Frontul de rasarit Frontul de răsărit al celui de Al Doilea Război Mondial a fost teatrul războiului dintre patru ţări ale puterilor Axei (Germania nazistă, Italia, Ungaria, România) pe de-o parte, şi Uniunea Sovietică pe de altă parte, începând cu iunie 1941 până în mai 1945. În rusă războiul este denumit Marele Război pentru Apărarea Patriei (Великая Отечественная Война, Velikaia Otecestviennaia Voina), un nume care face aluzie la Războiul Patriotic din 1812 pentru apărarea Rusiei în timpul unuia dintre războaiele napoleoniene. Al doilea război ruso-finlandez, Războiul continuu, poate fi considerat flancul nordic al frontului răsăritean. Unii oameni de ştiinţă care au studiat conflictul îl denumesc Războiul ruso-german, alţii îl numesc Războiul sovieto-german sau Războiul germano-sovietic. Războiul a început la 22 iunie 1941, când Germania a invadat zona Poloniei ocupată de sovietici, şi s-a încheiat la 8 mai 1945, când Germania s-a predat la sfârşitul Bătăliei Berlinului. Sfârşitul războiului a avut printre rezultate ridicarea Uniunii Sovietice la rangul de superputere militară şi industrială, ocuparea Europei Răsăritene şi împărţirea Germaniei. Frontul de răsărit a fost de departe cea mai largă şi sângeroasă scenă a celui de-al doilea război mondial, Axa, fără a socoti Japonia, a mobilizat aproximativ zece milioane de militari, dintre care două până la trei milioane au murit pe frontul de est, iar Uniunea Sovietică a mobilizat aproximativ douăsprezece milioane de oameni, din care şase până la nouă milioane au murit. Pierderile generale ale Germaniei naziste se cifrează la peste 6 milioane de morţi, răniţi şi dispăruţi (din cei peste 9 milioane pe care Germania i-a pierdut în total), iar pierderile URSS-ului la peste 20 de milioane de oameni (unii autori consideră că aici se pot socoti şi victimele atrocităţilor comise de către Stalin contra concetăţenilor săi). Din păcate, atrocităţile comise împotriva civililor deveniseră lucruri obişnuite, o menţiune specială trebuind făcută pentru Holocaustul populaţiei evreieşti din zonele ocupate de germani. Alte douăzeci pănă la treizeci de milioane de oameni au murit din cauza bolilor, foametei sau a tratamentele medicale tardive sau incorecte. De asemenea, se poate conta ca atrocitate mutarea forţată a populaţiei germane din Prusia Răsăriteană şi din Silezia în spatele liniei Oder-Neisse.