Pasoptismul.docx

Definitie - Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860 perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor. Trăsăturile esenţiale ale literaturii promovate de prima generaţie de scriitori moderni pot fi sintetizate astfel:    

inspiraţia din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare socială şi unitate naţională; preţuirea frumuseţilor patriei şi ale creaţiei folclorice, în care se reflectă bogăţia şi varietatea manifestărilor spiritului popular; reflectarea problemelor sociale ale epocii lor; satirizarea viciilor orânduirii feudale.  Idealul eliberării şi unităţii naţionale apare, aproape fără excepţie, în creaţia artistică a scriitorilor epocii şi în toate genurile literare. Majoritatea scriitorilor evocă momentele eroice ale luptei pentru independenţă de-a lungul istoriei zbuciumate a poporului nostru, preamărind domnitori sau căpitani de oşti şi oferind, în acest fel, prezentului modele de urmat sau pilde însufleţitoare. Întoarcerea privirilor spre trecut nu era gratuită. Ea constituia o formulă artistică specifică vremii, pe care scriitorii o foloseau pentru a se adresa contemporanilor, dându-le pilde însufleţitoare prin faptele măreţe şi prin momentele de glorie ale Preţuirea frumuseţilor patriei şi ale folclorului Preţuirea frumuseţilor patriei şi ale folclorului constituie, poate, cel mai însemnat rezultat al activităţii tuturor scriitorilor vremii influenţaţi de curentul naţional de la „Dacia literară”, care îi îndrepta spre izvoarele vii ale literaturii populare. Generaţia de scriitori paşoptişti dezvăluia cu mândrie marea bogăţie a creaţiei folclorice, în care este reflectată viaţa spirituală a poporului român: „Ceea ce formează sâmburele poeziei noastre naţionale sunt baladele şi cântecele populare” afirma, în 1837, Mihail Kogălniceanu, iar Alecu Russo, în studiul său Poezia poporală, considera folclorul literar drept o oglindă realistă a vieţii poporului şi un admirabil izvor de inspiraţie pentru literatura cultă. Un moment însemnat în valorificarea tradiţiilor populare îl constituie apariţia primei colecţii de Poezii poporale (1852), culese de Vasile Alecsandri. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă trăsătură caracteristică a literaturii române paşoptiste. Scriitorii generaţiei respective judecă acum cu severitate moravurile claselor exploatatoare, condamnând abuzurile şi nedreptăţile de tot felul. Participarea lor la lupta socială, la evenimentele politice ale vremii determină dezvoltarea literaturii ca expresie a trebuinţelor societăţii, apariţia unor noi modalităţi de reflectare a realităţii. Elementele romantice se împletesc cu puternice elemente clasice, în spiritul marilor moralişti ai literaturii universale.