Originea Omului

Originea omului Evoluţie sau creat după chipul lui Dumnezeu?

Subiecte Manualele şcolare  Mecanisme pentru dezvoltare şi schimbare  O istorie a oamenilor-maimuţă – evidenţa datelor  Neanderthalienii  Australopithecii şi Lucy  Rearanjarea datelor 

Temă: Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente

Manualele şcolare Biology – Visualizing Life, Johnson, Holt, Rinehart, & Winston, 1998, pag. 213.

“Priviţi cu atenţie la mâna voastră. Aveţi cinci degete flexibile. Animalele cu cinci degete flexibile se numesc primate. Maimuţele, gorilele şi oamenii sunt exemple de primate... Primatele au evoluat cel mai probabil din mamifere mici, rozătoare, care se hrăneau cu insecte, acum 60 de milioane de ani.”

Manualele şcolare Biology, Miller and Levine, Prentice Hall, 2000, pag. 757.

“Toţi cercetătorii sunt de acord cu anumite date fundamentale. De pildă, ştim că oamenii au evoluat din strămoşi comuni cu alte primate vii, cum ar fi cimpanzeii şi gorilele.”

Scurtă istorie a “datelor”  Ramapithecus

……..... Gorilă

 Omul

de Piltdown ….. Fals

 Omul

de Nebraska …. Porc

 Omul

de Java ……..... Gibon Cum stăm cu datele?

În toate cazurile, data (vechimea) a fost complet greşită!

Manualele şcolare “Al doilea strămoş posibil al maimuţelor şi oamenilor a trăit ceva mai târziu – acum 17 milioane la 7 milioane de ani în urmă. Se numea Ramapithecus… Biology: The Web of Life, Daniel D. Chiras, West Publishing Co., 1993, pag. 758.

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente

De la chimicale la oameni ◆

◆ ◆ ◆

Mecanism pentru ca procesele naturale să facă substanţele chimice moarte să se unească pentru a forma o celulă vie (evoluţie chimică) Un mecanism pentru a crea informaţia (ADN) Mecanism pentru a învinge a doua lege a termodinamicii Un mecanism pentru schimbare (evoluţie biologică) ■ ■

Selecţie naturală Mutaţii

Mutaţiile “Mutaţiile apar fie prin erori spontane în timpul reproducerii ADN-ului, fie ulterior, prin efectul agenţilor fizici sau chimici asupra ADN-ului.” The Nature of Life, John Postlethwait and Janet Hopson, McGrawHill, 1995, pag. 256.

“Dacă nu erau mutaţiile – schimbări moştenibile la nivelul informaţiilor genetice – n-ar fi existat nici o evoluţie.” LIFE: The Science of Biology, Purves, Orians, and Heller, Sinauer Associates, Inc., 1992, pag. 261.

Mutaţiile Pierre Paul Grasse (zoolog, fost titular al Catedrei de Evoluţie la Sorbona timp de 30 ani), Evolution of Living Organisms, 1977, pag. 88.

“Unii biologi contemporani, imediat ce observă o mutaţie, vorbesc despre (macro) evoluţie... Această schemă logică este totuşi imposibilă: Mai întâi, pentru că ipoteza principală nu este nici evidentă, nici generală; în al doilea rând, pentru că concluzia nu corespunde datelor. Indiferent de cât de numeroase ar fi, mutaţiile nu produc nici un fel de evoluţie.”

Mutaţiile Lee Spetner (Doctor în Fizică – MIT), Not By Chance, 1997, pag. 131, 138.

“În toată literatura despre ştiinţa vieţii pe care am citit-o, nu am găsit niciodată ideea că mutaţiile ar avea vreo contribuţie în bine... Toate mutaţiile individuale care au fost studiate la nivel molecular s-au dovedit a reduce informaţia genetică, nu a o îmbunătăţi.”

Mutaţiile Ernst Chain (Biochimist şi deţinător al premiului Nobel), Responsibility and the Scientist in Modern Western Society, London: Council of Christians and Jews, 1970, pag. 25

“…că dezvoltarea şi supravieţuirea celor mai puternici ar fi absolut consecinţa unor mutaţii aleatoare sau că natura face experimente cu încercări şi erori prin intermediul mutaţiilor, pentru a crea sisteme vii mai bune pentru a supravieţui - aceasta pare o ipoteză fără nici o dovadă...”

Mutaţiile Maxim D. Frank-Kamenetski, Unraveling DNA, 1997, pag. 72. (Profesor la Brown U. Center for Advanced Biotechnology and Biomedical Engineering)

“Mutaţiile sunt fenomene rare, iar schimbarea simultană chiar şi a doi aminoacizi reziduali dintr-o proteină este foarte puţin probabilă… Cineva ar putea crede că schimbând constant câte un aminoacid odată, în final s-ar putea schimba substanţial întreaga secvenţă… Totuşi, aceste schimbări minore vor conduce la o situaţie în care enzima nu-şi mai îndeplineşte rolul iniţial, dar nici nu şi-a început noile sarcini. În acest moment se va distruge – împreună cu organismul care o poartă.”

Replicarea ADNului şi mutaţiile 

ADN-ul dispune de un mecanism care îl protejează în timpul replicării.

◆

De ce ar crea evoluţia un mecanism care împiedică schimbarea?

Selecţia naturală “Principiul selecţiei naturale, acceptat astăzi ca fiind principalul mecanism aflat la baza evoluţiei din natură, poate explica adaptări cum ar fi gâtul lung al girafelor.” The Nature of Life, John Postlethwait şi Janet Hopson, 1995, pag. 18. Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente

Selecţia naturală ◆ ◆

Variaţia genetică Capacitatea de adaptare la mediu Supravieţuirea celor mai buni Poate face selecţia naturală ca o specie să devină una nouă?

Nu!!! Selecţia naturală lucrează NUMAI cu informaţii existente

Selecţia naturală Elmer Noble, doctor în Zoologie, Glenn Nobel, doctor în Biologie, Gerhard Schad, doctor în Biologie, Austin MacInnes, doctor în Biologie, Parasitology: The Biology of Animal Parasites, 1989, pag. 516.

“Selecţia naturală poate acţiona numai asupra acelor proprietăţi biologice care există deja; nu poate crea proprietăţi pentru a răspunde unor nevoi de adaptare.”

Selecţia naturală Neil Broom, How Blind Is the Watchmaker, 2001, pag. 165 (doctor în Chimie şi Ştiinţa Materialelor)

“Îndrăznesc să afirmă că conceptul de bază al selecţiei naturale, aşa cum e el definit de neodarwinism, este fundamental greşit...”

Selecţia naturală Ariel Roth (doctor în Biologie), In Six Days, 2000, pag. 90.

“În timp ce modelul de selecţie naturală al lui Darwin apare frecvent în manualele de biologie, el a fost foarte criticat recent din mai multe motive. Prezintă un defect major atunci când vine vorba de dezvoltarea treptată a sistemelor biologice… Continuare pe pagina următoare

Problema este aceea că însuşi sistemul selecţiei naturale pe care-l propunea Darwin tinde să elimine componentele interdependente ale sistemelor complexe pe măsură ce acestea se dezvoltă Componentele nu funcţionează până când toate interdependenţele nu sunt prezente iar sistemul funcţionează şi îi conferă organismului o anumită valoare pentru supravieţuire.” Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente

Mutaţiile & selecţia naturală Mutaţiile şi accidentele

12000 10000 8000

Dacă evoluţia e adevărată

6000 4000 2000 0

Selecţia naturală elimină accidentele dăunătoare 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 1999

Mutaţiile & selecţia naturală

Intrări MIM

12000 10000

Moştenirea mendeliană la om

8000

Enciclopedia genelor umane şi a accidentelor

6000 4000 Date observate 2000 0

1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 1999

Termeni ◆

Macroevoluţie

O specie se transformă în altă specie

◆

Microevoluţie

Erori aleatoare în ADN, NU evoluţie

◆

Variaţie genetică

◆

Selecţie naturală

Variabilitate în interiorul speciei

Dovezi folosite pentru evoluţie ◆ ◆ ◆ ◆

Toate acestea sunt Molia de ardei folosite în manuale pentru a susţine Cintezele lui Darwin evoluţia Musculiţa de oţet Bacterii rezistente la antibiotice ■ ■ ■

Reapariţia unei caracteristici recesive Rezistenţa era deja prezentă Trupuri îngheţate ale exploratorilor (1845)

None of these are examples of evolution. They are all Genetic Variation.

Dovezi folosite pentru evoluţie NAS, Science and Creationism, 1999, pag. 11

“Diferitele specii de cinteză de pe insulele Galapagos, cunoscute astăzi drept cintezele lui Darwin, au ciocuri de forme diferite care au evoluat în funcţie de diferite tipuri de hrană.”

Cinteze: Ciocuri de forme diferite

Mutaţiile şi evoluţia Jonathan Wells (Doctor Biologie Moleculară)

“Nu există nici o dovadă că mutaţiile în ADN pot produce o schimbare necesară pentru evoluţie… Nu există nici o dovadă a mutaţiilor benefice la nivel de macroevoluţie, şi nici dovezi la nivelul a ceea ce îndeobşte se numeşte microevoluţie.”

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente

Omul de Neanderthal

Neanderthalienii

Desenul iniţial al omului de Neanderthal Apărut în London News 1909

Neanderthalienii – Cum arătau?

O nouă versiune a omului de Neanderthal pe baza aceluiaşi schelet. Publicată în 1911 în Illustrated London News

Neanderthal: Din manualul Biology The Web of Life, 1993

Neanderthalienii – Cum arătau?

Omul de Neanderthal, reconstituit pe baza unui craniu găsit în La Chapelle-auxSaints, Franţa

Reconstituirea unui copil de patru ani, găsit în Gibraltar

Trăsăturile Neanderthalienilor   

Primul, găsit lângă Dusseldorf, Germania în 1856 Reconstituit ca să semene cu o maimuţă Capacitate cerebrală cu aprox. 100-200 cc mai mare

Imaginea iniţială a fost eronată     

Folosea bijuterii Folosea instrumente muzicale Picta peşteri Putea să vorbească Îşi îngropa morţii

Trăsăturile Neanderthalienilor “Ce-l face pe un Neanderthal să fie un Neanderthal nu este mărimea, puterea sau o anumită măsură a inteligenţei native, ci o serie de trăsături fizice aparte, majoritatea legate de chip şi craniu.” James Shreve, The Neanderthal Enigma, 1995, pag. 2.

Rearanjarea datelor Desen al unei fosile deNeanderthal achiziţionat ca suvenir la muzeul din Berlin, oferind un aspect similar maimuţelor

Imagini din Buried Alive de Jack Cuozzo

Mandibulă ieşită din locaş cu 30 mm

Rearanjarea datelor

Aspect uman, plan

Mandibulă ieşită cu 30 mm din locaş

Neanderthalienii şi oasele groase Arcade groase

Neanderthalienii şi oasele groase B. Endo, “Experimental Studies on the Mechanical Significance of the Form of the Human Facial Skeleton,” J. Fac. Univ. Tokyo, 1966.

Modelele biochimice au demonstrat că muşchii mastoizi care acţionează asupra dinţilor generează o concentraţie intensă a presiunii în regiunea nazală şi a frunţii... conducând la arcade mai mari

Neanderthalienii şi oasele groase Hooten and Dupertuis, “Age Changes and Selective Survival in Irish Males, Studies on Physical Anthropology,” American Assoc of Physical Anthropology and Wenner-Gren Foundation, 1951.

În 1951, doi cercetători care au lucrat cu 10.000 de bărbaţi au descoperit că în perioada respectivă creşterea facială încă exista.

Neanderthalienii şi oasele groase Cambell, “Roentgen Aspects of Cranial Configurations,” Radiologic Clinics of North America, 1966.

În 1966, Campbell, un radiolog, a observat că craniul continuă să se îngroaşe de-a lungul vieţii.

Localizarea Neanderthalienilor “Apărut prima dată în Europa acum 120.000 de ani, omul de Neanderthal s-a înmulţit odată cu scăderea temperaturilor care anunţau era glaciară…” James Shreve, The Neanderthal Enigma, 1995, pag. 5.

Arealul cunoscut al omului de Neanderthal

Concluzia 1: Neanderthalienii R. Ward şi C. Stringer, ‘A molecular handle on the Neanderthals’, Nature, pag. 225–226.

“Dacă populaţiile umane timpurii ar fi fost ‘foarte reduse şi izolate una de alta’, treptat fiecare ar fi acumulat ‘diferite pierderi [în ADN-ul mitocondrial] până ar fi ajuns să arate diferit una de alta din cauza separării. Nu există nimic în noile date care să ne spună că omul de Neanderthal nu avea relaţii cu Homo sapiens, lucru care îl face să fie parte din aceeaşi specie.”

Concluzia 2: Neanderthalienii Clima rece, eschimoşii şi Neanderthalienii  Constituţie viguroasă şi membre scurte  Greutate corporală mai mare Dave Phillips (Antropolog), “Neanderthals Are Still Human,” Impact Article #223, Mai 2000

“Diferenţele anatomice ale Neanderthalienilor sunt extrem de mici şi se pot explica în majoritate ca rezultat al unor populaţii izolate genetic, care au trăit într-un climat dur, friguros.”

Lucy şi australopitecii

Lucy şi australopitecii 

Lucy a fost descoperită în 1974



S-a găsit aprox. 40% din schelet



S-a afirmat că datează de acum 3,5 milioane ani



S-a afirmat că era bipedă (mergea ridicată)

Lucy şi australopitecii Nici o similitudine de aspect cu oamenii  Braţe lungi ca la cimpanzei  Maxilare ca ale cimpanzeilor  Femur similar cu al cimpanzeilor  Picioarele lui Lucy semănau foarte mult cu cele ale maimuţelor  Capacitatea cerebrală (400-500 cc) corespunde cimpanzeilor  Muşchi toracici dezvoltaţi pentru traiul în copaci  Mâini similare cu ale cimpanzeilor pigmei  Picioare lungi şi curbate 

Desen din Life: The Science of Biology, Purves, Orians şi Heller, 1992, pag. 604. “Această reconstituire trebuie să fi fost o surpriză pentru anatomiştii Jack Stern şi Randall Susman… care, în studiul lor publicat în 1983 în American Journal of Physical Anthropology, descriau anatomia speciei lui Lucy drept Astralopithecus afarensis. Ei arătau că mâinile şi picioarele lui Lucy erau lungi şi curbate, tipice pentru traiul în copaci.” Richard Milton, Shattering the Myths of Darwinism, 1997, pag. 207.

Mergea Lucy în picioare? ◆

1987, Charles Oxnard (Profesor de Anatomie şi Biologie Umană) Analiză pe calculator

◆

1992, American Journal of Physical Anthropology, Mergea asemenea cimpanzeilor

◆

1993, Christine Tardieu, (Antropolog) arăta că “mecanismul ei de fixare nu era dezvoltat.”

◆

1994, Journal of Human Evolution, Un studiu biochimic al şoldului şi coapsei

◆

1999, o nouă descoperire aruncă îndoieli asupra lui Lucy

Mergea Lucy în picioare? “Indiferent de starea genunchiului lui Lucy, noile dovezi arată că Lucy avea o morfologie tipică mersului sprijinit pe mâini.” Richmand şi Strait, “Evidence that Humans Evolved from Knuckle-Walking Ancestor,” Nature, 2000.

“M-am dus la dulap, am scos-o afară pe Lucy şi – surpriză! – avea morfologia clasică mersului sprijinit pe mâini.” E. Stokstad, “Hominid Ancestors May Have Knuckle Walked,” Science, 2000.

Comentarii ale unui evoluţionist Richard Leakey a afirmat în 1983 că nu se poate trage nici o concluzie fermă cu privire la specia căreia i-a aparţinut Lucy. The Weekend Australian, 7-8 mai 1983, secţiunea revistă, pag. 3.

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente

Concluzie despre Lucy William Fix, The Bone Peddlers, 1984, pag. xxii.

“Se pare că Lucy a fost o încercare de a convinge publicul că fosilele lui Johanson sunt mai importante decât cele ale lui Richard Leakey, iar nu o încercare de a prezenta o nouă evaluare a paleoantropologiei actuale.”

Valabilitatea dovezilor prezentate

Un alt om-maimuţă Australopithecus ramidus ◆ ◆ ◆

Descoperit în 1994 (Aramis, Etiopia) Nume schimbat în Ardipithecus ramidus Datat acum 4,4 milioane de ani

Time Magazine, 3 octombrie 1994, pag. 68. “Osemintele din deşertul etiopian dovedesc că strămoşii omului au mers pe pământ acum 4,4 milioane de ani.” Newsweek, 3 octombrie 1994, pag. 57. “Ramidus confirmă încă odată că strămoşul comun a trăit acum mai bine de 4,4 milioane de ani în urmă.”

5 dovezi pentru A. Ramidus 1. Corespunde liniei de evoluţie din care fac parte şi ceilalţi membri 2. Vechime de 4,4 milioane ani 3. Grosimea stratului de smalţ de pe dinţii fosilă 4. Molarul decidous 5. Se pare că era biped

Dovada nr. 1 Corespunde liniei de evoluţie din care fac parte şi ceilalţi membri A. Ramidus - A. afarensis - A. africanus - Homo habilis H. rudolfensis - H. ergaster - H. erectus - Neanderthals ◆ ◆ ◆

Aceasta este folosită frecvent ca dovadă Valabilitatea acestei linii nu este acceptată de toţi evoluţioniştii Linia se schimbă periodic – ies unii, intră alţii Dovada se bazează pe ipoteze şi extrapolări

Dovada nr. 2 Vechimea de 4,4 milioane ani ◆

S-a afirmat că este cel mai vechi ominid

◆

Nu există nici o metodă de datare precisă – toate metodele se bazează pe presupuneri

◆

Contextul geologic al fosilei nu este clar stabilit

◆

Punctul de pornire în procesul de datare foloseşte comparaţii biocronologice ale faunei din alte locuri

Revista Time afirmă că fosilele “…erau închise în rocă sedimentară, situată între straturi de cenuşă vulcannică…” Newsweek afirmă că fosilele erau “…prinse întrun sediment vechi de 4,4 milioane de ani...” Descoperitorii fosilelor au afirmat: “Toate fosilele de hominid au fost găsite la suprafaţă…” Se presupună că acolo au murit creaturile şi că nu au provenit din altă parte pe parcursul celor 4,4 milioane de ani.

Dovada nr. 3 Grosimea smalţului de pe dinţii fosilă Peter Andrews (Muzeul de Istorie Naturală, Londra), nu este de acord:

“…toţi ceilalţi hominizi, inclusiv omul modern, au un strat relativ gros de smalţ... Astfel, stratul subţire al lui Ramidus e neobişnuit pentru un cimpanzeu fosil.”

Studiile au arătat că există cel puţin trei factori care influenţează grosimea smalţului dentar la oameni şi primate 1. 2. 3.

Variaţie genetică Mediul înconjurător Factorii de alimentaţie

Toate aceste explicaţii ştiinţifice au fost ignorate pentru a proteja teoria evoluţionistă

Dovada nr. 4 Molarul decidous (dm 1) White, Suwa şi Asfaw, “Australopithecus ramidus o nouă specie de hominid timpuriu din Aramis, Etopia”, Nature, 1994

“Dm 1 este foarte important în studiile pe Australopitheci de la descoperirea acestui gen acum 70 de ani... Dm1 de la Aramis este morfologic mult mai apropiat de cel al cimpanzeilor decât de cel al altor hominizi cunoscuţi.”

Deci Ramidus era mai degrabă un cimpanzeu

Dovada nr. 5 Se pare că era biped ◆ ◆

◆

De remarcat acest “se pare” Nu s-a găsit nici un os de la laba piciorului, şold sau femur Mersul biped este esenţial dacă vrem ca A. Ramidus să fie considerat hominid şi o ‘verigă lipsă’

Concluzie despre A. Ramidus Dacă dovezile îl aşază aşa de aproape de cimpanzei, cum putem spune dacă este o verigă lipsă sau o varietate de cimpanzeu? Relaţiile dintre cimpanzei Deşi cei doi [cimpanzeul pigmeu şi cel comun] sunt priviţi ca specii separate, nu se ştie dacă cimpanzeul pigmeu reprezintă o versiune mai mică a celui comun, un pitic filetic sau un specimen suficient de diferit pentru a reprezenta un gen diferit.

Concluzie despre A. Ramidus Pentru ca o teorie să fie credibilă, trebuie examinate toate dovezile. Nu s-a făcut aceasta. De ce?

Probabil pentru a promova evoluţia, nu ştiinţa

Rearanjarea datelor

Urme umane Mary Leakey, “Footprints in the Ashes of Time,” National Geographic, Aprilie 1979, pag. 446. 

În 1977, Mary Leakey a descoperit urme umane în Laetoli (nordul Tanzaniei)



Datate între 3,5 şi 3,8 milioane de ani



Un total de 69 de urme pe o suprafaţă de 28 de metri



Mary Leakey le-a descris ca fiind “remarcabil de asemănătoare cu cele ale omului modern.”

Urme umane T. D. White, Lucy, the Beginnings of Mankind, pag. 250.

“Să nu ne înşelăm... Sunt la fel ca urmele oamenilor actuali.” T. D. White, Science, 1980, pag. 175.

“Aceste urme neerodate prezintă un model morfologic complet, similar cu cel al oamenilor actuali.”

Rearanjarea datelor - Laetoli R. H. Tuttle, Natural History, March 1990, pag. 61-64.

“Pe scurt, urmele vechi de 3,5 milioane de ani găsite la Laetoli, sit G, seamănă cu cele ale omului actual. Nimic din caracteristicile lor nu sugerează că hominizii de la Laetoli ar fi fost mai puţin bipezi decât noi. Dacă n-am fi ştiut că sunt vechi, am fi concluzionat că sunt făcute de un membru al speciei noastre Homo.”

Alte oseminte – Fosila KP271 Henry McHenry, “Fossils and the Mosaic Nature of Human Evolution,” Science, 1975, pag. 428. 

În 1965, s-a descoperit în Kanapoi, nordul Keniei, partea inferioară a osului superior al umărului – fosila KP 271



Datată la 4,5 mil – Ce era?



Analiza pe calculator a dat răspunsul “Rezultatele arată că specimenul Kanapoi, vechi de 4-4,5 mil. de ani, nu este diferit de Homo sapiens modern…”

Rearanjarea datelor - Kanapoi William Howells, “Homo erectus in Human Decent: Ideas and Problems,” Homo erectus: Papers in Honor of Davidson Black, 1981, pag. 79-80.

“Fragmentul humeral de la Kanapoi, datat la aprox. 4,4 milioane de ani, nu poate fi deosebit de cel al lui Homo sapiens dpdv morfologic sau prin analiza multivariabilă realizată de Patterson şi de mine în 1967. Sugerăm că ar putea reprezenta un Australopithecus întrucât la acea dată alocarea lui Homo părea preposterioară, deşi ar aceasta ar fi cea corectă, dacă n-ar exista şi elementul timp.”

Evoluţia şi obiectivitatea Philip Johnson, Darwinism on Trial, 1991, p. 84. Graduate of Harvard U., Profesor de Drept la U. Berkeley

“Fosilele oferă mai degrabă infirmări decât confirmări ale darwinismului, atunci când sunt examinate obiectiv, dar examinarea obiectivă e un lucru rar în domeniul paleontologiei darwiniste. Abordarea darwinistă se bazează constant pe găsirea unei fosile ajutătoare, prezentarea ei ca dovadă a ‘evoluţiei’ şi apoi ignorarea tuturor dificultăţilor.”

Variaţia umană Watusi ◆ Pigmei ◆ Nanism ◆ Jucători de basket ◆ Eschimoşi (inuiţi) ◆

Billy Barty

1,20 m

Shaquille O’neal 2,10 m

Sumar: Istoric şi date ◆ ◆ ◆ ◆ ◆ ◆

Prezentare de date care erau eronate Interpretarea greşită a datelor Neraportarea unor date Cenzurarea unor date Informaţii incorecte în manualele şcolare Rearanjarea datelor pentru a susţine evoluţia

Cât de credibile sunt afirmaţiile evoluţioniştilor?

Concluzia 1: Evoluţia omului “Astfel, acei biologi ce afirmă, asemenea evoluţionistului austriac Gerhard Muller, că ‘originea noilor caractere morfologice este încă neexplicată de către teoria sintetică actuală,’ nu au neglijat să-l citească pe Darwin sau Dawkins. În schimb, s-au dus acolo, au cântărit ce este de fapt selecţia naturală – o simplă formulă deductivă – şi s-au întors cu mâna goală.” William Dembski (Doctor în Matematici) şi James Kushiner, Signs of Intelligence, 2001, pag. 143.

Concluzia 2: Evoluţia omului ◆ ◆ ◆

Lipsa intermediarilor dovediţi Lipsa mecanismelor de schimbare Nici o explicaţie pentru complexitatea şi informaţia specifică sporită

Afirmaţiile măreţe necesită dovezi consistente Istoria (fosilele) oamenilor şi a maimuţelor indică: La început, Dumnezeu a făcut...

La început, Dumnezeu a făcut

Mutaţiile Studiu de caz

Valori de mutaţie şi evoluţia Un studiu de caz De câte generaţii este nevoie pentru ca o creatură gen Lucy să devină om modern?

Informaţii primare  Lucy ar fi veche de 3,5 milioane de ani  Se spune că maimuţele sunt diferite de om doar 3%

Valori de mutaţie şi evoluţia Fiecare generaţie va avea 20 de ani  Triplăm perioada pentru 10 milioane de ani 

10 milioane ani 20 ani 

=

500.000 generaţii

Fiecare generaţie va avea o mutaţie benefică timp de 500.000 de generaţii

Studiu de caz: concluzie 

O moleculă de ADN uman conţine aprox. 3 miliarde de biţi de informaţii



3% din 3 mld = 90 milioane de diferenţe



O mutaţie benefică per generaţie (la fiecare 20 de ani) timp de 500.000 de generaţii (10 milioane de ani) afectează mai puţin de 1% din genom



Ar fi nevoie de 180 de mutaţii benefice corelate per generaţie !!!

Traducere din limba engleză de Bogdan Mateciuc www.odaia.go.ro www.trinita.home.ro