Pag.13 Fugit Irreparabile Tempus

FUGIT IRREPARABILE TEMPUS…

Timpul mă doare cel mai tare cum nu-l pot stăpâni deloc. Parcă durerea-i şi mai mare când ştii că el e-al vieţii troc. Aş vrea să-l schimb pe bani, pe aur, dar el nu se opreşte nicio clipă, aleargă tot mereu pe-al mării plaur neobosit venind, plecând în pripă. Time-out în viaţă nu există şi timpul curge neînduplecat. Abia apuci să ai o mică reuşită că o şi vezi vândută la mezat. Nu ştii cât poate timpul să înghită nemestecate roade ale minţii tale, dureri sau bucurii născute-n pripă le macină cu pietrele lui abisale . Funcţie de timp e şi-a maşinii alergare, urcatul unui alpinist pe-un munte-nzăpezit. Dar ce te obsedează cel mai tare e timpul ce-l mai ai de trăit ! E lung, e scurt, tot este nedestul Căci ai dori acum, într-un final să dai mai mult, să iei mai mult, să învingi timpul – triumfal ! Bucureşti, mai 2008

13