Noi Nu Suntem Corpul!

N oi nu s u n t e m c o r p ul! “O, urmas a lui Bharata, cel ce salasluieste in corp nu poate fi niciodata ucis. De accea, nu trebuie sa te intristezi pentru nici o fiinta.”(Bhagavad–gita 2.30) Primul pas in cunoasterea de sine este cunoasterea identitatii unui individ ca fiind separata de corp. “Eu nu sunt acest corp ci sunt un suflet spiritual” este o realizare esentiala pentru oricine vrea sa transceanda moartea si sa intre in lumea spirituala. Nu este doar o simpla chestiune de a spune “ Eu nu sunt acest corp”, ci de a realiza acest lucru. Nu este asa de simplu cum pare la prima vedere. Chiar daca nu suntem corpuri materiale, ci suntem constiinte pure, intr-un fel sau altul am devenit coplesiti de aceasta imbracaminte numita corp. Daca cautam fericirea si independenta ce trec dincolo de moarte, trebuie sa ne restabilim pozitia noastra constitutionala de constiinta pura. Traind in conceptia corporala de viata, ideea noastra despre fericire se aseamana cu cea a unui om aflat in delir. Unii filosofi spun ca aceasta stare frenetica de identificare cu corpul ar trebui vindecata prin renuntarea la orice activitate. Pentru ca toatre aceste activitati materiale au fost o sursa de nefericire pentru noi, ei pretind ca ar trebui sa oprim toate aceste activitati. Stadiul cel mai inalt al perfectiunii este pentru ei un fel de Nirvana Budista in care nu are loc nici o activitate. Buddha a sustinut ca datorita unei combinatii a elementelor materiale, acest corp a luat fiinta, si ca intr-un fel sau altul daca aceste elemente de natura materiala sunt separate sau desfiintate cauza suferientei este inlaturata. Daca colectorii de taxe ne provoaca dificultati fiindca s-ar putea sa avem o casa mare, o solutie simpla ar fi sa demolam casa. Oricum, Bhagavad-gita ne spune ca acest corp fizic nu este totul. Dincolo de acesta combinatie a elementelor materiale, exista spiritul, si simptomul prezentei lui este constiinta. Constiinta nu poate fi negata. Un corp fara constiinta este un corp mort. De indata ce constiinta paraseste corpul, gura nu va vorbi, ochiul nu va vedea, nici urechea nu va auzi. Si un copil poate intelege acest lucru. Este un fapt incontestabil necesitatea constiintei in animarea corpului. Dar ce este aceasta constiinta? Asa cum caldura sau sau fumul indica prezenta focului, tot asa constiinta este simptomul prezentei sufletului. Energia sufletului, sau a sinelui, este manifestata sub forma constiintei. Intr-adevar, constiinta ne arata prezenta sufletului. Aceasta nu este doar filosofia Bhagavad–gitei ci este concluzia intregii literaturi vedice. Atat adeptii impersonalisti ai lui Sankaracarya precum si cei care urmeaza scoala personalista vaisnava intemeiata de Sri Krsna, recunosc existenta sufletului, dar filosofii budisti nu accepta acest lucru. Budistii sustin ca intr-un anumit stadiu, combinatia elementelor materiale duc la formarea constiintei, dar acest argument este respins de faptul ca desi avem toate componentele materiale la dispozitie, noi nu putem produce constiinta din ele. Toate elementele materiale exista in corpul unui om mort, dar noi nu putem readuce constiinta in corpul acelui om. Corpul acesta nu este ca o masina. Cand o parte din masinarie se strica, ea poate fi inlocuita si masinaria va functiona din nou, insa cand corpul nostru "se stica" si constiinta paraseste corpul, nu mai exista nicio posibilitate de a “inlocui partea stricata” si de a regenera constiinta in corp. Sufletul este diferit fata de corp, si atat timp cat sufletul este prezent, corpul este viu. Dar nu exista nicio posibilitate de a crea un corp viu in absenta sufletului. Pentru ca nu putem percepe sufletul cu ajutorul simturilor noastre grosiere noi il negam. De fapt sunt atatea lucruri care exista si pe care nu le puteam vedea. Nu putem vedea aerul, undele radio sau sunetul, nu putem vedea nici bacteriile cu simturile noastre grosiere, dar aceasta nu inseamna ca ele nu exista. Cu ajutorul microscopului sau altor aparate pot fi vazute multe lucruri care inainte au fost negate de simturile noastre imperfecte. Doar pentru ca sufletul, care este de marime atomica, nu a fost perceput inca prin simturi sau cu ajutorul altor instrumente, nu ar trebui sa concluzionam ca el nu exista. De fapt, poate fi perceput prin simptome si efecte. In Bhagavad–gita Sri Krsna ne arata ca toate suferintele noastre sunt datorate unei identificari gresite cu corpul: “O, fiu al lui Kunti, vremelnica ivire a fericirii si nefericirii, ca si disparitia lor la vremea cuvenita, sunt ca venirea si plecarea iernilor si verilor. O, vlastar a lui Bharata, ele se nasc din perceptia senzoriala si omul trebuie sa invete sa le tolereze fara sa fie tulburat. ” (Bg. 2.14)