dep rtati ai Tovar şului Pillai. Îşi plesni mâinile peste capul tat lui s u, provocând un carnagiu în roiul de ân ari. Num r carcasele strivite din palmele lui. Unele pline cu sânge proasp t. I le arat tat lui s u, care i-l pred mamei pentru a fi cur at. T cerea dintre ei fu iar şi luat în st pânire de morm ielile b trânei doamne Pillai. Latha sosi cu Pothachen şi Mathukutty. B rba ii trebuir s aştepte afar . Uşa fu l sat întredeschis . Când Tovar şul Pillai vorbi din nou, o f cu în malayalami şi se asigur c era suficient de tare pentru publicul de afar . — Desigur, forumul adecvat pentru a exprima necazurile muncitorilor este Sindicatul. Or, în cazul acesta, când însuşi Modalali e un Tovar ş, este o chestiune ruşinoas pentru ei s nu fie sindicaliza i şi s nu se al ture Luptei Partidului. — M-am gândit la asta, spuse Chacko. Am s îi organizez oficial într-un sindicat. Îşi vor alege propriii reprezentan i. — Dar, Tovar şe, nu po i pune în scen revolu ia pentru ei. Nu po i decât s le creezi conştiin a de clas . S îi educi. Ei trebuie s îşi lanseze propria lupt . Ei trebuie s îşi dep şeasc spaimele. — De cine? zâmbi Chacko. De mine? — Nu, nu de dumneata, dragul meu Tovar ş. De secole întregi de opresiune. Apoi, cu un ton mustr tor, Tovar şul Pillai îl cit pe Preşedintele Mao. În malayalami. Cu o expresie ciudat de asem n toare cu a nepoatei lui. — Revolu ia nu este un dineu. Revolu ia este o insurec ie, un act de violen în care o clas r stoarn o alta. Şi astfel, punând mâna pe contractul pentru etichetele de O et Sintetic pentru G tit, Tovar şul K. N. M. Pillai îl izgonise cu dib cie pe Chacko din rândurile lupt toare ale Celor Care R stoarn în rândurile tr d toare ale Celor De R sturnat. Se aşezar unul lâng altul pe scaune pliante din o el, în dup -amiaza Zilei în care Sosise Sophie Mol, sorbind cafea şi ron ind feliu e de banan pr jite. Dizlocând cu limbile pasta moale şi galben care le încleia cerul gurii. Omul cel M runt şi Slab şi Omul cel Mare şi Gras. Adversari de benzi desenate într-un r zboi urmând-înc -a-veni. Se dovedi a fi un r zboi care, din nefericire pentru Tovar şul Pillai, avea s se termine aproape înainte de-a fi început. Victoria îi fu oferit , ambalat şi împodobit , pe o tav de argint. Abia atunci, când era prea târziu, şi Mur turi Paradis se pr buşi încetul cu încetul la p mânt f r vreun murmur sau m car vreo inten ie de-a opune rezisten — îşi d du Tovar şul Pillai seama c ceea ce îi trebuia de fapt era mai curând procesul r zboiului decât rezultatul victoriei. R zboiul ar fi putut fi arm sarul pe care îl c l rea, un pas, fie el şi par ial, pe

191

drumul c tre Adunarea Legislativ , în timp ce Victoria nu îl situa mai bine decât locul unde era atunci când începuse. Sparse dou ou , dar arse omleta. Nimeni nu afl vreodat natura precis a rolului Tovar şului Pillai în evenimentele ce aveau s urmeze. Nici m car Chacko — care ştia c discursurile fervente, sublime despre Drepturile Intangibililor („Casta înseamn Clas , tovar şi"), inute de Tovar şul Pillai în timpul asediului Partidului Marxist asupra fabricii Mur turi Paradis, erau fariseice — nu afl vreodat întreaga poveste. Nu c ar fi inut neap rat s o afle. La momentul acela, paralizat de Pierderea lui Sophie Mol, privea totul dintr-o perspectiv umbrit de durere. Şi aidoma unui copil marcat de tragedie, care creşte brusc şi îşi abandoneaz juc riile, Chacko se lep d de juc riile sale de pân atunci. Visele Baronului Conservelor şi R zboiul Poporului se al turar avioanelor stricate din dulapul lui cu uşi de sticl . Dup ce Mur turi Paradis a fost închis , unele câmpuri de orez au fost vândute (împreun cu ipotecile lor) pentru a pl ti nişte împrumuturi bancare. Altele au fost vândute pentru a asigura familiei hran şi îmbr c minte. Când Chacko a emigrat în Canada, singurul venit al familiei era asigurat de proprietatea de cauciuc de lâng Casa din Ayemenem şi de câ iva cocotieri de pe terenul din preajm . De pe urma lor tr iau Baby Kochamma şi Kochu Maria, dup ce to i ceilal i muriser , plecaser sau fuseser Returna i. Pentru a fi corec i cu Tovar şul Pillai, el nu a pl nuit cursul evenimentelor ce aveau s urmeze. El nu a f cut decât s îşi lase degetele abile s alunece în m nuşa aflat în aşteptare a Istoriei. Nu era numai vina lui c tr ia într-o societate în care moartea unui om putea fi mai profitabil decât fusese vreodat via a lui. Ultima vizit a lui Velutha la Tovar şul Pillai — dup confruntarea cu Mammachi şi Baby Kochamma — şi ce se întâmplase între ei r maser un secret. Ultima tr dare care îl trimise pe Velutha dincolo de râu, înotând contra curentului, în întuneric şi ploaie, la timp pentru întâlnirea lui „aranjat " cu istoria.

192

Velutha prinse ultimul autobuz care se întorcea de la Kottayam, unde d duse la reparat maşina de sigilat conserve. În sta ia de autobuz d du peste un alt lucr tor al fabricii, care îi spuse cu un surâs perfid c Mammachi voia s îl vad . Velutha nu avea idee de cele întâmplate şi nu ştia de vizita tat lui lui beat la Casa din Ayemenem. Nu aflase c Vellya Paapen st tuse ore în şir în uşa colibei lor, înc beat, cu ochiul lui de sticl şi lama toporului sclipind în lumina l mpii, aşteptând întoarcerea lui Velutha. Nici c bietul Kuttappen cel paralizat, înlemnit de team , îi vorbise în continuu tat lui lui vreme de dou ore, ciulindu-şi în tot acest timp urechile dup un sunet de paşi sau vreun foşnet al p durii tinere, în aşa fel încât s -şi poat avertiza fratele care nu b nuia nimic. Velutha nu se duse acas . Merse direct la Casa din Ayemenem. Deşi, pe de-o parte, fu luat prin surprindere, pe de alta, ştia, ştiuse, cu un instinct str vechi, c într-o zi copiii chinui i ai Istoriei se vor întoarce acas s îşi afle ad post. Pe tot parcursul izbucnirii lui Mammachi r mase re inut şi ciudat de liniştit. Era un calm n scut din provocarea extrem . Izvora dintr-o luciditate ce zace dincolo de furie. Când sosi Velutha, Mammachi îşi pierdu cump tul şi îşi v rs veninul orb, insultele insuportabile, grosolane, în fa a unui panou din uşa culisant-pliant , pân ce Baby Kochamma, plin de tact, o r suci şi îi a inti furia în direc ia cuvenit , înspre Velutha, care st tea nemişcat în întuneric. Mammachi îşi continu tirada, cu ochii goi, cu fa a schimonosit , cu furia propulsând-o înspre Velutha, pân ce ajunse s îi ipe drept în fa , iar el putu s -i simt stropii scuipatului şi mirosul de ceai vechi din r suflare. Baby Kochamma r mase în preajma lui Mammachi. Nu spuse nimic, dar îşi folosi mâinile pentru a modula furia lui Mammachi, pentru a o a â a neîncetat. O mângâiere încurajatoare pe spate. Un bra protector pe dup umeri. Mammachi habar nu avea de aceast manipulare. Dar unde înv ase o doamn în vârst ca Mammachi — care purta sariuri apretate şi cânta seara la vioar Suita sp rg torului de nuci — limbajul vulgar folosit în ziua aceea era un mister pentru toat lumea (Baby Kochamma, Kochu Maria, Ammu în camera ei încuiat ) care o auzise. — Afar ! strigase ea în cele din urm . Dac te mai g sesc mâine pe proprietatea mea, am s pun s fii castrat ca un câine paria ce eşti! Am s pun s te omoare! — O s mai vedem, spuse liniştit Velutha. Asta a fost tot ce a spus el. Şi asta a fost ceea ce a accentuat şi a înflorit Baby Kochamma în biroul inspectorului Thomas Matthew, vorbind despre amenin ri cu crima şi r pirea. Mammachi îl scuip în fa pe Velutha. Scuipat gros. Îl împroşcase pe piele. Pe gur , pe ochi. El st tea pur şi simplu acolo. Uluit. Apoi se întoarse şi plec . Pe când ieşea din cas , avu impresia c sim urile îi fuseser ascu ite şi

193

intensificate. De parc totul în jurul lui ar fi fost aplatizat într-o ilustra ie. Un desen realizat la maşin , cu un manual de utilizare care îi spunea ce s fac . Mintea lui, tânjind disperat dup un soi de ancor , se ag a de detalii. Eticheta fiecare lucru care îi ieşea în cale. Poart , gândi el în timp ce ieşea pe poarta. Poart . Drum. Pietre. Cer. Ploaie. Poart . Drum. Pietre. Cer. Ploaie. Ploaia de pe pielea lui era cald . Piatra de laterit de sub picioarele lui zgâria. Ştia unde se duce. Observa totul. Fiecare frunz . Fiecare copac. Fiecare nor pe cerul f r stele. Fiecare pas f cut. Koo-koo kookum theevandi Kooki paadum theevandi Rapakal odum theevandi Thalannu nilkum theevandi Era prima lec ie pe care o înv ase la şcoal . O poezie despre un tren. Începu s numere. Ceva. Orice. Unu doi trei patru cinci şase şapte opt nou zece unsprezece doisprezece treisprezece paisprezece cincisprezece şaisprezece şaptesprezece optsprezece nou sprezece dou zeci dou zeci şi unu dou zeci şi doi dou zeci şi trei dou zeci şi patru dou zeci şi cinci dou zeci şi şase dou zeci şi şapte dou zeci şi opt dou zeci şi nou ... Desenul la maşin începu s se înce oşeze. Liniile clare se estompar . Instruc iunile nu mai aveau sens. Drumul se ridic pentru a-l întâlni şi întunericul se f cu gros. Vâscos. Înaintarea prin el deveni un efort. Ca înotul pe sub ap . Se întâmpl , îl inform o voce. A început. Mintea lui, deodat imposibil de b trân , pluti afar din trup prin întuneric şi plan deasupra lui în aer, de unde bolborosea avertismente inutile. Se uit în jos şi privi trupul unui tân r mergând prin întuneric, prin ploaia toren ial . Mai mult decât orice altceva, trupul dorea s doarm . S doarm şi s se trezeasc în alt lume. Cu mirosul pielii ei în aerul pe care îl respira. Trupul ei peste al lui. S-ar putea s nu o mai vad niciodat . Unde era ea? Ce-i f cuser ei? Îi f cuser r u? Continu s mearg . Chipul nici nu îi era ridicat înspre ploaie, nici aplecat departe de ea. Nici nu o întâmpina, nici nu o alunga. Deşi ploaia îi sp l scuipatul lui Mammachi de pe fa , continua s simt c cineva îi ridicase capul şi îi vomitase în trup. Vom cu cocoloaşe, prelingându-ise în intestine. Peste inim . Pl mâni. Pic turile vâscoase, grele în epigastru. Toate organele îi erau sc ldate în vom . Ploaia nu putea face nimic împotriva

194

acestui fapt. Ştia ce avea de f cut. Manualul de utilizare îl dirija. Trebuia s ajung la Tovar şul Pillai. Nu mai ştia de ce. Picioarele îl duser la tipografia Lucky Press, care era încuiat , şi apoi dincolo de curtea minuscul , la casa Tovar şului Pillai. Pân şi efortul de a ridica bra ul s cioc nesc îl epuiza. Tovar şul Pillai tocmai îşi terminase puiul şi strivea o banan coapt , storcându-i pulpa prin pumnul închis în farfuria cu lapte b tut, când cioc ni Velutha. Îşi trimise so ia s deschid uşa. Ea se întoarse cu un aer bosumflat şi — gândi Tovar şul Pillai — dintr-o dat sexy. Voia s îi ating imediat sânii. Dar avea lapte pe degete şi la uş era cineva. Kalyani se aşez pe pat şi îl mângâie absent pe Lenin, care dormea sugându-şi degetul lâng m run ica lui bunic . — Cine e? — Fiul la al lui Paapen Paravanul. Spune c e urgent. Tovar şul Pillai îşi termin f r grab laptele b tut. Îşi scutur degetele deasupra farfuriei. Kalyani aduse ap într-un recipient din inox şi i-o turn . Resturile de mâncare r mase pe farfurie (un ardei roşu iute, uscat, şi oasele unghiulare mici, tari, supte şi scuipate ale copanelor de pui) se ridicar şi plutir . Ea îi aduse un ştergar de mâini. El se şterse pe mâini, îşi râgâi aprecierea şi se duse la uş . — Enda? La ora asta din noapte? R spunzându-i, Velutha îşi auzi propriul glas întorcându-se la el de parc s-ar fi lovit de un perete. Încerc s explice cele întâmplate, dar se trezi devenind incoerent. Omul cu care vorbea era mic şi se afla departe, dup un perete de sticl . — E un s tuc, spunea Tovar şul Pillai. Oamenii vorbesc. Eu îi ascult. Asta nu înseamn c nu ştiu ce s-a întâmplat. Din nou Velutha se auzi spunând ceva ce nu însemna nimic pentru omul cu care vorbea. Propriul glas se încol ci în jurul lui ca un şarpe. — Poate, spuse Tovar şul Pillai. Dar, Tovar şe, ar trebui s ştii c Partidul nu a fost constituit pentru a sus ine indisciplina muncitorilor în via a lor particular . Velutha privi trupul Tovar şului Pillai disp rând dincolo de pragul uşii. Glasul lui dematerializat, pi ig iat, r mase, proferând slogane. Flamuri fluturânde într-un prag gol. Nu este în interesul Partidului s se ocupe de asemenea chestiuni. Interesul indivizilor este subordonat interesului organiza iei. Violarea Disciplinei de Partid înseamn violarea Unit ii Partidului. Glasul continu . Propozi iile se descompuneau în expresii. În cuvinte. Progresul Revolu iei. Anihilarea Duşmanului de Clas . Tr d torul capitalist. Tunet violent. Şi se întâmpl din nou. O alt religie se întoarse împotriva ei înseşi. Un alt

195

edificiu construit de mintea omului, decimat de natura uman . Tovar şul Pillai închise uşa şi reveni la so ia şi la cina lui. Se hot rî s m nânce înc o banan . — Ce voia? îl întreb so ia lui, întinzându-i una. — Au aflat. Cineva trebuie s le fi spus. L-au concediat. — Asta e tot? Are noroc c nu l-au spânzurat de copacul cel mai apropiat. — Am remarcat ceva ciudat... spuse Tovar şul Pillai în timp ce cur a coaja bananei. Tipul avea lac roşu pe unghii... Stând afar în ploaie, în lumina rece, ud a singurului felinar din strad , Velutha sim i cum îl doboar somnul. Trebui s fac eforturi pentru a-şi ine pleoapele deschise. Mâine, îşi spuse el. Mâine când se opreşte ploaia. Picioarele îl conduser la râu. De parc ele ar fi fost lesa, iar el ar fi fost câinele. Istoria plimbând câinele.

196

Traversarea

Era trecut de miezul nop ii. Râul se umflase, apele îi erau repezi şi negre, şerpuind spre mare, ducând cu ele ceruri înnourate de noapte, o ramur întreag de palmier, o bucat dintr-un gard de stuf şi alte daruri la care vântul renun ase. Dup un timp, ploaia se potoli, transformându-se în burni , apoi se opri. Briza scutura apa din copaci şi o vreme plou doar sub ei, acolo unde fusese cândva ad postul. O lun sub ire, palid se întrez ri printre nori şi lumin un tân r stând pe cea mai de sus dintre cele treisprezece trepte de piatr ce duceau la ap . Mai era înc foarte, foarte ud. Foarte tân r. Dup pu in, se ridic în picioare, îşi scoase munduul alb, îl stoarse de ap şi şi-l r suci ca un turban în jurul capului. Gol acum, coborî în ap pe cele treisprezece trepte de piatr şi apoi mai departe, pân ce apa râului îi atinse pieptul. Atunci începu s înoate cu mişc ri energice, dezinvolte, îndreptându-se repede spre locul în care curentul era iute şi sigur, acolo unde începea Adâncul Adev rat. Râul luminat de lun îi c dea ca nişte mâneci de argint de pe bra ele ce înotau. Nu-i trebuir mai mult de câteva minute s traverseze. Când ajunse de cealalt parte, ieşi sclipind şi se s lt pe mal, negru ca noaptea ce-l înconjura, negru ca apa pe care o traversase. P şi pe poteca ce ducea, prin mlaştin , la Casa Istoriei. Nu l s nici o und pe ap . Nici o urm de pas pe mal. Îşi inu mundu-ul întins deasupra capului s se usuce. Vântul i-l ridica aidoma unei pânze de corabie. Dintr-o dat se sim i fericit. Lucrurile se vor înr ut i, îşi spuse el. Apoi vor merge spre bine. Acum mergea gr bit spre Inima Întunericului. Siguratic ca un lup. Dumnezeul Pierderii. Dumnezeul Lucrurilor M runte. Gol cu excep ia lacului de unghii.

197

Câteva ore mai târziu

Trei copii pe malul râului. O pereche de gemeni şi un altul, pe al c rui şor ule de catifea reiat mov scria, cu litere aplecate, vesele, Vacan ! În copaci, frunzele ude sclipeau ca metalul b tut. Pâlcuri dese de bambus galben se aplecau în râu de parc ar fi jelit dinainte ceea ce ştiau c avea s se întâmple. Râul în sine era întunecat şi t cut. Mai curând absen decât prezen , netr dând prin nimic cât de umflat şi de puternic era în realitate. Estha şi Rahel traser barca din tufişurile în care o ascundeau de obicei. Vâslele pe care le f cuse Velutha erau pitite intr-un copac g unos. O aşezar pe ap şi o inur locului pentru ca Sophie Mol s se urce în ea. P reau s se încread în întuneric şi urcau şi coborau treptele sclipitoare de piatr siguri pe picioare ca nişte iezi. Sophie Mol era mai şov ielnic . Pu in speriat de ceea ce st tea la pând în umbrele ce o înconjurau. De-a curmezişul pieptului îi atârna un s cule din pânz cu provizii şterpelite din frigider. Pâine, pr jituri, biscui i. Gemenii, purtând povara vorbelor mamei lor — Dac nu era i voi, aş fi fost liber . Trebuia s v fi abandonat într-un orfelinat în ziua în care v-a i n scut. Sunte i pietrele de moar atârnate de gâtul meu —, nu duceau nimic. Datorit celor f cute lui Estha de Omul Oranjad Limonad , Casa lor departe de Cas era deja echipat . În cele dou s pt mâni de când Estha vâslea în dulcea a purpurie şi Gândea Dou Gânduri, ei adunaser cu h rnicie Provizii Indispensabile: chibrituri, cartofi, o tigaie turtit , o gâsc gonflabil , şosete cu degete multicolore, pixuri cu autobuze londoneze şi ursul koala cu ochi din nasturi atârnând. — Şi dac afl Ammu şi ne implor s ne întoarcem? — Atunci o s-o facem. Dar numai dac ne implor . Estha-cel-Milos. Sophie Mol îi convinsese pe gemeni c era esen ial s mearg şi ea cu ei. C absen a copiilor, a tuturor copiilor, avea s sporeasc remuşcarea adul ilor. Avea s îi fac s regrete sincer, aşa cum se întâmplase cu adul ii din Hamelin dup ce Cânt re ul Pestri din Fluier le luase to i copiii. Aveau s îi caute peste tot şi, abia atunci când ar fi c p tat certitudinea c to i cei trei copii erau mor i, ei trei s-ar fi întors acas triumf tori. Pre ui i, iubi i şi dori i mai mult ca oricând. Argumentul ei suprem era c dac ar fi r mas acas ar fi putut fi torturat şi silit s le tr deze ascunzişul. Estha aştept s urce şi Rahel, dup care îşi lu locul în barca cea mic ,

198

cr c nat ca un fer str u. Îşi folosi picioarele pentru a împinge barca departe de mal. Pe când se strecurau în apa întunecat , începur s vâsleasc diagonal în susul râului, împotriva curentului, aşa cum îi înv ase Velutha. („Dac vre i s ajunge i acolo, trebuie s inti i acolo.") Nu aveau cum s vad în întuneric c erau pe culoarul greşit al unei artere cu un flux haotic. Crengi, buşteni, buc i de copaci se îndreptau spre ei cu vitez . Trecuser de Adâncul Adev rat şi erau la numai câ iva metri de Cealalt Parte, când se ciocnir de un buştean plutitor, iar b rcu a se r sturn . Li se întâmplase destul de des în cursul altor expedi ii de traversare a râului; aveau s înoate dup barc şi, folosind-o ca pe o plut , s o duc la mal. Acum îns nu puteau vedea barca în întuneric. Fusese luat de curent. Se îndreptar spre mal, surprinşi de cât de mare era efortul pe care trebuir s -l fac pentru a parcurge o distan atât de mic . Estha reuşi s prind o creang joas ce se arcuia în ap . Scrut întunericul spre a vedea dac nu putea distinge cumva barca. — Nu v d nimic. S-a dus. Rahel, acoperit de n mol, se ca r pe mal şi întinse o mân pentru a-l ajuta pe Estha s ias din ap . Le trebuir câteva minute bune s îşi recapete r suflarea şi s remarce pierderea b rcii. S îi jeleasc dispari ia. — Şi toat mâncarea noastr s-a dus, îi zise Rahel lui Sophie Mol şi întâlni liniştea. O linişte n valnic , vijelioas , alunecoas . — Sophie Mol? şopti ea râului vijelios. Suntem aici! Aici! Lâng arborele Illimba! Nimic. În inima lui Rahel, molia lui Pappachi îşi deschise brusc aripile întunecate. Afar . În untru. Şi îşi ridic picioarele. Sus. Jos. Fugir de-a lungul malului strigând-o. Ea îns disp ruse. Purtat de apele înc rcate ale râului. Verde-cenuşiu. Cu peşti în el. Cu cerul şi copacii în el. Şi noaptea cu luna spart şi galben în el. Nu era nici o muzic de furtun . Nici o urm de volbur nu se ridica din adâncurile de cerneal ale Meenachal-ului. Nici un rechin nu supervizase tragedia. Doar o ceremonie t cut de remitere. O barc risipindu-şi înc rc tura. Un râu acceptându-i ofranda, O via mic . O raz fugar de soare. Cu un degetar de argint ag at ca s -i poarte noroc de pumnul ei mic. Era patru diminea a, înc întuneric, atunci când gemenii, epuiza i, înnebuni i şi plini de noroi, îşi croir drum prin mlaştin şi se apropiar de Casa Istoriei. Hänsel şi Gretel într-un basm însp imânt tor în care visul lor avea s fie prins şi visat din nou. Se întinser pe veranda din spate pe un covor de iarb cu o gâsc

199

gonflabil şi un koala. O pereche de pitici umezi, înlemni i de fric , aşteptând sfârşitul lumii. — Crezi c a murit deja? Estha nu r spunse. — Ce-o s se întâmple? — Vom ajunge la închisoare. El Ştia Prea Bine. Omule ul. Locuia într-o rulot . Dum dum. Nu v zur pe altcineva z când adormit în umbr . Singuratic ca un lup. Cu o frunz maronie pe spatele lui negru. Care f cea musonii s vin la timp.

200

Terminalul Port Cochin

În camera lui curat din Casa cea murdar din Ayemenem, Estha (nici b trân, nici tân r) st tea pe pat în întuneric. St tea foarte drept. Cu umerii traşi spre spate. Cu mâinile în poal . De parc i-ar fi venit rândul la o anumit inspec ie. Sau aştepta s fie arestat. C lcatul fusese terminat. Rufele st teau într-un teanc ordonat pe scândura de c lcat. Se ocupase şi de lucrurile lui Rahel. Ploua neîncetat. Ploaie nocturn . Toboşarul acela singuratic b tând în cilindrul lui mult dup ce restul orchestrei mersese la culcare. În mittam-ul lateral, lâng intrarea separat a „Nevoilor B rb teşti", coada de rândunic a Plymouth-ului sclipea instantaneu în lumina fulgerului. Ani de zile dup plecarea lui Chacko în Canada, Baby Kochamma avusese grij ca maşina s fie sp lat cu regularitate. De dou ori pe s pt mân , contra unei taxe mici, cumnatul lui Kochu Maria, care conducea camionul galben al salubrit ii municipale din Kottayam, venea la Ayemenem (anun at de duhoarea deşeurilor din Kottayam, care persistau mult dup ce pleca el) ca s -şi jupoaie cumnata de banii primi i drept salariu şi s conduc Plymouth-ul, pentru ca bateria acestuia s r mân înc rcat . Când se dedic televiziunii, Baby Kochamma renun în acelaşi timp şi la maşin , şi la gr din . Tutti-frutti. Cu fiecare muson, maşina cea veche se înfigea tot mai adânc în p mânt. Ca o g in artritic , unghiular , aşezându-se eap n pe cuibarul cu ou . F r inten ia de-a se mai ridica vreodat . Iarba crescuse în jurul anvelopelor dezumflate. Firma de la Mur turi & Conserve Paradis ruginise şi se n ruise spre interior, ca o coroan pr v lit . O gânganie se privi în jum tatea p tat care mai r m sese din oglinda cr pat a şoferului. O vr biu z cea moart pe bancheta din spate. Reuşise s intre printr-o gaur a parbrizului, atras de vreun scaun din buret bun de cuib rit. Nu mai g sise niciodat drumul afar . Nimeni nu îi auzise apelurile panicate prin fereastra maşinii. Murise pe bancheta din spate, cu picioruşele în aer. Ca o glum . Kochu Maria dormea pe jos în sufragerie, încovrigat ca o virgul în lumina juc uş a televizorului care înc mai mergea. Poli işti americani îndesau un adolescent înc tuşat într-o maşin de poli ie. Pavajul era împroşcat cu sânge.

201

Luminile maşinii de poli ie pulsau, iar o siren urla un avertisment. O femeie pierdut , probabil mama b iatului, privea speriat din umbr . B iatul se împotrivea. Folosiser un mozaic pentru a-i ascunde partea superioar a chipului, ca el s nu îi poat da în judecat . Avea toat gura plin de sânge închegat, la fel ca şi pieptul tricoului, ca o bavet roşie. Buzele lui roz, ca de copil, îi dezveleau din ii într-un rânjet. Ar ta ca un vârcolac. Striga înspre camer prin fereastra maşinii. — Am cincisprezece ani şi aş vrea s fiu un om mai bun decât sunt. Dar nu sunt. Vre i s -mi auzi i povestea jalnic ? Scuip în direc ia camerei de luat vederi şi o rafal de flegm împroşc obiectivul şi se prelinse încet. Baby Kochamma era în camera ei, în pat, completând un cupon de reduceri la Listerine. Se oferea un rabat de dou rupii la noul flacon de 500 ml. Şi dou mii de rupii cupoane-cadou Norocoşilor Câştig tori ai loteriei. Umbre uriaşe de insecte mici se n pusteau de-a lungul pere ilor şi tavanului. Pentru a sc pa de ele, Baby Kochamma stinsese luminile şi aprinsese o lumânare mare într-o cad cu ap . Apa era deja saturat de carcase pârlite. Lumina lumân rii îi accentua obrajii încre i i şi gura vopsit . Rimelul i se scursese. Bijuteriile îi sclipeau. înclin cuponul spre lumânare. Ce marc de ap de gur folosi i în mod curent? Listerine, scrise Baby Kochamma cu o mân ajuns , o dat cu trecerea anilor, ca un picior de p ianjen. Men iona i motivul preferin ei dumneavoastr : Nu ezit . Gustul Picant. Respira ia Proasp t . Înv ase limbajul dinamic al reclamelor de televiziune. Îşi complet numele şi min i în privin a vârstei. La Ocupa ie: scrise, Peisagistic (Dipl.) Roch SUA. Puse cuponul într-un plic pe care scria Reliable MEDICOS, Kottayam. Urma s plece cu Kochu Maria în zori, când aceasta îşi f cea incursiunea în oraş dup gogoşile cu crem de la Bestbakery. Baby Kochamma îşi lu jurnalul cafeniu care venise înso it de propriul pix. Deschise la data de 19 iunie şi f cu o însemnare. De rutin . Scrise: Te iubesc te iubesc. Fiecare pagin a jurnalului cuprindea o însemnare identic . Avea o cutie întreag cu jurnale pline de însemn ri identice. Unele spuneau mai mult decât atât. Relat rile zilei, liste cu lucrurile care trebuiau f cute, fragmente din dialogurile favorite ale telenovelelor favorite. Dar chiar şi aceste însemn ri începeau toate cu aceleaşi cuvinte: Te iubesc te iubesc. P rintele Mulligan murise în urm cu patru ani de hepatit viral , într-un ashram la nord de Rishikesh. Anii de contemplare a scrierilor sfinte hinduse treziser ini ial în el o curiozitate teologic , pentru ca, în cele din urm , s duc la

202

o schimbare de religie. Cu cincisprezece ani în urm , p rintele Mulligan devenise un Vaishnava. Un fidel al zeului Vishnu. P strase leg tura cu Baby Kochamma chiar şi dup ce intrase în ashram. Îi scria de fiecare Diwali şi îi trimitea o felicitare la fiecare An Nou. Cu câ iva ani în urm , îi trimisese o fotografie care îl înf işa adresându-se unei adun ri de v duve Punjabi din casta de mijloc, într-o tab r spiritual . Femeile erau toate în alb cu pallu-urile sariurilor trase peste cap. P rintele Mulligan era într-unul de culoarea şofranului. Un g lbenuş adresânduse unei m ri de ou fierte. Barba şi p rul lui alb erau lungi, dar piept nate şi tunse îngrijit. Un Moş Cr ciun de culoarea şofranului, cu cenuş votiv pe frunte. Lui Baby Kochamma nu îi venise s cread . Era singurul lucru pe care i-l trimisese el şi pe care ea nu îl p strase. Fusese jignit de faptul c el renun ase în cele din urm la jur mântul de credin , dar nu pentru ea. Pentru alte jur minte. Era ca şi cum ai întâmpina pe cineva cu bra ele deschise, doar pentru ca acesta s mearg pe lâng tine drept în bra ele altcuiva. Moartea p rintelui Mulligan nu modific textul însemn rilor din jurnalul lui Baby Kochamma, din simplul motiv c , în ceea ce o privea, nu îi modificase disponibilitatea. Îl poseda m car în moarte, într-un fel în care nu o f cuse niciodat cât timp fusese viu. Cel pu in amintirea pe care i-o p stra îi apar inea ei. În totalitate. S lbatic. Violent, a ei. Nu împ r it cu Credin a, şi cu atât mai pu in cu m icu ele şi cerşetoarele ascete hinduse — sau cum s-or fi numit singure — concurente. Faptul c o respinsese în via (aşa blând, în eleg tor, cum o f cuse) fusese neutralizat prin moarte. În amintirea pe care i-o purta, el o s rutase. Doar pe ea. Aşa cum un b rbat s rut o femeie. Dup moarte, Baby Kochamma îl dezbr case pe p rintele Mulligan de ridicolele lui robe de culoarea şofranului şi îl îmbr case din nou în sutana Coca-Cola care îi pl cea ei. (Sim urile îi jubilaser între schimb ri, pe acel trup slab, cristic.) Îi smulsese bolul în care cerşea, f cuse pedichiura t lpilor lui hinduse şi îi înapoiase sandalele confortabile, îl transformase din nou în c mila cu mers an oş care venea joia la prânz. Şi, în fiecare noapte, noapte de noapte, an dup an, în jurnal dup jurnal dup jurnal, scria: Te iubesc te iubesc. Puse pixul înapoi în l caşul lui şi închise jurnalul. Î i scoase ochelarii, îşi detaş cu limba proteza dentar , separând firele de saliv care i-o ataşau de gingii ca nişte corzi oblice de harp , şi îi d du drumul într-un pahar de Listerine. Proteza se duse la fund şi stârni bule mici, ca nişte rug ciuni. Boneta ei de noapte. O r coritoare cu zâmbet încleştat. Din i pican i diminea a. Baby Kochamma se reinstal pe pern şi aştept s o aud pe Rahel ieşind din camera lui Estha. Începuser s o fac s se simt stânjenit ; amândoi. Cu câteva dimine i în urm , îşi deschisese fereastra (pentru o Gur de Aer Proasp t) şi îi surprinsese cu mâinile roşii, în procesul Reîntoarcerii de Undeva. Evident petrecuser toat noaptea afar . Împreun . Unde s fi fost? Ce şi cât îşi aminteau? Când urmau s plece? Ce f ceau, stând împreun în întuneric atâta vreme? Adormi proptit în perne, gândindu-se c , poate, datorit sunetului ploii

203

şi al televizorului, nu auzise uşa lui Estha deschizându-se. C Rahel se culcase de mult. Nu o f cuse. Rahel era întins pe patul lui Estha. P rea şi mai zvelt aşa, întins . Mai tân r . Mai mic . Chipul îi era întors spre fereastra de lâng pat. Ploaia oblic lovea barele grilajului de la fereastr şi îi pulveriza cu un jet fin fa a şi bra ele goale şi netede. Tricoul moale, f r mâneci, era de un galben str lucitor în întuneric. Partea de jos a trupului, în blugi, i se pierdea în noapte. Era pu in r coare. Pu in umed. Pu in linişte. Aerul. Dar ce era de spus? De acolo de unde st tea, la c p tâiul patului, Estha o putea vedea f r a întoarce capul. Abia conturat . Linia ascu it a maxilarelor ei. Claviculele ei ca nişte aripi ce se întindeau de la baza gâtului pân în cap tul umerilor. O pas re inut la sol de piele. Rahel întoarse capul şi îl privi. El st tea foarte drept. Aşteptând inspec ia. Terminase de c lcat. O g sea adorabil . P rul. Obrajii. Mâinile ei mici, agere. Sora lui. În capul lui se isc un sunet sâcâitor. Sunetul trenurilor care trec. Lumina şi umbra şi lumina şi umbra care cad pe tine dac ai un loc la fereastr . St tu şi mai drept. Nemişcat, o putea vedea. Crescând în pielea mamei lor. Lic rul lichid al ochilor ei în întuneric. Nasul ei mic şi drept. Gura, cu buze pline. Avea un aer r nit. De parc ar fi suferit pentru ceva. De parc , cu mult timp în urm , cineva — un b rbat cu inele — ar fi lovit-o peste ea. O gur frumoas , r nit . Gura frumoasei lor mame, gândi Estha. Gura lui Ammu. Care îi s rutase mâna prin fereastra z brelit a trenului. Clasa întâi, Trenul Poştal Madras spre Madras. „La revedere, Estha. Domnul s te aib -n paz ", spusese gura lui Ammu. Gura încercând-s -nu-plâng a lui Ammu. Ultima oar când o v zuse. St tea pe peronul Terminalului Port Cochin, cu fa a întoars spre fereastra trenului. Pielea ei cenuşie, palid , pierzându-şi str lucirea limpede din pricina luminilor de neon ale g rii. Lumina zilei era obturat din ambele p r i de trenuri, Dopuri lungi care ineau întunericul îmbuteliat în untru. Trenul Poştal Madras. Prin esa Zbur toare. Rahel inut de mâna lui Ammu. Un ân ar în les . O în ep toare Insect Refugiat cu sandale Bata. O Zân a Aeroportului într-o gar . Dând din picioare pe peron, stârnind nori de mizerie st tut de gar . Pân ce Ammu o scutur şi îi spuse „Termin odat " şi ea Termin odat . În jurul lor, mul imea îmbrâncindu-se de colo colo. Gonind gr bindu-se cump rând vânzând rostogolind bagaje pl tind hamali

204

copii f cându-şi nevoile oameni scuipând venind plecând cerşind târguindu-se verificându-şi rezerv rile. Sunete de gar cu ecou. Vânz tori ambulan i vânzând cafea. Ceai. Copii costelivi, palizi datorit alimenta iei proaste, vânzând reviste obscene şi hran pe care nu îşi permiteau s o m nânce ei înşişi. Ciocolate topite. Dulciuri în form de igar . Oranjade. Limonade. CocaColaFantaînghe at laptedetrandafiri. P puşi cu pielea roz. Zorn itori. Dragoste-în-Tokio-uri. Papagali din plastic umplu i cu dulciuri cu capete pe care le puteai deşuruba. Ochelari de soare roşii cu rama galben . Ceasuri de juc rie cu ora pictat pe ele. Un car plin cu periu e de din i defecte. Terminalul Port Cochin. Cenuşiu în lumina g rii. Oameni goi pe din untru. F r ad post. Fl mânzi. Marca i înc de foametea din anul precedent. Revolu ia lor amânat Pentru Moment de Tovar şul E. M. S. Namboodiripad (Trep duşul Sovietic, Câine Gonaci). Fostul om al Pekinului. Aerul era îngroşat de muşte. Un orb f r pleoape şi cu ochii la fel de albaştri ca blugii decolora i, cu pielea ciupit de v rsat, p l vr gea cu un lepros f r degete, care tr gea cu dexteritate din chiştoace de igar adunate de prin gunoaie într-un morman ce trona lâng el. — Dar tu? Când te-ai mutat tu aici? De parc ar fi avut de ales. De parc ei ar fi ales locul acela drept c min dintr-o gam larg de vile elegante prezentate într-un pliant lucios. Un b rbat aşezat pe un cântar roşu îşi detaş piciorul de lemn (de la genunchi în jos) cu o cizm neagr şi şosete albe, frumoase, pictate pe el. Glezna goal , osoas era roz, aşa cum trebuie s fie o glezn normal . (Când recreezi imaginea omului, de ce s repe i greşelile lui Dumnezeu?) Îşi inea biletul în interiorul ei. Prosopul. Paharul din inox. Mirosurile. Secretele. Iubirea. Nebunia. Speran a. Bucuria lui nem rginit . Piciorul lui cel bun era gol. Cump r nişte ceai pentru paharul lui din inox. O b trân vomit . Un lac de cocoloaşe. Şi îşi continu via a. Lumeag rii. Circul societ ii. Unde, cu graba comer ului, disperarea venea acas s îşi afle ad post şi se solidifica încet în resemnare. Îns de aceast dat pentru Ammu şi cei doi gemeni bivitelini ai ei nu mai era nici o fereastr de Plymouth prin care s o priveasc . Nici o plas care s îi salveze când f ceau salturi prin aerul circului. Împacheta i-v lucrurile şi pleca i, spusese Chacko. P şind peste o uş f cut buc i. Cu o clan în mân . Iar Ammu, deşi îi tremurau mâinile, nu îşi ridicase

205

ochii din tivitul ei inutil. O cutie cu panglici îi z cea deschis în poal . Rahel îns o f cuse. Privise în sus. Şi v zuse c Chacko disp ruse şi l sase în locul lui un monstru. Un b rbat cu buze groase şi cu inele, plin de prestan în alb, cump r igarete Scissors de la un vânz tor de peron. Trei pachete. Ca s le fumeze pe culoarul trenului. Pentru b rba ii de Ac iune „SatisfAc iune". Era escorta lui Estha. Un Prieten de Familie care mergea întâmpl tor la Madras. Dl Kurien Maathen. Întrucât oricum urma s fie un adult cu Estha, Mammachi spusese c nu era nevoie s se mai arunce banii pe un alt bilet. Baba cump ra Madras-Calcutta. Ammu cump ra Timp. Şi ea trebuia s îşi fac bagajul şi s plece. S înceap o via nou , în care s îşi poat permite s îşi in copiii cu ea. Pân atunci, se decisese c unul dintre gemeni putea r mâne la Ayemenem. Nu amândoi. Amândoi însemnau necazuri. amtaS nâ iihco rol. Trebuiau desp r i i. Poate c au dreptate, spuse şoapta lui Ammu în timp ce îşi preg tea cuf rul şi sacul de voiaj. Poate c un b iat are nevoie de un Baba. B rbatul cu buze groase era în compartimentul de lâng acela al lui Estha. Spuse c avea s încerce s schimbe locul cu cineva dup plecarea trenului. Pân una alta, l s mica familie singur . Ştia c un înger diabolic le d dea târcoale. Mergea acolo unde mergeau şi ei. Se oprea acolo unde se opreau ei. Picurând cear dintr-o lumânare aplecat . To i ştiau. Scrisese în ziare. Vestea mor ii lui Sophie Mol, a „întâlnirii" poli iei cu un Paravan acuzat de r pire şi crim . Din viitorul sediu al Partidului Comunist de la Mur turi & Conserve Paradis, condus de propriul Cruciat pentru Dreptate şi Purt tor de Cuvânt al celor Oprima i. Tovar şul K. N. M. Pillai sus inuse c Paravanul fusese implicat de Conducere într-o înscenare de competen a poli iei, deoarece era membru activ al Partidului Comunist. C doriser s îl elimine pentru c se implicase în „Activit i Sindicale Legale". Toate acestea ap ruser în ziare. Versiunea Oficial . Desigur, b rbatul cu buze groase şi inele habar nu avea de cealalt versiune. Cea în care un detaşament de Poli işti Tangibili traversase râul Meenachal, leneş şi umflat de ploile recente, şi îşi croise drum prin p durea tân r , umed , trop ind în Inima Întunericului.

206

Casa Istoriei

Un detaşament de Poli işti Tangibili traversase râul Meenachal, leneş şi umflat de ploile recente, şi îşi croise drum prin p durea tân r , umed , cu clinchetul c tuşelor în buzunarul greu al cuiva. Şorturile lor kaki, largi, erau epene de apret şi se leg nau deasupra ierbii înalte ca un şir de fuste b oase, oarecum independente de membrele care se mişcau în interiorul lor. Erau şapte. Slujitori ai Statului. Polite e Obedien Loialitate Inteligen inut Informare Eficien . Poli ia din Kottayam. Un pluton-de-desene-animate. Prin i New-Age cu c şti ascu ite, caraghioase. Carton tivit cu bumbac. P tat cu ulei de p r. Coroanele lor kaki ponosite. Întunericul Inimii. Cugânduridemoarte. Îşi ridicau sus picioarele sub iri, trop ind prin iarba înalt . Gâng niile li se împiedicau în p rul, umed de rou , de pe picioare. Scaie i şi flori de iarb scoteau în eviden şosetele lor mohorâte. Miriapozi cafenii dormeau în t lpile cizmelor lor Tangibile, cu vârfuri de o el. Iarba aspr le f cea s sângereze pielea de pe picioare, br zdat de t ieturi. Noroiul ud plesc ia sub t lpi când lip iau prin mlaştin . Îşi târau picioarele pe lâng bâtlanii din vârful copacilor, uscându-şi aripile ude întinse ca nişte rufe de-a curmezişul cerului. Pe lâng egrete. Cormorani. Berze indiene. Cocori mari c utând loc pentru a dansa. Bâtlani mov cu ochi cruzi. Asurzitoare craarc craarc craarc-urile lor. Mame p s ri şi ou le lor. C ldura de dis-de-diminea era plin de promisiunea mai r ului ce urma s vin . Dincolo de mlaştina care mirosea a ap st tut , trecur pe Lâng copaci

207

b trâni înveşmânta i în vi . Gigantice plante mani. Piper s lbatic. Lacrimav duvei mov c zând în valuri. Pe lâng un c r buş albastru-închis, în echilibru pe lama b oas a unui fir de iarb . Pe lâng plase uriaşe de p ianjen care rezistaser ploii şi se întindeau ca bârfele şoptite de la un copac la altul. O floare de banan, înv luit în bractee bordo, atârna dintr-un copac îmbâcsit, cu frunze rupte. O nestemat în mâna unui şcolar neglijent. O bijuterie în jungla de catifea. Libelule stacojii se împerecheau în aer. Cu etaj. Rapid. Un poli ist în admira ie privi şi se minun scurt pe tema dinamicii sexului libelulelor şi a ce intra în ce. Apoi reveni cu picioarele pe p mânt şi i se întoarser Gândurile Poli ieneşti. Înainte. Pe lâng muşuroaiele înalte coagulate în ploaie. Pr v lite ca santinelele drogate de la por ile Paradisului. Pe lâng fluturi plutind prin aer ca nişte mesaje fericite. Ferigi uriaşe. O ciubo ica-cucului surprinz toare. Agita ia cenuşie a p s rilor sure din jungl alergând s se ascund . Arborele de nucşoar pe care nu îl g sise Vellya Paapen. Un canal bifurcat. Liniştit. Astupat de linti . Ca un şarpe verde mort. Un trunchi de copac c zuse peste el. Poli iştii Tangibili p şir atent peste el. Învârtind bastoane din bambus lustruit. Zâne p roase cu baghete mortale. Apoi lumina soarelui fu fragmentat de trunchiurile sub iri ale copacilor înclina i. Întunericul Inimii se strecur în vârful picioarelor în Inima Întunericului. Sunetul strident al greierilor se amplific . Veveri e cenuşii se prelinser în josul trunchiurilor marmorate ale arborilor de cauciuc care se întindeau dup soare. Cicatrice vechi le br zdau scoar a. Închise. Vindecate. Nefolosite. Pogoane întregi, iar dup aceea un luminiş invadat de iarb . O cas . Casa Istoriei. Ale c rei uşi fuseser încuiate şi ferestrele deschise. Cu pardoseli din piatr rece şi umbre în form de vapor profilându-se pe pere i. Unde str moşi furioşi cu unghii tari la picioare şi respira ie mirosind a h r i galbene murmurau şoapte transparente ca foi a de hârtie. Unde şopârle translucide locuiau în spatele picturilor vechi. Unde visele erau prinse şi revisate. Unde fantoma unui englez b trân, intuit de un copac, era desfiin at de o pereche de gemeni bivitelini — o Republic Mobil cu un Mo care plantase un steag marxist în p mântul de al turi. Când plutonul de poli işti trecu în pas m runt pe lâng ei, nu-l auzir implorând. Cu vocea lui blând de misionar.

208

Ierta i-m , vre i, mmm... nu cumva mmm... Presupun c nu ave i o igar la dumneavoastr ? Nu?... Nu, nu cred. Casa Istoriei. Unde, în anii care au urmat, Teroarea (ne-venit -înc ) avea s fie îngropat într-un mormânt pu in adânc. Ascuns sub zumzetul fericit al buc tarilor de hotel. Umilirea foştilor comunişti. Moartea lent a dansatorilor. Juc riile istoriei cu care veneau s se joace turiştii boga i. Era o cas frumoas . Cu ziduri cândva albe. Cu acoperişul roşu. Dar vopsit acum în culorile vremii. Cu pensule înmuiate în paleta cromatic a naturii. Verde-muşchi. Brunp mânt. Negru-pulbere. F când-o s par mai veche decât era în realitate. Aidoma comorii scufundate, scoas de pe fundul oceanului. S rutat de balene şi plin de scoici. înf şurat în t cere. Sco ând bule de aer prin ferestrele sparte. O verand adânc înconjura casa. Camerele în sine erau retrase înspre interior, îngropate în umbr . Acoperişul de igl cobora ca lateralele unei b rci imense, r sturnate. Bârne putrezinde sus inute pe stâlpi cândva albi se umflaser la centru, l sând o gaur c scat , larg . O gaur a Istoriei. O gaur de forma Istoriei în Univers prin care, în amurg, nori deşi de lilieci t cu i se ridicau precum fumul unei fabrici şi planau în noapte. Se întorceau în zori cu veşti despre lume. O pâcl cenuşie în dep rt rile trandafirii care se condensa brusc şi se înnegrea deasupra casei, înainte de-a se scurge prin gaura Istoriei precum fumul într-un film rulând în sens invers. Dormeau toat ziua, liliecii. Acoperind acoperişul ca o blan . Împroşcând pardoselile cu fecale. Poli iştii se oprir şi se r sfirar . Nu era neap rat nevoie, dar le pl ceau aceste jocuri Tangibile. Se pozi ionar strategic. Ghemuindu-se lâng zidurile limitrofe din piatr , joase şi sparte. Urinat rapid. Spum fierbinte pe pintr cald . Pipi-poli ienesc. Furnici înecate în spum galben . Respira ii profunde. Apoi to i se târâra spre cas , în patru labe. Ca poli iştii-de-Film. încet, încet prin iarb . Cu bastoanele în mâini. Cu mitralierele în minte. Responsabilitatea pentru viitorul Tangibil pe umerii lor firavi, dar capabili. Îşi g sir prada pe veranda din spate. Un Mo Ciufulit. O Fântân într-o Dragastc-în-Tokio. Iar în alt col (la fel de singuratic ca un lup) — un tâmplar cu unghii roşii ca sângele. Adormit. F când ridicol tot acest vicleşug Tangibil. Atacul surpriz . Titlurile în mâinile lor.

209

CRIMINALUL PRINS ÎN PLASA POLI IEI.

Pentru aceast insolen , aceast stricare-a-hazului, prada lor pl ti. Şi înc cum. Îl trezir pe Velutha cu cizmele. Esthappen şi Rahel se trezir la strig tul somnului surprins de rotulele zdrobite. ipetele se stinser în ei şi plutir cu burta în sus, ca nişte peşti mor i. Ghemuindu-se pe pardoseal , pendulând între groaz şi nedumerire, îşi d dur seama c omul b tut era Velutha. De unde ap ruse? Ce f cuse? De ce îl aduseser poli iştii aici? Auzir bufnitura lemnului în carne. Cizma în os. În din i. Icnetul în buşit atunci când este lovit stomacul. Scrâşnetul surd al craniului pe ciment. Gâlgâitul sângelui din respira ia unui om atunci când pl mânul îi este str puns de o coast rupt . Cu buzele vinete şi ochii cât cepele, privir , hipnotiza i de ceva ce sim eau, dar nu în elegeau: absen a toanelor în ceea ce f ceau poli iştii. Abisul în care ar fi trebuit s se reg seasc furia. Brutalitatea calm , ferm , economia întregii ac iuni. Ei deschideau o sticl . Sau închideau un robinet. Sp rgeau un ou s fac o omlet . Gemenii erau prea mici pentru a şti c aceştia nu erau decât slugile istoriei. Trimişi s împart c r ile şi s colecteze taxele de la aceia care îi înc lcau legile. Mâna i de sentimente primare şi, totodat , în mod paradoxal, întru totul impersonale. Sentimente de dispre n scut din teama incipient , nerecunoscut — teama civiliza iei de natur , teama b rbatului de femeie, teama puterii de cei lipsi i de putere. Nevoia subliminal a omului de-a distruge ceea ce nu putea nici s supun , nici s divinizeze. Nevoile Omului. Faptul la care asistau în diminea a aceea Esthappen şi Rahel, deşi atunci nu au ştiut-o, era o demonstra ie clinic în condi ii controlate (la urma urmei, nu era r zboi, nici genocid) a c ut rii ascendentului naturii umane. Structur . Ordine. Monopol total. Era istorie uman , dându-se drept Scop Divin, înf işându-se unei asisten e minore. Nu era nimic accidental în cele întâmplate în diminea a aceea. Nimic incidental. Nu era o agresare ocazional sau o reglare personal de conturi. Era o epoc ce îşi punea amprenta asupra celor care o tr iau. Istoria într-o reprezenta ie pe viu. Dac i-au f cut lui Velutha mai mult r u decât inten ionaser era numai pentru c orice înrudire, orice leg tur între ei şi el, fie şi simpla sugestie c , cel pu in biologic, el era un semen fuseser respinse cu mult timp în urm . Nu arestau un om, exorcizau teama. Nu aveau nici un instrument pentru a aprecia cât pedeaps putea el s suporte. Nici un mijloc de-a m sura cât de mult sau cât

210

de definitiv îl afectaser . Spre deosebire de practicile bandelor religioase exaltate sau ale armatelor cuceritoare dezl n uite, în acea diminea , în Inima Întunericului, detaşamentul de Poli işti Tangibili ac iona cu economie, nu cu frenezie. Cu eficien , nu cu anarhie. Cu responsabilitate, nu cu isterie. Nu i-au smuls p rul, nici nu l-au ars de viu. Nu i-au t iat organele genitale pentru a i le îndesa în gur . Nu l-au violat. Nici nu l-au decapitat. În fond, nu combateau o epidemie. Nu f ceau decât s vaccineze o comunitate împotriva unei transcenderi. Pe veranda din spatele Casei Istoriei, când omul pe care îl iubeau era zdrobit şi f cut buc i, doamna Eapen şi doamna Rajagopalan, Ambasadorii Gemeni ai Dumnezeu-ştie-ce, înv ar dou lec ii noi. Lec ia Num rul Unu: Sângele abia dac se vede pe un Om Negru. (Dum dum) Şi Lec ia Num rul Doi: Miroase, totuşi. Dulceag-gre os. Ca trandafirii vechi în adierea vântului. (Dum dum) — Madiyo? întreb unul dintre Agen ii Istoriei. — Madi aayirikkum, r spunse un altul. Destul? Destul. Se îndep rtar de el. Artizani apreciindu-şi lucrarea. C utând distan area estetic . Lucrarea lor, abandonat de Dumnezeu şi de Istorie, de Marx, de B rbat, de Femeie şi (în orele ce aveau s vin ) de Copii, z cea ghemuit pe jos. Era semiconştient, dar nu mişca. Craniul îi era fracturat în trei locuri. Nasul şi ambii pome i îi fuseser zdrobi i, l sându-i fa a tumefiat , nedefinit . Lovitura în gur îi despicase buza superioar şi îi sp rsese şase din i, dintre care trei erau înfip i în buza inferioar , inversându-i în mod hidos zâmbetul frumos. Patru coaste îi erau despicate, una îi str punsese pl mânul stâng şi f cea s îi curg sângele pe gur . Sângele roşuaprins al respira iei sale. Proasp t. Spumos. Intestinul gros îi era rupt şi sângera, sângele colectându-i-se în cavitatea abdominal . Coloana îi fusese atins în dou locuri, lovitura parailizându-i bra ul drept şi ducând la o pierdere a controlului vezicii şi rectului. Ambele rotule îi erau zdrobite. Şi totuşi ei scoaser c tuşele. Reci. Cu miros acru de metal. Ca barele de autobuz şi ca mâna taxatorului de la contactul cu ele. Abia atunci îi observar unghiile vopsite. Unul dintre ei îi ridic

211

mâna şi flutur cochet degetele înspre ceilal i. Râser . — Ce-i asta? într-un falset pe tonuri înalte. AC-DC? Unul dintre ei îi şfichiui penisul cu b ul. — Haide, arat -ne secretul t u excep ional. Arat -ne cât de mare devine când îl umfli. Apoi îşi ridic cizma (cu miriapozii încovriga i în talp ) şi o coborî cu o bufnitur uşoar . Îi încrucişar bra ele la spate. Clic. Şi clic. Sub o Frunz Norocoas . O frunz de toamn în noapte. Care f cea musonii s vin la timp. Avea pielea de g in acolo unde i-o atingeau c tuşele. —Nu e el, şopti Rahel c tre Estha. Î i spun eu. Este fratele lui geam n. Urumban. Din Kochi. Nevoind s îşi caute refugiu în fic iune, Estha nu spuse nimic. Cineva le vorbea. Un poli ist Tangibil amabil. Amabil cu cei asemenea lui. — Mon, Mol, totul e în regul ? V-a f cut vreun r u? Şi nu împreun , dar aproape, gemenii r spunser în şoapt . — Da. Nu. — Nu v face i griji. Lâng noi sunte i în siguran . Apoi poli iştii privir împrejur şi z rir covorul de iarb . Vasele şi tig ile. Gâsc gonflabil . Koala cu ochii lui din nasturi sl bi i. Pixurile cu str zi londoneze în ele. Ciorapi cu degete colorate. Ochelari roşii din plastic, cu rame galbene. Un ceas de mân cu ora pictat pe el. — Ale cui sunt astea? De unde au ap rut? Cine le-a adus? Cu o und de îngrijorare în glas. Estha şi Rahel, s tui de peşte, se holbar la el. Poli iştii se uitar unul la altul. Ştiau ce aveau de f cut. Ursul koala îl luar pentru copiii lor. Şi pixurile, şi ciorapii. Copii de poli işti cu degete de la picioare multicolore. Arser gâsc cu o igar . Bang. Şi îngropar resturile de cauciuc. Iiinutil gâsc . Prea uşor de recunoscut. Ochelarii şi-i puse unul dintre ei. Ceilal i râser , aşa c el îi p str o vreme la ochi. De ceas uitar to i. R mase în urm , la Casa Istoriei. Pe veranda din spate. O m rturie incorect a orei. Dou f r zece. Plecar . Şapte prin i, cu buzunarele doldora de juc rii. Un cuplu de gemeni bivitelini. Şi Dumnezeul Pierderii.

212

El nu putea merge. Aşa c îl târâr . Nimeni nu îi v zuse. Liliecii, desigur, sunt orbi.

213

Salvând-o pe Ammu

La sec ia de poli ie, inspectorul Thomas Matthew trimise s i se aduc dou Coca-Cola. Cu dou paie. Un poli ist servil le aduse pe o tav de plastic şi le oferi celor doi copii bruni afla i la mas fa în fa cu inspectorul, capetele fiindu-le doar cu pu in mai înalte decât vraful de dosare şi de hârtii de pe ea. Deci, o dat în plus, în decursul a dou s pt mâni, Team îmbuteliat pentru Estha. R cit . Acidulat . Unele Lucruri mergeau mai r u cu Coca-Cola. Acidul îi ieşi pe nas. Râgâi. Rahel chicoti. Sufl prin pai pân ce sucul f cu spum şi i se rev rs pe rochie. Şi pe pardoseal . Estha citea cu glas tare de pe tabla de pe perete. — e etiloP, spuse el. e etiloP, neidebO, — etatilaioL, negiletnl, zise Rahel. — tuni . — eramrofnl. — neicifE. Spre lauda lui, inspectorul Thomas Mathew r mase calm. Sim i incoeren a crescând a copiilor. Remarc pupilele dilatate. Mai v zuse asta... supapele de sc pare ale min ii omeneşti. Felul acesteia de a-şi gestiona trauma. Se gândise la asta şi îşi concepu foarte inteligent întrebarea. Inofensiv. Între „Când e ziua ta de naştere, Mon?" şi „Care este culoarea ta preferat , Mol?" Treptat, într-un mod fragmentar, dezlânat, lucrurile începur s se lege. Oamenii s i îl informaser în privin a vaselor şi a tig ilor. A covorului de iarb . A juc riilor imposi bil-de-uitat. Acum toate acestea începeau s capete un sens. Inspectorul Thomas Mathew nu era amuzat. Trimise un Jeep dup Baby Kochamma. Se asigur ca la sosirea ei cei doi copii s nu fie în înc pere. Nu o salut . — Lua i loc, spuse el. Baby Kochamma sim i c ceva nu mergea. — I-a i g sit? Totul este în regul ? — Nimic nu este în regul , o asigur inspectorul. Din privirea ochilor lui şi din tonul vocii, Baby Kochamma îşi d du seama c de aceast dat acesta avea de-a face cu o alt persoan . Nu cu ofi erul de poli ie curtenitor din cadrul întâlnirii precedente. Se ghemui în scaun. Inspectorul Thomas Mathew îi vorbi deschis.

214

Poli ia din Kottayam ac ionase pe baza unei plângeri depuse de ea. Paravanul fusese prins. Din p cate, fusese grav r nit în timpul alterca iei şi, dup toate probabilit ile, nu avea s apuce diminea a. Acum îns copiii spuseser c s-au dus de bun voie. Barca lor se r sturnase, iar copilul englez se înecase accidental. Ceea ce l sa poli ia împov rat cu Moartea în Custodie a unui om practic nevinovat. Este adev rat, era un Paravan. Este drept, nu se comportase cum se cuvine. Dar erau vremuri tulburi şi, din punct de vedere tehnic, conform legii, era un om nevinovat. Nu exista nici un caz. — Tentativ de viol? suger slab Baby Kochamma. — Unde este plângerea victimei violului? A fost depus ? A f cut ea vreo declara ie? A i adus-o cu dumneavoastr ? Tonul inspectorului era beligerant. Aproape ostil. Baby Kochamma ar ta de parc ar fi intrat la ap . În dreptul ochilor şi al f lcilor îi atârnau pungi de carne. Teama mustea în ea, iar saliva îi devenise acr . Inspectorul împinse spre ea un pahar cu ap . — Chestiunea este foarte simpl . Sau victima violului trebuie s depun o plângere, sau copiii trebuie s îl identifice pe Paravan ca fiind r pitorul lor, în prezen a unui martor al poli iei. Sau... Aştept ca Baby Kochamma s se uite la el. — Sau trebuie s v acuz de depunerea unei plângeri false. Delict penal. Sudoarea p ta cu albastru-închis bluza bleu a lui Baby Kochamma. Inspectorul Thomas Mathew nu o zori. Ştia c , dat fiind climatul politic, putea da el însuşi de necazuri serioase. Era conştient c Tovar şul K. N. M. Pillai nu avea s lase s îi scape o asemenea ocazie. Se condamna singur pentru c ac ionase atât de impulsiv. Îşi folosi prosopul imprimat pentru a-şi şterge, pe sub c maş , subsuorile şi pieptul. Era linişte în biroul lui. Sunetele activit ii din sec ia de poli ie, boc nitul cizmelor, urletul ocazional de durere al vreunei persoane interogate p reau îndep rtate, de parc veneau de altundeva. — Copiii vor face ce li se va spune, zise Baby Kochamma. Aş putea r mâne câteva minute singur cu ei? Cum dori i. Inspectorul se ridic pentru a ieşi din birou. — Da i-mi, v rog, cinci minute înainte de a-i trimite aici. Baby Kochamma îşi şterse fa a lucioas , transpirat . Îşi întinse gâtul, privind în tavan pentru a-şi şterge cu cap tul pallu-ului sudoarea din cutele de gr sime ale gâtului. Îşi s rut crucifixul. Ave Maria, grazia plena... Cuvintele rug ciunii o p r sir . Uşa se deschise. Fur introduşi Estha şi Rahel. Plini de noroi. înmuia i în CocaCola. La vederea lui Baby Kochamma, se liniştir brusc. Molia cu smocuri dorsale neobişnuit de dese îşi întinse aripile peste inimile amândurora. De ce venise ea? Unde era Ammu? Mai era închis ? Baby Kochamma îi privi cu severitate. Mult vreme nu scoase un cuvânt.

215

Când vorbi, glasul îi era r guşit şi de nerecunoscut. — A cui era barca? De unde a i luat-o? — A noastr . Pe care am g sit-o. Velutha ne-a reparat-o, şopti Rahel. — De când o avea i? — Am g sit-o în ziua în care a venit Sophie Mol. — Şi a i furat lucruri din cas şi le-a i traversat dincolo de râu cu barca? — Ne jucam doar... — V juca i? Aşa îi spune i voi? Baby Kochamma îi fix mult înainte de-a vorbi din nou. — Corpul dr gu ei voastre verişoare zace în sufragerie. Peştii i-au mâncat ochii. Mama ei nu se poate opri din plâns. Asta numi i voi joac ? O adiere brusc f cu s se umfle perdeaua înflorat de la fereastr . Rahel putea s vad Jeepul parcat afar . Şi oamenii mergând. Un b rbat încerca s îşi porneasc motocicleta. De fiecare dat când s rea pe pedala de start, casca îi aluneca pe o parte. În biroul inspectorului, Molia lui Pappachi era în mişcare. — A lua via a unui om este un lucru îngrozitor, zise Baby Kochamma. Cel mai cumplit lucru pe care îl poate face vreodat un om. Nici m car Dumnezeu nu iart una ca asta. Şti i, nu-i aşa? Dou capete încuviin ar . — Şi totuşi... îi privi cu triste e, a i f cut-o. Îi privi în ochi. — Sunte i nişte criminali. Aştept ca vorbele s -şi fac efectul. — Voi şti i c eu ştiu c nu a fost un accident. Ştiu cât era i de geloşi pe ea. Şi dac judec torul m întreab la proces trebuie s îi spun, nu-i aşa? Nu pot s mint, nu? Lovi uşor scaunul de lâng ea. — Veni i aici şi aşeza i-v ... Patru fese a dou fundule e obediente se înghesuir pe scaun. — Trebuie s le spun c era contrar Regulilor s merge i singuri la râu. Cum a i silit-o s mearg cu voi, deşi ştia i c nu înoat . Cum a i împins-o din barc în mijlocul râului. Nu a fost un accident, nu-i aşa? Patru cepe se holbar la ea. Fascinate de povestea pe care le-o spunea. Ce s-a întâmplat dup aceea? — Aşa c acum va trebui s merge i la închisoare, spuse Baby Kochamma blând. Şi mama voastr va ajunge la închisoare din cauza voastr . Vre i asta? Ochi speria i şi o fântân o privir . — Voi trei în trei închisori diferite. Şti i cum sunt închisorile din India? Dou capete se cl tinar de dou ori. Baby Kochamma îşi inu pledoaria. Creion (din imagina ie) tablouri vii ale vie ii din închisoare. Mâncarea crocant de câ i gândaci avea în ea. Mormanele de câh-câh adunate la toalet sub forma unor mun i cafenii moi. Gâng niile din

216

pat. B t ile. Insist asupra anilor lungi pe care Ammu urma s îi petreac închis din cauza lor. Cum avea ea s fie o femeie b trân , bolnav , cu p duchi în p r atunci când avea s ias — dac nu cumva avea s moar în închisoare. Sistematic, cu un ton blând, îngrijorat, invoca viitorul macabru care îi aştepta. Când stinse orice raz de speran , le oferi, ca o zân bun , o solu ie. Dumnezeu nu avea s îi ierte niciodat pentru ceea ce f cuser , dar aici, pe P mânt, exista o cale de-a r scump ra par ial r ul f cut. Salvându-şi mama de umilin şi suferind pe cont propriu. Cu condi ia s fie dispuşi s se dovedeasc practici. — Din fericire, zise Baby Kochamma, din fericire pentru voi, poli ia a f cut o greşeal . O greşeal fericit . F cu o pauz . — Şti i despre ce vorbesc, nu-i aşa? În prespapierul de sticl de pe biroul poli istului erau oameni. Estha putea s îi vad . Un b rbat care valsa şi o femeie care valsa. Ea avea o rochie alb , cu picioare dedesubt. — Nu-i aşa? Se auzea muzica de vals din prespapier. Mammachi o cânta la vioara ei. Ra-ra-ra-ra-rum. Parum-parum. — Treaba este c ceea ce s-a f cut, zise din nou vocea lui Baby Kochamma, este bun f cut. Inspectorul spune c , oricum, o s moar . Aşa c pentru el nu mai conteaz ce crede poli ia. Conteaz dac voi vre i s ajunge i la închisoare şi s o face i şi pe Ammu s ajung acolo din cauza voastr . Voi hot râ i asta. În prespapier erau bule de aer care f ceau ca b rbatul şi femeia s par c valseaz sub ap . P reau ferici i. Poate c se c s toreau. Ea în rochia ei alb . El în costumul lui negru cu papion. Priveau adânc unul în ochii celuilalt. — Dac vre i s o salva i, nu trebuie decât s merge i cu Unchiul cu meeshas mari. O s v pun o întrebare Tot ceea ce trebuie s face i este s spune i „Da". Dup aceea vom putea merge to i acas . Este atât de uşor. Sc pa i ieftin. Baby Kochamma urm ri privirea lui Estha. Era singurul lucru pe care îl putea face pentru a nu lua prespapierul s îl arunce pe fereastr . Inima îi batea s îi sparg pieptul. — Deci?! zise ea cu un zâmbet larg, tensiunea începând s i se citeasc în glas. Ce s îi spun Unchiului Inspector? Ce a i hot rât? Vre i s o salva i pe Ammu sau o trimitem la închisoare? De parc le-ar fi dat de ales între dou tenta ii. Pescuit sau îmb iatul porcilor? Îmb iatul porcilor sau pescuit? Gemenii o privir . Nu împreun (dar aproape) dou glasuri speriate şoptir „S o salv m pe Ammu". În anii ce urmau s vin , ei aveau s retr iasc aceast scen în gând. Copii fiind. Adolescen i fiind. Adul i fiind. Fuseser min i i pentru a face ceea ce f cuser ? Fuseser p c li i s condamne? Într -un fel, da. Dar nu era chiar atât de simplu. Ştiau amândoi c avuseser de

217

ales. Şi cât de rapizi fuseser în a alege! Nu se gândiser mai mult de o secund înainte de a ridica privirea şi a spune (nu împreun , dar aproape) — „S o salv m pe Ammu". S ne salv m pe noi. S ne salv m mama. Baby Kochamma radia. Uşurarea avea asupra ei efectul unui laxativ. Avu neap rat nevoie s mearg la baie. Urgent. Deschise uşa şi îl chem pe inspector. — Sunt nişte copilaşi buni, îi spuse ea atunci când el ap ru. Vor merge cu dumneavoastr . — Nu este nevoie de amândoi. Pentru ceea ce ne trebuie nou , ajunge unul, spuse inspectorul Thomas Mathew. Oricare. Mon. Mol. Cine vrea s vin cu mine? — Estha. Baby Kochamma alese. Ştiind c el era cel mai practic dintre ei doi. Cel mai maleabil. Cel mai clarv z tor. Cel mai responsabil. —Du-te tu. Bunb iat. Omule ul. Locuia într-o rulot . Dum dum. Estha se duse. Ambasadorul E. Pelvis. Cu ochii cât cepele şi un mo ciufulit. Un ambasador scund, flancat de poli işti înal i, într-o misiune îngrozitoare, adânc în m runtaiele sec iei de poli ie din Kottayam. Paşii r sunându-le pe pardoseala din dale. Rahel r m sese în urm în biroul inspectorului şi asculta sunetele brute ale uşur rii lui Baby Kochamma scurgându-se în vasul de toalet al inspectorului aflat în incinta al turat . — Nu merge apa, zise ea atunci când ieşi. Este atât de stânjenitor. Jenat c inspectorul avea s vad culoarea şi consisten a scaunului ei. Arestul era întunecos ca un pu . Estha nu distingea nimic, dar auzea sunetul respira iei şuier toare, gâfâite. Mirosul de fecale îi f cu grea . Cineva aprinse lumina. Str lucitoare. Orbitoare. Velutha ap ru pe pardoseala murdar , alunecoas . Un duh diform invocat de o lamp modern . Era gol, mundu-ul p tat i se desf cuse. Sângele i se r spândea din craniu ca un secret. Fa a îi era tumefiat , iar capul sem na cu un dovleac, prea mare şi greu pentru tulpina sub ire pe care creştea. Un dovleac cu un surâs monstruos, r sturnat. Cizmele de poli ie se ferir de o balt de urin ce se întindea dinspre el, în care se reflecta becul str lucitor, f r abajur. Peşti mor i plutir în Estha. Unul dintre poli işti îl împunse pe Velutha cu piciorul. Nici o reac ie. Inspectorul Thomas Mathew se l s pe vine şi râcâi cu cheia de la Jeep talpa lui Velutha. Ochii umfla i se deschiser . R t cir . Apoi se fixar printr-o pelicul de sânge asupra unui copil iubit. Estha îşi închipui c ceva în el zâmbea. Nu gura, ci o parte neatins din el. Poate cotul. Sau um rul. Inspectorul puse întrebarea. Gura lui Estha spuse Da. Copil ria se strecur afar în vârful picioarelor. T cerea se strecur în untru ca un tr snet.

218

Cineva stinse lumina şi Velutha disp ru. Pe drumul de întoarcere în Jeepul poli iei, Baby Kochamma opri la Reliable Medicos s ia un calmant. Le d du câte dou pastile fiec ruia. Pân s ajung la Podul Chungam, pleoapele începuser s li se lipeasc . Estha şopti ceva la urechea lui Rahel. — Aveai dreptate. Nu era el. Era Urumban. — Slav Domnului, şopti la rândul ei Rahel. — Unde crezi tu c este? — A fugit în Africa. Fur preda i mamei lor dormind buştean, plutind în aceast fic iune. Pân a doua zi diminea , când Ammu o scutur din ei. Dar atunci era deja prea târziu. Inspectorul Thomas Mathew, om cu experien în asemenea chestiuni, avea dreptate. Velutha nu supravie ui acelei nop i. Jum tate de or dup miezul nop ii, Moartea veni dup el. Iar pentru mica familie ghemuit şi adormit pe o cuvertur brodat „în cruciuli e"? Pentru ei ce venea? Nu moartea. Ci doar sfârşitul vie ii. Dup înmormântarea lui Sophie Mol, când Ammu îi duse înapoi la sec ia de poli ie şi inspectorul îşi alese fructele de mango (tap, tap), trupul fusese deja dus de acolo. Aruncat în themmady kuzhy — groapa s racilor —, unde poli ia obişnuia s îşi arunce mor ii. Când Baby Kochamma afl de vizita lui Ammu la sec ia de poli ie, se îngrozi. Tot ceea ce f cuse ea, Baby Kochamma, se bazase pe presupuneri. Mizase pe faptul c Ammu, orice altceva ar fi f cut, oricât de furioas ar fi fost, nu şi-ar fi recunoscut niciodat în mod public rela ia cu Velutha. Pentru c , dup Baby Kochamma, asta ar fi dus la distrugerea ei şi a copiilor. Pentru totdeauna. Dar Baby Kochamma pierduse din vedere Latura Ira ional a lui Ammu. Amestecul Imposibil — tandre ea infinit a maternit ii, furia temerar a unui terorist sinucigaş. Reac ia lui Ammu o ului. P mântul îi fugi de sub picioare. Ştia c avea un aliat în inspectorul Thomas Mathew. Dar cât avea s dureze lucrul acesta? Dac îl transferau şi redeschideau cazul? Era posibil — inând cont de mul imea zgomotoas , lozincard , a lucr torilor Partidului pe care Tovar şul K. N. M. Pillai reuşise s îi adune dincolo de poart . Asta îi împiedica pe lucr tori s vin la munc şi l sa s putrezeasc lent cantit i mari de mango, banane, ananas, usturoi şi ghimbir pe terenul de la Mur turi Paradis. Baby Kochamma ştia c trebuia s o îndep rteze cât mai repede pe Ammu din Ayemenem. Reuşi aceasta f când lucrul în care excela: irigându-şi câmpurile, hr nindu-şi

219

recoltele cu patimile celorlal i. Roase ca un şobolan în depozitul suferin ei lui Chacko. Între zidurile lui, ea implanta o int uşor accesibil furiei lui nebuneşti. Nu îi fu greu s o prezinte pe Ammu drept persoana r spunz toare în fapt de moartea lui Sophie Mol. Ammu şi gemenii ei bivitelini. Chacko sf râmând uşile nu era decât taurul îndurerat, zb tându-se la cap tul lesei lui Baby Kochamma. Fu ideea ei ca Ammu s fie silit s îşi fac bagajele şi s plece. Ca Estha s fie Returnat.

Trenul poştal spre Madras

Şi astfel, în Terminalul Port Cochin, Estha Singur şedea la fereastra z brelit a trenului. Ambasadorul E. Pelvis. O piatr de moar cu un mo . Şi un sentiment v lurit-verzui, vâscos, algos, cu noduri, abisal-de-abisuri-plin. Cuf rul cu numele lui scris pe el se afla sub scaun. Cutia lui de alimente cu sandvişuri cu roşii şi termosul Vultur cu un vultur se aflau pe m su a pliant din fa a lui. Lâng el, o doamn care mânca, într-un sari Kanjeevaram verde cu violet şi cu diamante grupate ca nişte albine sclipitoare pe fiecare nar , îi oferi dintr-o cutie laddoo galben. Estha cl tin din cap. Ea zâmbi şi îl mângâie, iar ochii amabili îi disp rur în nişte fante, în spatele ochelarilor. F cea din gur sunetul de s rut. — Încearc unul. Foarrrrte dulce, zise ea în limba tamil. Romba maduram. — Dulce, spuse în englez fiica ei cea mai mare, care era cam de vârsta lui Estha. Estha cl tin iar şi din cap. Femeia îi ciufuli p rul şi îi stric mo ul. Familia ei (so ul şi cei trei copii) mânca deja. F râmituri mari, galbene şi rotunde de laddoo pe scaun. Huruitul trenului sub picioarele lor. Lumina albastr de noapte nu ardea înc . Fiul cel mic al doamnei care mânca o aprinse. Doamna care mânca o stinse. Îi explic micu ului c era o lumin de veghe. Nu una pentru oamenii treji. Toate obiectele din vagonul de Clasa întâi erau verzi. Scaunele erau verzi. Cuşetele verzi. Pardoseala verde. Lan urile verzi. Verde-închis Verde-Deschis. Pentru a opri trenul trage i LAN UL, scria cu litere verzi. URtnep a ikpo lunert i egart lu nal, gândi în verde Estha. Printre gratiile de la fereastr , Ammu îl inea de mân . — P streaz cu grij biletul, rosti gura lui Ammu. Gura-încercând-s -nuplâng a lui Ammu. O s i-l controleze. Estha încuviin înspre chipul lui Ammu ridicat c tre fereastra trenului. Înspre

220

Rahel, mic şi mânjit de mizeria g rii. Uni i to i trei de convingerea ferm , individual , c iubiser pân la moarte un b rbat. Asta nu scria în ziare. Gemenilor le trebuir ani şi ani de zile pentru a în elege rolul lui Ammu în cele întâmplate. La înmormântarea lui Sophie Mol şi în zilele ce au precedat Returnarea lui Estha, îi v zuser ochii umfla i şi, cu egocentrismul copiilor, se consideraser întru totul r spunz tori pentru suferin a ei. —M nânc - i sandvişurile înainte s se umezeasc , spuse Ammu. Şi nu uita s scrii. Cercet unghiile mânu ei pe care o inea şi scoase o semilun neagr de murd rie de sub unghia degetului mare. — Şi ai grij de iubitul meu pentru mine. Pân vin s îl iau. — Când, Ammu? Când o s vii dup el? — Curând. — Dar când? Când eggzact? — Curând, dragule. De îndat ce pot. — Luna-ce-vine-dup -urm toarea? Ammu? Lungind inten ionat intervalul de timp, pentru ca Ammu s spun Înainte Estha. Fii practic. Şi studiile tale? — De îndat ce îmi g sesc de lucru. De cum reuşesc s plec de aici şi s îmi g sesc de lucru, spuse Ammu. — Dar asta nu va fi niciodat ! Un val de panic . Un sentiment abisal-de-abisuri-plin. Doamna care mânca şopti cu îng duin . — Vede i ce frumos vorbeşte engleza, le zise în tamil copiilor ei. — Dar asta nu va fi niciodat , spuse combativ fiica ei cea mai mare. Nnnii Ciood Daa Taa. Niciodat . Prin „niciodat " Estha voise s spun doar c avea s fie mult prea târziu. C nu avea s fie acum, nu avea s fie curând. Prin „niciodat " el nu inten ionase s spun Nici O Dat . Dar aşa au ieşit cuvintele. Dar asta nu va fi niciodat ! Pentru Niciodat ei renun aser pur şi simplu la spa iile dintre Nici O Dat . Ei? Guvernul. Unde erau trimişi oamenii s se Comporte Al Naibii de Bine. Şi aşa a şi fost. Niciodat . Nici O Dat . Era vina lui c b rbatul îndep rtat din pieptul lui Ammu încetase s strige. Vina lui c ea murise singur în pavilion f r cineva care s se întind în spatele ei şi s îi vorbeasc .

221

Pentru c el era acela care o spusese. Dar Ammu, asta nu va fi niciodat ! — Nu fi prostu , Estha. Va fi curând, zise gura lui Ammu. Voi fi profesoar . Voi întemeia o şcoal . Iar tu şi Rahel ve i merge la aceast şcoal . — Şi vom putea s ne-o permitem, pentru c va fi a noastr ! spuse Estha cu pragmatismul lui solid. Cu ochii la avantajul principal. C l torii gratuite cu autobuzul. Înmormânt ri gratuite. Înv mânt gratuit. Omule ul cel Mic. Locuia într-o rulot . Dum dum. — Vom avea propria noastr cas , spuse Ammu. — O cas mic , zise Rahel. — Şi în şcoala noastr vom avea s li de clas şi table, zise Estha. — Şi cret . — Şi Profesori Adev ra i care s predea. — Şi pedepse cum se cuvine, zise Rahel. Acesta era materialul din care erau pl m dite visele lor. În ziua în care Estha a fost Returnat. Cret . Table. Pedepse cum se cuvine. Nu ceruser s scape uşor. Ceruser doar pedepse pe m sura delictelor lor. Nu unele care veneau ca dulapurile cu dormitoare închise în ele. Nu unele în care s î i petreci toat via a, r t cind prin labirintul lor de rafturi. F r nici un semn, trenul se puse în mişcare. Foarte lent. Pupilele lui Estha se dilatar . Unghiile i se înfipser în mâna lui Ammu care mergea de-a lungul peronului. Mersul transformându-i-se în fug , pe m sur ce Trenul poştal cu destina ia Madras prindea vitez . Domnul s te aib în paz , copilul meu. Iubirea mea. Voi veni curând dup tine! — Ammu! spuse Estha când ea îşi eliber mâna. Eliberând dege el dup dege el. — Ammu! îmi vine s v rs! Glasul lui Estha se în l într-un vaiet. Micul Elvis Pelvis cu un mo ciufulit, în c l torie special . Şi pantofi bej, cu vârful ascu it. Îşi l s glasul în urm . Pe peronul g rii, Rahel i-l prelu îndoit şi ip , şi ip ... Trenul plec . Lumina sosi în loc.

222

DOU ZECI ŞI TREÎ DE ANI MAI TÂRZIU,

Rahel, femeie brun în tricou galben, se

întoarce spre Estha în întuneric. —Esthapappychachen Kuttappen Peter Mon, spune ea. Şopteşte. Îşi mişc gura. Gura frumoasei lor mame. Estha, stând foarte drept, aşteptând s fie arestat, îşi duce degetele spre ea. S ating cuvintele pe care le scoate. S p streze şoapta. Degetele lui îi urm resc conturul. Atingerea din ilor. Mâna îi este apucat şi s rutat . Ap sat de r ceala unui obraz, ud de ploaie, zguduit. Apoi se ridic şi îl prinse în bra e. Îl trase în jos lâng ea. St tur aşa vreme îndelungat . Treji în întuneric. Linişte şi Vid. Nu b trâni. Nu tineri. Ci o vârst numai bun de tr it-murit. Erau nişte str ini ce se întâlniser din întâmplare. Se cunoscuser înainte ca Via a s fi început. Sunt pu ine de spus pentru a clarifica cele întâmplate dup aceea. Nimic care (în concep ia lui Mammachi) s separe Sexul de Dragoste. Sau Nevoia de Sentimente. Exceptând, poate, c nici un Privitor n-a privit prin ochii lui Rahel. Nimeni nu s-a uitat pe fereastr la mare. Sau la o barc , pe râu. Sau la un trec tor cu p l rie, în cea . Exceptând, poate, c era cam frig. Cam umezeal . Dar foarte linişte. Aerul. Dar ce era de spus? Doar c au fost lacrimi. Doar c Liniştea şi Vidul se potriveau ca lingurile puse una peste alta. Doar c era un adulmecat în adânciturile de la baza unui gât frumos. Doar c un um r tare, de culoarea mierii, avea pe el o urm semicircular de din i. Doar c se ineau strâns unul pe cel lalt, mult dup ce se terminase. Doar c ceea ce împ rt şir ei în noaptea aceea nu fusese fericire, ci suferin hâd . Doar c , înc o dat , înc lcaser Legile Iubirii. Care stabileau cine trebuia iubit. Şi cum. Şi cât. Pe acoperişul fabricii abandonate, toboşarul singuratic b tea toba. O uş din plas se trânti. Un şoarece travers în fug pardoseala fabricii. Pânze de p ianjen sigilau vechi cazane de f cut conserve. Goale, cu excep ia unuia — în care z cea o gr m joar de praf alb, conglomerat. Praf de oase de la o Buhaham Barului. Moart de mult. Buhamurat . Drept r spuns la întrebarea lui Sophie Mol: Chacko, unde se duc s moar p s rile b trâne? De ce nu cad p s rile moarte ca pietrele din cer?

223

Întrebare pus în seara în care venise. St tea pe marginea iazului decorativ al lui Baby Kochamma, privind în sus la zmeii învârtindu-se pe cer. Sophie Mol. Cu p l rie, pantaloni evaza i şi Iubit de la Început. Margaret Kochamma (pentru c ştia c atunci când c l toreşti în Inima Întunericului (b) Oricui i se poate întâmpla Orice) o strigase s îşi ia mormanul de pastile. Malaria. Diareea. Din p cate, nu avea nimic profilactic contra Mor ii prin înec. Apoi veni vremea cinei. — Supeu, caraghios, spuse Sophie Mol atunci când Estha fu trimis s o cheme. La supeu caraghios, copiii st tur la o mas separat , mai mic . Sophie Mol, cu spatele la adul i, f cea grimase înfior toare. Fiecare îmbuc tur luat era afişat verilor ei mai mici, plini de admira ie, pe jum tate mestecat , înv luit în saliv , stându-i pe limb ca o vom proasp t . Când Rahel f cu acelaşi lucru, Ammu o observ şi o duse la culcare. Ammu o înveli pe feti a ei cea obraznic şi stinse lumina. S rutul ei de noapte bun nu l s nici o urm de saliv pe obrazul lui Rahel şi Rahel în elese c ea nu era sup rat de-a- dev ratelea. — Nu eşti sup rat , Ammu. Într-o şoapt vesel . Mama o iubea pu in mai mult. — Nu. Ammu o s rut din nou. — Noapte bun , draga mea. Domnul s te aib în paz . — Noapte bun , Ammu. Trimite-l repede pe Estha. Când Ammu se îndep rt , îşi auzi fiica şoptind: — Ammu! — Ce este? — Suntem de-un sânge, tu şi eu. Ammu se sprijini în întuneric de uşa dormitorului, ezitând s revin la cin , unde conversa ia se învârtea ca o molie în jurul copilului alb şi al mamei sale, de parc ele erau singura surs de lumin . Ammu avu sentimentul c avea s moar , s se ve tejeasc şi s moar , dac mai auzea un singur cuvânt. Dac trebuia s suporte înc un minut zâmbetul mândru, de înving tor, al lui Chacko. Sau gelozia sexual subteran ce emana dinspre Mammachi. Sau conversa ia lui Baby Kochamma, menit s-o exclud pe Ammu şi pe copiii ei, s -i informeze asupra locului lor în ordinea lucrurilor. Pe când se proptea de uş în întuneric, îşi sim i visul, coşmarul de dup amiaz , mişcându-se în ea ca o creast de ap ce se ridic din ocean şi se adun într-un val. B rbatul vesel cu un bra , cu pielea s rat şi un um r ce se termina brusc, ca o stânc , ieşi din umbra plajei zim ate şi se îndrept spre ea. Cine era? Cine putea s fie? Dumnezeul Pierderii. Dumnezeul Lucrurilor M runte.

224

Dumnezeul Pielii de G in şi al Zâmbetelor Subite. El nu putea face decât un singur lucru o dat . Dac o atingea, nu putea s îi vorbeasc , dac o iubea, nu putea s plece, dac vorbea, nu putea s asculte, dac lupta, nu putea s înving . Ammu îl dorea. Tânjea dup el cu întreaga ei f ptur biologic . Reveni la cin .

Costul vieţii

Când casa cea veche îşi închise ochii înce oşa i şi adormi, Ammu, îmbr cat într-una din c m şile vechi ale lui Chacko, tras peste un jupon alb, ieşi pe veranda din fa . Se plimb o vreme încoace şi încolo. Neliniştit . S lbatic . Apoi se aşez pe scaunul de r chit , sub capul vechi de bizon cu ochi din nasturi, încadrat de-o parte şi de alta de portretele Celui Mic şi Binecuvântat şi al lui Aleyooty Ammachi. Gemenii ei dormeau aşa cum obişnuiau s fac atunci când erau epuiza i — cu ochii pe jum tate deschişi, doi mici monştri. Moşteniser asta de la tat l lor. Ammu îşi porni radioul ca o mandarin . Din el r zb tu o voce b rb teasc . Un cântec englezesc pe care nu îl mai auzise pân atunci. St tea acolo, în întuneric. O femeie singuratic , str lucitoare, privind gr dina decorativ a m tuşii ei, ascultând o mandarin . O voce din dep rtare. Adiind prin noapte. Plutind peste lacuri şi fluvii. Peste coroanele stufoase ale copacilor. Peste biserica cea galben . Peste şcoal . Stârnind praful de pe drum. În sus pe treptele verandei. Spre ea. Abia ascultând muzica, Ammu privea frenezia insectelor ce se învârteau în jurul luminii, luptându-se s piar . Cuvintele cântecului îi explodar în cap. Nu-i timp de pierdut, Am auzit-o spunând, Profit acum de vise Pân s treac t cute, Murind mereu, în neant. Pierde- i visele şi atunci Şi min ile- i vei pierde. Ammu îşi adun genunchii şi îi cuprinse cu bra ele. Nu îi venea s cread .

225

Coinciden a ieftin a acelor cuvinte. Privi cu aviditate gr dina. Ousa Buham Barului trecu în zbor, într-o patrulare nocturn t cut . Anthuriumul c rnos avea un luciu metalic rece. R mase aşezat o vreme. Mult dup ce cântecul încetase. Apoi se ridic brusc de pe scaun şi, ca o vr jitoare, se rupse din lumea ei. Îndreptându-se spre un loc mai bun, mai fericit. Se mişca repede în întuneric, ca o insect urmând o dâr de feromoni. Ştia drumul spre râu la fel de bine ca şi copiii ei şi l-ar fi putut g si chiar şi legat la ochi. Nu ştia ce anume o f cea s se gr beasc spre p durea tân r . Ce îi transforma mersul în fug . Ce o f cea s ajung la Meenachal cu r suflarea întret iat . Gâfâind. De parc ar fi întârziat undeva. De parc via a ei ar fi depins de faptul de-a ajunge acolo la timp. De parc ar fi ştiut c el avea s fie acolo. De parc el ar fi ştiut c ea avea s vin . Aşa era. Ştia. Conştiin a acelui fapt îl p trunsese în dup -amiaza aceea. Limpede. Ca lama ascu it a unui cu it. Când istoria greşise. În timp ce îi inuse feti a în bra e. Când ochii ei îi spuseser c nu era singurul care oferea daruri. C şi ea avea daruri pe care s i le ofere, c , în schimbul b rcu elor, cutiilor şi micu elor lui mori de vânt, ea avea s îi dea gropi ele adânci pe care le f cea atunci când zâmbea. Pielea ei neted şi ar mie. Umerii ei sclipitori. Ochii ei care erau mereu în alt parte. El nu era acolo. Ammu se aşez pe treptele de piatr ce coborau spre ap . Îşi îngrop capul în bra e, sim indu-se ridicol , pentru c fusese atât de convins . Atât de sigur . Ceva mai în josul curentului, în mijlocul râului, Velutha plutea pe spate, privind în sus, la stele. Fratele lui paralizat şi tat l lui cu un singur ochi mâncaser cina pe care le-o preg tise şi dormeau. Aşa c era liber s zac în apa râului, plutind lent, o dat cu curentul. Un buştean. Un crocodil senin. Cocotieri se aplecau spre râu, privindu-l cum trece plutind. Bambusul galben plângea. Peştii mici îşi permiteau cu el libert i cochete. Îl ciuguleau. Se întoarse şi începu s înoate. În amonte. Contra curentului. Se întoarse spre mal pentru o ultim privire, c lcând apa, sim indu-se ridicol pentru c fusese atât de convins. Atât de sigur. Când o z ri, şocul aproape c îl înec . Trebui s îşi adune toate for ele ca s r mân la suprafa . C lc apa, stând în mijlocul unui râu întunecat. Ea nu-i z ri creştetul capului profilându-se deasupra râului întunecat. Ar fi putut fi orice. O nuc de cocos plutind pe ap . Dar ea nu privea într-acolo. Capul îi era îngropat în bra e. El o privi. În voie. Dac ar fi ştiut c era pe punctul de-a p trunde într-un tunel a c rui unic ieşire era propria lui anihilare, ar fi plecat de acolo? Poate.

226

Poate nu. Cine ştie? Începu s înoate spre ea. În linişte. T ind apa f r zgomot. Aproape c atinsese malul, când ea îşi ridic privirea şi îl z ri. Picioarele lui atinser mâlul malului. În timp ce se ridica din râul întunecat şi p şea pe treptele de piatr , ea v zu c lumea în care st teau era a lui. C el îi apar inea. C , la rândul ei, acea lume era a lui. Apa. Mâlul. Copacii. Peştii. Stelele. Se mişca atât de uşor printre ele. Privindu-l, în elese calitatea frumuse ii lui. Cum îl formase munca. Cum îl prelucrase lemnul pe care îl prelucra. Fiecare scândura pe care o şlefuise, fiecare cui pe care îl b tuse, fiecare lucru f cut, toate îl modelaser . Îşi l saser amprenta asupra lui. Îi d duser puterea, gra ia supl . Purta o pânz sub ire, alb , în jurul şalelor, înf şurat printre picioarele închise la culoare. Îşi scutur apa din p r. Ea îi putea distinge zâmbetul în întuneric. Zâmbetul lui alb, neaşteptat, pe care îl luase cu el de la b iatul ce fusese la b rbatul ce era. Singurul lui bagaj. Se privir unul pe cel lalt. Nu mai gândeau. Momentul pentru aşa ceva sosise şi trecuse. Zâmbete zdrobite le st teau în fa . Dar asta avea s se întâmple mai târziu. Mai Târziu. St tea în fa a ei, cu râul prelingându-se de pe el. Ea şedea pe trepte, privindu-l. Chipul ei palid în lumina lunii. Un fior rece îl str b tu brusc. Inima îi b tu nebuneşte. Era o greşeal cumplit . O în elesese greşit. Totul nu era decât o pl smuire a imagina iei lui. Era o capcan . Erau oameni în tufişuri. Privind. Ea era momeala ispititoare. Cum ar fi putut fi altfel? Ei îl v zuser la marş. Încerc s îşi fac vocea indiferent . Normal . Ieşi îns un soi de cronc nit. — Ammukutty... ce este? Ea se apropie de el şi se lipi cu tot trupul de al lui. El nu f cu decât s stea acolo. Nu o atinse. Tremura. În parte de frig. În parte de spaim . În parte de dorin chinuitoare. În ciuda fricii, trupul lui era preg tit s apuce momeala. O dorea. Cu patim . Umezeala lui o umezi. Îl cuprinse în bra e. El încerc s fie ra ional: Care este cel mai r u lucru care s-ar putea întâmpla? Aş putea pierde totul. Slujba. Familia. Mijloacele de trai. Totul. Ea putea s îi aud b t ile s lbatice ale inimii. Îl inu în bra e pân i se linişti inima. Oarecum. Ea îşi descheie c maşa. Statur acolo. Piele lâng piele. Ar miul ei lâng tuciuriul lui. Moliciunea ei lâng soliditatea lui. Sânii ei de culoarea alunei (care nu ar putea sus ine o periu de din i) lipi i de pieptul lui neted de abanos. Ea mirosi râul pe ei. Mirosul lui Specific de Paravan care o dezgusta într-atât pe Baby Kochamma. Ammu scoase limba şi îl gust , în adâncitura gâtului. Pe lobul urechii. Îi trase capul înspre ea şi îi s rut buzele. Un s rut înce oşat. Un s rut care cerea un s rut de r spuns. O s rut la rândul lui. Mai întâi prudent. Apoi p timaş. Lent, mâinile lui o înl n uir . Îi mângâie spatele. Foarte blând. Ea îi

227

putea sim i pielea palmelor. Aspr . B tucit . Ca un şmirghel. Era atent s nu o r neasc . Ea sim ea cât îi p rea de delicat . Se putea sim i pe ea îns şi prin el. Pielea ei. Felul în care trupul ei exista numai acolo unde o atingea el. Restul corpului ei era fum. Îl sim i tremurând lipit de ea. Mâinile lui erau pe fesele ei (care puteau sus ine un şir întreg de periu e de din i), tr gându-i şoldurile spre ale lui, pentru ca ea s ştie cât de mult o dorea. Biologia concepu dansul. Spaima îl ritm . Dict ritmul cu care trupurile lor îşi r spundeau unul altuia. De parc ar fi ştiut deja c pentru fiecare tremur de pl cere aveau s pl teasc o doz egal de suferin . De parc ar fi ştiut c , pe cât de departe aveau s mearg , pe atât de departe aveau s fie duşi. Aşa c se ab inur . Se a â ar unul pe cel lalt. Cedar încetul cu încetul. Dar asta nu f cu decât s înr ut easc lucrurile. Nu f cu decât s creasc miza. S îi coste şi mai mult. Pentru c netezi drumul, le înlesni ezit rile şi graba iubirii necunoscute şi îi în l pe culmile pasiunii. În spatele lor, râul pulsa prin întuneric, str lucind ca m tasea s lbatic . Bambusul galben plângea. Coatele nop ii se odihneau pe ap şi îi priveau. St tur întinşi sub mangostan, unde o Republic Mobil dezr d cinase recent o plant -barc cenuşie veche, cu flori-barc şi fructe-barc . O viespe. Un steag. Un ciuf surprins. O fântân într-o Dragoste-în-Tokio. Lumea b rcii gonind gr bit disp ruse deja. Termitele Albe în drumul lor spre munc . Buburuzele Albe în drumul lor spre cas . C r buşii Albi ascunzându-se în vizuini, departe de lumin . L custele Albe cu viori din lemn alb. Muzica alb trist . Toate duse. L sând o pat de p mânt uscat, golaş, de forma unei b rci, cur at şi gata pentru dragoste. De parc Esthappen şi Rahel ar fi preg tit terenul pentru ei. De parc ar fi ursit ca aceasta s se întâmple. Moaşele gemene din visul lui Ammu. Ammu, goal acum, ghemuit peste Velutha, cu gura peste a lui. Aşa cum au f cut şi copiii ei atunci când au vrut s exclud lumea din afar . Alunec tot mai adânc, înf işându-se restului f pturii lui. Gâtului lui. Sfârcurilor lui. Abdomenului lui ciocolatiu. Sorbi ultimele pic turi ale râului din adâncitura ombilicului lui. Îşi pres de pleoape c ldura erec iei lui. Îl sim i, s rat, în gur . El se ridic şi o trase înapoi spre sine. Ea îi sim i abdomenul înt rindu-se sub ea, la fel de dur ca o scândur . Îşi sim i umezeala alunecând pe pielea lui. El îi lu sfârcul în gur şi îi leg n cel lalt sân în palma b t torit . Catifea înv luit în şmirghel. În clipa în care ea îl c l uzi în untrul ei, surprinse o lic rire trec toare a adolescen ei lui, a tinere ii lui, mirarea din ochii lui fa de secretul pe care îl dezgropase, iar ea îi zâmbi de parc ar fi fost copilul ei. Atunci când fu în untrul ei, teama fu deturnat şi biologicul îşi intr în

228

drepturi. Pre ul vie ii se ridic pe în l imi nepermise; deşi, mai târziu, Baby Kochamma avea s spun c era un Pre Mic de Pl tit. Oare? Dou vie i. Copil ria a doi copii. Şi o lec ie de istorie pentru viitorii delincven i. Ochi împ ienjeni i sus ineau ochi împ ienjeni i într-o privire ferm , şi o femeie luminoas se deschise unui b rbat luminos. Ea era la fel de profund şi de larg ca un râu în rev rsare. El naviga pe apele ei. Ea îl putea sim i mişcându-se tot mai adânc şi mai adânc în untrul ei. Nebuneşte. Frenetic. Cerând s fie l sat mai departe. Mai departe. Oprit doar de forma ei. Forma lui. Iar când fu refuzat, când atinsese profunzimile ei cele mai adânci, oftând hohotit, cutremur tor, se înec . Ea se întinse lâng el. Trupurile lucindu-le de sudoare. Îi sim i trupul desprinzându-i-se de al ei. Respira ia lui deveni mai regulat . Îi v zu ochii limpezi. El o mângâie pe par, sim ind c nodul care se sl bise în el era înc strâns şi tremura în ea. Blând, o r suci pe spate. Şterse sudoarea şi nisipul de pe ea cu pânza lui ud . Se întinse peste ea, atent s nu o preseze sub greutatea lui. Pietre mici i se imprimau în pielea antebra elor. Îi s rut ochii. Urechile. Sânii. Abdomenul. Cele şapte vergeturi argintii de pe urma gemenilor ei. Dâra de puf ce ducea de la ombilic la triunghiul întunecat, care îi spunea unde dorea ea ca el s ajung . Interiorul coapselor ei, unde pielea era cea mai fin . Apoi, mâini de dulgher îi ridicar şoldurile şi o limb intangibil atinse partea ei cea mai intim . Sorbi îndelung şi adânc din cupa ei. Ea dans pentru el. Pe acea bucat de p mânt în form de barc . Tr i. El o inu lipit de el, odihnindu-şi spatele de mangostan, în timp ce ea plângea şi râdea în acelaşi timp. Apoi, pentru un timp ce p ru o eternitate, dar nu dur în fapt decât cinci minute, ea dormi sprijinit de el, cu spatele proptit de pieptul lui. Şapte ani de uitare se ridicar de pe ea şi zburar în umbre pe aripi grave, înfiorate. Ca o p uni greoaie, de o el. Şi în Calea lui Ammu (spre Vârsta înaintat şi Moarte) ap ru o mic pajişte însorit . Iarb ar mie pres rat cu fluturi albaştri. Dincolo de ea, un abis. Lent, spaima se prelinse înapoi în el. Spaima de ceea ce f cuse. De ceea ce ştia c avea s fac iar. Şi iar. O trezir b t ile inimii lui lovindu-i pieptul. De parc ar fi c utat s g seasc o cale pentru a ieşi afar . Acea coast mişc toare. Un panou secret glisant-pliant. Bra ele lui înc o mai înl n uiau, îi putea sim i muşchii mişcându-se, în timp ce mâinile lui se jucau cu o ramur uscat de palmier. Ammu îşi zâmbi în întuneric, gândindu-se cât de mult îi iubea bra ele — forma şi for a lor, cât de în siguran se sim ea abandonându-li-se când, de fapt, era locul cel mai periculos în care putea fi. El îşi împ turi frica într-un trandafir perfect. I-l întinse în c uşul palmei. Ea îl lu şi şi-l puse în p r. Se apropie de el, dorind s p trund în untrul lui, s ating cât mai mult din

229

f ptura lui. El o adun în g oacea trupului s u. O adiere venind dinspre râu le r cori trupurile înfierbântate. Era pu in cam rece. Pu in cam umed. Pu in cam linişte. Aerul. Dar ce era de spus? O or mai târziu, Ammu se desprinse delicat. — Trebuie s plec. El nu spuse nimic, nu se mişc . O privi îmbr cându-se. Acum nu conta decât un singur lucru. Ştiau c era tot ce puteau cere unul de la cel lalt. Singurul lucru. Pentru totdeauna. Amândoi ştiau asta. Chiar şi mai târziu, în cea de-a treisprezecea noapte care urm acesteia, aderar instinctiv la Lucrurile M runte. Lucrurile cu adev rat Importante z ceau în untru. Ştiau c nu aveau unde s se duc . Nu aveau nimic. Nici un viitor. Aşa c se ag au de lucrurile m runte. Râser fiecare de pişc turile de furnici de pe fundul celuilalt. De omizile prostu e alunecând de pe marginea frunzelor, de c r buşii r sturna i care nu se puteau îndrepta. De perechea de peştişori care îl c uta mereu pe Velutha în râu şi îl muşca. De o c lug ri stranie, pioas . De p ianjenul minuscul care tr ia într-o cr p tur a peretelui verandei negre a Casei Istoriei şi se camufla acoperindu-şi corpul cu resturi de gunoaie — o frântur de arip de viespe. O parte dintr-o pânz de p ianjen. Praf. Frunze uscate, putrede. Carcasa goal a unei albine moarte. Chappu Thamburan, îl numi Velutha. Lordul Gunoi. Într-o noapte, contribuir la garderoba lui — o foi de usturoi — şi fur profund jigni i când el o respinse laolalt cu restul armurii sale din care âşni — prost dispus, gol, de culoarea mucusului. De parc le-ar fi deplâns gustul vestimentar. Vreme de câteva zile, r mase în aceast stare suicidar de goliciune dispre uitoare. Învelişul de gunoi lep dat r mase în picioare, ca o perspectiv demodat asupra lumii. O filozofie învechit . Apoi se n rui. Treptat, Chappu Thamburan dobândi un nou înveliş. F r a o recunoaşte unul fa de cel lalt sau fa de ei înşişi, îşi unir soarta, viitorul (Dragostea, Nebunia, Speran a, Bucuria Nem rginit ) de ale lui. Îl c utau noapte de noapte (cu o team crescând , o dat cu trecerea timpului), pentru a vedea dac supravie uise peste zi. Îşi f ceau griji din cauza fragilit ii lui. A dimensiunii lui reduse. A adecv rii camuflajului lui. A mândriei lui aparent autodistructive. Ajunser s îi iubeasc gustul eclectic. Demnitatea târşâita. Îl aleser deoarece ştiau c trebuiau s se încread în fragilitate. În Micime. De fiecare dat când se desp r eau, smulgeau doar o mic promisiune de la cel lalt. — Mâine? — Mâine. Ştiau c lucrurile se puteau schimba peste noapte. Aveau dreptate în aceast privin .

230

Se înşelar îns în privin a lui Chappu Thamburan. El îi supravie ui lui Velutha. D du naştere la genera ii ulterioare. Muri din cauze naturale. În acea prim noapte, în ziua în care a venit Sophie Mol, Velutha îşi privi iubita îmbr cându-se. Când fu gata, ea se l s pe vine în fa a lui. Îl atinse uşor cu degetele şi l s în urm o dâr de piele de g in . Ca o cret neted pe tabla neagr . Ca o adiere într-un câmp de orez. Ca dârele avioanelor cu reac ie pe un cer albastru de biseric . Îi lu fa a în mâini şi o trase spre a lui. Închise ochii şi îi mirosi pielea. Ammu râse. Da, Margaret, gândi ea. Şi noi ne-o facem unul altuia. Ammu îi s rut ochii închişi şi se ridic . Velutha, cu spatele sprijinit de mangostan, o privi îndep rtându-se. Avea un trandafir uscat în p r. Ea se întoarse s mai spun o dat : — Naaley. Mâine.

231

Mul umiri Pradip Krishen, cel mai exigent critic al meu, cel mai apropiat prieten, dragostea mea. F r tine nu ar fi existat aceast carte. Pia i Mithva, pentru c sunt ai mei. Aradhana, Arjun, Bete, Chandu, Carlo, Golak, Indu, Joanna, Naheed, Philip, Sanju, Veena şi Viveka, pentru c mi-au fost al turi de-a lungul anilor în care am scris aceast carte. Pankaj Mishra, pentru c a lansat-o în c l toria ei prin lume. Alok Rai şi Shomit Mitter, pentru c au fost genul de cititori la care viseaz scriitorii. David Godwin, agent de zbor, ghid şi prieten. Pentru c a f cut acea c l torie impulsiv în India. Pentru c a f cut apele s se desfac . Neelu, Sushma & Krishnan, pentru c for ele proaspete în stare de func ionare.

mi-au men inut moralul ridicat şi

Şi, în sfârşit, dar enorm, Dadi şi Dada. Pentru dragostea şi sprijinul lor. V mul umesc.

232