Miruna.docx

Piersicul este un arbore care atinge 8 m înălțime; crengile sale sunt relativ drepte cu ramificații puține. Frunzele lui sunt pe margini ușor zimțate de formă lanceolată, având lungimea între 8 – 15 cm și lâțimea de 2 – 4 cm. Florile cu un diametru de 2,5 - 3,5 cm, au o formă cupolă, fiind de culoare roză sau galbenă. Fructele acoperite frecvent de peri, au forma sferică cu un diametru de 4 – 10 cm, având nuanțe de culoare de la verde deschis, galben la roșiatic. Sâmburele așezat central este de consistență dură.

Cultivare[modificare | modificare sursă] În Europa Centrală, piersicul pentru a fi ferit de frig, este plantat în podgorii de viță de vie. Pomii sunt sensibili la frig, de acea se practică frecvent altoirea prunului cu mlădițe de piersic. Piersicul rezistă la temperaturi de până la -30 de grade Celsius în timpul iernii, însă dacă după înflorirea ramurilor, temperatura scade la mai puțin de -4 de grade, florile se scutură iar pomul nu mai poate produce fructe în anul respectiv. Astfel, înghețurile neașteptate din timpul primăverii sunt destul de problematice, întrucât piersicul înflorește destul de devreme (la începutul primăverii). De asemenea, pentru ca fructele să se coacă, este nevoie ca temperatura din timpul verii, în luna cea mai fierbinte, să fie între 20 și 30 de grade. Țări importante care cultivă piersicul sunt China, Iran, Franța dar și țări mediteraneene precum Italia, Spania, Grecia. Mai de curând, țări precum Statele Unite, Canada și Australia au devenit de asemenea țări importante producătoare de piersici.

Istoric[modificare | modificare sursă] În anul 2015 au fost descoperite în China fosilele a opt piersici, având o vechime de 2.5 milioane ani.[1] Chiar dacă numele său științific (Prunus persica) sugerează că piersica este originară din Persia, piersicul este de fapt nativ Asiei, mai precis Chinei. Piersicii sunt menționați în scrierile chineze încă din secolul X î.Hr, unde se spune că au fost fructele preferate ale regilor și împăraților chinezi. Recent, istoria cultivării piersicilor în China a fost rescrisă de la început, în urma studierii unor manuscrise din anii 1100 î.Hr.[2] Piersica a fost adusă în India și în Asia vestică încă din vremuri antice.[3] Alexandru Macedon a adus fructul în Europa după cucerirea perșilor în 331 î.Hr. .[3] Mai târziu, a fost adus în America de către exploratorii spanioli și a ajuns în cele din urmă și în Anglia și Franța, în secolul XVII, unde era considerată o delicatesă. În prezent, piersicul s-a răspândit pe tot mapamondul, fiind un pom fructifer destul de comun.

Piersicile conțin o cantitate mare de betacaroten, un antioxidant esențial pentru menținerea sănătății ochilor. Acesta previne apariția cataractei și a degenerescenței maculare, boală care în timp duce la orbire. Previn apariția obezității Piersicile conțin compuși bioactivi ce previn apariția obezității și a bolilor asociate cu aceasta. Ele nu conțin grăsimi și au foarte puține calorii. Zahărul din aceste fructe este natural și nu are efecte adverse asupra sănătății. Compușii fenolici ce se găsesc în piersici au proprietăți antiinflamatorii, astfel că prin consumul lor organismul arde mai multe calorii decât conține fructul în sine. Protejează sistemul nervos Stresul și anxietatea sunt ținute la distanță cu ajutorul magneziului din piersici. Astfel, este menținut echilibrul sistemului nervos. Vitamina B prezentă în fruct are efecte asemănătoare serotoninei, numită și hormonul fericirii. Previn apariția cancerului Datorită conținutului crescut de antioxidanți, piersicile previn multiplicarea celulelor canceroase. Ele protejează împotriva apariției cancerului la plămâni, colon și a cancerelor bucale. Mai mult, ele pot opri creșterea celulelor canceroase de la nivelul sânului, fără a deteriora celulele sănătoase. Mențin

colesterolul în limite normale Consumul zilnic de piersici ține colesterolul sub control, precum și alte probleme ce duc la apariția diabetului și a bolilor vasculare. Ajută la digestie Pentru a avea un stomac și un sistem digestiv sănătos nu trebuie să îți lipsească piersicile din meniul zilnic. Ele conțin multe fibre ce ajută la echilibrarea tranzitului intestinal și în combaterea unor boli precum constipația, ulcerul, gastrita sau hemoroizii. Îmbunătățesc aspectul pielii Vitamina C din piersică ține la distanță radicalii liberi și îți face pielea mai elastică și mai fermă. Potrivit oamenilor de știință, zeaxantina și luteina din piersici au efecte anti-inflamatorii asupra deteiorării celulelor pielii cauzate de razele ultravio Citeşte întreaga ştire:Piersicile sau fructele longevității. 10 beneficii surprinzătoare ale acestor fructe