Organizarea Armatei Dacilor A Fost Intr

Organizarea armatei dacilor a fost intr-o prima faza una de tip tribal. Practic armata era constituita din indivizii tribului capabili sa poarte arme. Etapa urmatoare e data de unirea acestor triburi astfel efectivele armatei se maresc. Apare si ideea lasarii urmasilor functiile de conducere astfel ca treptat apare o aristocratie militara. De aici si pana la un primul stat al dacilor condus de Dromihete nu este decat un pas. Astfel armata va fi compusa din cetele personale ale regelui si din fortele nobililor obligati sa participe la campaniile conduse de rege. Se pare ca armata primului stat dac putea ridica 40 000 oameni. Ostasii erau imbracati intr-un suman cu maneci lungi, incins la mijloc, mantie prinsa pe umeri cu o agrafa si pantaloni incretiti bagati in incaltaminte. Conducatorii purtau suman cu centiron cu ornamente de aur si argint, o manta cu ciucuri, pantaloni si pe cap celebra caciula rasfranta. Echipamentul: Prastia: Cu ea aruncau la distanta pietre si plumbi ascutiti la ambele capete . Arcul su sageti: Arcul a fost o arma foarte folosita de daci care il manuiau cu maiestrie. Era folosit atat de pedestrime cat si de cavalerie. Herodot spune ca sagetile erau muiate in venin de vipera. Exista trei tipuri de sageti: varf cu pinteni, varf cu aripi si varf cu coaste in trei muchii. Sulita: Era fel de lance mai mica, se folosea pentru aruncat sau la impuns. Lancea: Fabricate intr-o mare varietate a formelor si dimensiunilor. In spate aveau un pinten pentru a putea fi infipte in pamant impotriva cavaleriei. Toporul/securea: de patru tipuri, Scytica, securea-topor, securea turtita exclusiv pantru lupta, securea de tip ciocan-topor Sabia dreapta: la inceput scurte, de 50 cm, ajungand sub influenta celtilor la sabii de 1m cu o latime de 5-6 cm. Falx/sica: Arma specifica dacilor, curbata, cu varful treptat ingustat si tais pe partea concava. Deosebirea intre cele doua denumiri se pare ca este doar de dimensiuni, cele de dimensiuni mai mici se numesc sica iar cele mari, pentru doua maini, se numesc falx. A fost o arma care a terorizat armatele romanilor. Patrundea prin scuturi si prin coif, taia cu usurinta bratele si picioarele. Se pare ca din acest motiv armatele romane si-au mai facut o intaritura la coif si au inceput sa poarte aparatori la maini, de genul celor purtate de gladiatori. Alte surse sustin ca existau grupuri speciale de legionari antrenate si inarmate sa faca fata dacilor inarmati cu falxuri. Cei care manuiau o astfel de arma stateau la distanta unul de altul, nu mai aveau scut si principalul lor scop era sa rupa randurile romanilor pentru ca ceilalti sa se poata strecuta prin bresele astfel create. Se spune ca a fos produsa in cantitati mari si a fost exportata si la celti, sarmati si bastarni. Cutit: si acesta a avut o varietate de forme si dimensiuni, cutite cu lama lata, dreapta, cu lama ingusta, cu lama in forma de S, cu maner de fier imbracat in lemn sau os, cutitecosor specifice dacilor. Coasa: folosita cu succes prin schimbarea pozitiei lamei in prelungirea manerului. Deosebit de eficienta pentru taierea membrelor inferioare ale legionarilor pe sub scuturile acestora. Maciuca: folosita mai ales in incaierari, nu facea parte din echipamentul de lupta.

Coif: purtat in special de nobili, avea forma cilindrica, sus in forma de con sau de tip Phrygian, cu ochi incrustati in dreptul fruntii. Camasa de zale: purtata si ea in special de nobili era formata din zale tip solz sau din inele Genunchiere: apar mai rar. Dacii aveau si echipament de asediat cetati, reprezentat de catapulte, berbeci cu cap de bronz sau fier, falces murales cu care scoteau pietrele din ziduri si perforatore de ziduri (berbeci cu varful ascutit). Tactica de lupta preferata era hartuiala, acest lucru datoranduse si faptului ca aproape 80% din teritoriu era acoperit cu paduri la adapostul carora puteau ataca sau se puteau retrage rapid si fara pierderi mari. Formatia preferata de atac era de forma unei pene. Cand se aparau preferau formatia de tip U. Kitul: Kitul este din plastic moale, cu bavuri semnificative, ceea ce este un cosmar pentru debavurare. Mai mult, linia de turnare se suprapune uneori peste fata astfel ca trebuie sa ai ceva din maiestria unui chirurg ca sa nu tai nasurile sau sa ciuntesti intreaga fata. Exista doar opt pozitii. Detaliile sunt si ele saracute, decorarea hainelor si scuturilor trebuie realizata exclusiv din pensula. Figurinele sunt turnate in intregime ceea ce este bine deoarece se stie ca acest tip de plastic nu cunoaste inca adeziv.

Luptatori cu falxul. Se pare ca dacii nu umblau dezbracati, asa ca cei doi sunt, dupa toate aparentele, bastarni. Falxul nu este bine conceput el este infatisat ca avand doar la capat o mica curbura. In realitate toata lama era curba.

Arcasii sunt bine redati, totusi tinand cont ca orice dac valid stia sa traga foarte bine cu arcul, este cam putin sa fie redate doar doua posturi.

Luptatorii cu sulita si lancile sunt si ei bine redati. Cel cu sulita deasupra caputului poate fi convins sa-si miste mana mai jos si mai la dreapta astfel se poate forma o alta pozitie. Totusi trebuie mare atentie sa nu atingeti punctul de rupere. Cel cu lancea in dreptul soldului are o gramada de material in plus intre lance, scut si corp astfel ca am fost nevoit sa-l tai.

Stindardul dac, draco (dracones la plural) se pare ca avea chiar rol de steag in jurul caruia se strangea ceata, tribul, comunitatea ca sa porneasca la lupta. Capul de lup era de fier si corpul de sarpe din material textil. Cand era fluturat patrundea aerul prin corp si scotea un sunet care avea darul sa imbarbateze soldatii proprii si sa sperie inamicii si caii acestora. Exista opinii ca era colorat in culorile actule ale steagului nostru care din acest punct de vedere ar fi o continuare a stindardului dac. Pe partea din spatele cutiei exista si o sugestie de taiere a stindardului astfel incat sa ramana doar sulita. La o privire mai atenta, barbaria nu e atat de mare deoarece exista patru asemenea stindarde iar un luptator cu sulita reprezinta o noua postura binevenita.

Din pacate, dat fiind faptul ca nici o figura nu poarta zale, nu se poate vorbi de comandati superiori. Dar consolarea o dau nobilii cu caciuli (pileati). Totusi fata de alte kituri Hat, acesta merita luat, chiar si daca ar fi mai prost decat este, deoarece vorbeste de stramosii nostri si ne face si pe noi cunoscuti si in acest domeniu. Review-ul de pe site-ul Plastic Soldiers este graitor in acest sens deoarece vorbeste frumos despre Dacia si daci.