Nimic Mai Mult

Nimic

mai

m u l t ..

Acesta este un FanFic!

Capitolul I – pagina 3 Capitolul II – pagina 4 Capitolul III – pagina 7 Capitolul IV – pagina 9 Capitolul V – pagina 12 Capitolul VI – pagina 17 Capitolul VII- pagina 19 Capitolul VIII – pagina 22 Capitolul IX- pagina 26 Capitolul X – pagina 32 Capitolul XI – pagina 36 Capitolul XII – pagina 37 Capitolul XIII – pagina 42 Capitolul XIV – pagina 46 Capitolul XV – pagina 48 Capitolul XVI – pagina 52 Capitolul XVII – pagina 54 Capitolul XIV – pagina 60

Capitolul I. Toamna Eram in septembrie si vara nu vroia sa dispara asa repede, nu isi dorea ca noi s-o uitam. Totusi, toamna nu era de acord cu vara, la fel cum nici ziua nu este de acord cu noaptea.Parca era un razboi contiunuu. Intr-o dimineata de vara ( sau.. de toamna ?!) simt pe pielea mea cea aspra cum se topesc picaturile de ploaie.Ciudat, ieri caldura era de nesuportat, cel putin 29 de grade. Eh, la naiba,m-am lasat vrajita de farmecul toamnei , cand eu trebuia sa fi plecat deja la scoala. Ma imbrac in fuga , imi arunc cartile in ghiozdan si imi pun umbreala. »Pa , am

plecat la scoala.Azi ma intorc la sapte !!!! » Atat am spus si am plecat. Pe drum nu am mai deschis umbrela...ma grabeam si am uitat ca am luat-o.Cand am ajuns la scoala ,toata clasa radea de mine , pentru ca aratam ca un catel plouat care cerea putina caldura. Acasa , mama isi lasase incaltamintea in ploaie ( buna treaba mama, 10 puncte pentru tine ) . M-am schimbat in niste pantaloni de pijama albastri cu un maieu alb si peste un hanorac. Cand ajung in fata bucatariei , vad ca era jumate in flacari,imi scot repede telefonul si sun la salvare...Cand am vazut ca mama si tata erau inconstienti.... am ...nu am idee ce am facut...

Capitolul II Spitalul

Am deschis ochii , dar vedeam numai in ceata , asa ca am renuntat si i-am inchis la loc, dar nu am adormit.Auzeam niste voci,insa nu aveam nici o idee ce se intampla. - Crezi ca ne aude ?spuse una dintre toate cele 7 voci. - Nu stiu, dar mai bine o lasam sa se odihneasca. ...Si au plecat, auzeam pasii lor grabiti. Am adormit la loc si (cred ca) peste o ora m-am trezit la loc,de data aceasta nu mai vedeam in ceata. -Nu te speria, esti la spital.Ai scapat din acel calvar. -La spital ? Ce caut eu aici ?Si de ce stau in patul asta ? « Unde sunt parintii mei ?Si ce cauta vecinii cei noi de vizavi la mine? Ce vor de la mine ? Plus de asta...De ce am perfuzii ? « ma gandeam eu. -Ai lesinat , probabil din cauza fumului, sau , poate ca te-ai speriat tare,oricum ai fost norocoasa.Nu acelasi lucru pot

spune si despre parintii tai... spuse el mai incet. Eu sunt Dr. Carlisle Cullen. -Presupun ca stiti deja cine sunt,deci… Ce au patit parintii mei? -Sunt in coma…se repezi…un tip solid (care nu purta haine de doctor) . Eu sunt Edward, fiul doctorului. Acestia sunt: Alice, Esme, Emmet, Jasper si Rosalie. -In coma?! Nu nu nu…nu, nu si am inceput sa ma zbat cat puteam de tare, mai , mai sa cad din pat. -O sa aibe un atac de panica, repede Edward , da-mi un calmat , si asta a si facut. Dupa o jumatate de ora… -Se pare ca s-a calmat, spuse Alice, nu te mai panica , esti pe maini bune, la fel si parintii tai. -Daca spui tu…i-am raspuns suparata. Dar Rosalie, mai inganfata, mi-a raspuns repede: - Adica nu ai incredere in noi? - Tu ce crezi? Nu va cunosc, decat din vedere, pana acum nici nu stiam cum va numiti.

„Doamne cum am ajuns in situatia asta, acesti vecini par foarte… draguti.Ce zi e azi? Stai..Stai…Si de ce ma simt asa de rau? La naiba, trebuie sa nu afle nimeni , nu am de gand sa vina toata clasa pe capul meu sa ma inveseleasca , sunt destul de „ vesela” .„ -Nu iti face griji. O vom anunta doar pe diriginta ta . A si.. Azi este 23 septembrie. spuse Edward. „ Ok….asta a fost ciudat…e ca si cum acest Edward mi-ar citi gandurile” la o secunda dupa gandul meu, Edward zambi discret.

Capitolul III Singura? A doua zi , mi-am adus aminte ca ieri trebuia sa o astept pe Kheirin la bloc, stiu ca nu v-a dori sa ma vada, pentru ca am lasat-o balta , dar daca i-as

povesti tot ce s-a intamplat ii va trece, oricum o sa gasesc eu o scuza penibila , nu vrea sa ii spun prin ce trec, (desi e cea mai buna prietena a mea) pentru ca nu m-ar mai lasa sa respir. Cand am ajuns la apartamentul unde statea ea , mi-am cerut scuze si am rugat-o sa stea la mine in aceasta seara , parintii sunt de acord(sau cel putin ar trebui) . Seara la mine acasa ea se distra, iar eu aveam un zambet elastic si speram in continuare ca nu va observa..mintea mea era la parintii mei. Zau asa, voi ati fi avut chef sa petreceti cand parintii vostri sunt in spital?! Pe la 10 seara ma trezesc cu Alice la usa. -Charlotte Cristina ! Slava Domnului ca esti acasa (eu ii faceam semne sa vorbeasca mai incet) trebuie neaparat sa iti explicam ceva, da-ne voie sa intram.

-Nu pot, am chemat o prietena sa doarma la mine , imi era frica sa stau singura. - La naiba….Spune-i ca te cheama mama ta si ca te intorci repede…in vreo 30 de minute. -Dar…cum sa stea singura ??? -Ok..ok..Ia-o si pe ea, dar sa nu te astepti ca va fi de fata cand iti voi spune ce avem de spus. -Bine.

Capitolul IV Familia Cullen -Asteapta-ma aici! I-am spus lui Kheirin,apoi am urmat-o pe Alice , sus , intr-o camera… -Buna Charlotte, ma saluta Dr Cullen. -Buna seara, ce s-a intamplat? Este legat de parintii mei? Sunt bine? -Defapt, este legat de tine, spuse o fata pe care nu o vazusem pana acum,

se pare ca numele ei era Isabella, (dar i se spunea Bella ) si era iubita lui Edward. -Ce vrei sa spui cu asta , Bella? -Ei bine… noi, nu suntem o familie obijnuita. „ Am observat si eu asta, sunteti niste ciudati, in felul bun,adica … desi multi se sperie de oamenii ca voi ,eu nu am de ce . Speciali, da..asta e. Plus ca nu sunteti atat de infricosatori pe cat pareti” ma gandeam eu. Bella il trase pe Edward deoparte… - Ce crede despre noi? ii sopti Bella.. - Spre surprinderea mea nu este atat de speriata de noi, ne-a spus ciudati..dar in sensul bun, adica speciali…. - Crezi ca banuieste ceva? - Da...Probabil de la spital. -Vreti sa nu mai susotiti si sa imi spuneti ce se intampla? indraznesc eu …

Bella se uita la Edward urat, insa Edward incerca sa nu se intalneasca cu priverea ei de geloasa. -Ar fi bine sa-i faca pariintii cat mai repede, daca nu … uitandu-se urat la min -Bell…. Carlisle a ajutat multi oameni,iar tu te enervezi pe o pustoaica? Ar putea fi de varsta ci sora ta, pana la urma…. -Da, asa e….apoi ii sopteste la ureche..: „SI MA BUCUR CA NU E” -Uite…Charlotte ….parintii tai…pot trai… -Slava Domnului! -Nu te bucura ..inca…in acel moment am facut niste ochii mari, zici ca erau niste bombe gata sa explodeze….cum spuneam..(continua Carlisle ) pot trai..doar cu ajutorul aparatelor. ….Deodata se auzi un zgomot destul de puternic, ca si cand un corp atinse podeau rece .

-Asta ne mai trebuia acum….sa lesine..din nou ..si isi dadu ochii peste cap,spuse Bella -Cum poti fi atat de egoista? se repezi Alice….

Capitolul V Detalii Jasper coborase dupa trusa , cand… dadu peste Kherin. -Hey…Tu cine mai esti? -Kherin,prietena lui Cristina -Cristina?! -Da…Cristina..o mai cheama si Charlotte. -Aaaa…Aha…Pai…prietena ta e cam ametita de la atata coniac , rase.. In cateva secunde cobora si Edward dupa gheata, zarind-o pe Kherin se uita ciudat la ea…

-Stiu..stiu..eu sunt Kherin, prietena lui Cristina, adica…Charlotte.Cine sunteti voi? -Prietenii buni, poti sa te duci acasa, Charlotte iti multumeste…dar se simte cam rau si ramane la noi. -..Ce?! -O duc eu cu masina acasa, spuse Jasper… Si au plecat… Bella hotara sa plece si ea..insa toti erau prea ocupati,intr-un final , eu ma trezesc. -Buna dimineata , Somnorici… Deodata , camera cea simpla se umplu cu rasete. Pe furisi, Bella il trase pe Edward intr-o parte dar, acesta, o respinse, asa ca , fara ca nimeni sa observe, ea se „strecura” afara … Plecase..si plecata a fost. Bella nu ma placea, se vedea asta… Ciudat a fost ca eu observasem prima ca ea…. -A plecat acasa, daca mai era aici…am fi auzit soneria ei de la telefon: „Jingle

Bells”, am sunat-o si nu vrea sa raspunda…ori nu raspunde, ori imi inchide… spuse Edward cu un ton , nu foarte calm… -Mai bine plec, Kherin ma asteapta si v-am stricat planurile, cand voi ma ajutati si , desi parintii mei sunt niste legume, ma bucur ca traiesc.Multumesc pentru tot ajutorul.Acum chiar trebuie sa plec.In timp ce vorbeam, supararea mi se citea in ochi. -Nu pleci nicaieri, se rosti Rosalie la ea. Prietena ta a plecat, a condus-o Jasper.. La auzirea acestui nume Alice tresari… -Dar noi nu vroiam sa iti spunem asta…Defapt..si asta…dar mai este ceva… -Ei bine ..nimic nu poate fi mai rau de atat, iar o lacrima fierbine alunca pe fata mea. -Presupun ca ai observat accentul nostru…Si presupun ca sti despre Dracula, primul vampir…ei bine, noi am

venit in Romania pentru a cauta urmasul lui Dracula… „Carlisle ce faci?Minciunesti?!” ma gandeam eu.. Defapt, ceea ce vroiau ei , era sa aiba un prieten , o ruda, cineva care putea fi de partea lor, cineva cu sange pur romanesc. Victoria era speriata din cauza acestui lucru, desi s-au gandit ca Victoria m-ar omora cu prima ocazie care i se iveste … Era un zvon vechi,in care ea credea, (de care auzisem si eu) se spunea ca oricine cu acel tip de sange, atunci cand devenea vampir, se activau niste puteri. Desi Cullen-ii nu credea aceasta superstitie, si nu intentionau sa ma transforme (cel putin asta stiam), se gandeau ca ar putea sa o tina departe pe Victoria,pana cand o vor putea prinde in capcana. Era clar ca nu o puteau tineau departe cu niste ustoroi si doua cruci.

-Doar nu va ganditi ca as putea fi eu nu? -Defapt…Chiar la asta ne gandeam… „Of…Carlisle, Carlisle…cat o sa o mai minti cu acesta teorie?” Tacerea se asternu peste noi…pana cand eu incercam sa ma lamuresc mai bine: -Voi…sunntteetiii vampiri? -Pai..se uitau unul la celalalt…Da.. -Dar nu iti face griji, suntem vegetarieni…spuse Jasper care tocmai intrase in camera. -Dar … De ce eu? -De ce nu? Mi-am adus aminte de acel zvon… Cuvintele imi rasunau in cap,”De ce nu?” …ca un ecou fara sfarsit. Dupa o tacere indelungata Esme veni cu o propunere.. -Deci…Ii este cuiva foame? Am ingitit sec… -Stiu ca nu este momentul potrivit… dar…cand vor ceda, te putem ajuta cu inmormantarea..spuse Edward

-Stai numai sa auda Bella, va inebuni! ii sopti Emmet. In acelasi timp , Alice avea o viziune, ma vedea fugand, stangandu-mi lucrurile si fugind cat ma tin picioarele . Cand Alice si Rosalie m-au condus in camera, Rosalie a inchis usa cu cheia , iar Alice incepu: -Stiu ca iti este frica de noi, este si normal , insa te rog, intelege , ca noi nu vrem sa te speriem, sa facem teste pe tine .Vrem doar sa avem grija de tine, sti, daca eram in locul tau, as fi fugit de nu ma mai tineau picioarele, dar daca fugi, unde o sa stai? Pe strazi? -Stai cu noi macar pana cand esti majora si apoi esti libera sa zbori. Spuse Rosalie cu un glas bland…ceea ce era o surpriza.

Capitolul VI Un mic obstacol Intre timp, Edward o suna in disperare pe Bella. Telefonul Bellei vibra fara oprire pe masa din sufragerie.Il lasase acolo, stia ca daca il va avea cu ea, va raspunde si va face o criza de nervi. Nu isi dorea asta, vroia ca totul sa devina la normal . Analizase bine tot ce s-a intamplat la Edward acasa, isi daduse seama ca era prea egoista. Se hotara sa plece de acasa si sa vorbeasca cu Edward, nu putea sa amane, plus ca avea o presimtire proasta.Cand ajunse acolo, ma zari pe mine , incercand sa fug pe geam. -Buna maimutico. -Bella, stiu ce crezi despre mine, si … Nu ai de ce sa te superi , ok? Stiu ca am dat peste cap aceasta familie, sunt foarte darnici , sufletisti, dar eu nu pot

sta cu ei. Eu voi pleca .Am 14 ani , ce naiba, nu vreau sa va incurc… -Ok…Mult mai bine…Hai,urca in masina , te duc unde vrei , numai ca sa nu se intample ceva rau. In timp ce conducea, Bella ii lasa un mesaj lui Edward:”Maimutica aceeia a incercat sa fuga de la voi, i-am facut jocul si i-am spus ca o duc unde vrea. Sunt la benzinaria din apropiere..Veniti repede , nu stiu cat o pot tine in frau.” Odata ajunse la benzinarie , Bella isi juca in continuare planul…nu zari masina lui Edward in parcare. Eu ma asezasem pe bancheta din spate..si… am adormit. „Ti-am spus eu…Esti somnorila”mormai Bella

Capitolul VII Schimbari,Detalii, Mutari Dupa-amiaza… -Buna dimineata…sau Buna-dupa amiaza?spuse Emmet. -Somnorilaaa…’Neata. spuse Bella. -Ah…daca mai faci odata asta…eu voi lesina ..o „amentita” Rosalie. -Ti-am facut niste ceai cald, daca vrei..adauga Esme. -Alice si-a facut griji pentru tine…Si eu bineinteles. -Jasper… mai incet….nici nu s-a sculat bine, ii spuse Alice . Se pare ca totul mergea perfect, familia Cullen aveau un nou membru in familie ( pe mine ) , iar acest lucru nu schimba deloc stilul lor de viata. Nu puteam ramane in Romania, era prea riscant (pentru ei) , prea mult soare…

Asa ca familia Cullen ,s-a mutat inapoi in Forks , iar eu i-am urmat…. desi nu era totul grozav. Parintii mei au cedat cu o saptamana inainte ca eu sa plec. Am avut timp de inmormantare si toate cele ce trebuiau facute. Nu ma puteam imagina fara ei, traiam cu ei , iar ei cu mine. Nu am aruncat lucrurile de la ei. Totul imi amintea de ei. Le simteam prezenta in orice clipa si in orice moment. De fiecare data cand urma sa fac vreo prostie , vocea lor rasuna in capul meu si ma avertizau. (Se pare ca nu sunt chiar atat de diferita de Bella, avem ceva in comun …pana la urma) Am continuat clasa a 8 – a in Forks. Era extraordinar de greu.Limba mea originala era romana,aveam un acent ciudat , iar eu nu invatasem toata limba engleza. Ma descurcam destul de bine,insa nu mereu.

Acasa , Alice ma invata in fiecare seara cum sa imi pastrez calmul, cuvinte noi si...imi dadea sfaturi…O groaza de sfaturi… Daca as fi putut strange toate acele sfaturi in „Miss Piggy” , nu ar fi avut loc. Observasem ca in Forks , profesorii predau mai putin , insa mai intens. Nu aveai cum sa nu intelegi. Erau tot felul de profesori: relaxati, exigenti , intelegatori , enervanti. Imi era dor de casa. De prieteni. De familie.(pe care nu o mai aveam) Toti ma strigau Charlotte, cateodata, Esme sau Alice imi mai spuneau Cristina,pentru ca stiau ca asa ma strigau prietenii si/sau familia. Nu prea aveam prieteni,aici in Forks. Inca tineam legatura cu Kherin prin scrisori, sau, cu ajutorul internetului. Daya si Denisa erau cele cu care ma intelegeam cel mai bine din toata scoala.

Capitolul VIII Liceul? Da, liceul era aproape, mai era doar o luna pana cand vacanta sosea, iar eu incepeam o noua perioada. Cateodata vroiam sa incep liceul, cateodata nu. Nu vroiam sa ma despart de prietenele mele cele noi,desi Denisa avea de gand sa intre la acelasi liceu ca si mine , Daya era o minunata artista, asa ca ea avea de gand sa se duca la un liceu privat. Nu vroiam sa termin clasa a 8 – a , deabea ma obijnuisem cu profesorii, cu colegii… Plus ca Rosalie,deabea astepta sa isi incerce tot felul de experimente pe mine(cum ar fi fond de ten...ca sa ne intelegem, nu sunt genul de fata care sa se machieze, prefer doar un pic de luciu pe buze…ATAT!) Edward era distrat de doua lucruri : sa ma vada pe mine in rochie si sa ma vada pe mine, cu

ajutorul lui Alice , dansand cu un baiat. (stia cat de impiedicata sunt) …Cat despre Alice…Ei bine…vroia cu nerabdare sa ma duca ( adica sa ma tarasca dupa ea) la cumparaturi. Dupa ora plictisitoare de biologie , m-am indreptat catre casa. -Iaute cine s-a intors!! Boboaca de liceu, rase. -Jasper! m-am rostit la el, apoi pe un ton mai calm: Hey…ultima ora a ta a fost sportul? -De unde sti? -PENTRU CA PUTI! -Put aaa? Ia vino incoate, „bobocule” ..Si am luat-o la fuga pe scari, bineinteles , impiedicandu-ma de trepte …Jasper imi lasase un avantaj , apoi ma lua prin surprindere si incepu sa ma gadile (invatase cu timpul cum sa ma tachineze) , iar Alice ne privea amuzanta din tocul usii ei…. -Ce ai cu biata fata? -Biata fata?!Mi-a spus ca PUT! -Si te deranjeaza adevarul?

-Aha..deci esti de partea ei?Ia vin-o aici…A ..o iei la fuga….lasa ca vin eu dupa tine. Scapasem de calvar!( Multumesc lui Alice pentru interventie!) Vroiam sa ma duc la mine in camera sa ma apuc de teme si sa incep sa imi fac in continuare de lucru ca intr-o zi normala… Din greaseala am intrat in camera lui Rosalie , nu in camera mea… Bineinteles, nu am putut scapa de toata teoria pe care mi-o tinea Rose….teoria chibritului -Ti-am explicat de cand ai ajuns aici, sa nu intri fara sa iti dau voie. -Mda ..am inteles , am inteles…dar am gresit…nu e vina mea ca sunt o cascata si am intrat din greala la tine in camera. -Deci..cand o sa te inveti minte? Daca mai intri odata la mine in camera… Aaaa…Vad eu ce iti fac….si sa sti ca e vina ta ca esti o cascata! -Defapt, e vina scolii … numai ea ma ameteste asa rau…

-Inafara de tigari si bautura….Ia stai asa…Sufla aici -Rose… -Taci si sufla! -Rose nu fumez! aproape ca am tipat la ea -Sufla sau ma duc la Esme! -Bine… Si am suflat… Fie ca Rosalie are dreptate sau nu , tot Rosalie are dreptate. Asta face parte din legea firii, sau mai bine zis din legea vietii (impreuna cu Rose) -Bine, nu te-am prins de data asta…dar daca te prind de data viitoare… -Rose!Am teme de facut! ..si am trantit usa. Uraste sa-i trantesc usa. Persoana ei conteaza enorm pentru ea, stiu ca acum ori ma injura , ori spune cam asa:”Pustoaica…Nu e zi in care sa nu ma streseze, ahhh, cu atat stres o sa apara ridurile!! Innebunesc daca ma vede Emmet asa..cu riduri…Plus ca eu arat prea tanara pentru riduri”. Nu vreau sa am probleme…sper ca Rosalie sa nu ma „parasca” lui Esme.

Esme ar face orice pentru liniste in familie.

Capitolul IX Agitatie fara rost De doua saptamani incoace toata lumea este pe capul meu. Alice imi tot propune sa merg cu ea la cumparaturi, iar eu o tot refuz, la fel si cu Rosalie. Edward , Emmet si Jasper nu se mai opresc din ras. Fiecare minut petrecut cu ei este un chin. Nu exista secunda in care ei sa nu faca misto de mine … Parca il si aud pe Emmet:”Hey bobocule..pe cine ai ochit? Cu cine te duci la dans?Daca nu e pentru tine , il anihilez, incearca sa nu ma urasti , sti ca iti vreau binele”. Intr-o seara, ma plimbam prin casa pana cand Bella si Edward m-au oprit ca sa vorbim. -Ce faci? spuse Bella cu un ranjet larg pe fata

-Bine…tu? Ah…stai… Se vede pe fata ta ca esti in culmea fericirii! -Multumesc. „Zambetul ala chiar nu avea de gand sa dispara?” ma gandeam eu. -Deci, in legatura cu balul , incepu Edward. -O nu..Nu si voi! -Asculta-ne!Te rugam! -Bella, va ascult , dar va rog, nu …Va IMPLOR sa nu incepeti si voi sa imi planificati zilele . -Nu facem noi asta…se repezira amandoi odata Au inceput sa rada , erau molipsitori, asa ca am ras si eu cu ei. -Presupun ca esti nerabdatoare. -Defapt, Bella, chiar nu sunt, imi doresc sa se termine cat mai repede… -De ce ? -Poate pentru ca…hm…chiar vrei sa sti? -Da… -Si eu de asemenea , spuse Edward -Pai…Pentru ca toata clasa ma considera o ciudata si ma uraste, pentru ca sunt o impiedicata fara cusur , daca o sa

dansez cu cineva o sa imi fie mila de picioarele lui si pentru ca Rosalie nu se va abtine iar eu voi deveni in curand manechinul ei. -Astea sunt cateva motive destul de bune… -Stiu Bella, dar zau…Ti-e iti place sa participi la asfel de baluri? -Imi plac numai cand am persoana potrivita langa mine, si ii arunca lui Edward o privire. -Pai da, voua va e usor, dar eu? Va ganditi vreodata la mine? Patru cupluri fericite , numai eu singura, va-ti gandit vreodata de ce refuz in continuu sa merg cu voi la scoala?Poate pentru ca nu exista moment in care sa nu va tineti de mana sau chestii de genul.Devine enervant! Si am plecat.Bella era inca socata de vorbele care imi iesisera pe gura fara sa ma gandesc, iar Edward lasand capul in jos (cred ca) isi aduse aminte de zilele in care simtea si el ceea ce simt eu acum, ceea ce simtea inainte sa o intalneasca pe Bella.

Ii iubeam pe amandoi si imi puneau un zambet pe fata cand ii zaream in fiecare zi impreuna , dar cu timpul devenea stresant. Am coborat jos . Alice era acolo , la calculator,langa ea,Jasper. -Hey, Char , vino putin. -Nu acum , Alice i-am spus ridicand mana ca si cum i-am fi spus:”Las-o balta”. Am iesit in graba si am trantit usa dupa mine, s-a auzit atat de tare in cat , Esme a iesit dupa mine , insa m-a lasat in pace sa ma linistesc. Presupun ca ma astepta o lungaaaaa discutie de familie. M-am ascuns in spatele unui copac , incercand sa imi stapanesc furia , insa in loc sa ma calmez , mai rau ma enervam aducandu-mi aminte de acea Victoria, care, probabil, acum ma pandea ca sa devin mancarea ei , si ca sa scape de mine .Moarta, nu mai eram o amenintare pentru ea.

Deodata Edward apare in fata mea… perfect! Asta imi mai trebuia…sa mai auda si alte porcarii pe care le gandesc. -Nu ma lua in seama! Te rog , spune-mi ca nu ai auzit ceea ce gandeam. -As vrea sa spun nu, dar te-as minti. -Stiam eu. -Vrei sa sti ce eu nu inteleg?Nu inteleg cum de tu stiai de Victoria in ziua in care Alice a venit la tine acasa si te-a adus la noi . -Cum de stiai de Victoria , de superstia aceea? -Eh…sti cum e , cand esti nou, incep sa circule zvonurile. -Tu le-ai crezut? -Am incercat sa le ignor. -Inca un lucru am sa iti spun si iti las sa iti versi furia pe mine daca te enervez. I-am taiat scurt vorba… -Nu as face asta.Deci???Te ascult. -Stiu cum te simti, singura, enervata, inutila…dar toate aceste sentimente vor disparea cu timpul. -De parca sti tu ceva despre mine!Stiai ca am o cicatrice pe mana

dreapta?Stiai? Stiai ca eu cand au murit parintii mei , deabea imi revenisem? Pentru ca fratele lui Kherin murise?Stiai?Stiai ca sunt o pacoste pentru Rosalie? Stiai? Stiai ca Bella nu m-a placut la inceput?Stiai?Stiai ?Stiai? Nu ai nici cea mai mica idee cine sunt. Am fugit si de data asta. Am intrat in casa , iar Alice a incercat sa ma opreasca, din nou, fara succes, iar Esme se uita la mine ca si cum tocmai trecuse o furtuna in caminul ei . Edward intra si el in casa, toata lumea se uita la el , iar el ridica din umeri ca si cum nu stia nimic. La naiba, vazusem cum el se prefacea ca nu s-a intamplat nimic. De ce nu se apucase sa imi divulge toate secrete? S-a lovit la cap?De ce nu i-a spus lui Esme sa se duca sa vorbeasca cu mine?

Capitolul X Balul Mai erau doua zile… Mai era o zi… Mai erau cateva ore… Acele ore erau chin! Rosalie incepu sa imi dea cu pudra aia pe fata , iar Alice se ratoia la mine pentru ca nu stateam dreapta. La fiecare cuvant, la fiecare miscare eu imi dadeam ochii peste cap si din 10 in 10 minute cascam. Esme era si ea in camera. Ochii ei straluceau cand ma vazuse prima oara in acea rochie. Insa, din pacate, obervase si cicatricea mea , asa ca ii ordona lui Rosalie sa imi acopere „defectul”. Ca intotdeauna , Rose gasi solutia (fata asta are un magazin intreg de lotiuni, rujuri , pudre, fonduri de ten etc).

Dupa vreo doua ore de chin , (chiar eu numarasem fiecare minut, pentru ca nu aveam alceva mai bun de facut) eram gata. Jos, Bella tocmai intrase pe usa, asteptandu-l pe Edward (ce ciudat,deobicei Edward o astepta pe ea). Mi-am dat ochii peste cap si m-am dus la mine in camera. Nu stiu ce sentimente mi-au rapus sufletul, dar daca nu eram obosita, as fi inceput sa fac dezastru in camera. Obijnuiam sa scriu sau sa zdranganesc chitara cand aveam nervi. Am incercat toate posibilitatile, am incercat si acel calmant de la televizor… Degeaba. Trecuse o ora…cand… -Charlotte? -Da? -Ce faci?De ce esti inca aici? -Paiii… -Pai ce? Tu nu vezi cat este ceasul?Trebuia sa fi deja acolo, in mijlocul ringului si sa te distrezi…Sti..SA TE DISTREZI…

Presupun ca m-a auzit zdranganind chitara, mai bine nu incercam…oricum nu a avut efect. -Rose’…Chiar nu ma simt bine si ... Rose incepu nervoasa sa imi zgarie masa cu unghiile ei mari si puternice , scotand un zgomot insuportabil. Vrand , nevrand am urmat-o pe Rosalie pana la masina , apoi m-am urcat in masina cea galbena alui Alice. Inainte sa ma urc in masina , i-am vazut pe Edward , Emmet si Jasper zambind larg, ca si cum se abtineau sa nu rada in hohote. (oare chiar atat de groaznic aratam?) Stiam ca la bal nu eu voi atrage atentia , ci masina galbena al lui Alice…Cel putin puteam sa ma strecor prin usa din spate fara sa observe nimeni. Mi-am pus un zambet fals pe fata si am pasit in incapere, nu stiu de ce cam toti colegii mei se holbau atat de tare la mine, (poate ca se holbau la Alice,pentru ca ea era langa mine). M-am strecurat, privirea mea cautandule pe Denisa si Daya.

Ahh, amandoua stralucea ca vedetele de la Hollywood. Daya se apropia de mine cu pasi micuti, purtand cu mandrete o rochie scurta,verde,care o scotea in evidenta. Denisa, purta o rochie lunga , in stilul anilor `50, colorata, care ii avantaja foarte bine caracterul ei . Eu purtam o rochie rosie , fara bretrele , lunga , cumparata de Alice. Cred ca am stat o ora jumatate dupa ce Alice a plecat fericita,apoi m-am strecurat in camera mea pe usa din fata fara ca nimeni sa ma observe.

Capitolul XI Bagaje.Europa. Dupa o saptamana de la bal, mi-am strans bagajele urmand sa fac un tur al Europei , alaturi de un prieten de familie. Familia Cullen era de acord,defapt chiar ei au venit cu ideea. In ziua in care mi-am luat zborul Bella mi-a spus un singur lucru: „ Nu te gandi la noi, ne vom descurca, dar TU ai grija de pielea ta si nu veni mai devreme.” Nu am inteles la inceput de ce mi-a spus sa nu vin mai devreme. Gata. Vedeam deja cum aripile mele prinsera viata , nu le mai puteam ascundeam sub hainele mele. Zaream orizontul unei noi vieti, deabea asteptam sa ma plimb pe stradutele mici din Italia, sa ma intorc in Romania , sa ma invart alaturi de porumbei in Sibiu,

sa vad apusul din Turnul Eiffel si sa mananc pana crap prajiturelele cu ceaiul de la ora 5. Tineam legatura cu familia Cullen (nu puteam , inca , sa ii numesc „parinti”) prin mailuri si din cate spuneau ei totul era bine. Imi era dor de armonia din familia lor. Ma bucurasem ca am plecat, ma simteam ca un ghimpe , cel putin , nu mai eram un pericol pentru ei.

Capitolul XII Aburii dragostei Era ultima mea zi in Viena. Eram la balcon , ceasul era 5 dimineata, iar eu revedeam rasaritul. Am urmat sfatul Kherinei si am stat la balcon, cocotata pe un balansoar cu o carte in mana , lasand primele raze de soare sa cada lin pe filele cartii. Vantul imi mai dadea cate un fior minor , care disparea la aparitia norilor pufosi de vata de zahar.

Cana cu ciocolata era langa mine, insa narile mele erau infundate de mirosul cafelei puternice si fierbinti. Cascam din cand in cand insa nu dadeam atentie cascatului. Eram nerabdatoare sa privesc prin geamurile de sticla acele rochii de la targuri , sa zaresc cativa oamenii din povesti cu acele frizuri , cu peruci albe si imbracati la patru ace. M-am hotarat sa nu las raze sa cada doar pe acele file uscate si patate . Vroiam sa simt cum ma ardea pielea si inima o lua razna pe strazile Vienei. Vroiam sa ma ratacesc prin toate acele magazine stralucitoare , sa imi achizionez o masca si sa vad amurgul. Viena era orasul indopat cu zambete. Am hotarat sa merg la o plimbare, chiar daca era doar 10 dimineata(timpul trecuse destul de repede, cartea era foarte buna si nu mi-am dat seama cat de mult timp petrecusem pe balcon). Sufletele pereche de pe strazi erau agatate de curcubeu .

Deodata, sufletul meu o ia razna, ca si cand ar fi dorit si el o mica portita care sa duca in miezul curcubeului. Portita era chiar acolo. In fata mea. La doi metri distanta. M-am sprijinit de copacul de langa mine, fara el , as fi cazut pe cimentul incins de la aburii dragostei care ieseau la suprafata. Acum,auzeam cum inima batea la portita fericirii, simteam cum fata mea se aprindea . Ma intrebam oare de ce acel personaj din povestea mea cu un curcubeu se uita asaa…aahhh, portita mea a disparut, vedeam numai stelute, stelute… Ce cauta stalpul ala in drumul meu? -Esti bine? -Nu..adica…da…vreau sa zic… -Eu sunt David. -A, aha…am…Eu…la naiba…Eu sunt , tu esti …Am dat-o in bara nu e asa?am spus eu cu un zambet pe fata.

-Nu chiar…(rase) Dar tot nu am inteles care este numele tau. -Charlotte, ba nu, Cristina…a..spune-mi cum vrei… -Ce zici de Char? Ce ranjet strengar avea pe fata… Trezeste-te! Fat-Frumos e langa tine! -Ok.Vrei sa recapitulam?Eu sunt Char, incantata. -David, de asemenea. Dar norisorii mei pufosi de vata de zahar au fost zdribiti de catre …un personaj „negativ” -David, hai omule ce faci? Sti ce am gasit in magazinul ala? Bomboane pe gratis … Presupun ca pe mine nu m-a zarit… pana…acum: -Aa…spuse acest personaj negativ , uitandu-se la Fat – Frumos cu o privire cu subinteles…Si ma duc sa mai iau..2… 3..cateva… in timp ce mergea , tot privea spre noi (mai mult spre mine) cu un zambet larrggg…Am plecat…M-am

dus… sa nu ma uitati! tipa el la noi , in timp ce traversa . Amandoi am pufnit in ras , zarindu-i ochii adanci si albastri …un albastru linistitor. -Imi pare rau, dar trebuie sa plec, prietenul meu , Adam, este …pai…cred ca ti-ai dat seama si singura seama ce caracter are (rase..si eu cu el)…Poate… ne mai intalnim…pe aici,pe aceiasi data, anul viitor…sau peste doi ani…Poate ne mai vedem… -Da, poate.Paaa! -Pa. Se zari (din nou) acel zambet…strengar. Imi pare rau ca plec, mai ales acum cand portita era deschisa, eu trebuia sa renunt la o portita nou nouta si lucioasa, pentru o usa veche si scorojita, care cerea putin ulei. Vremea se schimbase brusc , norii se zareau pe cer, vantul batea puternic iar eu , cautam disperata drumul spre „casa”.

Dupa cateva telefoane date, am reusit sa gasesc drumul.Acasa, mi-am facut bagajelem, bucuroasa ca ma intorceam mai devreme la … familia mea, insa… ceva lipsea.Nu stiam ce,poate am sa aflu in Forks.

Capitolul XIII Inapoi in Forks In avion tot drumul am dormit ca un prunc. Cand ma apropii de casa , observ ca luminile era stinse, asta era ciudat…. oare au plecat la vanatoare? Speram din tot sufletul ca Alice sa nu imi vada viitorul si sa ma vada acasa mai devreme. …Dupa 2 zile de asteptare in casa goala…

Se auzea de la etaj cum cheia se invartea in usa… -Maine trebuie sa mergem dupa Cristina, nu stiu cum o sa ii explicam… -Sa imi explicati ? Ce anume? Toti au ramas cu gurile deschise cand m-au zarit, Bella parea mai mult furioasa decat uimita. -Parca…ti-am spus sa nu vi mai devreme, spuse pe un ton furios, aproape tipand, sublinind cuvantul:devreme. -Da, stiu, dar chiar nu mai puteam ramane.Deci…ce aveti de spus? Va astept de doua zile aici, nu cred ca va lua atat sa vanati … sau da? Depinde de ce vanati..daca o vanati pe Victoria de exemplu, poate dura mai mult de doua zile. -Char, ai despachetat? intreba Esme cu o voce calma -Nu.De ce? -Atunci ia-ti bagajele si punele in masina lui Carlisle. -Bella… spuse Edward tragand-o de mana afara.

Eram sigura ca Edward avea degand sa o lase pe Bella aici, singura , in Forks , crezand ca va fi mai bine daca va ramane aici. Nu mi s-a parut o buna idee, stiam de mult ca Victoria o vana pe Bella, insa Edward credea ca eu sunt vanata de catre Victoria, iar Bella nu era in pericol daca noi nu eram in zona . Am incercat sa vorbesc cu Carlisle …dar m-a evitat, la fel si Esme, Rosalie si Emmet…Jasper si Alice au fost singurii care puneau ceva la cale…fara mine. -Voi chiar nu aveti nimic de spus? E nebun sau eu sunt singura nebuna care crede ca planul lui este o tampenie? -Shhhh! Char (mi-am adus aminte de David cand a pronuntat numele meu asa)…nu il poti judeca, ii vrea bine. -Stiu,dar nu o sa ii mearga, eu as face aproape orice ca sa il aduc inapoi…si vorbesc serios! Alice, tie nu ti-ar conveni daca ar pleca Jasper , corect? -Char, zau…nu putem face nimic, incercam sa ii las o scrisoare Bellei la mine in pat, in cazul in care da de ea sa

stie unde suntem.Oricum voi veghea asupra ei ca un inger,doar sti ca e prietena mea. -Of…am luat o gura mare de aer si am inceput sa tip in gura mare:”Edward, te urasc! Esti un idiot” pana la iesire, cand Bella era pe poteca,iar Edward o privea cum pleaca, aruncandu-mi o privire de speriat, intrand in casa si trandind usa dupa el.Monstrul vroia sa se elibereze, iar eu vroiam sa ii smulg fiecare bucatica , fiecare firisor, chiar si cel mai firav, pana cand monstrul avea sa dispara din corpul lui Edward. Stiam ca nu pot face nimic, fiinta mea firava , micuta , lipsita de putere , mai mica decat o particula de praf, fata de un pumn gata sa loveasca fix in inima, imprastiindu-ma in mii si mii de particele. Am ramas afara pana cand Emmet a venit la mine… -Deci…cum a fost vacanta ta in Europa? M-am uitat la el cu o privire urata si am ridicat o spranceana.

-Ok…Hai, ia-ti ce mai ai de luat din camera si nu uita o perna..o sa ai nevoie, va fi un drum lung. -Si daca nu vreau sa vin?Daca prefer sa stau aici cu Bella, decat sa stau cu acel monstru? dupa 5 secunde mi-am dat singura raspunsul: Dar si ce daca prefer eu asta?Oricum nu pot sa ii schimb decizia Emmet a dat din cap , aprobandu-ma dintr-o privire trista.

Capitolul XIV Din nou pe drum Chiar nu vroiam sa plec. Bella devenise cu timpul o prietena minunata si eram multumita de faptul ca il facea pe Edward fericit, insa Edward se pare ca nu avea acelasi gand. Tot drumul am ascultat numai muzica rock, auzeam cum acei oamenii aveau posibilitatea sa se exprime, sa zbiere, sa

scape de tot acel stres, de toata frica si de toata vinovatia printr-un TIPAT! Vroiam sa tip si eu, vroiam sa ma alatur si eu oamenilor independenti, insa nu puteam, nu mai aveam glas ca sa vorbesc, dapoi sa ragnesc cat ma tin plamanii.Imi ceream deja prea mult . Asa ca ecourile vocii mele se auzeau din nou si din nou..si din nou…tipand :”Nuuuuu!”. Din cand in cand il mai auzeam si pe Edward repetandu-i Bellei aceiasi fraza: „ Va fi ca si cum nu am existat” , „va fi ca si cum nu am existat”..”ca si cum nu am existat”….”Nu am existat”! Era uimitor de stresant pentru mine , aproape ca intelegeam ceea ce simtea acum Bella. Imi era frica de prostiile pe care cu siguranta urma sa le faca Bella.

Capitolul XV Acasa?! Am simtit pe urmarul meu o mana rece care imi zguduia corpul soptindu-mi sa ma scol.Am deschis repede ochii si am zarit-o pe Rose.Am coborat cu ghiozdanul in spate si m-am uitat in jur. Ajunsesem inapoi in Romania. Era ciudat, cand am zburat cu avionul nu credeam ca o sa ma expedieze acasa, ca ma vor lasa sa putrezesc singura in sumbra casa . Am intrat in casa, m-a intampinat mirosul de flori care erau pe masa cand am plecat…acum erau uscate . Camera mea arata la fel, colectia mea de carti aruncata in dulap, posterele cazute ( nu mai erau lipite pe usile dulapurilor) , chitara tatei in colt… Era asa pustie… Stiam ca va fi greu pentru familia Cullen, cred ca intr-un fel se atasase de mine , mai ales Alice .

Urma sa fiu lasata balta, la fel ca Bella, lasandu-ma singura (singura cu bunicii mei) in mijlocul desertului fara apa. Simteam cum o lacrima rece se furisa pe obrazul meu , alunecand pe gat, apoi evaporandu-se din cauza caldurii degajate de corpul meu, apoi vocea lui Edward imi spargea capul in bucati de sticla cu un ciocan facut din cuvinte. Mi-am aruncat toate bagajele pe unde am apucat, apoi am fost chemata la datorie in sala de judecata. Nu eram prea atenta la ce spunea Carlisle , Esme sau/si ceilalti (cred ca ei si-au dat seama ca nu ii ascult) , pana cand Emmet a ingrosat vocea , se pare ca nu mai este la fel de distrat ca alta data… - Trebuie sa intelegi un singur lucru: noi te vom proteja mult mai bine daca nu esti prin preajma . - Da Emmet, am priceput ideea, dar o sa pot sa tin legatura cu voi, nu-i asa? Sa vorbim prin mail , telefon?Gama este larga. - NU!

- De ce nu? Eu cred ca Victoria e prea inapoiata pentru a sti cum se folosesc. - Nu e vorba de asta. - Dar despre ce e vorba?Aaa, stai ca stiu eu!Este despre faptul ca voi ramane aici singura , la fel ca Bella , de exemplu. Edward tresari, iar eu continuam: Stiti ca v-as putea fi de ajutor daca vin cu voi, e vara si nu putem sta aici, mai ales daca voi deveni vampir. - Tu nu intelegi ca nu vom sta cu tine? spuse Carlisle lovind cu pumnul in masa. - NU! Si nici nu vreau! Uite ce e si cum sta treaba, ati depus prea mult sacrificiu ca sa aveti grija de mine si acum ce faceti? Ma lasati balta? Jasper nu se controla asa de bine inainte sa ajung eu , cu toti stim asta, iar acum… se controleaza la fel de bine ca Edward, nu intelegi Carlisle ? Nu pot sa nu stau cu voi,

sunteti familia mea!

Toti s-au uitat socati la mine si „speriati”…intr-un fel. -Nu vrei sa fi vampir, crede-ma ! Trebuie sa fi om!Nu vrei, nu poti, nu se poate ca o fiinta atat de plapanda ca tine sa devina un monstru ca mine! -Edward ! Pentru numele lui Dumnezeu, nu esti un monstru, daca ai fi fost unul m-ai fi mancat de la inceput, si pe mine si pe Bella. -Tu nu sti nimic, se repezi la mine, si iesi afara.

Capitolul XVI Planuri Toata vara, din iunie , cand Cullen-ii mau parasit, mi-am strans banii ca sa ma pot intoarce in Forks, ma bucuram ca a inceput scoala, pentru ca asa puteam sa strang mai mult , cerand banii pentru : ” manuale”. Bunicii stiau ca voi fi adoptata de familia Cullen, asa ca prin noiembrie planuiesc sa ma intorc in Forks, la Bella , mintindu-i ca atunci are loc procesul de adoptie. Nu stiu de ce vroiam sa ma intorc la Bella, simteam ca si cum ar fi trebuit sa o protejez de ceva anume, dar nu de Victoria. Eram in septembrie …23?! Ziua in care am facut cunostinta cu familia Cullen. Am inceput sa arunc tot, sa lovesc peretii , iar camera mea s-a transformat in doar 5 minute, cuibul perfect pentru paianjeni.

Mai era putin pana cand o revedeam pe Bella, imi era asa dor de ea… Planul A era sa imi cumpar biletele de avion pentru data de 11 noiembrie , insa am decis sa plec mai devreme , nu puteam rabda, parca acum simteam si eu acea arsura pe gat , pe care o simteau si vampirii, insa setea mea nu era de sange, arsura mea era mai mult o dorinta, una dureroasa, aceea de a revea familia Cullen (mai ales Bella).

Capitolul XVII Revederea Era ultima zi. Era o noua zi. Era ziua cea mare. Ma pregateam de zbor.Eram nerabdatoare, emotionata, speriata, melanconica si restul gamei de sentimente.

Le-am promis bunicilor ca am sa ma intorc cat de repede pot, ca am sa ii sun in fiecare seara si ca dupa proces ii voi vizita. Speram din tot sufletul ca Bella sa fi ramas in Forks, sa nu cumva sa fi plecat inapoi la mama ei , in Florida, altfel ar fi trebuit sa ma intorc inapoi, nestiind pe unde sa o caut…sau poate…sa ii caut…pe ea…pe fam. Cullen… Ea era singura mea speranta , era speranta pe care trebuia sa o protejez cat pot de mult, cat ma tin puterile , pentru a imi reuni vechea si totodata noua mea familie. Odata ajunsa in Forks am ajuns sa ma gandesc…daca Alice ar fi vazut ca eu ma intorc inapoi in Forks, s-ar intoarce si ea…poate…ei…?S-ar supara? Ce ar crede oare?Oare…Edward i-a interzis sa vada ce idei marete voi pune in aplicare?Oare m-a uitat complet? Ca si cand…nu am

existat.

Oare, au dat toate pozele cu mine si cu ei ? Pozele cu mine inainte de bal? Oare? Erau ganduri care imi loveau puternic inima in timp ce ma indreptam spre casa Bellei. Eram hotarata sa aflu adevarul gol golut, nu mai conta cat de tare avea sa doara, nu mai vroiam minciuni goale aruncate in vant. Odata ajunsa in fata casei Bellei , am batut la usa, iar tatal ei m-a intampinat cu caldura. -Charlotte! Ce placere ! Ce mai faci?Credeam ca te-ai mutat cu familia Cullen -Nu Charlie, eu m-am intors la mine in tara, dar m-am intors ca sa o vad pe Bella,este acasa? -Din pacate nu… Se pare ca trebuie sa imi cumpar si un bilet de intoarcere… -Este la scoala. Ding!Normal ca este la scoala, unde mio fi fost capul? -A…Pai…cred ca am sa plec.

-Nuu , nu! Mai bine ramai aici, nu imi aduc aminte sa ai o casa in Forks. Imi spuse Charlie pe un ton calm , facandumi cu ochiul. Am o camera libera, poti sta cu noi daca vrei, spuse in timp ce urca scarile facandu-mi semn sa il urmez. L-am urmat , ajungand in noua mea camera ,simpla cu pereti albi, si un pat cu paturi albe, era o camera simpla , buna pentru cineva ca mine, nu credeam stelele si luna , asa ca m-am multumit cu ceea ce am. -Daca ai nevoie de ceva sunt jos, ma uit la meci, este mancare calda in cupor lasata de Bella daca iti este foame. -Multumesc Charlie. M-am intins in pat si am adormit cateva ore pana cand am fost trezita de Bella. -Somnorila! Ce faci ? Ai ramas la fel, inafara de faptul ca te-ai mai inaltat.Cu ce scop vizita? -Bella, asculta-ma cu atentie si cu seriozitate!Am venit aici sa aflu adevarul, dar mai presus de asta,am venit sa te protejez, stiu ca suna

nebunesc, dar nu am venit sa te protejez de Victoria, ci de tine. Stiu , se vede in ochii tai ca suferi si ca ai face orice sa ii auzi din nou vocea…Cand zic orice…stim amandoua ca ma refer la absolut orice! -Dar sunt… -Nu, nu esti! A urmat un oftat lung, apoi am aflat toata povestea, cum Edward a lasat-o balta , spunandu-i ca :”va fi ca si cum nu am existat” , exact ceea ce am auzit si eu, cum Edward i-a luat CD-ul primit de ziua ei cu melodiile lui , cum i-a luat si pozele din album, un singu lucru nu i-a putut lua, dragostea ei fata de el. Dragostea ei fata de el nu se va stinge niciodata, mi-a spus cum l-a „dezamagit” pe tatal ei , mi-a descris toate acele vise groaznice , cum se trezea tipand , toate acestea din cauza lui Edward. Egoistul, ma gandeam eu in sinea mea…M-am gandit mult la toate

schimbarile pe care le sufeream (amandoua ) de la plecarea fam. Cullen. Mi-a aratat ca a incercat sa se obijnuiasca cu viata ei, fara Edward. I-am cunoscut pe Jacob , Quil si restul prietenii.(nu credeam ca si ei sa aiba un secret…varcolaci?!) M-am bucurat ca miau oferit o sansa si au avut destula incredere in mine ca sa imi explice ce sunt ei si de ce ii urasc pe : ”strigoii” (Cullens) .

Capitolul XIV Motociclete. De multe ori Jacob ma tot intreba ce naibii vedem noi la acei „strigoii fara suflet”, era greu sa ii explic faptul ca nu erau „strigoii fara suflet „ , cum nici Jacob si prietenii lui nu erau „lipitoare cu parul negru”, era mereu o energie negativa cand aduceam vorba de Edward , Rose, Emmet sau Jasper. Azi era 20 octombrie si stateam acasa la Bella de vreo 7 zile, afland din ce in ce mai multe secrete, ca de exemplu, faptul ca Jacob ascunde in garaj 2 motociclete pe care Bella invatase deja sa mearga pe ele,m-am rugat mult de Jacob si de Bella sa ma invete si pe mine dar raspunsul a fost mereu acelasi, un cuvant scurt : „ NU „ , nu ma aventuram sa ii iau la rost, pentru ca

riscam sa ma intorc acasa cu primul avion. Cand am ajuns acasa , ca deobicei, Charlie era acasa in canapea uitandu-se la alt meci, iar eu m-am dus sus in camera mea, trandindu-ma in pat , adormind in urmatoarea secunda.A doua zi , dis de dimineata, Bella „chiuli” de la