New Microsoft Office Word Document (4).docx

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

Cuprins:        

Instituția judecătorului de supraveghere a privării de libertate – noțiune, scurt istoric, sediul reglementării, desemnare, statut, natura juridică a activității. Aspecte de drept comparat. Principalele atribuții cu caracter administrativ-jurisdicțional și administrativ Evidența activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate Sesizări cu caracter administrativ jurisdicțional (sesizare, primire, modalități de soluționare a plângerilor, încheierile, comunicarea acestora, contestațiile). Intervenția în cadrul procedurii refuzului de hrană Acordarea audiențelor persoanelor private de libertate Unificarea practicii judiciare în materia executării pedepselor și măsurilor privative de libertate Prezenta lucrare, intitulată Rolul și atribuțiile judecătorului de supraveghere a privării de

libertate aduce în prim plan supravegherea și controlul exercitate de către un magistrat-judecător asupra modului de executare a pedepselor și măsurilor educative privative de libertate. În pofida interesului major pentru aspectele care interesează executarea pedepselor privative de libertate, în mod special drepturile persoanelor aflate în detenție, problema controlului legalității desfășurării acestora a fost cercetată în țara noastră destul de puțin și doar în articole și studii de o mai mică întindere. În acest sens, am încercat, într-o manieră deloc exhaustivă, să identificăm elementele legale care circumstanțiază activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, evidențiind rolul acestuia de garant al legalității activităților desfășurate în locurile de deținere. În accepţiunea sa juridică, libertatea reprezintă o valoare socială promovată, dezvoltată şi ocrotită de normele juridice, astfel personalitatea fiecărui om găsindu-şi afirmarea în libertăţile consacrate şi asigurate de ordinea de drept. În doctrină se realizează o diferență între ”drepturi” și ”libertăți”, utilizându-se prioritar noțiunea de ”drepturi” pentru a se desemna drepturile omului în general și sintagma ”libertăți publice” pentru a desemna drepturile cetățeanului în general. 1În doctrină, se face distincție între libertatea ca atribut al persoanei umane, și libertatea, ca drept fundamental al cetățeanului. Prima are în vedere posibilitatea de mișcare (sensul restrâns al noțiunii), în timp cea a doua vizează un complex de drepturi recunoscute și garantate prin Constituție. 1

Nicolae Purdă, Protecția drepturilor omului, Editura Lumina Lex, București, 2001, pag. 21.

1

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

Pedepsele privative de libertate ridică o serie de probleme în executarea lor, întrucât pentru cei care le execută mediul carceral dezvăluie două tipuri de necesități: de adaptare la normele și valorile specifice acestui cadru de viață și de evoluție ulterioară a personalității 2 . Pedepsele privative de libertate ridică o serie de probleme în executarea lor, întrucât pentru cei care le execută mediul carceral dezvăluie două tipuri de necesități: de adaptare la normele și valorile specifice acestui cadru de viață și de evoluție ulterioară a personalității3. Pentru prima dată în legislația noastră, Legea privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate este însoțită de un Regulament de organizare a activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate, adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii4. Scopul principal al existenței instituției judecătorului de supraveghere a privării de libertate este acela al garantării dreptului la libertate în sensul aceea asigurării că nimeni nu este lipsit de libertatea sa în mod arbitral, cele două noțiuni – de siguranță și libertate – făcând corp comun pentru protejarea libertății individuale 5 . Nefiind un drept absolut, dreptul la libertate urmează a se realiza în coordonatele impuse de ordinea de drept, iar în cazul unei atitudini deviante, autorităţile publice sunt îndreptăţite să ia măsuri care afectează grav libertatea individuală: percheziționarea, reţinerea, arestarea preventivă şi aplicarea unor pedepse6, dar și arestul la domiciliu, ultima măsură preventivă introdusă în legislația procesual penală română. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este un magistrat desemnat de preşedintele curţii de apel în a cărei rază teritorială funcţionează un penitenciar, un centru de reţinere şi arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru de detenţie şi supraveghează şi controlează legalitatea în executarea pedepselor şi a măsurilor preventive privative de libertate. Pe perioada desemnării în această calitate, judecătorul nu îndeplineşte alte activităţi decât cele stabilite prin Legea nr. 254/2013 (art. 9 din lege). Noţiunea

2

Silviu Gabriel Barbu, Alexandru Șerban, Drept execuțional penal, ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2008, pag. 31. 3 Aurel Ciobanu-Dorde, Gabriela Mazilu, Mihai Selegean, Drepturi și libertăți fundamentale în jurisprudența C.E.D.O., Editura All Beck, București, 2005, pag. 101. 4 Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 89/2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare a activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate, publicată în Monitorul Oficial nr. 77 din 31 ianuarie 2014. 5 Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2015, pag. 582. 6 Constantin Sima, Alexandru Țuculeanu, Dorin Ciuncan, Arestarea preventivă, Editura Lumina Lex, București, 2002, pag. 162.

2

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

utilizată de noua lege este mai completă, atât timp cât acest judecător are în competenţă şi măsurile preventive privative de libertate, care nu sunt pedepse. Pentru a înţelege noţiunea de judecător de supraveghere a privării de libertate, trebuie pornit de la menirea profesiei de judecător. în literatura juridică s-a subliniat că judecătorul este acela care exercită funcţia de a judeca, de a pronunţa dreptul cu ocazia unei contestaţii, de a împărţi justiţia cu prerogative suverană aparţinând statului. Judecătorul trebuie să cântărească drepturile şi interesele fiecărei părţi, fără să ţină seama de consideraţiuni străine procesului, oricare ar fi ele. În art. 5 parag. 3. Convenţia europeană a drepturilor omului nominalizează Judecătorul cu trimitere indubitabilă la judecătorul de scaun. în sensul de funcţionar de stat care judecă un proces, trasează un litigiu, adică exercită o funcţie jurisdicţională, fiind independent fată de executiv în oricare dintre statele contractante. Aceşti judecători nu sunt delegaţi de penitenciare, ci ei sunt desemnaţi pentru îndeplinirea unor atribuţii specifice în interiorul puterii judecătoreşti, nefăcând parte din autorităţile publice ale căror acte le supraveghează şi le controlează sub aspectul conformităţii cu legea, astfel încât, potrivit statutului lor constituţional şi legal, fac parte din puterea judecătorească. îndeplinind însă atribuţii speciale, reglementate de legea privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu face parte din personalul penitenciarului sau al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, astfel că între el şi personalul de conducere din aceste instituţii nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci, dimpotrivă, dispoziţiile emise în scris şi motivat de el sunt obligatorii, conform legii, pentru întreg personalul din penitenciar. Preşedintele curţii de apel desemnează, anual, grefieri şi grefieri supleanţi pentru asigurarea desfăşurării activităţii la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Prezentul proiect are drept scop analiza instituţiei judecătorului de supraveghere a privării de libertate în reglementarea oferită de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin raportare la legislația secundară, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 157 din 10 martie 2016) și Regulamentul 3

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

de organizare a activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate (aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 89/2014), dar și la cea principală în materie penală, Codul penal și Codul de procedură penală, precum și Ordinului MJ nr.432/C din 5 februarie 2010 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind evidenţa nominală şi statistică a persoanelor private de libertate aflate în unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.7 România, la fel ca alte țări din estul european, a adoptat instituția judecătorului care supraveghează legalitatea executării pedepselor abia după 1990, prin Legea nr. 275/2006, deși sistemul penitenciar are o istorie bogată pe meleagurile românești. Prima lege care reglementează în detaliu executarea pedepselor a fost legea închisorilor, adoptată la data de 1 februarie 1874, de regele Carol I, în care era reglementat modul de executare a pedepsei, fiind implementat regimul auburnian de deținere (regimul mixt, în care deținuții erau ținuți la comun în timpul zilei și separat în timpul nopții), totodată prevăzându-se și înființarea de închisori pentru minori, pentru prima dată menționându-se obligația de educație morală a cestora din urmă. Prima măsură legislativă română care a concentrat într-un cadru unic imperativele și regulile de executare a măsurilor și pedepselor implicând privarea de libertate a fost Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în procesul penal8, care a abrogat prevederile Legii nr. 23/1969 și a altor acte normative anterioare, a adus la zi legislația execuțional penală a României cu prevederile în materie din cadrul normelor europene. Una dintre cele mai importante garanții a principiului legalității executării pedepselor privative de libertate a reprezentat-o consacrarea instituției judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care, potrivit art. 6 alin. 3 din lege, avea rolul de a supraveghea și controla asigurarea legalității în executarea acestor pedepse și de a exercita celelalte atribuții stabilite prin lege. Instituția judecătorului de supraveghere a privării de libertate este reglementată în titlul al II-lea din Legea nr. 254/2013 9 , intitulat ”judecătorul de supraveghere a privării de libertate”,

7

Publicat în Monitorul Oficial nr. 157/11 martie 2010 Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 627 din 20 iulie 2006 9 Legea nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 514 din 14 august 2013. 8

4

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

stabilind că acesta își desfășoară activitatea în penitenciare, centre de reţinere şi arestare preventivă, centre de arestare preventivă, centre educative şi de detenție și al cărui principal rol îl constituie supravegherea și controlul legalității executării pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor preventive privative de libertate. Se observă în primul rând că legiuitorul a răspuns criticilor realizate de doctrină cu privire la denumirea acestui judecător, înlocuind sintagma de ”judecător delegat pentru executarea pedepselor” cu cea de ”judecător de supraveghere a privării de libertate”, care definește mai bine rolul și atribuțiile acestuia. Este prezentată modalitatea de desemnare a judecătorului de supraveghere a privării de libertate, instituindu-se și obligativitatea desemnării în aceleași condiții și a unuia sau mai multor supleanți, precum și a unui grefier care să îl ajute în desfășurarea activității, rolul judecătorului de supraveghere a privării de libertate și principalele sale atribuții, calificate de legiuitor ca atribuții administrative și administrativ-jurisdicționale, pentru a înlătura opiniile divergente exprimate în doctrină în baza Legii nr. 275/2006. Din examinarea sumară a atribuțiilor judecătorului de supraveghere se remarcă intenția clară a legiuitorului de a asigura un control imediat și eficient, de către o persoană care îndeplinește toate condițiile de independență și imparțialitatea reliefate de jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, cu privire la respectarea dispozițiilor legale în materia executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate. Potrivit legii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate se pronunță printr-o încheiere, ca act procesual care cuprinde soluția sa, în urma deliberării, respectiv urmare a verificării și evaluării materialului probator al cauzei, pe fondul cererii/plângerii, încheieri care sunt executorii atât pentru persoana privată de libertate cât și pentru administrația locului de deținere (penitenciar, centru educativ, centru de detenție, centru de reținere și arestare preventivă). Ne propunem prezentarea pe scurt a unor aspecte de drept comparat privind judecătorul de supraveghere a executării pedepselor, așa cum această instituție este reglementată în Italia, Spania, Germania și Franța, ca state cu o importanță deosebită în cadrul U.E.  Italia- Giudici di sorveglianza Magistratul de supraveghere (până în 1986, numit judecător de supraveghere) în sistemul judiciar italian este un organism monocrat cu atribuții legate de executarea pedepsei. Acesta desfășoară activități de supraveghere privind penitenciarele italiene și monitorizează punerea în aplicare a tratamentului

celui condamnat

și de încarcerare, în conformitate cu principiile

consacrate prin Constituție și regulamentele penitenciare, prin vizite și audierea persoanelor 5

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

private de libertate. Judecătorul de supraveghere se instituie prima dată prin legea reformei penitenciare nr. 354 din 26 iulie 1975, punând în aplicare art. 27 din Constituție. Rolul său s-a

extins la multe aspecte legate de drepturile persoanelor private de libertate în timpul executării pedepsei, inclusiv acordarea și gestionarea alternativelor la sancțiunile privative de libertate, atât pentru partea finală a pedepsei, cât și înainte de executarea ei. În timp ce în alte sisteme se consideră că executarea pedepsei, chiar și o pedeapsă privativă de libertate, este de natură pur administrativă, în Italia a fost considerat necesar să se legalizeze pe deplin.  Spania- El juez de vigilancia penitenciaria Este un sistem judiciar specializat- un singur magistrat integrat în jurisdicția penală cu funcții de monitorizare, de luare a deciziilor și de consiliere, responsabil pentru executarea pedepselor privative de libertate, în conformitate cu principiul legalității, care este responsabil pentru supravegherea activității penitenciarului, garantarea drepturilor tuturor persoanelor private de libertate, indiferent de situația lor, și corectarea eventualelor abuzuri și abateri care pot apărea de Administrație cu privire la acestea, în conformitate cu preceptele regimului penitenciar. Sistemul penitenciar spaniol nu dispune de o procedură autonomă precum și de o proprie ordine jurisdicțională, astfel că judecătorul de supraveghere a privării de libertate este integrat în normele procedurale penale, având competențe stabilite în temeiul art. 94 din Legea organică a sistemului judiciar, iar funcția de judecător de supraveghere este compatibilă cu performanța de pe o altă poziție în cadrul unui organ autonom zonal.  Germania- Richter Überwachung Freiheitsberaubung Judecător responsabil de privarea de libertate se referă la un termen tehnic din legea germană privind procedura penală. Aceasta este definită de Legea germană privind procedura penală (GVG). În acest sens, judecătorul este un magistrat unic, cu funcție de bază într-un tribunalul districtual. Hotărârile judecătorului sunt contestate și revocate. Recursul are loc în fața instanței districtuale, revizuirea în fața instanței regionale superioare.  Franța- Le juge de l`application des peines, J.A.P. În Franța, judecătorul de executare a sentințelor (JAP) este un judecător specializat al instanței de judecată responsabilă de monitorizarea condamnaților din interiorul și din afara penitenciarului. Instituția a

fost creată în 1958. Acesta corespunde instanței în executarea

pedepselor, instanțele de prim grad de executare a pedepselor (judecătorul de executare a pedepselor, executarea sentințelor de condamnare, această instanță fiind competentă la sancțiuni 6

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

mai mari sau egale cu zece ani și al căror total este mai mare sau egal cu trei ani). Dispozițiile referitoare la jurisdicțiile aplicării sentințelor sunt articolele 712-1 până la 712-22 din Codul de procedură penală, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 În conformitate cu articolul 712-1 paragraful 1 al Codului de procedură penală, "Judecătorul executor al pedepsei și instanța de executare a pedepsei constituie instanțele de judecată a aplicării primului grad în condițiile prevăzute de lege, să stabilească principalele modalități de executare a pedepselor privative de libertate sau a anumitor restricții de libertate, prin îndrumarea și controlul condițiilor de aplicare a acestora. " Judecătorul de supraveghere a privării de libertate are, în principal, următoarele atribuții10:  Atribuții cu caracter administrativ-jurisdicțional:  soluționează în termenul prevăzut de lege plângerile deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013;  soluționează plângerile privind stabilirea și schimbarea regimurilor de executare a pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate;  soluționează plângerile deținuților privind aplicarea sancțiunilor disciplinare;  Atribuții cu caracter administrativ:  acordă audiențe persoanelor private de libertate;  exercită atribuțiile prevăzute de lege referitoare la procedura refuzului de hrană;  participă, în calitate de președinte, la ședințele comisiei pentru liberare condiționată;  participă, în calitate de președinte, la procedura de înlocuire a măsurii internării în centrul de detenție sau în centrul educativ cu măsura educativă a asistării zilnice;  participă, în calitate de președinte, la procedura de acordare a liberării din centrul educativ sau de detenție;  participă, în calitate de președinte, la procedura pentru continuarea executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar;  acordă avizul pentru recoltarea probelor biologice, în vederea testării persoanei condamnate, în cazul în care există indicii că aceasta a consumat substanțe stupefiante, alcool ori substanțe toxice sau a ingerat fără prescripție medicală medicamente de natură a crea tulburări de comportament;  efectuează controale la fața locului, în locurile de deținere. 10

Conform art.9 din Regulamentul privind organizarea activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate

7

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

Asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate și a legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate se realizează prin exercitarea atribuțiilor pe care le-am enumerat. În cadrul fiecărei unități penitenciare, pentru evidența activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se înființează11:  Registrul general, care cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; data primirii plângerii, sesizării, cererii, informării; numele și prenumele persoanei condamnate sau denumirea emitentului; obiectul plângerii, sesizării, cererii, informării; numărul dosarului din registrul pentru plângerile cu caracter administrativ-jurisdicțional, dacă este cazul; alte mențiuni.  Opisul alfabetic, care cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; numele și prenumele persoanei; numărul sesizării și data înregistrării acesteia în registrul general; obiectul sesizării.  Registrul pentru plângerile cu caracter administrativ-jurisdicțional, în care sunt înregistrate cererile/sesizările/plângerile care sunt soluționate prin încheiere, cu următoarele rubrici: numărul curent; data primirii sesizării; numărul dosarului; numele și prenumele persoanei private de libertate; soluția pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate; numărul și data încheierii pronunțate; data comunicării încheierii către penitenciar; data comunicării încheierii persoanei condamnate de către penitenciar; data formulării contestației; data trimiterii contestației și a dosarului către instanță; soluția instanței; numărul de dosar și de sentință; data restituirii dosarului de către instanță.  Registrul de încheieri, care cuprinde următoarele rubrici: numărul încheierii; data pronunțării încheierii; numele și prenumele persoanei private de libertate; numărul dosarului din registrul pentru plângerile cu caracter administrativ-jurisdicțional; soluția.  Mapa de încheieri, în care se atașează un exemplar al încheierilor pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în ordine cronologică.

Vezi în acest sens și Gabriela Nicoleta Chihaia, Rolul și activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, Editura Universul Juridic, București, 2018, pp.101-103 11

8

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

 Registrul de audiență, care cuprinde următoarele rubrici: numărul și data cererii de audiență; datele de identificare a persoanei condamnate; numărul cererii de audiență și data înregistrării acesteia în evidența penitenciarului, dacă a fost primită prin intermediul administrației penitenciarului; data audienței; obiectul cererii; modul de rezolvare.  Mapa pentru cererile de audiență, în care sunt arhivate cererile de audiență și care conține toate documentele aferente acestei proceduri.  Registrul privind refuzurile de hrană, care cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; numele și prenumele persoanei aflate în refuz de hrană; data și ora sesizării judecătorului de supraveghere a privării de libertate; data și ora declarației persoanei condamnate; motivele invocate pe scurt; măsurile legale dispuse sau propunerile formulate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate; observații; data și ora de ieșire din refuz de hrană.  Mapa privind refuzurile de hrană, care va conține documentele aferente acestei proceduri.  Registrul de controale efectuate în locurile de deținere de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în care se menționează constatările acestuia cu privire la condițiile de detenție, măsurile considerate necesare, modalitatea în care au fost transmise administrației penitenciarului și dacă acestea au fost duse la îndeplinire.  Mapa privind informările transmise de administrația penitenciarului referitoare la utilizarea și încetarea utilizării oricărui mijloc de constrângere, informările privind decesele și celelalte tipuri de informări.  Mapa privind avizele solicitate de administrația penitenciarului.  Registrul de predare-primire a corespondenței, în care se consemnează pe bază de semnătură toată corespondența primită sau expediată de/către biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Sesizarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se poate realiza fie prin intermediul serviciului de evidență a persoanelor private de libertate, fie în mod direct de către persoanele private de libertate cu ocazia diferitelor proceduri care implică audierea acestora. Persoanele condamnate pot depune plângerile direct pe secția de deținere, de unde sunt transmise cel târziu a doua zi biroului judecătorului de supraveghere a privării de libertate, însoțite de

9

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

documentele întocmite de administrația penitenciarului referitoare la aspectele care au format obiectul acestor sesizări. La primirea cererilor judecătorul de supraveghere a privării de libertate întocmește o rezoluție, olograf sau prin completarea unui formular-tip, care cuprinde data primirii, dacă sesizarea este depusă direct de persoana privată de libertate, ori, după caz, data depunerii sesizării pe secția de deținere, obiectul cererii și termenul de soluționare. Data menționată constituie dată certă

12

. După stabilirea obiectului, sesizările cu caracter administrativ-

jurisdicțional se înregistrează, în ordinea primirii, în Registrul general și Registrul de sesizări cu caracter administrativ-jurisdicțional, precum și în opisul alfabetic. La primirea plângerilor, judecătorul de supraveghere a privării de libertate fixează, de regulă, un termen de soluționare, în funcție de numărul lucrărilor înregistrate săptămânal, de ziua stabilită pentru ședințele comisiei de liberare condiționată, de exercitarea altor activități sau de activitatea la alte locuri de deținere Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este obligat să asculte persoana condamnată dacă motivele invocate prin plângere vizează exercitarea drepturilor reglementate de Legea nr. 254/2013 sau aplicarea unei sancțiuni disciplinare. Ascultarea are loc în biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate sau într-un spațiu special din incinta locului de deținere, de regulă, în prezența grefierului, respectându-se condițiile de confidențialitate, cu asigurarea securității judecătorului și grefierului. Prezentarea persoanelor condamnate în vederea audierii de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate se realizează, de regulă, în baza unui tabel nominal. Declarația este tehnoredactată de către grefier, la dictarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, și este semnată de persoana condamnată, grefier și judecător. În lipsa grefierului, declarația este consemnată de către judecător, fiind semnată de judecător și persoana audiată. Declarația poate fi consemnată și olograf, pe un formular, sau chiar scrisă, personal, de către persoana condamnată. În vederea soluționării sesizării, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau a oricărei altei persoane care

12

Dată calendaristică marcând momentul din care existenţa unui înscris sub semnătură privată nu mai poate fi contestată de către terţi şi care este considerată a fi pentru aceştia adevărata dată a acelui înscris.

10

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

desfășoară activități în sistemul penitenciar. În același scop, se pot solicita rapoarte, lămuriri scrise de la lucrători din penitenciar, se pot efectua cercetări la fața locului. După administrarea probelor, judecătorul de supraveghere a privării de libertate întocmește o încheiere motivată prin care soluționează plângerea, care are două părți. Prima parte cuprinde: numărul dosarului, numele judecătorului de supraveghere și denumirea penitenciarului, numărul și data încheierii, obiectul cauzei și data sesizării, numele persoanei private de libertate, motivele invocate și probele administrate, situația de fapt reținută, motivarea soluției și arătarea temeiurilor de drept care justifică soluția. Partea a doua cuprinde: soluția pronunțată, mențiunea că aceasta este supusă contestației, termenul în care poate fi formulată contestația și instanța căreia i se adresează, data pronunțării, semnătura judecătorului.Încheierea este semnată de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate și de către grefier, dacă este prezent când se soluționează cauza.Încheierea se întocmește în 5 exemplare. Dintre acestea un exemplar este păstrat la mapa de încheieri, unul se depune la dosarul cauzei, iar celelalte 3 exemplare se comunică administrației penitenciare care ia măsuri pentru ca un exemplar să fie înaintat reprezentanților penitenciarului în vederea exercitării dreptului de a formula contestație, altul să fie înmânat persoanei private de libertate și ultimul să fie depus la dosarul individual al persoanei private de libertate. Contestațiile împotriva modului de soluționare a plângerilor formulate se depun pe secția de deținere, acestea fiind înaintate, prin adresă, judecătorului de supraveghere a privării de libertate, cel târziu a doua zi. După înregistrarea în registrul pentru sesizările cu caracter administrativ-jurisdicțional, contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora, pe bază de adresă. Dosarul cauzei și contestațiile depuse se transmit instanței prin poșta administrației penitenciarului. După soluționarea cauzei și redactarea hotărârii, judecătoria restituie dosarul Biroului judecătorului de supraveghere a privării de libertate, împreună cu un exemplar al hotărârii pronunțate. Din analiza practicii judiciare cu privire la încălcarea drepturilor persoanelor private de libertate se constată cu există o jurisprudență neunitară referitoare la soluțiile dispuse de judecătorul de supraveghere a privării de libertate sau de instanță, în cazul în care admit astfel de plângeri/contestații 13 . Unii judecători de supraveghere/instanțe se limitează la a constata o 13

Ioan Chiș, Drept execuțional penal, Editura Universul juridic, București, 2013, pag. 166

11

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

încălcare a dreptului reclamat de persoana privată de libertate, fără a dispune, în mod distinct, și obligarea administrației penitenciarului la remedierea acestuia. Alte instanțe, constatând încălcarea unui drept al persoanei private de libertate, au dispus înlăturarea situației care a dus la această încălcare, prin obligarea administrația penitenciarului să ia anumite măsuri. Ca o garanție pentru desfășurarea în mod echitabil a procedurilor, se prevede în mod expres că persoana privată de libertate este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate precum și faptul că acesta poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei altei persoane care desfăşoară activităţi în sistemul penitenciar, în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor în care s-ar fi comis abaterea disciplinară de care este acuzată persoana privată de libertate14. Adresele emise de penitenciar prin care se solicită avizul judecătorului de supraveghere a privării de libertate pentru recoltarea de probe biologice de la persoanele condamnate cu privire la care există indicii că au consumat substanțe stupefiante, alcool ori substanțe toxice sau au ingerat fără prescripție medicală medicamente de natură a crea tulburări de comportament, primesc dată certă și sunt înregistrate în Registrul general, Registrul de corespondență și în Opisul alfabetic. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate se pronunță asupra avizului prin încheiere care se întocmește în dublu exemplar. Un exemplar al încheierii se comunică administrației penitenciarului, iar altul se atașează la solicitare și se păstrează în mapa privind avizele solicitate de penitenciar. În vederea verificării aspectelor sesizate de persoanele condamnate cu privire la condițiile de detenție, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face controale în penitenciar15. Administrația unității de deținere are obligația de a acorda judecătorului sprijinul necesar unor astfel de acțiuni. Dacă în urma controalelor efectuate au rezultat deficiențe care trebuie remediate, constatările judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică, prin adresă, directorului penitenciarului. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri privind măsurile pe care le consideră necesare pentru remedierea situației. Rezultatul verificărilor se consemnează, pe scurt, în Registrul de controale efectuate în penitenciar, în care se menționează, pe lângă constatările judecătorului de supraveghere a privării de libertate cu privire la condițiile de 14

Ibidem, pag.167 Ioan Chiș, Alexandru Bogdan Chiș, Executarea sancțiunilor penale, Editura Universul Juridic, București, 2015, pag.74 15

12

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

detenție, modalitatea în care acestea au fost transmise administrației penitenciarului și, dacă este cazul, măsurile propuse și informarea cu privire la eventuala ducere la îndeplinire a acestora. Adresele prin care penitenciarul îl informează pe judecătorul de supraveghere a privării de libertate cu privire la folosirea mijloacelor de imobilizare și a armamentului, cazarea temporară a persoanelor condamnate în camera de protecție și supravegherea prin intermediul camerelor de luat vederi, transferarea deținuților în centrele de reținere și arestare preventivă ce funcționează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, necesară activității organelor judiciare, decesul și situațiile în care persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală se păstrează în mapa privind informările transmise de administrația penitenciarului și se înregistrează în Registrul general și Opisul alfabetic. Dacă informările penitenciarului sunt incomplete sub aspectul motivelor care au determinat luarea măsurilor prevăzute în alineatul precedent, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate solicita informații suplimentare. Pe parcursul executării pedepsei, unii condamnaţi pot recurge la forme de protest faţă de administraţia penitenciarului, ajungându-se chiar la declararea așa-numitei greve a foamei (refuzul de hrană, reglement de art. 54-55 din Legea nr. 254/2013) de către o persoană privată de libertate, care poate pune în pericol sănătatea acesteia. De fapt, condamnatul îşi manifestă protestul pentru anumite nemulţumiri privind regimul penitenciar. Nemulţumirea sa poate fi reală, dar poate fi şi expresia unei ambiţii exagerate, a unei încăpăţânări sau a unei neînţelegeri sau necunoaşteri a unor stări de lucruri16. Documentele întocmite în procedura refuzului de hrană se introduc în dosarul individual al persoanei private de libertate. Modelul formularului prevăzut de procedura refuzului de hrană se aprobă de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, după consultarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate. Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară, fiind un drept al condamnatului, recunoscut chiar şi în plan internaţional17. Înștiințarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se face de către directorul penitenciarului, imediat ce acesta a aflat despre existența refuzului de hrană, în scris, cu precizarea motivelor refuzului de hrană și a măsurilor dispuse în caz de urgență de administrația

16

William Gabriel Brînză, Drept execuțional penal. Legea nr. 254/2013. Comentarii și jurisprudență, Editura Universul Juridic, București, 2015, pp. 17-18. 17 Radu Chiriță (coord.), Arestarea și detenția în jurisprudența CEDO, Editura Hamangiu, București, 2012, pag.45

13

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

locului de detenție. După terminarea programului de lucru înștiințarea se realizează prin notă telefonică. După primirea înștiințării, judecătorul de supraveghere a privării de libertate este obligat să asculte persoana condamnată, dacă motivele invocate vizează stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, exercitarea drepturilor persoanelor condamnate ori aplicarea unei sancțiuni disciplinare, urmând a soluționa, prin încheiere, aspectele sesizate. Dacă persoana condamnată își menține intenția de a rămâne în refuz de hrană și după ascultarea acesteia, judecătorul de supraveghere a privării de libertate ia măsurile necesare pentru soluționarea aspectelor care sunt de competența sa. Plângerea vizând aspecte în legătură cu dispozițiile art. 39, 40, 56 și 104 din Legea nr. 254/201318, formulată de persoana condamnată cu ocazia audierii, se înregistrează în evidențele corespunzătoare și se soluționează conform procedurii prevăzute de Legea nr. 254/2013. În cazul în care aspectele sesizate sunt de competența administrației penitenciarului, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri directorului penitenciarului privind măsurile considerate necesare. Dacă persoana condamnată refuză să dea declarație, judecătorul de supraveghere a privării de libertate încheie în acest sens un procesverbal. În cazul în care persoana condamnată, în urma audierii, renunță la forma de protest, judecătorul de supraveghere a privării de libertate încunoștințează, prin adresă, pe directorul penitenciarului despre ieșirea din refuz de hrană. La adresă se anexează originalul declarației de ieșire din refuz de hrană, o copie a acesteia atașându-se la mapa privind refuzurile de hrană. La încetarea formei de protest, administrația penitenciarului este obligată să îl informeze pe judecătorul de supraveghere a privării de libertate, prin adresă, la care se atașează declarația de ieșire din refuz de hrană. În baza dreptului de petiționare19, fiecare persoană condamnată are posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Persoanelor condamnate li se asigură posibilitatea de a fi ascultate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, fără prezența personalului locului de deținere care asigură paza, atunci când 18

Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, schimbarea acestui regim, exercitarea drepturilor persoanelor condamnate și plângerea împotriva hotărârilor Comisiei de disciplină. 19 Dreptul de petiţionare este prevăzut de art. 51 din Constituţie, art. 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 63-64 din Legea nr. 254/2013.

14

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

administrația unității de deținere apreciază că judecătorul sau grefierul nu sunt supuși unui risc cu privire la integritatea lor fizică. În situația în care administrația unității de deținere apreciază că există un risc cu privire la integritatea fizică, persoana condamnată poate fi ascultată fără prezența personalului locului de deținere numai în situația în care judecătorul confirmă în scris că nu este necesară prezența personalului locului de deținere. Solicitările de audiență sunt înscrise pe formulare tipizate, puse la dispoziția persoanelor condamnate de către administrația penitenciarului, sau sunt formulate olograf de către acestea și prezentate cel târziu în ziua următoare judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Ascultarea persoanelor care au solicitat primirea în audiență se face în baza planificării întocmite de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în funcție de numărul solicitărilor și propriul program de activitate, ținând cont și de prezența efectivă a persoanei condamnate în penitenciar. În penitenciarele cu o rată mare de populare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate are un program de audiență prestabilit, care se aduce la cunoștința persoanelor condamnate. Acest program poate fi modificat în funcție de activitățile pe care judecătorul de supraveghere a privării de libertate trebuie să le desfășoare într-o anumită săptămână. În cazuri urgente se poate fixa termen pentru audiere în aceeași zi. Dacă aspectele sesizate cu ocazia primirii în audiență pot forma obiectul unei sesizări cu caracter administrativ-jurisdicțional, judecătorul de supraveghere a privării de libertate întreabă persoana condamnată dacă formulează plângere. În această situație, cererea de audiență se consideră actul de sesizare, se înregistrează în registrul general și registrul pentru plângerile cu caracter administrativ-jurisdicțional și se formează dosar fără a se lua separat o declarație scrisă persoanei condamnate. Dacă aspectele sesizate nu au fost consemnate în scris cu ocazia audierii, se procedează la luarea declarației, apoi se urmează procedura specifică obiectului sesizării. Aspectele învederate de către petenți se consemnează, pe scurt, în Registrul pentru cererile de audiență, după completarea celorlalte rubrici, iar cererile se păstrează într-o mapă separată. La mapa pentru cererile de audiență se păstrează și adresele și răspunsurile primite de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. Unificarea practicii judiciare constituie un deziderat generat de necesitatea asigurării securităţii juridice prin evitarea pronunţării unor hotărâri divergente privind probleme identice.

15

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

În acest sens sunt şi cele reţinute în recentul Raport al Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare20. Desigur, nu poate fi omisă jurisprudenţa CEDO în această privinţă21, fără a fi necesar a relua argumentele care au condus Curtea la concluzia că practica judiciară neunitară este de natură să aducă atingere principiului securităţii juridice şi să readucă încrederea publicului în sistemul judiciar. În acest sens, au fost remarcate în acelaşi Raport al Comisiei eforturile Consiliului Superior al Magistraturii pentru realizarea unor mecanisme administrative de unificare a practicii judiciare care să fie complementare cu mecanismele legale şi să ofere acestora totodată suport documentar, precum şi eforturile Institutului Naţional al Magistraturii în domeniul formării profesionale a magistraţilor. De asemenea, a fost remarcată activitatea desfăşurată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care „şi-a perfecţionat şi mai mult practica utilizării solicitărilor de pronunţare a unor hotărâri preliminare şi a recursului în interesul legii în vederea unificării jurisprudenţei”. În sensul unificării practicii judiciare în materia analizată, prezentîm o serie de aspecte. Astfel, vicepreședintele curții de apel sau un judecător desemnat de către acesta răspunde de organizarea întâlnirilor trimestriale ale judecătorilor de supraveghere a privării de libertate desemnați la penitenciarele, centrele de reținere și arestare preventivă, centrele de arestare, centrele educative ori centrele de detenție care funcționează în raza teritorială a acestei instanțe, în care vor fi dezbătute problemele de drept care au generat o practică neunitară. La aceste întâlniri participă și judecători de la instanțele în circumscripția cărora funcționează un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ ori centru de detenție. În cadrul întâlnirilor periodice se va urmări să fie analizată practica acestor instanțe și să fie discutate noile reglementări și modul de interpretare a acestora. Instanțele în a căror rază teritorială se află un penitenciar sau un alt loc de deținere identifică problemele de drept rezolvate neunitar de către judecătorii propriei instanțe în materia

20 21

Bruxelles, 28.1.2015 COM(2015) 35 final (http://ec.europa.eu/cvm/docs/com_2015_35_ro.pdf). Cauza Beian c. României (nr. 1), cauza Ştefan şi Ştef c. României.

16

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

executării pedepselor și măsurile privative de libertate, pe care le comunică curții de apel, în vederea discutării în cadrul întâlnirilor. Persoana care răspunde de organizarea întâlnirilor trimestriale ale judecătorilor de supraveghere a privării de libertate este ajutată de către grefierul documentarist care are următoarele atribuții: identifică și centralizează problemele de practică neunitară în materia executării pedepselor și măsurile privative de libertate, sesizate de instanțele inferioare din raza curții de apel, precum și dintre cele identificate în practica altor instanțe, din raza diferitelor curți de apel; întocmește nota trimestrială în care sunt incluse toate problemele de drept sesizate de instanțele inferioare care au condus la pronunțarea unor soluții diferite, doctrina juridică relevantă și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului; întocmește minuta în care se consemnează opiniile exprimate la întâlnirile organizate conform art. 53 și argumentele expuse, precizând, dacă este cazul, decizia majorității judecătorilor. Materialul se comunică celorlalte curți de apel pentru a fi difuzat judecătorilor de supraveghere a privării de libertate și va fi pus în discuția judecătorilor la întâlnirea următoare. Semnalarea unei probleme de practică neunitară ivite la nivelul unei curţi de apel în această problemă, sau între două curţi de apel ar constitui o ocazie pentru celelalte instanţe să îşi verifice propria jurisprudenţă şi totodată o atenţionare pentru un moment viitor, la care alte instanţe s-ar confrunta cu aceeaşi problemă de drept, cu privire la existenţa unor opinii diferite referitoare la respectiva problemă de drept, ceea ce ar favoriza dezbateri profesionale cu consecinţe favorabile asupra unificării practicii judiciare.22 Orice încălcare a regulilor stabilite atât prin Legea nr. 254/2013, prin Regulamentul de aplicare a acesteia, cât și prin regulamentul de ordine interioară a locului de deținere conduce la sancționarea persoanei private de libertate. Legea nr. 254/2013 prevede în mod expres, atât obligaţiile persoanelor condamnate (în art. 81), cât și interdicțiile pe care acestea le au în perioda detenției (în art. 82). Procedura de aplicare a sancțiunilor disciplinare este una reglementată în detaliu de dispozițiile legale, tocmai pentru a nu da naștere arbitrariului, având în vedere

22

Institutul Naţional al Magistraturii – Programul de formare continuă a judecătorilor şi procurorilor pentru anul 2018 aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 83/2018.

17

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

finalitatea acesteia, interzicerea unor drepturi persoanelor private de libertate aflate în detenție și chiar izolarea acestora, sancțiuni cu impact puternic asupra persoanelor private de libertate. Pentru fiecare abatere disciplinară poate fi aplicată o singură sancţiune disciplinară, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 prevăzând și faptul că nicio persoană privată de libertate nu poate fi sancţionat disciplinar de două ori pentru aceeaşi faptă (art. 220 alin. 1), conform principiului non bis in idem, care se aplică și în această materie. Deși nu foarte extinsă, jurisprudența Curții Costituționale vine să confirme reglementarea specială a executării pedepselor și măsurilor privative de libertate, determinată, pe de o parte de importanța acesteia în ansamblul societății noastre, în atingerea dezideratelor pentru care au fost instituite și sunt aplicate de către instanțele de judecată sancțiunile privative de libertate, iar, pe de altă parte, de necesitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv a celor din legea fundamentală a statului pe perioada în care persoanele se află în stare de detenție.

Așa cum s-a arătat în doctrină, în faza executării pedepselor, rolul judecătorului de supraveghere a privării de libertate evidențiază legătura dintre puterea judecătorească și administrarea executării pedepselor, dintre punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și trecerea la executarea concretă a conținutului mandatului de executare. Din examinarea atribuțiilor judecătorului de supraveghere se observă intenția legiuitorului de a asigura un control imediat și eficient, de către o persoană care îndeplinește. toate condițiile de independență și imparțialitatea reliefate de jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, cu privire la respectarea dispozițiilor legale în materia executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate. Deși instituția judecătorului de supraveghere a privării de libertate nu este clar definitivă și reglementată de lege, existența unei persoane specializate în supravegherea și controlul legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate este imperios necesară. Fără o istorie bogată, așa cum aceasta există în alte state europene, instituția judecătorului specializat în supravegherea și controlul executării pedepselor și măsurilor privative de libertate și-a câștigat și în legislația noastră un loc binemeritat, în prezent fiind de neconceput ca legalitatea executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate să nu se afle sub directa sa verificare.

18

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

Rolul acestuia vine să consolideze și să exprime ferm poziția legiutorului român pentru un control eficient al modului în care persoanele minore sau majore private de libertate execută sacțiunile privative de libertate, în acord cu dispozițiile legale, în vederea respectării drepturilor pe perioada detenției. Activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate este reglementată în mod detaliat de Legea nr. 254/2013 și de Regulamentul de organizare a activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ambele delimitând atribuțiile administrativ-jurisdicționale ale acestuia de cele administrative, prevăzând în mod expres că judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu are decât atribuțiile stabilite prin cele două acte normative. Am arătat în analiza noastră și faptul că atribuţiile administrativ-jurisdicţionale se exercită în cadrul procedurilor speciale prevăzute în lege şi se finalizează printr-un act administrativjurisdicţional, denumit încheiere. În exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate audia orice persoană, poate solicita informaţii ori înscrisuri de la administraţia locului de deţinere, poate face verificări la faţa locului şi are acces la dosarul individual al persoanelor private de libertate, la evidenţe şi orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege. Încheierile judecătorului de supraveghere a privării de libertate devenite executorii, precum şi dispoziţiile scrise date administraţiei locului de deţinere în procedura refuzului de hrană, potrivit legii, sunt obligatorii. În conţinutul legii se arată că judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită atribuţii administrative şi admi-nistrativ-jurisdicţionale (art. 9 alin. (2). Cu alte cuvinte, acest judecător desfăşoară o activitate administrativă când exercită supravegherea şi controlul legalităţii executării pedepselor, când prezidează comisia pentru liberarea condiţionată, precum şi în procedura refuzului de hrană, şi o activitate jurisdicţională. când soluţionează plângerile persoanelor private de libertate privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege sau privind aplicarea sancţiunilor disciplinare, plângerile privind schimbarea regimului de executare a pedepsei În primul rând, procedura nu este una publică - accesul în penitenciar fiind strict limitat nefiind permis accesul publicului. În al doilea rând, examinarea de către judecător nu se face în condiţii de contradictorialitate, deoarece legea îl obligă să audieze persoana privată de libertate, însă fără a fi prezent şi a i se lua concluzii reprezentantului penitenciarului. În al treilea rând, 19

SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA

ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

potrivit art. 9 alin. (4) din lege, procedura nu prevede propunerea şi administrarea de probe, cu excepţia faptului că, în exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate audia orice persoană, poate solicita informaţii ori înscrisuri de la administraţia locului de deţinere, poate face verificări la faţa locului şi are acces la dosarul individual al deţinuţilor, la evidenţe şi orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege. Ca o garanție procesuală, în plus, încheierile judecătorului pot fi atacate cu contestaţie la judecătorie de către persoanele private de libertate şi de către reprezentanţii penitenciarului.

20