Margini De Timp

Margini de timp Ce simt?...simt...caldura suflarii pe piele, pe gat...coboara usor cu fiori de fericire si te lasi dus in deriva, te imbeti cu el si nu te poti misca. Doar simti. Te macina dorinta ce curge prin vene sa atingi o picatura din pielea lui.. simti cu incepi sa traiesti, e inceputul sfarsitului, te doare ca iubesti..e sfarsitul inceputului. E totul..e nimic.. E in mine..in tine...ne contopim si e in noi.... Nimic esti tu..el e totul, e totul pentru un nimic. un nimic ce simte mai mult decat tot, un nimic ce are totul… Cat de sublim...sa vezi un nimic in ochii unui tot incredintandu-se senin pe de-a-ntregul, lui... si nu gandesti....nu exista nimeni in jur; si nu gandesti...ca ar putea fi gresit sa simti. Si simti din plin...gusti cu pofta clipa, o sorbi parca la nesfarsit fara teama... fara regrete, fara sa te saturi, fara trecut... doar tu si el....si clipa devine vesnica si nimicul devine tot si ceasul tace.. e minunat cum tace..suflet langa suflet.. E frumoasa tacerea, tacerea ce canta; nu mai fuge timpul..cu viteze ce intrec granitele imaginatiei... cantul ce curge din harpe ca intr-o cascada fara fund...din margini de povesti, din vibratia inimii, din tremurul glasului, ce rosteste numele lui, subtil si totusi..clar...soptit... amprentele lui pe trupul meu... pe inima mea...nu se sterg.. ii apartin...urme adanci..cicatrici ale iubirii, ochii lui susura a pur ...mainile lui imi ating pielea...si urc ...urc in paradis raze din el...raze din mine, raze din soare in zorii zilei ce incepe… pielea mea se topeste si curge la picioarele lui.. se lasa sclava lui...o noapte..o zi...o viata...mereu si se scalda in ea... pe fluide unde soptite se contopesc ..intre codrii din povesti si pe ape infinite...iubirea ne devine univers