Miracolul Meu, Ingerul Meu- Cap. 15

Capitolul 15

:

E timpul sa mori

DPDV Bella A doua zi. -Pai asta complica putin lucrurile cu luna de miere. Am ras scurt, aproape isteric. -Planuri de nunta? Alice, ma mut in Italia in curand, si tu esti ingrijorata de luna de miere? Nu m-am putut abtine si am tipat. Am vazut cum fata lui Alice se posomoraste, grija ascunsa atent si durerea ascunsa in ochii ei luminosi iesea la iveala.Simteam lacrimile cum veneau cu viteza, si apoi Edward era langa mine de parca nici nu plecase. Ma tinea in brate si se uita intrebator la Alice. Ma agatam de el, el era stanca mea. Fara el, eram disparuta de mult timp. -Imi pare rau, Bella, a soptit Alice, statea langa mine si ma mangaia pe spate. Am sughitat in timp ce incercam sa vorbesc. -Nu-i nimic. Ma port prosteste…Eu…eu.. Edward m-a strans mai tare, iar eu mi-am ingropat fata in pieptul lui. -Totul va fi bine, iubito. Mi-a spus Edward iar eu mi-am ridicat privirea holbata la el. Alice plecase. Edward mi-a sters lacrimile. Totul va fi bine. -Dar Charlie? am intrebat nefiind inca in stare sa opresc lacrimile. Si mama, si nu pot merge acolo, Edward. Eu nu pot. Nu pot trai acolo unde omoara atatia oameni si…si.. -Nu-ti fa griji Bella, totul va fi bine. Si vocea lui calma mi-a calmat inima care batea cu putere. Lacrimile s-au oprit si mi-au oprit si grijile. Doar stateam asa in bratele lui, fara sa ma misc, fara sa gandesc, doar existand. Intr-un final, ce paruse o eternitate, Edward s-a retras si m-a privit in ochi. Vedeam rezolvarea, hotararea de neclintit din privirea lui aurie. Imi simteam genunchii tremurand in timp ce ma privea insistent in ochii meii, pana in adancul sufletului. -Totul va fi bine, iubito. Promit. Iti jur ca nu va trebui sa vezi un masacru ca ala din nou. Iti promit ca voi fi acolo la orice pas, nu plec de langa tine nicio secunda. Iti promit ca bebelusul se va naste fericit, si viata ei va fi plina de dragoste. Iti promit, iti promit. Dar vocea i s-a frant, si daca ar fi putut varsa lacrimi, acum ar fi cazut incet pe obrajii lui palizi. L-am tinut in brate. -Stiu, Edward. Stiu. Si linistea a cazut pe noi din nou. DPDV Edward Cu o seara in urma -Pentru ca insistam ca Bella, si tu daca vrei, sa stea in Volterra pana se naste copilul. In camera era liniste in timp ce cuvintele isi faceau loc in mintile noastre. Bella incepuse sa planga. Vedeam lacrimile curgand din ochii frumosi, ciocolatii. Nu-mi

doream altceva decat sa sar in picioare si sa protestez la cererea lui Aro, dar stiam ca nu pot. Garda lor astepta afara si stiam ca daca fac ceva ma omoara, sau mai rau, o omoara pe Bella sau pe Arianna. Asa ca, in schimb am incercat sa-mi retin emotile. Abia am reusit sa fortez cuvintele sa iasa intr-un ton calm,cand tot ce-mi doream era sa tip la ei. -De ce , mai exact trebuie sa stam in Volterra? -Pentru ca, Edward, doar vrem sa o supraveghem pe Bella si pe copil. Mi-a raspuns Aro cu zambetul ala bolnav pe fata. Furia mi-a crescut involuntar cand Bella a inceput sa planga cu sughituri. Am strans-o mai tare. Aveam nevoie sa o tin cat mai aproape, sa dau mainilor mele tremurande ceva de facut, ca sa nu-l ranesc pe barbatul din fata mea. Restul familiei era tacut in timp ce eu incercam sa gasesc o portita de iesire din toata treaba asta. Nu gaseam nici una. Carlisle a vorbit in sfarsit, cand mi-a vazut ochii innegrindu-se de manie si ura. -Trebuie sa ne dai trei saptamani. -Si de ce, ma rog am face asta? A intrebat Aro politicos. Carlisle arata, ca si mine, nu-si dorea nimic altceva decat sa fuga si sa-l omoare pe omul din fata noastra. In schimb, si el si-a reprimat sentimentele si a continuat sa vorbeasca intr-o maniera calma. -Pentru ca Bella este om. Daca dispare, pur si simplu, oameni o vor cauta. Daca descopera secretul nostru, il descopera si pe al vostru. Avem nevoie de doua saptamani, atunci e nunta lui Edward cu Bella. -Si cum anume ascunde o nunta un secret? A intrebat Aro, cu o spranceana subtire ridicata amuzat. Am marait amenintator iar ochii lui s-au intors catre mine. Bella s-a cutremurat cand ochii au privit-o si pe ea o secunda. -Vom inventa moartea Bellei dupa nunta. Planuiam sa o facem oricum, am soptit tragand-o pe Bella mai aproape pana si-a ascuns fata in umarul meu. -Cum?! A tipat Alice, uitandu-se la mine surprinsa, parand sa uite de Volturi. Chiar si Bella, speriata si infricosata, si-a ridicat privirea confuza catre mine. -Cum adica, Edward? M-a intrebat cu vocea moale. Am sarutat-o pe frunte. -Iti explic mai tarziu, i-am promis. Apoi, i-am raspuns lui Aro. Te rog, da-ne timpul asta.Doar trei saptamani. Apoi eu si Bella vom merge unde vrei tu. Aro a dat din cap satisfacut si s-a intors pe calcaie. -Trei saptamani. Atat va pot promite, si va vom supraveghea, Edward, Bella, sa nu va indoiti de asta. Si apoi a plecat. Am respirat adanc odata ce a inchis usa, eram plin de ura, confuzie, manie, disperare. Si dragoste. Dragostea pentru femeia din bratele mele si pentru copilul care crestea in ea. Si pentru familia care si-ar fi dat viata, daca era nevoie, pentru oamenii pe care eu ii iubesc cel mai mult pe lumea asta.

DPDV Bella -Ce ai vrut sa spui, Edward? Am inceput, taraindu-ma si cuibarindu-ma in ingerul meu cand se urcase in pat. Cand i-ai spus lui Aro ca ai de gand sa-mi planuiesti moartea? Vocea ii era joasa si dulce cand imi explica in liniste de ce credea ca este necesar sa facem asta, A durat mult mai mult sa-mi explice motivele decat ii luase mai devreme soptind foarte repede familiei lui, cum il vazusem mai devreme. Si stiam ca are dreptate. Imi voi rani mama si tatal indiferent ce ar fi, dar poate, asta o va face mai putin dureros. Poate ca fiind foarte fericita ultima oara cand ma vor vedea, le va alina putin durerea. Poate daca, ma vedeau cu Edward si cu copilul nostru nenascut, stralucind de caldura si fericire, vor fi in stare sa ma uite mai usor, stiind ca am facut alegerea cea mai buna, si mi-am trait viata, dragostea la limite maxime. Dar…daca trebuia sa dispar complet din viata lor, luand copilul cu mine, fara sa vizitam, sau sa inventam moartea noastra dupa nasterea copilului, ii va rani cu mult, foarte mult. -Bella, te rog, iubito, nu plange. Disperarea din vocea lui Edward mi-au dat putere. Stiam ca am plans prea mult, stiam ca venise momentul sa fiu puternica. -Imi pare rau, Bella. Mi-a soptit cu respiratia rece si a inchis ochii. M-a tras aproape de el, si mi-am lipit fata de pieptul lui. Nu trebuia sa zic nimic. Trebuia sa astept sa iti spun tie. -Nu, am zis uitandu-ma in ochii lui indurerati.Stiu ca asta trebuie sa se intample. Stiu ca trebuie. Eu doar, nu vreau sa ranesc pe nimeni. -Oh, Bella. Si vocea ii era plina de chin, pe care incerca sa il ascunda de mine. In loc sa ma lase sa ma uit in ochii lui, m-a tras iar in bratele lui pana trupurile erau lipite, si-a pus o mana pe capul meu apasandu-l la pieptul lui. Cum ma tinea, ii respiram mireasma. Mireasma minunata, toxica amestecata cu mirosul de sare de la lacrimile mele, dar tot era cel mai frumos lucru din lume. -Te iubesc, indiferent ce se intampla, mi-a spus si respiratia lui imi mangaia pielea , incepuse sa ma legene. I-am zambit cu toata fata, primul zambet adevarat pe buzele mele nevoitoare, miam inchis ochii. -Si eu te iubesc. -Nu pot sa sar cu masina de pe un pod sau ceva? Alice a tresarit si Carlisle s-a uitat amuzat la ea inainte sa se uite la mine. Edward si-a dat ochii peste cap cu bratele in jurul meu. Esme si Jasper zambeau. -Pai, nu prea poti. Cu norocul pe care il ai, ai putea sa te ineci, mi-a spus Carlisle cu un zambet micut pe fata lui palida. Edward a chicotit si eu i-am dat un ghiont, m-a durut pe mine mai mult decat pe el. Carlisle a continuat. Edward ar putea, dar n-am putea explica lipsa de cadavru. Nu, trebuie sa fie ceva definit, ceva final. -Complicatii de sarcina? A sugerat Alice, incremenind muscandu-si buza. Nu, iar aceeasi problema cu cadavru. Am oftat si mi-am dat ochii peste cap.

-Dar daca as cadea pe scari? De data asta, Edward a ras, sunetul muzical umpland aerul, imi simteam inima cum o ia la goana minunandu-ma de frumusetea rasului lui. -Ei pai, asta e complet adevarat si posibil, mi-a spus si m-a sarutat pe obraz. Imi imaginez titlurile de ziar, “Isabella Swan, fata de 18 ani a serifului Swan, a avut parte de o moarte tragica si timpurie….cazand pe scari. L-am pocnit cu pumnul mai tare de data asta. Imi simteam oasele invinetindu-se. -Ow, m-am plans, si m-am uitat la logodnicul meu indestructibil cum isi schimba fata amuzata cu una ingrijorata. -Esti bine? -Sunt bine, am mormait. Vampir prost si tare ca piatra. Am spus partea a doua foarte incet ca nici eu n-am auzit-o, dar intr-un fel sau altul toti din camera au auzit-o. M-am holbat la ei cand toti si-au fixat privirile pe mine, si in mai putin de doua secunde ne intorsesem la planul de a inventa moartea mea si a Ariannei. -Ar putea sa se inece, a suferat Jasper. Corpurile multor persoane care se ineaca nu sunt gasite niciodata. -Ar putea merge, doar ca trebuie luat in considerare ca nu o scap nicio secunda din ochi cand e mai aproape de o suta de metri de apa, avand in vedere trecutul ei, a spus Edward oftand. De fapt, luand in considerare ca si Renee si Charlie stiu cat de protectiv sunt cu Bella, si ca sunt de doua sau de trei ori mai protectiv acum ca e insarcinata, ar putea cauza probleme. Carlisle a oftat si s-a lasat pe spate pe canapea. Esme era langa el, iar Alice si Jasper stateau pe celalat loc pentru indragostiti lipiti unul de celalalt instinctiv. Noi stateam pe singurul scaun, eu eram in poala lui Edward, cu capul pe pieptul lui, iar el isi tinea bratele in jurul meu. -Alice, nu poti vedea cum vom face asta, si sa ma scutesti de imaginile mentale pe care toata lumea mi le trimite? A implorat Edward, clipind des la gandurile “mortale” pe care le avea cineva din camera. E putin, ingrijorator vazandu-i moartea de atatea ori. -Nu, nu pot vedea pana nu ne hotaram, a oftat Alice. Si Edward a lasat un oftat lung sa iasa, si Carlisle a zambit deodata. Mi-am dat ochii peste cap. -Deci, cum voi muri? Era putin enervant, stateam ca de obicei, si discutam de nenumaratele feluri in care as fi putut muri.Era totusi mai bine decat sa ma gandesc la viitorul meu, in Italia, departe de familia si prietenii mei, si de casa mea. Departe de tot ce am invatat sa iubesc in ultimii ani. Dar …il voi avea pe Edward cu mine, si asta era de ajuns. Am fost trasa din gandurile mele cand Edward m-a strans usor de mana. Mi-a zambit cand Carlisle a inceput sa spun ace idée ii venise. -Un incendiu. Toata lumea se uita la el in liniste, si mie mi se parea plauzibil.Dar.. -Dar nu raman oase, de obicei…sau dinti? Am intrebat confuza. Carlisle a scuturat din cap. -De cele mai multe ori da, Dar nu intotdeauna. Nu intr-un incendiu puternic, foarte puternic. Si cred ca putem crea unul destul de convingator, am facut o treaba destul de buna cu sala de balet din Phoenix.

L-am privit nedumerita cateva secunde? -Voi l-ati ars? Carlisle a ras, amuzamentul dansa in ochii lui si a dat din cap. Edward a raspuns verbal, desi ochii ii era seriosi. -Pai, James, a scuipat numele ca pe otrava, nu era in conditie sa o faca, Si trebuia sa distrugem dovezile, deci.. Ma uitam cand la Edward, cand la Alice, la Jasper si la Carlisle si la Esme. Ei au ars cladirea aia, acea imensa, imensa cladire, din temelii? Oh … Am oftat si am scuturat capul, incercand sa fugaresc imaginile din capul meu. In loc sa mai insist am intrebat. -Deci , dupa nunta? Carlisle a dat din cap parea abatut cand a vorbit. -Nu putem arde ceva ce nu e al nostru, asa ca…s-a oprit si s-a uitat la Edward. Mi-am dat seama dupa aprobarea din cap a lui Edward ca raspunse la o intrebare tacita. Nu ma obisnuisem cu asta nici acum. Carlisle a continuat. Avem o cabana mica in California, pe plaja. Edward te poate duce acolo in luna de miere si putem crea un incendiu accidental. In camera a fost liniste cateva secunde, si Edward simtindu-mi agitatia, ma mangaia cu mana lui rece si moale pe brat. Respiratia lui rece imi gadila pielea si am vorbit. -Edward va trai? Carlisle se uita cand la unul cand la altul din noi. Atunci mi-am dat seama ca Alice, Esme si Jasper plecasera, doar noi trei mai eram in camera. -Asta depinde de tine, mi-a spus Carlisle cu ochii la fel de calzi ca si cuvintele. Am dat incet din cap si apoi si el a disparut. Edward m-a luat in brate si a fugit pana in camera noastra. Pe pat m-a luat iar in brate, si ii inhalam iar mirosul profund incercand sa-mi stapanesc emotiile. -Ce vrei, Bella? M-a intrebat si am realizat din tonul lui ca ma lasa pe mine sa aleg. Se uita in ochii mei si nu mi-am putut opri inima sa n-o ia la goana. -Vreau sa traiesti. Nu stiam de ce doar gandul ca el ar putea muri, chiar daca era o moarte falsa, ma deranja atat de mult. Dar stiam ca indiferent cat de falsa sau neadevarata urma sa fie moartea mea, nu vroiam ca Edward sa moara. A dat din cap si m-a sarutat pe frunte, lasand buzele sa leneveasca. Am simtit un fior pe sira spinarii cand buzele s-au mutat pe buzele mele si ma saruta usor, tandru. Imi simteam interiorul ca de jeleu cand respiratia lui dulce m-a inconjurat. Cand s-a tras, odihnindu-si fruntea de a mea, fara sa intrerupa privirea a zambit. -Daca asta iti doresti, iubito. Am dat din cap si am inceput sa plang amintindu-mi de ce trebuia sa facem asta. -Nu vreau sa merg in Italia, am soptit cu vocea sparta si i-am apucat tricoul strans pana mi s-au albit degetele. Ochii mei se uitau disperati in ai lui. Nu vreau sa plec, nu vreau sa-l parasesc pe Charlie, si pe mama, si pe toata lumea. Mi-e frica, Edward. -Nu-ti fie frica, iubito. Te iubesc si voi fi acolo la orice pas. Ma legana inainte si inapoi, dar pentru prima oara nu m-am putut calma. Lacrimile continuau sa curga, lacrimile pe care eu jurasem ca Edward nu le va mai vedea,

si care nu imi vor opri viitorul pe care eu mi-l imaginasem pentru mine, pentru Edward si pentru Arianna. Ma agatam de Edward. Il tineam cat de strans puteam.El era stanca mea, si fara el ma evaporam. Fara el, mor. Fara el, nu puteam exista. -Te iubesc, Bella, a soptit gros. Dar stiam ca daca el e langa mine, voi depasi orice situatie.