O Noua Viata Cap 4

O noua viata

By ANCA

Cap. 4 FOC Dar brusc ingerul se transforma intr-un demon.In momentul in care pielea excesiv de palida a intrat in contact cu a mea un fior de groaza mi-a electrizat sira spinarii facandu-mi parul de pe maini sa se ridice. Dar, apoi, a facut-o… M-a muscat de gat. Am incercat sa o indepartez de langa mine,dar ma luptam zadarnic, caci nici n-a reactionat. Parca era de piatra. Simteam cum sangele imi paraseste venele, dar tot ceea ce puteam sa fac era sa sper ca o sa mor. Insa nu s-a intamplat asta. Sa departat de gatul meu si m-a luat in brate luandu-si zborul cu tot cu mine. Dar asta nu mai era important in momentul acela. Ma simteam de parca cineva imi daduse foc. Limbile de foc se intindeau din locul muscaturii imprastiindu-se cu o durere insuportabila in tot corpul. Inima imi pompa sangele intr-un ritm nebunesc de parca ar fi vrut sa-si croiasca drum prin coaste. Durerea imi ocupa fiecare coltisor din corp si din minte. Gandurile imi repetau la nesfarsit : DURERE. Stiam ca ma zvarcolesc si urlu. Dar sunetul tipetelor mele era acum departe. Tot ceea ce imi doream era sa mor. Sa nu ma fi nascut niciodata. Daca asta era iadul, ce rau facusem eu? Ce am facut ca sa merit asta? De ce eu? Ce se intampla? Am putut sa-mi formulez intrebarile astea doar prêt de o clipa, apoi durerea a pus din nou stapanire pe mine. Voiam sa fac ceva. Orice . Numai sa scap de dogoarea asta nesfarsita care isi facea de cap. Imi venea sa-mi smulg inima- care inca mai batea- sa ma sfasii, sa termin

cu mine, numai sa scap de tortura. Cat timp trecuse de cand eram in starea asta? Apoi ,am inceput sa realizez ca ceva s-a schimbat in starea mea.Incet,foarte incet focul isi pierdea din intensitate. Era ca si cum cineva incerca sa stinga un foc de tabara cu apa adusa in pumni. Dar totusi, CEVA se schimba. Mai intai degetele de la picioare. Focul se stinsese si le lasae nedureroase de reci. Apoi, incetul cu incetul, foarte incet si celelalte parti ale corpului intrau in aceasta stare, focul concentrandu-se sa ajunga la inima. Am simtit cum sangele din vene se ingrosase ca si cum s-ar fi coagulat. Dar ,cel mai important, mi-am dat seama ca pot sa ma mai gandesc si la altceva inafara de durere. In jur era liniste totala. M-am gandit la famile, la prieteni,la camarazii de razboi, lucrurile pe care as fi vrut sa le am in minte in ultima clipa.caci eram sigur ca acesta e sfarsitul. Dar ceea ce era cu adevarat ciudat era faptul ca inca imi mai simteam fiecare particica din corp. Nu trebuia sa fiu pana acum cenusa? Dar nu am mai avut timp sa ma gandesc la asta. Inima parca innebunise. Venise vremea ultimei batalii. Inima bubuia de parca ar fi fost in stare sa iasa din piept. Batea cu o noua viteza infioratoare. Era singurul ei fel de a lupta cu focul mistuitor. Dar nu voia sa cedeze. Auzeam foarte clar bataile innebunite. Apoi deveni insuportabil. Dogoarea care se lupta cu ea era nimicitoare. Dar focul avea sa invinga. Inima mea mai batu o data, de doua ori si se stinse. Era ca o masina care daduse rateuri si se innecase in propriul fum. Singrul lucru pe care l-am realizat a fost absenta durerii, inafara de gat, pe care mi-l simteam uscat, cuprins de o sete arzatoare. Apoi am deschis ochii.

Scuze pentru greselile de scriere, daca sunt.Vreau sa cunosc si alti twifani si daca vreti sa discutam despre Twilght sau sa va faceti un nou prieten add la anca_cullen