O Noua Viata

O noua viata By ANCA Cap. 1 SETE

Liceul… O suferinta in plus pentru mine. In fiecare om pe care il intalneam vedeam o prada asupra careia sa ma arunc si sa-i beau sangele.Dar nu puteam face asta. O iubeam prea mult pe Alice si “familia mea adoptiva” ca sa le fac asa ceva. Stiam ca orice izbucnire de genul asta va duce la plecarea noastra din Forks. Si chiar nu voiam asta. Si, totusi, o picatura, macar. Din fericire fiecare membru al familiei ma intelegea si ma ajuta sa-mi pastrez regimul “vegetarian”. Dar eu nu voiam sa mai depind de ei, trebuia sa fiu eu cel care sa spuna NU. Desi setea ma ardea in acest moment voiam sa le demonstrez celorlalti ca pot rezista cat pot si ei. Vai, de ce trebuie ca sangele uman sa fie atat de ispititor? De ce nu ne putem satura pur si simplu cu sangele animalelor? Da, insasi natura noastra, a vampirilor spune ca suntem bautori de sange. Se subintelege ca sange uman. Dar de cand venisem cu Alice la familia Cullen totul s-a schimbat. Exact acuma,o fetita la masa de langa noi arajandu-si parul in timp ce aparatele de aer cald impingeau mirosul catre noi. Era atat de…. delicios…de ademenitor. Incerc sa ma stapanesc, sprijinindu-mi mana de masa si incercand sa ma gandesc la altceva. Dar acel miros nu-mi da pace.Cele 2 saptamani in care nu am vanat isi spun cuvantul.Si, totusi,vreau sa resist, dar mintea

nu vrea sa faca asta.Mi-am imaginat cum ar fi daca m-as ridica de langa Alice si m-as duce la acea fata.Cum m-as apleca ca si cum ias sopti ceva la ureche, dar de fapt eu as musca-o … Cum sangele ei cald ar curge pe sub pielea mea ,sa simt cum pulsul i sar accelera, nemaiavand cum sa strige … Gustul acela era ata de bun… In mod inconstient m-am lins pe buze. Atunci, Edward a dat cu piciorul in scaunul meu. M-am uitat la el pentru o clipa si miam dat seama ca a auzit ce gandeam, apoi am lasat privirea in jos. Mi-e atat de rusine ca Edward trebuie sa vada cum ma lupt eu, si de fiecare data aproape cedez dorintei. De ce trebuie sa fiu atat de slab? De ce nu pot sa indur setea ca toti ceilalti? —Scuze,am spus. —Nu aveai de gand sa faci nimic, mi-a soptit Alice.As fi vazut. Mi-e si rusine sa vad ca toti se ingrijoreaza pentru mine. —Te ajuta putin daca te gandesti la ei ca oameni, sugera Alice cu vocea ei inalta si muzicala mult prea rapida ca sa poata fi inteleasa de urechea umana - daca ar fi fost cineva destul de aproape incat sa auda. O cheama Whitney. Are o surioara mai mica pe care o adora. Mama ei a invitat-o pe Esme la petrecerea aia din gradina, iti amintesti? Uram sa vad cum toti incearca sa ma ajute si eu tot sa nu rezist tentatiei. —Stiu cine e, am spus eu taios. Ma saturasem sa vad ca dorintele erau mai puternice decat mine, si din cauza asta suferea si ea. Alice s-a ridicat si si-a dus tava cu mancare la gunoi. Stia cand ma saturam sa tot fiu compatimit. Era un fel de conexiune intre noi, de parca ne puteam auzi gandurile unul altuia, dar asta se intampla numai intre noi, caci noi nu dispuneam de abilitatea lui Edward de a citi gandurile. Mi-am concentrat privirea pe ferestrele afara si mintea mi-a zburat la Alice si la familia mea. E atat de ciudat sa spun familia mea, cand timp de atatea secole am stat numai cu Peter si Charlotte.

Alice era… speciala. Nu puteam uita ziua in care am intalnito. Mi-a zis ca ma astepta si ca trebuia sa mergem sa ne alaturam unei familii care nu se hraneste cu sange de oameni. Mi-a mai spus si ca vazuse totul ,ca avea un dar, si acela de a prevedea viitorul. Am fost uimit la inceput cand mi-a zis toate astea dar miam dat seama ca ceea ce cautam am gasit in sfarsit. Ma saturasem sa mai omor oameni , sa le vad emotiile si , mai ales teama si oroarea pe care le simteau cand realizau ca ei erau prada si eu vanatorul. In sfarsit gasisem acel ideal pe care il cautam. Asa ca am pornit impreuna cu ea sa-i cautam pe acesti vampiri care se opuneau originii lor.

Cap. 2 PROBLEMA Acasa dupa o zi de “scoala”… Mascarada asta umana a noastra era atat de convingatoare, desi aproape ma plictisisem sa ma tot prefac “normal”. Acasa era singurul loc in care puteam sa ma simt in largul meu, inafara de momentele cand vanam. Si, totusi, ziua de azi , la scoala fusese speciala. Nu pentru mine ci pentru Edward. In cantina, in timp ce gandurile imi zburau departe, in incercarea mea de a uita de mirosurile ispititoare de acolo, am simtit frustrarea pe care o simtea el. Era

frustrare amestecata cu putina curiozitate. Am vrut sa-l intreb ce are, dar nu stiu daca mi-ar fi raspuns. Se uita, aproape curios la fata cea noua, Bella Swan. In tot timpul acesta de cand eram la scoala nu privise atat de intens pe niciunul din elevi, ca de altfel nici noi. De ce sa ne batem capul cu ei, din moment ce avem intreaga eternitate in fata noastra pentru a merge la alte scoli? Si, totusi, am aruncat si eu o privire in dreptul ei. Tocmai atunci s-a uitat si ea incoace. Avea o fata ,as putea zice chiar banala,iar in ochii ei se citeau admiratia si putina frica, cred. De ce Edward pare atat de fascinate de ea? Atunci am adulmecat, si imediat mirosul mi-a ars gatul, umplandu-mi gura de venin. Bine ca Alice nu e aici, sa mai vada si asta, ca iar ar incepe sa ma compatimeasca. Intr-adevar Edward avea de ce sa fie fermecat:mirosea atat de dulce, atat de irezistibil, si totusi atat de interzis. Am lasat problema asta pe mai tarziu, caci sunase si trebuia sa merg la ora. Eu, Emett si Rosalie eram seniori, iar Alice si Edward jucau un rol mai tanar. Cata bataie de cap pentru a mentine acest paravan uman asupra noastra. In timpul orei, mam tot gandit la Edward , apoi am renuntat spunandu-mi ca poate nu e ceva atat grav incat sa ma ingrijorez pentru fratele meu. Si, totusi, ma inselasem. S-a sunat si m-am indreptat spre masina. Emett a incercat sa ma faca sa ma razgandesc in privinta deciziei mele. Voia sa-si ia revansa intr-un nou meci de wrestling, pe care il pieduse, dar eu nu aveam chef de asemenea prostii. In masina,Alice parea ingrijorata pentru Edward. Cand ochii iau devenit goi, am inteles ca se uita in viitorul fratelui meu. Apoi a soptit: Pleci. Acest singur cuvant ne-a facut pe toti 3, cei care nu puteau avea o discutie telepatica sa ne intoarcem spre ea. Dar ea parca nu ne vedea;statea cu ochii atintiti asupra lui Edward. Cand am ajuns la cotitura care ducea spre casa noastra a oprit, iar noi am coborat, apoi am asaltat-o pe Alice cu intrebari. In cateva cuvinte ne-a explicat ceea ce vazuse.Fata cea noua, Bella Swan era de vina pentru plecarea lui. Stiam eu ca ceva nu era in regula cu el. Ne-a explicat ca Edward trebuia sa plece pentru a preintampina o nenorocire. Nu trebuia sa ne tradam adevarata natura, de aceea era vital ca el sa plece pentru a n-o omori pe fata. Stiam si eu cat de greu trebuie sa-i fie, eu ma confruntam cu asa ceva in fiecare zi. Dar la el erau ani de experienta . Nu-si putea permite sa dea gres. Bineinteles, ca daca s-ar fi intamplat

ca el sa nu reziste ,am fi plecat din Forks fara sa comentam ceva. Fiecare isi datora unul altuia macar asta.

Cap. 3 TRECUT Ei bine, trecutul meu este ceva dureros, desi nu regret nimic din ceea ce am facut. Nu regret nici faptul ca am trecut la dieta asta vegetariana. Alice si noua mea familie compenseaza din plin neajunsurile acestui fel de a ma hrani. Iar eu trebuie sa-i rasplatesc cumva, trebuie sa fac si eu ceva. Si acel ceva este ca trebuie sa ma controlez. Nu trebuie sa o fac numai pentru ei, o fac si pentru mine. Semilunile argintii de pe pielea mea sunt marturii ale trecutului meu. Uitandu-ma la ele ma cuprinde nostalgia acelor vremuri si totul imi revine in minte ca si cum as fi exact in toiul actiunii, ca si cum acum s-ar intampla toate astea, dar cu singura diferenta ca stiu ce va urma. Din viata mea umana nu-mi amintesc prea multe.Amintirile noastre umane ne apar in ceata si, de multe ori nici nu ne mai amintim anumite amanunte, insa circumstantele transformarii noastre ne raman vii in memorie. M-am nascut in anul 1843(data nu mi-o mai amintesc) si locuiam in Houston, Texas sub numele de Jasper Whitlock( numele de Hale mi l-am luat dupa ce am intrat in familia Cullen pentru a spune ca eu si Rose eram gemeni). In 1861 m-am inrolat in cadrul Armatei Confederate (Razboiul de secesiune sau cel Dintre Nord si Sud) .Desi aveam doar 18 ani am fost primit. Bineinteles ca ceilalti nu au stiut niciodata adevarata mea varsta deoarece am declarat ca am 20 de ani si faptul ca eram destul de inalt i-au convins sa ma accepte. Desi cariera mea militara a fost scurta a fost foarte satisfacatoare. Am avansat repede in grad poate datorita carismei pe care zicea tatal meu ca o posed sau datorita calitatilor mele militare. Oricum , armata era noua astfel ca posibilitatile de avansare erau mari. Astfel am avansat pana la gradul de maior.

In batalia de la Galveston eram cel mai tanar maior din Texas chiar si fara sa-mi declar adevarata varsta. Treaba mea era sa evacuez femeile si copiii din oras cand barcile Uniunii au ajuns in port. Nu voi uita niciodata acea noapte. Amanuntele ei s-au imprimat in memoria mea asa cum fierul inrosit lasa urme pentru totdeauna pe piele. I-am dus pe toti in oras unde am ramas doar cat sa ma asigur ca sunt teferi apoi am plecat spre Galveston caci nu era timp de pierdut. La putin timp dupa ce am plecat m-am intalnit cu 3 femei care mergeau pe jos. Ma gandeam sa nu fie din grupul pe care-l dusesem in oras, asa ca am descalecat cu scopul de a le oferi ajutorul meu in caz ca se ratacisera. Dar cand le-am vazut fetele in lumina slaba a lunii am ramas incremenit. In nici un caz nu erau membri pierduti ai grupului nostru. Erau cele mai frumoase femei pe care le vazusem, nu exista niciun dubiu. Dar ceva era ciudat in legatura cu ele. Aveau pielea excesiv de palida. Pana si fata mai mica, cea bruneta, care era in mod clar de origine mexicana avea pielea ca de portelan. --- A ramas fara grai, a spus fata cea mai inalta.Avea parul blond iar vocea… Ei, bine, vocea nu se mai asemana cu nimic din ce mai auzisem pana acum. Suna ca niste clopotei in bataia vantului. Aproape prea frumoasa sa cred ca exista intr-adevar. Cealalta, care era si mai blonda s-a aplecat inspre mine si cu ochii pe jumatate inchisi a tras adanc aer in piept.Avea chipul unui inger. --- Mmm, a oftat ea. Minunat. Cea bruneta care era sic ea mai scunda a pus o man ape bratul fetei si i-a vorbit repede. Desi vocea era prea melodiosa pentru a fi taioasa, ea asa voia sa sune. --- Concentreaza-te ,Nettie. Intotdeauna am simtit legaturile dintre oameni si mi-a fost imedit clar ca bruneta era sefa celorlalte. --- Arata bine – tanar, puternic, ofiter…a spus ea . Si mai este ceva… simtiti? Este …irezistibil. --- Oh , da, a aprobat-o Nettie repede aplecandu-se din nou inspre mine. --- Rabdare, a avertizat-o ea. Pe acesta vreau sa-l pastrez. Nettie s-a incruntat. Parea enervate ,as spune chiar dezamagita.

--- Atunci fa-o tu, Maria, a vorbit din nou blonda cea inalta. Daca este important pentru tine. Eu ii ucid de doua ori mai des decat ii pastrez. --- Da, o face u, a spus Maria. Chiar imi place de el. Ia-o pe Nettie de aici, te rog. Nu vreau sa trebuiasca sa-mi pazesc si spatele in timp ce incerc sa ma concentrez. Mi se ridicase parul de pe gat, desi nu intelegeam nimic din ce vorbeau creaturile alea angelice si cu pielea la fel de alba precum creta.Instinctele mele aproape urlau in mine. Totul ma avertiza sa ma pazesc de fetele astea.imi spuneau ca ingerul vorbise serios cand spusese ca ma va ucide. Nu puteam sa ma tem de niste femei, fusesem invatat sa le protejez.Deci, cum puteam sa ma tem de niste fapturi mai slabe decat mine? Judecata aceasta a dominat, in sfarsit, in ciuda instinctelor mele de conservare. --- Hai sa vanam,a spus Nettie si a luat-o de mana pe cea inalta. Si si-au luat zborul. Nu la figurat, ci la propriu. Alergau atat de repede cu rochiile albe in urma lor care fluturau. Doar cat am clipit, si au si disparut din aria mea vizuala. Apoi m-am intors incet spre Maria. Nu crezusem niciodata in legende si superstitii. Nu credeam in prostii de genul fantomelor sau alte finite de genul asta. Erau prea de domeniul fantasticului. Dar poate ca venise timpul sa cred. --- Cum te cheama, soldatule? M-a intrebat Maria. --- Maior Jasper Whitlock , doa`na. Nu puteam sa fiu nepoliticos cu o doamna, chiar daca nu parea pamanteanca. Inca aveam impresia ca visam. Nu puteau exista niste fiinte atat de frumoase pe Pamant. Nu,trebuiau sa fie ingeri coborati din cer. Si, totusi, instinctele mele de conservare inca urlau sa-mi iau talpasita de acolo. --- Sper din suflet sa supravietuiesti, Jasper,a spus ea pe un ton compatimitor. Am un sentiment bun in legatura cu tine. Instinctele imi urlau sa fug,dar picioarele parca imi era prinse in pamant. Parca eram hipnotizat. Ma uitam in ochii ei de un rosu rubiniu si ma intrebam ce caut eu acolo. Apoi a facut un pas inspre mine si s-a aplecat ca si cum ar fi avut de gand sa ma sarute.

Cap. 4 FOC Dar brusc ingerul se transforma intr-un demon.In momentul in care pielea excesiv de palida a intrat in contact cu a mea un fior de groaza mi-a electrizat sira spinarii facandu-mi parul de pe maini sa se ridice. Dar, apoi, a facut-o… M-a muscat de gat. Am incercat sa o indepartez de langa mine,dar ma luptam zadarnic, caci nici n-a reactionat. Parca era de piatra. Simteam cum sangele imi paraseste venele, dar tot ceea ce puteam sa fac era sa sper ca o sa mor. Insa nu s-a intamplat asta. S-a departat de gatul meu si m-a luat in brate luandu-si zborul cu tot cu mine. Dar asta nu mai era important in momentul acela. Ma simteam de parca cineva imi daduse foc. Limbile de foc se intindeau din locul muscaturii imprastiindu-se cu o durere insuportabila in tot corpul. Inima imi pompa sangele intr-un ritm nebunesc de parca ar fi vrut sa-si croiasca drum prin coaste. Durerea imi ocupa fiecare coltisor din corp si din minte. Gandurile imi repetau la nesfarsit : DURERE. Stiam ca ma zvarcolesc si urlu. Dar sunetul tipetelor mele era acum departe. Tot ceea ce imi doream era sa mor. Sa nu ma fi nascut niciodata. Daca asta era iadul, ce rau facusem eu? Ce am facut ca sa merit asta? De ce eu? Ce se intampla? Am putut sa-mi formulez intrebarile astea doar prêt de o clipa, apoi durerea a pus din nou stapanire pe mine. Voiam sa fac ceva. Orice . Numai sa scap de dogoarea asta nesfarsita care isi facea de cap. Imi venea sa-mi smulg inima- care inca mai bateasa ma sfasii, sa termin cu mine, numai sa scap de tortura. Cat timp trecuse de cand eram in starea asta? Apoi ,am inceput sa realizez ca ceva s-a schimbat in starea mea.Incet,foarte incet focul isi pierdea din intensitate. Era ca si cum cineva incerca sa stinga un foc de tabara cu apa adusa in pumni. Dar totusi, CEVA se schimba. Mai intai degetele de la picioare. Focul se stinsese si le lasae nedureroase de reci. Apoi, incetul cu incetul, foarte incet si celelalte parti ale corpului intrau in aceasta stare, focul concentrandu-se sa ajunga la inima. Am simtit cum sangele din vene se ingrosase ca si cum s-ar fi coagulat. Dar ,cel mai

important, mi-am dat seama ca pot sa ma mai gandesc si la altceva inafara de durere. In jur era liniste totala. M-am gandit la famile, la prieteni,la camarazii de razboi, lucrurile pe care as fi vrut sa le am in minte in ultima clipa.caci eram sigur ca acesta e sfarsitul. Dar ceea ce era cu adevarat ciudat era faptul ca inca imi mai simteam fiecare particica din corp. Nu trebuia sa fiu pana acum cenusa? Dar nu am mai avut timp sa ma gandesc la asta. Inima parca innebunise. Venise vremea ultimei batalii. Inima bubuia de parca ar fi fost in stare sa iasa din piept. Batea cu o noua viteza infioratoare. Era singurul ei fel de a lupta cu focul mistuitor. Dar nu voia sa cedeze. Auzeam foarte clar bataile innebunite. Apoi deveni insuportabil. Dogoarea care se lupta cu ea era nimicitoare. Dar focul avea sa invinga. Inima mea mai batu o data, de doua ori si se stinse. Era ca o masina care daduse rateuri si se innecase in propriul fum. Singrul lucru pe care l-am realizat a fost absenta durerii, inafara de gat, pe care mi-l simteam uscat, cuprins de o sete arzatoare. Apoi am deschis ochii.