Negoescu - Despre Frate Cu Meridianele

Florentin Smarandache – un “călător la infinit”! De când a părăsit ţara, în 1988, Florentin Smarandache tânjeşte după plaiurile natale. De aceea, cu toate că trăieşte în SUA, şi-a scris majoritatea cărţilor în limba română. Şi asta, nu numai pentru că ar fi adeptul paradoxurilor, recunoscut ca întemeietor al Mişcării Literare Paradoxiste, cu câteva mii de adepţi, împrăştiaţi pe toate continentele globului. După o perioadă mai dificilă, a începuturilor, acum, în viaţa de zi cu zi, o duce destul de bine, fiind conferenţiar universitar doctor de la Facultatea de Matematică a Universităţii “New Mexico”, din Gallup, statul New Mexico. Dar, pe lângă rigoarea raţionamentelor, cercetătorul Florentin Smarandache este pasionat şi de “latura umană a ştiinţei”, fiind, în multe dintre intervenţiile sale, un “mathématicien pittoresque” (dacă ar fi să folosim descrierea făcută de abatele Bremond lui Paul Valéry), interesat de varii domenii: de la Structuri Algebrice şi Teoria Numerelor, la Unificarea Teoriilor şi regulilor de Fuziune a informaţiilor, Fizică Cuantică, Geometrie Neeuclidiană, Logică/ Mulţime/ Probabilitate Neutrosofică. După spusele domnieisale, “Paradoxismul a devenit, astfel, singura avangardă literară folosită în ştiinţă!” Abia când a trecut de la matematica teoretică la matematica aplicată, profesorul Smarandache a început să fie cunoscut în întreaga lume, să fie chemat pe la diverse congrese şi conferinţe, inclusiv la NASA Langley Research Center pentru prezentarea fondării matematice a teoriei Dezert – Smarandache şi regulile de combinare/ fuziune a informaţiilor! Parafrazând un celebru adagiu, se pare că pentru paradoxistul “olteano-american” Florentin Smarandache toate drumurile duc la (Râm)nicu-Vâlcea, epicentrul nostalgiilor sale numindu-se localitatea Bălceşti, în care autorul îşi are originile (n. 10 decembrie 1954). După succesul reputat cu primul său volum de note de călătorie, intitulat Frate cu meridianele şi paralelele, scos la editura vâlceană OFFSETCOLOR, în 2004, Smarandache revine în ţară, după numai un an, cu un al doilea volum, îngrijit de acelaşi Mircea Monu, autor familiarizat cu Mişcarea Literară Paradoxistă, fiind prezent cu texte în Fourth International Anthology on Paradoxim (Editura ALMAROM, Râmnicu-Vâlcea, 2004). Dacă primul volum cuprindea note datate 05. 06. 1992 – 08. 07. 2003, în cel de-al doilea asistăm la o întoarcere în timp, autorul reluându-şi însemnările de la data de 11. 02 1995 şi aducându-le “la zi”, până la data de 17. 02. 2005. Scrise într-un stil alert, impresiile de călătorie aduc cititorului informaţii preţioase culese de la faţa …loculurilor vizitate: Las Vegas, New York, New Jersey, Los Angeles, Pennsylvania, Santa Fé, San Diego, San Francisco, Berkeley, insulele Hawaii şi Bahamas, Texas, Mexic, Anglia, Suedia, Italia, chiar şi Timişoara, via Novi Sad şi Uzdin (Iugoslavia). În primul rînd, Smarandache surprinde cititorul cu o doză sporită de autenticitate, de sinceritate “nefardată” a trăirilor: “Nu-i uşor de dormit în avion. Mă tot chinui. Mai cucăi, mai aţipesc…şi trece noaptea”. Ca toţi oltenii, nu se lasă până nu-şi impune punctul de vedere, inclusiv în probleme de strategie politică, la cel mai înalt nivel: “Le-am spus că şi-n America e o manipulare a conştiinţelor”. Cu o memorie de…matematician, îşi aminteşte toate detaliile, cu precădere întâmplările hazlii care i-au “parafat” peregrinările paradoxist-ştiinţifice. Astfel, a reţinut numărul de înmatriculare al taxiului (3 ZP-926 de Arizona) al cărui şofer a fost pe punctul de a-l abandona în plin deşert al Arizonei, încercând să-l escrocheze de bani. “Ce-am păţit cu nărodu`” conchide profesorul Smarandache, amintindu-ne că la origini este un oltean get-beget, din stirpea regretatului Amza Pellea, interpretul celebrului personaj “nea Mărin”. Asemenea charismaticului personaj, olteanul nostru este înzestrat cu un ascuţit spirit de observaţie: “Mă întreb ce fel de independenţă a câştigat Bahamas dacă pe bancnotele locale de un dolar, tipărite în 2002, persistă chipul reginei Angliei, Elisabeta”. Pe vremea când era în căutarea unui job, Smarandache intra în biserică, precum mulţi alţi emigranţi, rugându-se la Dumnezeu să găsească “un full-time job serviciu de opt ore, marea mea disperare şi durere”. De altfel, îşi reaminteşte multe dintre peripeţiile prin care a trecut pentru a obţine un post de universitar, olteanul având specializarea în matematică. Notaţiile lui Florentin Smarandache sunt pline de amănunte folositoare, de date tehnice, de multe cifre şi, ceea ce e mai important pentru un american, sunt costurile “petrecerii”: “26 de $ pentru toată familia au costat biletele pentru vizitarea minei Queen, din Arizona; Benzina e mai scumpă în California,

1,319 $/gallon, faţă de 1,179 $ în Arizona; Trei nopţi cazat la Thrift-lodge (43,50 $/noapte); Parchez pe o margine de şanţ (altfel, înăuntru ar costa 2 $); La Quinta Inn: 70 $/noapte cu taxe! Plăteşte Universitatea ”. Smarandache are un simţ al descrierii înăscut; are pană de prozator neo-realist, pe alocuri destul de caustic. Iată ce descoperă vizitând Grădina Zoologică din Albuquerque: “Foca neagră are un bot cu mustăţi ca o mâţă. Elefanţi, rinoceri puturoşi dormind ca porcii, zimbri – animale greoaie, imobile, cărora nu le prea văr nici un viitor”. Conaţionalii săi, dedaţi la excese culinare, sunt persiflaţi, în cel mai pur stil paradoxist, Smarandache amintindu-şi că are şcoala vieţii absovită şi prin mahalaua Craiovei: “Graşi sunt americanii, parcă-s de cauciuc, umflaţi cu pompa. Spânzură grăsimea pe ei! Cred că-s bolnavi. Ia uite ce tanchetă de femeie, cât`a cur!” Sârguincios, Smarandache îşi ia notiţe de peste tot pe unde călătoreşte şi îşi raportează multe dintre impresiile de călătorie la spaţiul românesc, mai ales la cel natal, vâlcean. Astfel, ceremonia ploii – Shalako – întâlnită la indienii Zuni, îi aminteşte de Paparuda din Zătrenii Vâlcii, iar cuptorul lor de copt pâine este asemănător cu cel existent în casa părintească din Bălceşti. O, tempora! Prin lejeritatea cu care povesteşte, prin bogăţia informaţiilor pe care le oferă (dar fără a avea pretenţia că realizează un ghid de călătorie), Florentin Smarandache “ia” cu el cititorii şi-i poartă pe meridianele şi paralelele globului, făcându-i părtaşi la aventura sa culturală! Tudor Negoescu