356922329-schema-propozitiilor-subordonate.doc

PROPOZIŢIILE SUBORDONATE TIPUL PROPOZIŢIEI SUBORDONATE /

TERMENI REGENŢI

DEFINIŢIE Predicativa (PR) –

ELEMENTE DE RELAŢIE a. pronume relative:

ÎNTREBĂRI cum este (ce

îndeplineşte în frază

Verbul copulativ (a fi, a deveni, cine, ce, a cui, cui.

este), cine este

funcţia de nume predicativ

a se face, a ajunge, a rămâne, a

subiectul?, care

al unui verb copulativ din

însemna, a părea).

este lucrul,

propoziţia regentă.

CONTRAGERE / EXPANSIUNE EXEMPLE El va ajunge ce şi-a dorit. Nelămurirea lui cui să-i ceară socoteală.

fiinţa, ideea etc.

Subiectul era a cui compunere este mai

desemnată de

reuşită.

subiect?

Întrebarea mea era cărui copil să-i dau

b. adjectiv pronominal

această carte.

relativ: cărui

Cartea este a oricui o citeşte.

c. pronume nehotărât:

Câştigătorul este orice copil ajunge

oricine, orice etc.

primul.

d. adj. pronominale nehotărâte: orice,

Întrebarea este cât vei cheltui acolo.

oricare etc.

Întrebarea este dacă va reuşi.

e. adverbe relative:

El a rămas ca şi când n-ar fi auzit de asta

unde, când, cum

niciodată.

1

(precum), cât.

Observaţii:

f. conjuncţii

1. Propoziţia subordonată predicativă

subordonatoare: că, să,

stă, de obicei, după verbul din regentă,

ca…să, dacă, de etc.

dar poate sta şi înainte, dacă se insistă

g. locuţiuni

asupra celor comunicate prin PR.

conjuncţionale

Cum e floarea de cireş era fata moşului.

subordonatoare: ca şi cum, ca şi când, după cum, de parcă. Subiectiva (SB) –

a. verb personal:

cine?, ce?

îndeplineşte în frază

Câştigă cine aleargă mai bine.

a. pronume relative:

1. Regenta unei subiective poate fi

funcţia de subiect al

b. verb impersonal la orice

cine, ce, a cui, cui.

intercalată în subordonată:

propoziţiei regente.

diateză: trebuie, este, se

b. adjectiv pronominal

întâmplă, se zice, se cuvine, se

relativ: cărui

Urmele lăsate în zăpadă e posibil să se

cade, se spune, se pare, (îi) este

c. pronume nehotărât:

vadă şi mâine.

dat, (îi) este scris etc.

oricine, orice etc.

c. verb personal devenit

d. adj. pronominale

Fiecare elev trebuie să-şi pregătească

impersonal: place, rămâne,

nehotărâte: orice,

zilnic lecţiile.

ajunge, pasă, vine etc.

oricare etc.

Observaţii:

d. expresie verbală

e. adverbe relative:

1. Subiectiva poate sta atât înaintea

impersonală: e bine, e rău, e

unde, când, cum

regentei, cât şi după aceasta.

2

Observaţii:

frumos, e uşor, e greu, e posibil,

(precum), cât.

Cine va încerca, acela va câştiga.

e cu putinţă etc.

f. conjuncţii

Dacă nu zice nimic înseamnă că este de

e. adverb sau locuţiune

subordonatoare: că, să,

părerea noastră.

adverbială predicativă: desigur, ca…să, dacă, de etc.

Ceea ce făcea el era să ne anunţe data

bineînţeles, fireşte, probabil,

g. locuţiuni

plecării.

poate, fără-ndoială, de bună

conjuncţionale

seamă, cu siguranţă etc.

subordonatoare: ca şi cum, ca şi când, după cum, de parcă.

Atributiva (AT) – are în

a. substantiv

frază funcţia sintactică de

b. pronume

atribut al unui substantiv, a

c. numeral

care?, ce fel

Observaţii:

a. pronume relative:

de?,

1. Atributiva stă întotdeauna după

cine, ce, a cui, cui.

al, a, ai, ale cui?

termenul regent, de obicei imediat după

unui pronume sau al unui

b. adjectiv pronominal

acesta, fiind deseori intercalată.

numeral din prop. regentă.

relativ: cărui

2. Atributiva nu se desparte prin virgulă

c. pronume nehotărât:

de regentă.

oricine, orice etc.

3. În situaţia în care aduce o explicaţie

d. adj. pronominale

suplimentară

nehotărâte: orice,

atributiva se desparte prin virgulă de

oricare etc.

regentă.

e. adverbe relative:

Îşi va cumpăra cartea, pe care şi-o

unde, când, cum

doreşte.

3

(atributivă

explicativă),

(precum), cât. f. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca…să, dacă, de etc. g. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: ca şi cum, ca şi când, după Completiva directă (CD) – îndeplineşte funcţia sintactică de complement direct în frază.

a. verb tranzitiv: Spune-i ce vrei. b. locuţiune verbală N-a băgat de seamă că ai plecat. c. interjecţie predicativă Uite că vine.

cum, de parcă. a. pronume relative:

ce?, pe cine?

Observaţii:

cine, ce, a cui, cui.

1. Propoziţia subordonată completivă

b. adjectiv pronominal

directă stă, de obicei, după regentă.

relativ: cărui

Pentru evidenţiere, poate fi aşezată şi

c. pronume nehotărât:

înaintea regentei.

oricine, orice etc.

Pe oricine întâlnea, întreba despre

d. adj. pronominale

accident.

nehotărâte: orice, oricare etc. e. adverbe relative: unde, când, cum (precum), cât.

4

f. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca…să, dacă, de etc. g. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: ca şi cum, ca şi când, după cum, de parcă. Completiva indirectă (CI) – îndeplineşte în frază funcţia sintactică de complement indirect.

a. verb predicativ

cui?

Mă gândesc la ce mă interesează. a. pronume relative: b. locuţiune verbală Îmi pare rău că n-ai venit. c. adverb E rău de cine minte. d. adjectiv El este mândru de ce a realizat. e. interjecţie E vai de cine nu învaţă carte.

Observaţii:

pentru cine /

1. Propoziţia subordonată completivă

ce?; de cine /

indirectă stă, de obicei, după termenul

b. adjectiv pronominal

ce?; despre cine

regent. Pentru evidenţierea ei poate fi

relativ: cărui

/ ce?; la cine /

aşezată înaintea regentei.

c. pronume nehotărât:

ce?; cu cine /

2. Când stă după regentă nu se desparte

ce?

prin virgulă de aceasta, iar dacă stă

cine, ce, a cui, cui.

oricine, orice etc. d. adj. pronominale

înaintea

nehotărâte: orice,

virgulă.

oricare etc. e. adverbe relative: unde, când, cum (precum), cât.

5

acesteia

se

desparte

prin

f. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca…să, dacă, de etc. g. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: ca şi cum, ca şi când, după Circumstanţiala de loc, (locala, CL) - îndeplineşte în frază funcţia sintactică

a. verb Plec unde mi-ai spus. b. locuţiune verbală:

cum, de parcă. a. pronume relative:

unde?, de

Observaţii:

cine, cui.

unde?, până

1. Propoziţia subordonată locală poate

b. adjective

unde?, încotro?,

avea în regentă ca element corelativ

pe unde?

adverbul de loc acolo.

de complement

Ai luat-o la fugă unde ai văzut

pronominale relative:

circumstanţial de loc.

cu ochii.

ce, oricine, oricare etc.

Ne vom plimba pe acolo pe unde au fost

c. pronume şi adjective

plantate flori.

pronominale

2.

nehotărâte: oricine,

subordonată locală stă după propoziţia

oricare

regentă. Ea poate fi intercalată sau să

d. adverbe relative:

stea înaintea regentei.

unde, încotro.

3. Când se află după regentă, locala nu

e. adverbe nehotărâte:

se desparte prin virgulă de aceasta.

oriunde, oriîncotro.

Înaintea regentei se desparte prin virgulă

c. interjecţie: Hai unde am stabilit.

6

În

mod

obişnuit,

propoziţia

atunci când nu se insistă asupra ei şi are în

regentă

un

adverb

corelativ.

Intercalată în regentă, locala se desparte prin virgulă, doar dacă este înaintea predicatului.

Circumstanţiala de mod (modala, CM) îndeplineşte în frază

a. verb El vorbeşte cum a fost învăţat. b. locuţiune verbală:

a. adverbe relative:

Alerg pe unde s-au trasat liniile albe. cum?, în ce fel?, Observaţii:

cum, precum, cât.

în ce mod?, în

1. Propoziţia subordonată modală

b. locuţiuni

ce chip?, cât?

poate avea în regentă ca elemente

funcţia sintactică de

Ea se dă de-a rostogolul precum

conjuncţionale

corelative

complement circumstanţial

i-a văzut pe colegii ei.

subordonatoare: după

adverbiale: aşa, astfel, atât, întocmai.

cum, ca şi cum, ca şi

2. Topica modalei este liberă: poate sta

El cântă frumos după cum ştie

când, de parcă, pe măsură

înaintea regentei, după regentă sau poate

mai bine.

ce, fără să etc.

fi intercalată în regentă. Modalele

de mod.

c. adverb

d. adjectiv

adverbe

şi

locuţiuni

introduse prin locuţiunile conjuncţionale

El este deştept precum este şi

de parcă şi de cum stau întotdeauna

tatăl lui.

după regentă. 3. Atunci când modala stă înaintea regentei, se desparte prin virgulă, dacă are un corelativ în regentă, iar atunci

7

când este intercalată se izolează prin virgule, dacă este aşezată înaintea predicatului. Circumstanţiala de timp

a.

verb

a. adverbe relative:

când?, de

Observaţii: 1. Propoziţia subordonată temporală

(temporala, CT) -

Plec la ţară când voi fi în când, cât, cum.

când?, până

îndeplineşte în frază

concediu.

când?, cât timp? poate avea în regentă ca elemente

funcţia sintactică de

b.

b. adverbe nehotărâte:

locuţiune verbală

oricând, oricât.

corelative

adverbe

şi

locuţiuni

complement circumstanţial

Va fi băgat în seamă când va fi c. conjuncţia până:

adverbiale: atunci, şi, cum, imediat.

de timp.

matur.

d. locuţiuni

Atunci a sosit când tu tocmai ai ieşit.

conjuncţionale

2. Propoziţia subordonată temporală

c.

adverb

Acum când citeşte are imaginaţie subordonatoare: înainte

are topică liberă: poate sta înaintea

bogată.

ca… să, îndată ce,

regentei, după aceasta sau poate fi

imediat ce, după ce, pe

intercalată în regentă.

d.

adjectiv

Supărat

de

când

era

mic dată ce, în timp ce, cât

cauzează neplăceri celor din jur.

3.

Circumstanţiala

temporală

se

timp, câtă vreme, ori de

desparte prin virgulă atunci când nu

câte ori etc.

exprimă o circumstanţială esenţială,

e. pronume şi adj.

atunci când este antepusă şi are un

pronominale relative şi

corelativ sau atunci când este intercalată

nehotărâte: cine, cui,

şi este aşezată înaintea predicatului din

cât, oricine, oricare.

regentă.

8

Circumstanţiala de cauză

a. verb

a. conjuncţii

din ce cauză?,

Observaţii:

din ce pricină?

1. Propoziţia subordonată cauzală

(cauzala, CZ) -

Nu a reuşit, fiindcă nu a învăţat

subordonatoare:

îndeplineşte în frază

deloc.

fiindcă, că, deoarece,

poate avea în regentă ca elemente

căci, întrucât, dacă.

corelative

funcţia sintactică de

b. locuţiune verbală

adverbe

şi

locuţiuni

complement circumstanţial

Nu a băgat de seamă, deoarece a

b. locuţiuni

adverbiale: apoi, atunci, de aceea,

de cauză.

fost neatent.

conjuncţionale

pentru aceea, de asta, de aceasta.

subordonatoare: din

2. Circumstanţiala de cauză poate sta

Maria este bucuroasă, pentru că

cauză că, din pricină că,

înainte sau după regentă.

a obţinut punctaj mare la

de vreme ce, din moment

3. Cauzala se desparte, în general, prin

olimpiadă.

ce, pentru că.

virgulă de regentă, indiferent de locul pe

c. adverbe relative:

care îl are faţă de aceasta.

c. adjectiv

Circumstanţiala de scop

a. verb

cum, unde. a. conjuncţii

cu ce scop?, în

Observaţii:

ce scop?

1. Propoziţia subordonată finală poate

(finala, CS) - îndeplineşte

El s-a dus în oraş ca să cumpere

subordonatoare: să; ca

în frază funcţia sintactică

fructe.

să; de

avea în regentă ca elemente corelative

b. locuţiuni

adverbe şi locuţiuni adverbiale: anume,

A luat-o la goană ca să nu fie

conjuncţionale: pentru

înadins, de asta, pentru aceea.

prins.

ca să

2. Circumstanţiala de scop stă înainte

de complement circumstanţial de scop.

b. locuţiune verbală

c. interjecţie

sau după regentă.

Hai ca să nu ne vadă nimeni.

3. Când stă înaintea regentei, finala se desparte prin virgulă de aceasta. Când

9

este după regentă, se desparte prin virgulă doar dacă se subliniază că nu este un element esenţial în frază. 4. Circumstanţialele de scop introduse prin de şi să nu se despart prin virgulă de regentă. Întotdeauna se desparte prin virgulă, indiferent de topică, finala care deţine în regentă un corelativ.

10