Colind strazile acestui oras si la fiecare colt de strada imi apar in cale; altii si mereu altii. Fiecare cu povestea lui, cu tristetile si bucuriile sale. Iar eu ma intreb cum poate sa existe atata bucurie si atata tristete pe lumea asta. Pe oamenii pe care eu ii caut(oamenii mei) ii recunosc usor. Aceeasi privire, aceeasi ochi aprinsi, aceleasi sentimente. Sentimente batatorite de timp,pline de praf dar care in sufletul lor s-au pastrat neschimbate. Ei sunt oamenii pe care timpul i-a uitat, peste care bucuriile si tristetiile care au venit „ dupa aceea” nu i-au mai smuls din lumea lor. Oamenii mei nu sunt deloc nebuni, ba chiar sunt perfect normali,cu functii si temperamente diferite dar pe care totusi ceva ii leaga. Si oare doar eu sunt in stare sa vad acest lucru ? E seara, iar in tacerea grea care se lasa peste oras,eu colind singur pe strazi si ii caut pe acesti oameni. Strazile luminate sunt aproape pustii. Din umbra urmaresc atent pasii putinilor trecatori. Si ma intreb : de ce tocmai ei ? De ce destinul le-a jucat tocmai lor aceasta farsa ? Ratacesc fara sa gandesc prea mult pe strazi, iar pasii parca ma duc in locul unde s-a intamplat. Dar trezit deodata din melancolie, ma indepartez grabit si speriat de acel loc. “Asta a fost demult,imi zic. Asta a trecut.” Fara vre-un scop anume ma iau dupa unul din oamenii mei. Ii urmaresc orice miscare. Haine de iarna : haina de blana, destul de scumpa,niste ghete noi, si chipul… Da asta ma intereseaza cel mai mult. Maresc pasul si il depasesc. Ma opresc in loc si ii privesc fata. Nu m-am inselat. Expresia ei nu minte. Este omul pe care il cautam. Cand trece pe langa mine imi arunca o privire… Aceeasi privire pe care o cunosc. “salut prietene” imi zic in gand dar pe loc intregul interes pentru acest om dispare. Am mai vazut atatia. “Ce are timpul cu ei?” ma intreb eu patrunzand in camera rece care ma asteapta. E noaptea iar in intunericul deplin care se lasa vantul cu vocea lui puternica imi tulbura somnul. Incercand sa adorm ma gandesc la oamenii mei. OAMENI UITATI DE TIMP !