Norme de radioprotecţie în radiologia dentară Conf. univ. dr. Danisia HABA Disciplina de Radiologie oromaxilo-faciala si neuroradiologie, UMF IASI
Generalităţi
În timpul efectuării radiografiilor dentare atât pacientul cât şi personalul medical care realizează explorarea sunt expuşi acţiunii razelor X. În vederea diminuării la minimum a efectelor acestor radiaţii, au fost create normative atât la nivel internaţional cât şi la nivel naţional care reglementează:
modul de protecţie a personalului medical, modul de protecţie a pacienţilor, măsurile de protecţie pentru cei care locuiesc în imediata vecinătate a laboratorului sau a cabinetului echipat cu aparate radiologice.
Generalităţi
În România, autoritatea care autorizează şi controlează activitatea în domeniul nuclear este Comisa Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN).
Generalităţi
Următoarele documente reglementează activităţile nucleare în general şi cele de radioprotecţie în particular: Ordinul Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) nr.40/1990, H.G. nr. 655/04.06.1990, Instrucţiunile CNCAN RP, 02/1993, Legea 111/10.10.1996 “Legea privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare”, Anexa nr.1 la Normele fundamentale de securitate radiologică,
Generalităţi
Anexa nr.1 la Normele privind radioprotecţia persoanelor în cazul expunerilor medicale la radiaţiile ionizante, H.G. nr. 287/1998 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNCAN, Ordinul preşedintelui CNCAN pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologică nr.404/ 29.08.2000, Ordinul preşedintelui CNCAN pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională nr. 173/23.12.2003, Documentul ghid privind Asigurarea Calităţii în Radiologia de Diagnostic. Eficacitatea şi Securitatea Radiaţiei în Radiologia Intervenţională WHO, 2000, Geneva.
Terminologie
Termenii utilizaţi pentru măsurarea radiaţiilor roentgen se bazează pe capacitatea razelor X de a se acumula în aer, ţesuturi moi şi oase. În cadrul radioprotecţiei sunt utilizate şi măsurate trei mărimi: expunerea, doza absorbită şi doza echivalentă.
Terminologie
Termenii utilizaţi pentru măsurarea radiaţiilor roentgen se bazează pe capacitatea razelor X de a se acumula în aer, ţesuturi moi şi oase. În cadrul radioprotecţiei sunt utilizate şi măsurate trei mărimi: expunerea, doza absorbită şi doza echivalentă. Expunerea este definită ca mărimea ionizării produsă în aer de către razele X sau razele gamma. Doza absorbită reprezintă cantitatea de energie pe care radiaţia X o cedează obiectului iradiat şi pe care acesta o absoarbe. Doza echivalentă (biologică) este definită ca produsul dintre doza absorbită şi factorul de calitate al radiaţiei.
Terminologie
Expunerea este definită ca mărimea ionizării produsă în aer de către razele X sau razele gamma. În acest moment sunt în circulaţie două sisteme de unităţi pentru mărimile specifice radioprotecţiei. Unitatea : Expunerea Noile unităţi: coulomb pe kg (C/kg) Vechile unităţi: roentgen (R) Echivalenta: 1R = 2,58x10-4 C/kg
Terminologie
Doza absorbită reprezintă cantitatea de energie pe care radiaţia X o cedează obiectului iradiat şi pe care acesta o absoarbe. Unitatea : Doza absorbită Noile unităţi: gray (Gy) Vechile unităţi: rad Echivalenta: 1rad= 0,01 Gy
Terminologie
Doza echivalentă (biologică) este definită ca produsul dintre doza absorbită şi factorul de calitate al radiaţiei. Unitatea : Doza echivalentă Noile unităţi: sievert (Sv) Vechile unităţi: rem Echivalenta: 1rem=0,01Sv
Terminologie
Conform legislaţiei în vigoare, dozele maxime admise pentru personalul medical sunt : 20 mSv/an fiind valabile şi următoarele limite pentru doza echivalentă: 150 mSv/an pentru cristalin, 500mSv/an pentru piele, 500 mSv/an pentru extremităţile mâinilor şi picioarelor
Terminologie
La persoanele în curs de pregătire cu vârste între 16-18 ani limita dozei efective este de 6 mSV/an. Pentru femeile expuse profesional care ia la cunoştinţă faptul că este gravidă impune informarea în scris a titularului de autorizaţie care va asigura protecţia fătului la nivelul de doză prevăzut pentru populaţie (1 mSv/an).
Terminologie
Pentru populaţie, limita dozei efective este de 1 mSv/an, fiind valabile şi următoarele limite pentru doza echivalentă: 15 mSv/an pentru cristalin, 50 mSv/an pentru piele.
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Protecţia pacientului se realizează prin : administrarea de doze mici de radiaţii, oprirea cursului radiaţiei X către organele critice: tiroidă, gonade, stern, limitarea numărului de examene la strictul necesar.
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Reducerea dozei de radiaţii administrate pacienţilor se obţine prin : utilizarea de aparate radiologice care să permită filtrarea corespunzătoare a fascicolului de radiaţii şi colimarea corespunzătoare a fascicolului incident. În acest sens se folosesc filtre de aluminiu având grosimea minimă de 1,5mm
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Filtru de aluminiu si colimator adaptat
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
înlocuirea conului localizator scurt de ebonită cu cilindrul centror, eventual rectangular, plumbat care are dimensiunile şi forma filmului radiologic.
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Folosirea tehnicii planurilor paralele în realizarea filmelor retroalveolare. Folosirea filmelor rapide şi sensibile care permit reducerea timpului de expunere şi a kilovoltajului (filme clasa E şi F).
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Folosirea pe scară largă a sistemelor radiografice dentare digitale (reduc doza de iradiere cu până la 80%).
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Folosirea corectă de către personalul medical a tehnicilor de expunere pentru a evita repetarea radiografiilor dentare.
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Oprirea cursului radiaţiilor spre organele critice ale pacientului se realizează prin utilizarea : şorţului plumbat cu guler
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Oprirea cursului radiaţiilor spre organele critice ale pacientului se realizează prin utilizarea : şorţului plumbat
Măsuri de protecţie pentru pacienţi Oprirea cursului radiaţiilor spre organele critice ale pacientului se realizează prin utilizarea : şorţului plumbat cu piesa de protectie tiroidiana
Măsuri de protecţie pentru personalul medical
Protecţia personalului medical care efectuează examenele radiologice se realizează prin :
utilizarea de aparate Roentgen care emit puţine raze secundare (folosesc o colimare strânsă şi o filtrare adecvată), utilizarea de filme sensibile de tip E şi F care necesită expuneri mici
Măsuri de protecţie pentru personalul medical diminuarea
efectelor ionizării aerului prin interpunerea între aparat şi operator a unui paravan de plumb, porţiuni de zid prevăzute cu geam plumbat sau declanşarea expunerii dintr-o încăpere alăturată
Măsuri de protecţie pentru personalul medical
Măsuri de protecţie pentru personalul medical
În cazul folosirii paravanului de plumb se recomandă plasarea practicianului în "unghiul mort" aflat între 90-135°, plecând de la axa fasciculului primar în afara razei de 2m
Măsuri de protecţie pentru personalul medical
Măsuri de protecţie pentru personalul medical
efectuarea controlului medical periodic (la 6 luni examen clinic şi de laborator), alimentarea corespunzătoare a personalului, interzicerea lucrului personalului medical de sex feminin în perioada de sarcină,
Măsuri de protecţie pentru personalul medical
purtarea fotodozimetrelor care vor fi citite lunar, iar dozele obţinute vor fi înregistrate în fişa dozimetrică individuală.
Măsuri de protecţie în vecinătatea laboratorului
Aceste măsuri se adresează pacienţilor din sălile de aşteptare vecine sălii în care funcţionează aparatul roentgen, persoanelor care trec prin dreptul ferestrelor acestor laboratoare aflate la parter, locatari aflaţi în încăperi vecine cu laboratorul de radiologie.
Măsuri de protecţie în vecinătatea laboratorului
Protecţia persoanelor aflate în vecinătatea laboratorului se poate realiza prin: amplasarea adecvată a laboratoarelor de radiologie dentară, amplasarea conform normelor în vigoare a aparatului de radiologie dentară. Normele prevăd o distanţă de minim 1,5 m + 20 cm între cupola aparatului şi perete
Măsuri de protecţie în vecinătatea laboratorului
Protecţia persoanelor aflate în vecinătatea laboratorului se poate realiza prin: dublarea cu o bandă de plumb a părţii de jos a ferestrelor laboratoarelor de radiologie aflate la parter, placarea uşilor care separă laboratorul de spaţiile vecine cu o tablă de Pb de 1 mm.